28-04-2011, 10:06 PM
Toate orele rănesc, ultima ucide.
Perfecţiune. O stare imaginară a calităţii care se deosebeşte de cea existentă printr-un element cunoscut ca excelenţă; un atribut al criticului.
Perfecţiunea? Un drum întotdeauna deschis, semănat cu cadrave. Şi în ultimul ceas răniţii se ridică totuşi revenind înainte!
Oricâte definţii au găsit oamenii, muritorii de rând Dumnezeu avusese ocazia să creeze perfecţiunea. Îl crease pe Lucifer cel dintâi dintre îngeri, care din dorinţa de a devenii mai perfect căzuse într-un abis al deşertăcinilor, acest lucru îl supărase pe Creator. Şi totuşi nu renunţase, la scurt timp după aceea ,, trădare’’ Domnul a creat un alt înger şi mai perfect, mai bun, mai frumos pe care o înzestră cu puterea de a alina oamenii aflaţi în sufrinţă şi de ai scăpa de la moarte. Dar darul cel mai frumos pe care i la dăruit, a fost probabil ceea ce o diferenţia de ceilalţi îngeri şi chiar şi de Lucifer, sângele ei albastru. Numai pentru asta putea fii unică.
I-a dat numele de Casiana care însemna splendid aşa cum era ea. Însă i-a interzis să părăsească Edenul, să îşi petreacă timpul cu alţi îngeri, care din invidie ar fi putut să o facă să decadă. Ea s-a supus într-un totul, atâta timp cât putea să le aducă o alinare oamenilor suferinzi şi să le facă trecerea dincolo mai uşoară, să îi aducă în Rai, lângă Creator se simţea mulţumită. Astfel a trecut mult timp, iar ea nu făcea decât să se plimbe prin grădinile Raiului şi să facă totul după bunul plac al Lui.
Dar diavolii, nefericiţii şi lacomii diavoli s-au plâns lui Lucifer când sufletele care trebuiau să ajungă în Iad erau tot mai puţine, iar ei trebuiau să suporte furia celor mai mari dintre ei.
Cercetând Lucifer, îşi dădu seama că aveau dreptate aşa că îşi trimise şarpele blestemat în Eden pentru a afla care era această cauză şi de ce Dumnezeu întervenea în favoarea păcătoşilor. Ştia că iubirea Acestuia pentru ei era nemărginită, dar chiar şi aşa i se părea ceva ciudat la mijloc.
Întors vicleanul şarpe îi spuse că este vorba despre un înger, care mai tot timpul se plimbă prin marea grădină, stand mereu singură şi din când în când intervenind pentru muritorii, care ajung direct în Rai.
Îi mai spuse stăpânului înger, a fost creeat pentru ai lua locul şi că este perfect, mai perfect decât fusese el verodată. Asta îl înfurie pe Lucifer care merse chiar el în Rai pentru a vedea asta.
Şi o văzuse. Întradevăr era mai frumoasă decât oricare înger, chiar şi decât el. Avea pielea albă precum zăpada, ochii de un verde pur, iar părul alb şi lung împreună cu rochia albă pe care o purta o făceau să pară atât de inocentă. Astfel devenii gelos văzând că Domnul o iubeşte mai mult decât îl iubise pe el şi era hotărât să o facă să sufere atât de mult, cum nu mai suferise nimeni vreodată.
Luă forma unui înger şi se apropie de ea. La început se dădu drept prietenul ei, dar încet, încet o făcu să se îndrăgostească de el nebuneşte. Era un sentiment nou pentru Casiana şi atât de plăcut încât se lăsă îmbătată, acaparată într-un totul de acest demon cu chip de înger.
Lucifer o făcu să se piardă, să cadă în desfrâu cu el, să păcătuiasă. Chiar nu îi păsa şi aşa lui, Dumnezeu nu mai avea ce îi face, dar pe ea o putea pedepsii în cele mai chinuitoare moduri. După ce se asigură că răzbunarea sa era completă, plecă lăsândo singură, chinuită de propiile gânduri, dureri şi desigur regrete.
Se întâmplase după cum prevăzuse, El o pedepsise, alungândo din Rai. Desigur poate că asta nu ar fi fost atât de grav, dacă Domnul nu ar fi pus-o să ia locul morţii, să devină însăşi moartea şi să facă ceea ce urâse din totdeauna, să ia viaţa omenilor pricinuindule cele mai cumplite dureri. Era bestemată să le provoace cele mai mari chinuri.
Plecă astfel din Eden, însă înainte de a se duce de tot pe Pământ, printe muritorii cei de rând merse să îl caute pe Lucifer, dorind să audă din gura lui că a meritat să renunţe la tot pentru o clipă petrecută cu el, dar nu fusese aşa.
Demonii cei nemiloşi îi frânseră aripile albe, care acum erau pătate de sângele ei albastru, îi provocaseră răni pe tot corpul, după care au râseră de ea. O luară şi au duseră la poarta Raiului lăsândo să se chinuie într-o baltă de sânge albastru, care căzând pe Pământ, făcu apele mărilor şi oceanele să pară mai albastre, la fel şi cerul din zilele senine, iar niciunul dintre muritori nu bănuise măcar pentru o clipă, că în spatele acestor minuni se ascundea o mare durere, un mare blestem, al Casianei.
Îşi acceptase în sfârşit tragicul destin, devenind Îngerul Morţii, văzund cum toate orele înainte de moarte îi răneau pe oameni, iar ultima îi ucidea. Nu putea face nimic, decât să se roage pentru iertarea lor şi poate cândva pentru iertarea ei.
_____
Îmi cer scuze că a durat atât de mult până să postez. Aveam această idee de ceva timp în minte, doar că nu am avut timp să o scriu. Sper să vă placă, deşi ştiu că e puţin mai diferit de ceea ce am scris până acum.Lectură plăcută.