Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ce ascunde ploaia?

#1
Ce Ascunde Ploaia?


Prolog


Ploua.In acea zi neagra ploua.Mii de stropi de apa curgeau gratios din cerul ce capatase o culoare sangerie.Incercam sa fug,dar pasii imi erau domoliti de vantul ce-mi canta inainte.Mama statea in fata,strigandu-ma.O auzeam.Imi doream sa ajung la ea,dar eram incercata groaznic de furtuna.Pe atunci nu stiam ca vor fi ultimele clipe cand o voi mai vedea pe femeia ce-mi daduse viata.Un urlet stins s-a auzit si un fulger imens a injungiat vazduhul.Am vazut-o cum cade la pamant si,incet isi pierde rasuflarea.
-MAMAAAAAAA!
Un rau de lacrimi mi-a izvorat din ochi.Am inghetat pentru un moment,tinand ochii fix pe trupul neinsufletit al mamei.Am facut un pas in noroiul alunecos.Am continuat pana cand am traversat puntea ce ne despartea.Statea trintita pe piept,tinand strans in mana un medalion.I-am mangaiat fata blanda,incercand sa-mi amintesc toate momentele magice petrecute impreuna.Prin mintea-mi se conturau,in nuante de pastel,imagini din copilaria mea.Am imbratisat-o pentru o ultima oara si m-am ridicat.Am privit spre ceruri,care din nuanta de visiniu se preschimbasera in negru intens.Nu credeam in Dumnezeu,dar in acel moment am rostit o mica rugaciune inchinate celei ce-mi statea la picioare.Ploaia continua sa cada si pentru un moment am simtit ca sunt lacrimile mamei.Cerul plangea...
Am facut trei pasi,dar am alunecat pe o bucata de iarba uda.Inainte sa ma ridic,am observat ca ceva inca scanteia in mana ei.M-am tarat pentru a observa mai bine si ce mi-a fost dat sa vad a fost un minunat pandantiv de argint ce simboliza o picatura de ploaie.L-am studiat din toate partile si am observat ca pe el erau initialele mele D.B.Nu intelegeam legatura,dar am decis sa iau cu mine acel pretios obiect.


Scuzati pentru dimensiunile reduse,dar promit ca celelalte capitole vor fi mai...sa zicem "voluminoase"

#2
Capitolul 1


***Dominique***

Era opt dimineata intr-o zi de octombrie.Ma trezisem mai matinal deoarece avem de memorat lectia la geografie,care,din ghinionul ce-mi batea la usa in permanenta era despre precipitatii.Stiam ca trebuia sa iau o nota pentru ascultare si ma simteam obligata sa o invat papagaliceste,ceea ce m-a indemnat sa uit de scopurile mele si sa ma pierd in galbenul peretilor din camera mea pentru a mia oara.Este trist,dar cu timpul,acei pereti imi devenisera cei mai buni prieteni.Fiindca nu ma puteam concentra,m-am trantit in pat si mi-am imbratisat perna,gandindu-ma la mama.Trecusera zece ani de la accident,dar eu ramasesem cu urme adanci ce nu pareau a se fi umplut.Uneori aveam cosmaruri noaptea,uneori,in zilele ploioase, ma incuiam in camera mea si incepeam sa desenez tot felul de lucrui.Brusc,mi-am amintit de colierul ce-mi statea spanzurat la gat.L-am luat in mana si am inceput sa-l intorc pe toate partile.Era foarte inegrit si vechi,dar era extrem de bine lucrat.Il iubeam foarte mult fiindca era singurul lucru care-mi mai amintea de femeia ce-mi daduse viata.Totusi...ce simboliza?Un gand stupid mi-a fulgerat mintea,facandu-ma sa fiu si mai bulversata.Mi se parea oarecum ironic ca mama sa fie omorata de ploaia,cand ea o purta la gat.Era doar o idee,dar tot nu-i suportam prezenta.
Deodata,realizand ca timpul nu sta in loc,mi-am aruncat o privire naiva catre ceasul ce-mi statea monoton la mana.Era ora noua si jumatate,iar eu trebuia sa parasesc casa in jur de zece.M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre dus.Apa fierbinte si uleiurile exotice ma rasfatau,ca de fiecare data.M-am spalat repede si mi-am terminat toaleta in jur de noua cincizeci.M-am imbracat,mi-am spanzurat ghiozdanul de umeri si am plecat.
-Pa-pa Minnete!Sa fii cuminte!stiam ca nu ma poate intelege,dar mi se parea un lucru nobil sa-mi salut broscuta inainte sa o parasesc pentru inca o zi intreaga de studiu.
Am iesit din casa,iar in graba mea, am uitat sa incui usa.M-am intors calcand apasat si am zavorat-o,incercand-o de mai multe ori.Cand am foat sigura ca nu se mai poate misca,m-am avantat pe scarile ce mi se desenau la picioare.Afara din bloc,m-am izbit de o multime de oameni ce mergeau in toate partile,grabindu-se ca de obicei.Am decis sa-i ignor si sa merg pe drumul pe care trebuia sa-l parcurg pentru a ajunge la scoala.M-am oprit la o cofetarie pentru a-mi procura chimicalele necesare: o cafea mare si amara,numai buna pentru a ma trezi definitiv.Am fost socata cand am realizat ca trebuie sa stau la coada.In sfarsit...am reusit sa procur lichidul negru ce-mi gadila gatul si am inceput sa alerg.Am iesit intr-un bulevard imens unde se afla si liceul meu.Bineinteles,fiind bulevard,oamenii ce mergeau nehotarati in toate directile s-au dublat.
Brusc,telefonul a inceput sa vibreze groaznic in ghiozdan.Din cateva miscari dibace am reusit sa-l iau,dar neatentia la drum nu pot rezulta decat un singurl lucru:m-am ciocnit de un baiat ce alerga in partea opusa mie.

***Criss***

Perfect.Tot ceea ce-mi lipsea era sa mai dau si peste o aiurita ca asta...

***Dominique***

-Imi pare rau.
M-am ridicat,m-am scuturat de praf si am continuat drumul.M-am simtit mai usurata in fata liceului,deoarece stiam ca nu mai trebuia sa infrunt multimea de afara.Am dat buzna pe scari,facand cu mana tuturor persoanelor pe care le cunosteam.Ajunsa in clasa mi-am redeschis caietul pentru a mai citi o singura data,cu toate ca stiam ca este in zadar.Din instinct,am vrut sa-mi strand in mana colierul si am fost teribil de socata cand am observat ca numai este...

Va urma

#3
Ok...sa incep.
Imi place foarte mult stilul, ai multe reflectii personal, multe idei si o exprimare frumoasa, chiar elevata.
Apreciez mult faptul ca e vorba de ceva original, devine mult mai greu de scris, decat daca pornesti de la ceva, de la un anumit anime, ca in cazul meu.
Ti-ai facut rost de un fan, imi place foarte mult cum ai scris si ce ai scris, incep sa ma repet.
Oricum, bravo!
It's a game...

#4
Capitolul 1-continuare


***Criss***

Ce banal...sa porti o picatura de apa la gat.Cat de stupid.Si eu acum trebuie sa fac pe eroul...

***Dominique***

Mi-am aruncat ghiozdanul pe banca si am scos disperata tot ce era in el.Trebuia sa fie undeva...Am cautat in fiecare carte si caiet,buzunar,chiar si in micuta gaura din captuseala:nu era.Unde putea fi?Am incercat sa ma linistesc la indemnarile unei colege si m-am trantit pe scaunul meu,provocand un cutremur in toata clasa.Eram asa de nervoasa incat nu mai puteam gandi lucid,iar singura idee ce-mi strabatea mintea incetosata era sa ma dezbrac de bluza si sa caut mai amanuntit.Bineinteles,m-am oprit inainte sa deraiez total.Am mai cautat pentru o ultima oara in buzunare,dar m-am dat batuta cand am auzit groaznicul strigat ce vestea apropierea profesorului:
-PROFUUU!!!
Cum a intrat in clasa,a trantit catalogul ros pe margini pe catedra si l-a rasfoit in graba.A citit cateva nume,printre care figura si al meu, si i-a anuntat pe respectiivi elevi ca vor fi ascultati.Deoarece eram prima,m-am ridicat si am inceput lectia pe care,nu stiu cum,o stiam la perfectie.
-Precipitatiile sunt...

***Criss***

Da...cred ca ar fi timpul sa plec sa o caut pe fata aceea...Pana la urma ar trebui sa fie ingrijorata.Poate acest colier are o insemnatate pentru ea...

***Dominique***

Dupa ascultare m-am simtit ca renascuta,stiind ca la geografie,indreptul numelui meu,figura un zece.Restul orelor au fost extrem de plictisitoare,dar si monotone in acelasi timp.Profesorii isi continuau tabieturile lor zilnice,iar noi nu faceam decat sa ne uitam la ei,cu creionul in mana.
-Scrieti...
------------------------------------------
Orele s-au terminat relativ repede,iar eu inca mai radiam energie.Uitasem de pandantiv si eram mult mai linistita.Mi-am luat la revedere de la colegi si am plecat spre casa,strabatad acelasi drum,ce acum parea chiar mai aglomerat.Am decis ca nu vreau sa ma mai ciocnesc iar de cineva,asa ca am scurtat printre stradute...

***Criss***

Ce prost am fost cand am crezut ca o voi gasi iar aici...Da...de parca in Paris am locuii numai noi doi...Frumos Criss,frumos...Dar,stai!

***Dominique***

Era foarte multa umezeala si intuneric,asa ca am decis sa grabesc pasul pana nu se va intampla ceva mai puitn placut.O groaza teribila m-a cuprins cand am vazut in spate urma masiva a unui barbat.Sangele mi s-a oprit in loc pentru un moment si am incremenit cateva clipe.Corpul ce se contura pe peretii inclestati m-a facut sa pornesc iarasi si sa alerg spre o zona mai aglomerata.

***Criss***

Perfect...Acum stau si o alerg ca un criminal in serie...
-Stai o secunda!

***Dominique***

Am inceput sa fug si mai tare la auzul acestor vorbe,sperand ca voi scapa de urmaritor.
-LASA-MAAAAAA!!!

Va urma




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)