24-07-2012, 09:49 PM
Inca 50 de pagini si termin O mie de cocori a lui Yasunari Kawabata, un roman scurt de 130 de pagini pe care il puteti gasi in colectia Cartea de pe noptiera a editurii Humanitas.
Personajul principal, Kikuji, este invitat la o ceremonie a ceaiului organizata de una dintre fostele amante a raposatului sau tata, loc unde avea sa-si intalneasca viitoarea sotie. Este un roman de initiere, in care personajul va trece rapid dintr-o stare in alta, evoluand ca persoana.
Carte bunicica, mie mi-a placut. Kawabata a reusit sa relateze foarte multe lucruri in foarte putine pagini, pastrand misterul pentru care a devenit celebru. Mi-a placut modul in care a evoluat Kikuji, felul in care se purta cu celelalte personaje (in special doamna Ota si fiica ei) si faptul ca am regasit cateva elemente traditionale de ceremonie a ceaiului. Cu toate astea nu i-am dat decat trei stelute pe Goodreads fiindca m-am gandit ca mi-ar fi placut mai mult daca ar fi inclus mai multe flashback-uri; in afara de amanuntul asta insignifiant, consider ca e o carte foarte buna si o recomand tuturor pasionatilor de literatura japoneza (de fapt, as putea recomanda absolut toate cartile lui Kawabata fara sa regret gestul).
Inca nu m-am hotarat daca sa citesc 1Q84 sau Salcia oarba, fata adormita ale lui Haruki Murakami dupa ce termin cu cocorii.
Personajul principal, Kikuji, este invitat la o ceremonie a ceaiului organizata de una dintre fostele amante a raposatului sau tata, loc unde avea sa-si intalneasca viitoarea sotie. Este un roman de initiere, in care personajul va trece rapid dintr-o stare in alta, evoluand ca persoana.
Carte bunicica, mie mi-a placut. Kawabata a reusit sa relateze foarte multe lucruri in foarte putine pagini, pastrand misterul pentru care a devenit celebru. Mi-a placut modul in care a evoluat Kikuji, felul in care se purta cu celelalte personaje (in special doamna Ota si fiica ei) si faptul ca am regasit cateva elemente traditionale de ceremonie a ceaiului. Cu toate astea nu i-am dat decat trei stelute pe Goodreads fiindca m-am gandit ca mi-ar fi placut mai mult daca ar fi inclus mai multe flashback-uri; in afara de amanuntul asta insignifiant, consider ca e o carte foarte buna si o recomand tuturor pasionatilor de literatura japoneza (de fapt, as putea recomanda absolut toate cartile lui Kawabata fara sa regret gestul).
Inca nu m-am hotarat daca sa citesc 1Q84 sau Salcia oarba, fata adormita ale lui Haruki Murakami dupa ce termin cu cocorii.