Cautand puritatea

[Ops!]

[/align]Sper ca va place SF-ul.


Vrajitoarea

Dupa ce ambulanta se pierdu in zare, Sayoko se ridica. In privire i se zareau doua sclipiri rautacioase, parca nici nu izbucnise in lacrimi in urma cu cateva clipe. Midori, cea mai simpatica si populara fata de scoala, avu curajul sa ii vorbeasca, in timp ce restul elevilor erau ingroziti.
- Sayo, observ ca nu esti binedispusa. N-am avut pana acum ocazia, dar ai dori sa vii la petrecerea mea, astazi, la ora sapte?
Era singura persoana ce ii spunea "prostutei" "Sayo". Era, probabil, singura ei amica. Accepta invitatia, desi Midori la inceput nu o crezu pe cuvant, tonul "celei care da apa la soareci" fiind foarte sec.
Liceenii se retrasesera in clasa, continuand sa vorbeasca de ceea ce s-a intamplat. Discutia lor a fost intrerupta cand profesoara de lingvistica aparu in fata usii. Nimeni nu o observa, nici cand statea in fata catedrei, cu fisele de examen in maini. Nu o deranja indiferenta copiilor. Tot ce isi dorea era sa isi castige painea. Cu un glas rasunator, anunta "vorbitorii" ce note au luat. Geniul clasei, Kaori, lua nota maxima, un zece. Sayoko, nefiind nici pe departe asemeni surorii sale, lua nota sase.
" Cel putin, e de trecere..." isi zise fata.
Dupa ce cosmarul notelor trecu, prof'a Invizibila" parasi clasa, mergand la cancelarie. Statu acolo pana ce ora lua sfarsit, iar clopotelul vesel anunta libertatea elevilor, chiar daca numai pentru cincisprezece minute.
Restul orelor de curs trecura foarte greu, toti fiind cu gandul la petrecerea ce Midori o organiza. Ea era emotionata, deoarece avea un anunt important pentru invitati, ei fiind intr-un numar foarte mare.
Cine era atent la cele patru camere ale inimii? La biografia lui Rubens? Raspunsul era simplu. Nimeni, cu exceptia lui Kaori.
In sfarsit, la ora doua liceenii se bucurau de dulcea libertate, de viata, si in curand, de aniversarea celei mai dragute fete din institut.
Drumul "surorilor teroare" "prostuta" si "geniul" fu presarat cu certuri, in special despre lipsa de feminnitate a lui Sayoko. Ii spuse "strainei" de langa ea, cum ii placea sa o numeasca adeseori, ca acesta era felul ei de a fi si ca nimeni si nimic nu o va putea schimba. Cand blocul li se arata celor doua, mai-mai sa nu-si creada ochilor. Se certasera mult prea putin. Era penultima saptamana de scoala, o vineri, astfel incat cele doua certarete amanara efectuarea temelor.
Desi foarte diferite, in ceea ce privea petrecerile, tinerele aveau un scop comun: acela de a arata cat mai bine, de a intoarce cat mai multe priviri. Pentru a-si atinge acest tel, stateau cu orele in fata oglinzii, pana ce in ea se reflecta "perfectiunea".
Un lucru o deruta pe "baietoasa". Sora ei care adora machiajul sofisticat, cat mai elegant, nici macar nu se ruja, fiind preocupata de alegerea tinutei. Mai era ceva ce o puse pe ganduri. Niciodata, dar niciodata, "geniala" Kaori nu incuia usa atunci cand se schimba. Ii placea sa isi mustruluiasca dusmanca in legatura cu respectarea intimitatii unui om, si, uneori, sa ii mai dea si cate o castana.
Totusi, fata nu comenta nimic. Ii pierise cheful de cearta. Fu nevoita sa astepte pana sora ei mai mare isi termina "treaba". Din pacate, dura cam mult, astfel incat Sayoko fu nevoita sa se imbrace si machieze in graba. Parul sau saten ii era pieptanat neglijent, fusta ii statea stramba, dar nu avu suficient timp pentru o tinuta mai reusita.
Casa lui Midori era departe, surorile fiind nevoite sa ia autobuzul. Copacii, oamenii, treceau cu o viteza ametitoare prin fata ochilor celor doua. Satena avu impresia ca vede doi ochi albastri, plini de ura.
" Sigur visam cu ochii deschisi!" gandi, parca amuzata.
"Gemenele Urashima" stiau ca Midori avea o stare financiara buna. Dar vila aceea superba era mult prea mult. "Prostuta" observa ceva bizar: toti petrecaretii purtau costume de baie. Abia atunci isi aminti ca petrecerea era una la piscina. La fel de repede afla si motivul pentru care Kaori nu se machiase si incuie usa. Atipic ei, blonda isi dadu jos hainele, ramanand intr-o tinuta de plaja foarte moderna si stralucitoare.
- Prieteni, nu va ingrijorati! Si eu o sa inot! spuse satena.
- Da, Sayo, ai voie sa inoti si intr-o... tinuta rock... zise sarbatorita, care abia isi gasi cuvintele. Dar, continua, vocea ei capatand un ton entuziasmat, am ceva important de spus. Eu si Teki formam oficial un cuplu!
Desi invitatilor li se paru ceva stupid, nu comentara. Stiau ca ea pune accent pe lucrurile de mica importanta. Sayoko, in schimb, era zdrobita. Cum a putut sa faca asta? Nu dorea sa spuna nimic care sa o faca penibila. Astfel se hotari sa taca si sa se bucure atat cat putea in acel context. Dar altceva o deranja.
O fata inalta, subtire, care avea capul acoperit, numai ochii albastri asemeni gheturilor fiindu-i la vedere. Aparu de nicaieri, si mergea cu un pas lent. Numai Midori, Teki si Kaori mai stateau afara, ceilalti dand iama intr-o clipa in casa sarbatoritei. Si ei o observasera, dar inainte de a rosti vreun cuvant...
O palma. Acea necunoscuta o palmui pe Sayoko. Ametita, stand pe marginea bazinului, satena cazu. Cea care a lovit-o pe "prostuta" a disparut, de asemenea, in apa de safir. Un fior rece trecu prin corpul lui Midori. Bruneta sari atunci si ea in apa. Dsiperarea o cuprindea. "Sayo", cu ochii inchisi, parea ca a incetat "lupta". Strania straina paru ca doreste sa spuna ceva. Apoi, bazinul se umplu de lumina. Ochii "celei mai simpatice fete" se inchisera. Era ceva ciudat, infricosator... Acea stralucire inceta. Satena si acea persoana necunoscuta parca se evaporara.
Midori inota ingrozita. Ajunse la suprafata apei. Tei observa ca ceva era in neregula cu ea. Presimti, de asemenea, ca s-a intamplat ceva,avand in vedere ca Sayoko nu se mai intorcea.
-Vrajitoare... lumina ... Sayo... numai atat mai putut sa ingaime bruneta in timp ce iesea din acea apa a groazei. Se prabusi. Tanarul ii spuse lui Kaori:
- Te rog sa ai grija de ea. Esti o mestera a cuvintelor. Am incredere in tine, Kaori!
Se rusina, deoarece, chiar daca nu avea o pasiune pentru el, era "un baiat simpatic si inteligent".
Baiatul ii goni cu greu pe petrecareti. In acelasi timp, vazu o carte pe care era desenata o luna plina.
" <<Cartea vrajitoarelor>>... Mi' e foarte pasionata de ele, oare aici sa fie raspunsul? Si totusi, Teki, aberezi, ce raspuns?"isi zise adolescentul.
Se intoarse acolo unde le lasa pe fete. Iubita sa era mai calma, sora lui Sayoko dovedindu-se o adevarata "mestera a cuvintelor". Cu un glas glacial, bruneta ii ceru baiatului acea carte. Cu voce tare, citi:
[i]Lucruri de baza in vrajitorie

Vrajitoarele sunt fiinte speciale care se pot teleporta, pot lupta, apara si chiar vindeca. O vrajitoare este cunoscuta dupa sangele de culoare neagra. O vrajitoare trebuie sa cunoasca Cele Patru Dimensiuni Principale. Acestea sunt:
Dimensiunea Vida- un loc al demonilor, foarte slab populat, datorita resurselor putine;
Dimensiunea...
Midori tacu. In interiorul sau se petrecea ceva ciudat. Sufletul ei cadea intr-un abis, iar sus se afla o fata cu parul ca aurul si ochii asemeni ghetii. Aceasta avea un zambet sarcastic, apoi intunericul o invalui...
Kaori si Teki ramasesera uluiti. Ochii brunetei nu mai erau asemeni noptii, devenind albastri, asemeni celor ai strainei , ai fetei care zambea...
- Nu o sa o mai vedeti pe draga voastra Sayo niciodata! Prin aceasta vrajitoare slaba, va anunt ca am dus-o in dimensiunea Vida! Imi pare rau, scumpilor, grai Midori, care nu mai era Midori.
Dupa acel mesaj ingrozitor, ochii fetei redevenira negri, iar sufletul ei isi reintra in drepturi. Se pare ca ea, asemeni acelei necunoscute, era o vrajitoare.









Acesta este capitolul doi. Nu stiu cat de mult v-a placut, daca am evoluat sau involuat in arta scrisului.:-? Va rog, spuneti ce nu este in regula.


[/align]

Semneaza Irina