Cautand puritatea

[Ops!]

Stiu ca celelalte doua ficuri ale mele au fost esuate. Si dupa ce am modificat o idee extrem de mult ( ideea necizelata a fost postata pe M-A) , sper ca a iesit ceva.


[align=center]I Te urasc!

Era o dimineata de vara. Soarele stralucea, cerul era de o curatenie splendida, iar norii se pare, fugisera departe. Parea vremea perfecta pentru a lenevi, pentru a visa la inghetata si la plaja fierbinte, doar ca elevii de la institutul Learn Hard aveau de dat un examen, care le "taia" pofta de a trai frumusetea verii. Dupa ce cu o zi in urma erau torturati la examenul la lingvistica, astazi urma chinul la matematica. Cineva se hotari sa uite de intunecatele zile de scoala si sa isi imagineze lunile de soare ce aveau sa vina. Din pacate, sora elevei (caci eleva era) nu era de acord nicidecum.
- Sayoko! Trezeste-te! Daca nu o faci, te mananca prof'ul Suceala...
Numai ce auzi porecla profesorului de matematica, cel mai sangeros ucigas din toate timpurile, fata si deschise ochii.
- Dar tu de ce ai ochii atat de vineti? Te-a batut cumva?
- Spre deosebire de cineva, eu am invatat toata noaptea, deoarece nu vreau sa ajung "victima".
Acel "cineva" era, desigur, Sayoko. Oaia neagra a familiei, "Prostuta", " Lenea-ntruchipata" si alte porecle rautacioase ii aminteau lui Sayoko faptul ca este mult, mult inferioara surorii sale.
- Sunt mai mica, am dreptul sa dorm mai mult.
- Si tu crezi ca trei minute sunt suficiente? Hai, imbracarea! Parintii sunt plecati in interes de serviciu, deci numai eu pot raspunde de tine!
"Prostuta" pleca mormaind. Isi aranja parul scurt si ciufulit, isi puse uniforma, se spala pe dinti si isi lua ghiozdanul.
- Domnisoara, de ce fusta e sifonata si cravata nu face parte din tinuta ta?
- Tu esti mama, deci sigur tu stii.
"Mamicuta" nu scoase niciun sunet. N-o fi avand sora ei note sclipitoare, dar o vorba stia s-o intoarca.
Cele doua o pornira la drum, Kaori, sora lui Sayoko, tacand chitic si ascultand trancanelile "prostutei" de langa ea, si dorindu-si ca eleva pe care nici n-o putea numi sora sa taca asemeni "domniei sale". Se hotari sa faca un gest extrem (pe care n-ar fi avut voie sa il savarseasca in "scoala respectabila") si ii puse piedica trancanitoarei. Aceasta cazu, dar trase pe cineva dupa ea. Din pacate, era Teki, cel mai popular baiat din scoala. Apucandu-se de pletele lui (caci el era in fata lor) il facu sa cada pe spate. La propriu.
" Vai s-amar! De ce tocmai el statea in fata mea? Acum chiar ca nu mai am nicio sansa cu el", isi zise Sayoko, ea facand parte din clubul "Tekistilor".
Tanarul "hot de inimi" se ridica. Arunca asupra "lenei-ntruchipate" o privire plina de furie, apoi se rasuci pe calcaie si isi continua drumul.
- Pacat ca prostutele n-au parte de cineva ca el! rase Kaori, maniind-o la culme pe baietoasa ce ii statea alaturi.
- Pamantul catre Domnisoara-Perfectiune! Suntem in intarziere! exclama "impiedicata".
Amintindu-si de test, "sora cea mare si grozava" o lua la fuga. Daca ajugnea dupa domnul profesor, lua nota trei din start. Sayoko alerga si ea, desi era obisnuita cu notele de trei.
Dupa un drum inimaginabil, dupa etaje ingrozitoare, reusira sa intre in clasa. Din fericire, "Sucitul" nu se afla acolo. Usa se deschise incet, parca ingrozitor de incet. Teki, mai mult mort decat viu, se afla in spatele acesteia. Dar cu o ultima sfortare reusi sa ajunga pana la banca sa. Se si intelegea de ce a facut eforturi atat de mari. Profesorul era gata, cu toporul, pardon, pixul sa insangereze lucrarile nevinovate.
- Salutare, piticanii ce sunteti! Bucurosi de oaspeti? zise "criminalul in serie", scotand douazeci si noua de foi. Sper sa luati note mari, in special tu... fata draguta din spate, Sayoko, da! Sigur esti inteligenta, doar ca trebuie sa... adica... tu... invatat... ajutor! zise profesorul, prabusindu-se.
- Repede! Sunati la Salvare! Omul asta e in pericol, ce mai asteptati? intreba " domnisorica super-inteligenta".
- Esti nebuna? Vrei lucrare? Nu imi vine sa cred ca am asa o sora... mormai Sayoko.
" Nici mie nu imi vine sa cred ca am primit un asemenea specimen in grija..." se gandi Kaori.
Profesorul fu pus pe targa (deoarece Salvarea sosise la un apel disperat al lui Kaori), deoarece se pare ca facuse un atac de cord. Pana si "eleva deloc-model" se emotiona si trei lacrimi mai-mai sa-i cada pe obraz. Isi aminti de cate ori nu fusese trasa de par, palmuita, lovita cu batul, insultata de profesor, dar isi aduse aminte de ultimele sale cuvinte inainte de a fi atacat de inima sa. Simtea compasiune, dar isi spunea in continuare ca este doar emotia victoriei.
Nu mai rezista, izbucni atunci cand sentimentele de ura si mila se intalnira:
- Te urasc! Mos nebun! Tu m-ai torturat tot acest an, niciodata n-ai vrut sa-mi explici nimic, doar pentru ca aveam cateva note mici. Unde este democratia, mosule? Ai uitat-o, nu-i asa? Sper sa...
Nu mai avu timp sa isi termine cuvintele, caci plansul o facu sa taca.
" De ce dau apa la soareci? Nu se merita, nicidecum! M-a chinuit deoarece sunt inferioara in ochii lui, in ochii tuturor..."
Teki o privea uimit. Niciodata nu o vazu plangand. I se parea ca aceea nu era Sayoko. Pana la urma ajunse la concluzia ca este ciudata. Targa pe care era asezat profesorul disparu in masina "salvatoare de vieti". Eleva "care da apa la soareci" se aseza in genunchi. Nimeni nu indrazni sa se apropie de ea.