29-11-2008, 09:49 PM
Oky, merci mult celor ce imi citesc ficul, si sper sa nu va dezamagesc:D
Aikad: Stiu, stiu ca am scris putin, dar nu am avut timp in seara aceea. Promit ca ma revansez cu capitolul de astazi, desii mie nu imi sta in fire sa scriu asa mult:)) Merci de altfel ca ma sustii si ca imi citesti ficul.
Lithium: Faza cu pozele m-a doborat efectiv de pe scaun:)) Acum le pun, acum le pun:D Intre timp o sa vezi ca au aparut niste personaje noi. I have some new idea. Lasa ca o sa vezi tu;)
Si acum personajele:
Ryan: http://s300.photobucket.com/albums/nn19/...nime-5.jpg
Clive: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...eboy97.jpg
Stephane: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...628347.jpg
Dominic: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...veu/38.jpg
Chris: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...sh-135.jpg
Amalia si sotul ei, Mark: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...issing.jpg
Samantha1: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...Lemon3.jpg
Samantha2: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...megirl.jpg
Sper ca va plac pozele:D in orice caz, this is the next chapter:
Capitolul 3
Pe aleea pustie, fara nici o urma de fiinta care sa deranjeze linistea morbida, vantul sufla cu putere. Picaturile reci de apa se scurgeau lenese prin canalizare, pierdandu-se mai apoi intr-o infinitate de altele si altele. Frunzele deja firave se dezlipeau de crengile aproape amortite de violenta cu care vantul le intrerupea somnul. Din intuneric, incetul cu incetul, linistea fu intrerupta de pasii grabiti ai unei persoane ce incerca sa ajunga cat mai repede intr-un anumit loc. Ajuns in lumina, trasaturile sale incepeau sa fie distinse, rand pe rand : ochii mari, de culoarea taciunelui, parul scurt, de aceeasi culoare cu ochii, pielea alb- usor galbuie-, fina, fara alte impuritati care sa ii tulbure splendoarea, buzele subtiri, profilate intr-un zambet fugar si corpul ingrijit. Pe fata acestui personaj misterios putea fi observata o unda de ingrijorare, daca nu chiar frica, iar gesturile degetelor sale aratau cat de stresat era de fapt. Astfel , gonind pe strazi timp de aproximativ 15 minute, acesta se apropie intr-un final de usa unui bloc turn, apoi deschise usa si patrunse inauntru acestuia. Incepea sa se simta mai sigur.
***
� Trebuie sa scap, trebuie sa plec, astfel cand tipul va afla ca eu stiu de planul lui voi ateriza cu primul avion pe lumea cealalta. � Cuvintele astea, rostite retoric, caci nimeni nu era in incapere sa il auda, te bagau in sperieti. Lacrimi mari se repezeau din ochii sai frumosi, in timp ce mainile sale stateau incordate in parul sau. Inima ii batea cu 180 la ora, iar mintea nu ii mai gandea lucid. Dupa cateva minute in care nu facuse altceva decat sa isi planga de mila, la propiu si la figurat, lua telefonul, forma numarul de la politie.
***
In incaperea cu pereti colorati intr-un galben pal, spiritele incepeau sa se incinga. Amalia se uita cu ochii mari, oarecum stresata, la Ryan, in timp ce seful aproape se luase la harta cu Chris Lomechors. Numai Clive statea intr-un colt, incercand din rasputeri sa isi innabuseasca un ras sincer.
Totul incepuse se la consiliul care se convocase in dimineata aceea. Ca fiecare om normal, fiecare avea temerile sale, iar chiar atunci Ryan observa ca ramasese blocat pe ideea ca e ceva ciudat cu expozitia de la muzeu. Cu alte cuvinte, in acea dimineata, cand li se ceruse parerea -ca si cum pe sef l-ar fi interesat cu adevarat, pentru ca el oricum urma sa iasa la pensie peste 3 zile-, brunetul isi exprimase cu sinceritate parerea. Acesta mai adaugase ca se bucura pentru faptul ca seful le ceruse sa patruleze in seara ce urma sa vina. Batranul ramasese cu gura cascata, dupa care adauga intr-un final ca el nici nu le ceruse asa ceva. Atunci intervenise Clive, spunand ca asa auzise de la un coleg de-al sau. In orice caz, fiecare o tinuse pe a lui, numai Clive se retrasese intr-un colt si privea amuzat intreaga scena. Tocmai atunci sunase telefonul, transformandu-le privirile stresate intr-unele exasperate de ideea ca un posibil idiot le intrerupea importanta sedinta. Dupa cateva minute, in care cei din incapere se uitau incredibil de curiosi si dornici sa auda ceea ce spunea cel de pe celalat fir, Ryan inchise telefonul, moment in care toti izbucnisera in intrebarile lor nesfarsite.
-Se pare ca am avut si de data asta dreptate, raspunse el in timp ce ii zambi fugar prietenului sau. Acesta intelese mesajul, si ii facu la randul sau cu ochiul. Prieteni, se pare ca asta seara avem treaba la muzeu.
***
� Doamne, ce fete au � nu ma pot abtine eu sa nu imi zic. Ce-i drept, asta da scenariu de filme politiste. Se pare chiar ca si Amalia, Chris si sefu� au ramas fara cuvinte. In orice caz, asta nu e problema mea, eu trebuie doar sa imi fac meseria
-Si ce vei face acum Ryan ? ma intreaba Amalia, rupand tacerea ce se formase.
-Ce crezi ca ar putea face ? intervine infierbantat si Chris. Va merge acolo cu o echipa pentru a inspecta calea. Nu-i asa ?
-Ai dreptate intr-o oarecare masura, insa voi merge singur.
-Dar...
-Dar daca voi merge cu toata gasca de la C.I.A infractorii isi vor da seama.
Ceilalti din incapere ramasera pentru a doua oara muti in acea dimineata. Se uitau la mine parca nevenindu-le sa isi creada ochilor ce se intampla. In schimb eu m-am multumit sa dau din umeri linistit si sa adaug :
-Clive va veni cu mine.
Sper ca asta era de ajuns sa ii convinga sa ma lase sa ma descurc doar eu cu el. Si pentru a imi sublinia decizia, m-am ridicat de pe scaun, facandu-i scurt semn lui Clive sa ma urmeze, dandu-le astfel de inteles ca sedinta se incheiase. Ajunsi pe hol, prietenul meu incepu sa rada. Rasul sau haotic ma nedumeri cateva clipe, dar cand intr-un final am inteles din gesturile sale la ce se referea- pentru ca din cuvinte era clar ca nu puteam- am izbucnit si eu in ras.
-Doamne Ryan, ce fete aveau. Parca fusesere loviti dupa mult timp de un fulger care sa ii aduca pe linia de plutire. Parca tocmai isi dadusera seama ca lucreaza la C.I.A. Ce bine le-ai uns rulmentii intepeniti, mai adauga el printre hohotele de ras.
Ajunsi in birou, el isi lua incredibil de repede un aer serios, dupa care, pe un ton la fel de serios ca si expresia fetei lui, ma intreba :
-Ce ti s-a spus de fapt la telefon ?
Intrebarea lui, desii destul de banala in cazul de fata, ma lua pe nepregatite. Chiar nu stiu de ce, dar parca aveam impresia ca nimeni nu avea sa ma mai intrebe ce era defapt cu telefonul acela. Dupa cateva secunde, timp in care imi revin in fire, ma asez pe scaun apoi oftez, incepandu-i sa ii relatez fiecare cuvant al barbatului care ma sunase, precum si emotia si sentimentele sale de frica din acel moment.
Prima data i-am pus despre faptul ca tipul se numea Stephane l�Afrend si ca ma intrebase neincrezator daca acolo este C.I.A, apoi ca dupa ce il convinsesem el imi spuse ca avea o veste despre un jaf care avea sa se petreaca in seara asta in respectivul muzeu, si intr-un final ca voia sa vorbeasca personal cu mine despre acel lucru.
Clive ramase timp de cateva minute tacut, analizand situatia, apoi imi spuse :
-Cred ca ar fi mai bine sa ii facem o vizita acestul tip
Scuze ca nu am postat foarte mult, desii am pe computer scrisa continuarea. Ideea e ca eu am intrerupt aici actiunea din acest capitol pentru a ramane in umbra intalnirea celor 3 pana data viitoare cand urmez sa va luminez. So, sper ca va place.
Aikad: Stiu, stiu ca am scris putin, dar nu am avut timp in seara aceea. Promit ca ma revansez cu capitolul de astazi, desii mie nu imi sta in fire sa scriu asa mult:)) Merci de altfel ca ma sustii si ca imi citesti ficul.
Lithium: Faza cu pozele m-a doborat efectiv de pe scaun:)) Acum le pun, acum le pun:D Intre timp o sa vezi ca au aparut niste personaje noi. I have some new idea. Lasa ca o sa vezi tu;)
Si acum personajele:
Ryan: http://s300.photobucket.com/albums/nn19/...nime-5.jpg
Clive: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...eboy97.jpg
Stephane: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...628347.jpg
Dominic: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...veu/38.jpg
Chris: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...sh-135.jpg
Amalia si sotul ei, Mark: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...issing.jpg
Samantha1: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...Lemon3.jpg
Samantha2: http://i300.photobucket.com/albums/nn19/...megirl.jpg
Sper ca va plac pozele:D in orice caz, this is the next chapter:
Capitolul 3
Pe aleea pustie, fara nici o urma de fiinta care sa deranjeze linistea morbida, vantul sufla cu putere. Picaturile reci de apa se scurgeau lenese prin canalizare, pierdandu-se mai apoi intr-o infinitate de altele si altele. Frunzele deja firave se dezlipeau de crengile aproape amortite de violenta cu care vantul le intrerupea somnul. Din intuneric, incetul cu incetul, linistea fu intrerupta de pasii grabiti ai unei persoane ce incerca sa ajunga cat mai repede intr-un anumit loc. Ajuns in lumina, trasaturile sale incepeau sa fie distinse, rand pe rand : ochii mari, de culoarea taciunelui, parul scurt, de aceeasi culoare cu ochii, pielea alb- usor galbuie-, fina, fara alte impuritati care sa ii tulbure splendoarea, buzele subtiri, profilate intr-un zambet fugar si corpul ingrijit. Pe fata acestui personaj misterios putea fi observata o unda de ingrijorare, daca nu chiar frica, iar gesturile degetelor sale aratau cat de stresat era de fapt. Astfel , gonind pe strazi timp de aproximativ 15 minute, acesta se apropie intr-un final de usa unui bloc turn, apoi deschise usa si patrunse inauntru acestuia. Incepea sa se simta mai sigur.
***
� Trebuie sa scap, trebuie sa plec, astfel cand tipul va afla ca eu stiu de planul lui voi ateriza cu primul avion pe lumea cealalta. � Cuvintele astea, rostite retoric, caci nimeni nu era in incapere sa il auda, te bagau in sperieti. Lacrimi mari se repezeau din ochii sai frumosi, in timp ce mainile sale stateau incordate in parul sau. Inima ii batea cu 180 la ora, iar mintea nu ii mai gandea lucid. Dupa cateva minute in care nu facuse altceva decat sa isi planga de mila, la propiu si la figurat, lua telefonul, forma numarul de la politie.
***
In incaperea cu pereti colorati intr-un galben pal, spiritele incepeau sa se incinga. Amalia se uita cu ochii mari, oarecum stresata, la Ryan, in timp ce seful aproape se luase la harta cu Chris Lomechors. Numai Clive statea intr-un colt, incercand din rasputeri sa isi innabuseasca un ras sincer.
Totul incepuse se la consiliul care se convocase in dimineata aceea. Ca fiecare om normal, fiecare avea temerile sale, iar chiar atunci Ryan observa ca ramasese blocat pe ideea ca e ceva ciudat cu expozitia de la muzeu. Cu alte cuvinte, in acea dimineata, cand li se ceruse parerea -ca si cum pe sef l-ar fi interesat cu adevarat, pentru ca el oricum urma sa iasa la pensie peste 3 zile-, brunetul isi exprimase cu sinceritate parerea. Acesta mai adaugase ca se bucura pentru faptul ca seful le ceruse sa patruleze in seara ce urma sa vina. Batranul ramasese cu gura cascata, dupa care adauga intr-un final ca el nici nu le ceruse asa ceva. Atunci intervenise Clive, spunand ca asa auzise de la un coleg de-al sau. In orice caz, fiecare o tinuse pe a lui, numai Clive se retrasese intr-un colt si privea amuzat intreaga scena. Tocmai atunci sunase telefonul, transformandu-le privirile stresate intr-unele exasperate de ideea ca un posibil idiot le intrerupea importanta sedinta. Dupa cateva minute, in care cei din incapere se uitau incredibil de curiosi si dornici sa auda ceea ce spunea cel de pe celalat fir, Ryan inchise telefonul, moment in care toti izbucnisera in intrebarile lor nesfarsite.
-Se pare ca am avut si de data asta dreptate, raspunse el in timp ce ii zambi fugar prietenului sau. Acesta intelese mesajul, si ii facu la randul sau cu ochiul. Prieteni, se pare ca asta seara avem treaba la muzeu.
***
� Doamne, ce fete au � nu ma pot abtine eu sa nu imi zic. Ce-i drept, asta da scenariu de filme politiste. Se pare chiar ca si Amalia, Chris si sefu� au ramas fara cuvinte. In orice caz, asta nu e problema mea, eu trebuie doar sa imi fac meseria
-Si ce vei face acum Ryan ? ma intreaba Amalia, rupand tacerea ce se formase.
-Ce crezi ca ar putea face ? intervine infierbantat si Chris. Va merge acolo cu o echipa pentru a inspecta calea. Nu-i asa ?
-Ai dreptate intr-o oarecare masura, insa voi merge singur.
-Dar...
-Dar daca voi merge cu toata gasca de la C.I.A infractorii isi vor da seama.
Ceilalti din incapere ramasera pentru a doua oara muti in acea dimineata. Se uitau la mine parca nevenindu-le sa isi creada ochilor ce se intampla. In schimb eu m-am multumit sa dau din umeri linistit si sa adaug :
-Clive va veni cu mine.
Sper ca asta era de ajuns sa ii convinga sa ma lase sa ma descurc doar eu cu el. Si pentru a imi sublinia decizia, m-am ridicat de pe scaun, facandu-i scurt semn lui Clive sa ma urmeze, dandu-le astfel de inteles ca sedinta se incheiase. Ajunsi pe hol, prietenul meu incepu sa rada. Rasul sau haotic ma nedumeri cateva clipe, dar cand intr-un final am inteles din gesturile sale la ce se referea- pentru ca din cuvinte era clar ca nu puteam- am izbucnit si eu in ras.
-Doamne Ryan, ce fete aveau. Parca fusesere loviti dupa mult timp de un fulger care sa ii aduca pe linia de plutire. Parca tocmai isi dadusera seama ca lucreaza la C.I.A. Ce bine le-ai uns rulmentii intepeniti, mai adauga el printre hohotele de ras.
Ajunsi in birou, el isi lua incredibil de repede un aer serios, dupa care, pe un ton la fel de serios ca si expresia fetei lui, ma intreba :
-Ce ti s-a spus de fapt la telefon ?
Intrebarea lui, desii destul de banala in cazul de fata, ma lua pe nepregatite. Chiar nu stiu de ce, dar parca aveam impresia ca nimeni nu avea sa ma mai intrebe ce era defapt cu telefonul acela. Dupa cateva secunde, timp in care imi revin in fire, ma asez pe scaun apoi oftez, incepandu-i sa ii relatez fiecare cuvant al barbatului care ma sunase, precum si emotia si sentimentele sale de frica din acel moment.
Prima data i-am pus despre faptul ca tipul se numea Stephane l�Afrend si ca ma intrebase neincrezator daca acolo este C.I.A, apoi ca dupa ce il convinsesem el imi spuse ca avea o veste despre un jaf care avea sa se petreaca in seara asta in respectivul muzeu, si intr-un final ca voia sa vorbeasca personal cu mine despre acel lucru.
Clive ramase timp de cateva minute tacut, analizand situatia, apoi imi spuse :
-Cred ca ar fi mai bine sa ii facem o vizita acestul tip
Scuze ca nu am postat foarte mult, desii am pe computer scrisa continuarea. Ideea e ca eu am intrerupt aici actiunea din acest capitol pentru a ramane in umbra intalnirea celor 3 pana data viitoare cand urmez sa va luminez. So, sper ca va place.
![[Imagine: sig3a.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/171/sig3a.jpg/)