Care este cel mai penibil lucru pe care l-ai facut?

[Alexandra Miau]

Paaaaaaaaaaiiiiiii ! Cel mai penibil moment ever a fost atunci cand credeam ca nu e tata acasa si umblam prin casa in chiloti si sutien si dau nas in nas cu el ! Nu va spun ca am inceput sa urlu ca apucata ca nu mai pot sa am pic de intimitate in casa si il tot dadeam afara. A fost penibiiiiiil !
Al doilea cel mai penibil moment a fost atunci cand eram in 282 si ma duceam la scoala. Am crezut ca urcase un coleg de-al meu in masina si s-a asezat langa mine, dar era alt baiat pe care nici nu-l cunosteam. Si ma intorc eu si ii zic buna si el imi raspunde cu o fata din aia perversa : " Buna . " Am crezut ca intru in pamant !

Hug.

[Mykoto]

Cred ca cel mai penibil a fost cand eram noua la o scoala.Atunci nu cunosteam colegii si am vazut o tipa care arata cu una din clasa mea.Fata statea si asculta glumele cuiva impreuna cu alti 2 tipi.Am incepul sa stau sa ma holbez la ei si cand a terminat gluma,ei au inceput sa rada si eu am continuat cu un ras fortat sa ma bag in seama , dupa ce trecusera cateva secunde si ei se holbau la mine ca eram singura care radeam.In plus, persoanele acelea nu erau din clasa mea,deci m-am facut de rusine.Am fost penibila atunci.

[Peppers]

Umn, mereu am facut eu ceva sa ma fac de ras. Nu mai tin minte multe lucruri, dar imi amintesc cateva. Cred ca mi s-a-ntamplat de vreo trei ori, cand eram in Carrefour, sa ma duc la un nene [bineinteles, fiind de 3 ori s-a-ntamplat cu 3 barbati diferiti] si sa-l iau de mana, confundandu-l pe tata. Ca sa fie si mai penibil, odata l-am luat pe un nene de mana si i-am aratat cu degetu' ce vreau eu sa-mi cumpere [Kinder sau ceva, cu cap de maimuta sau hipopotam..]. Bineinteles, astea cand aveam vreo 6-7, daca nu chiar 8 ani. De-atunci mi s-au intamplat multe chestii penibile si mi se-ntampla si-acum, sunt o fire foarte emotiva si nu stiu cum sa reactionez la anumite situatii si rosesc imediat sau nu raspund, iar altii inteleg din gesturile mele cu totul altceva. Mm, daca stau sa ma gandesc, ceva mai de curand, a fost vara trecuta, cand am fost la un fel de 'festival-concurs' eco, sau ceva de genul si erau trei sectiuni: dans, muzica si cultura generala. Sectiunea de cultura generala a fost anulata sau ceva de genul, asa ca am ramas pe-o chestie stupida, trebuia sa recit o poezie de a lui Eminescu si sa prezint un costum facut din hartie [care iesise al dracu' de bine]. Stiam poezia perfect, costumul arata impecabil [era facut din niste reviste de la lidl, dar era foarte bun] si.. sa-nceapa jocul. Se urca frumos Teo pe scena, rosind in draci si da sa spuna poezia. A dracu' poezie, dusa! Am inceput sa bolborosesc pe-acolo niste prostii, incurcam versurile, strofele, am reinceput de vreo 4 ori, juriul imi zicea sa ma calmez.. intr-un final am coborat si-am inceput sa plang. A fost.. mega-penibil. Am fost imediat la baie si.. eram rosie toata. Pe piet, spate, chip, tot! Norocul meu ca nu a fost profesoara de romana cu mine-n ziua aia, fiindca [,] crapam de rusine-n fata ei, dar.. a fost sotul dansei. El ma incuraja, chestii, un tip foarte de treaba, ca si profa, zicea ca m-am descurcat.. Cred ca ala a fost cel mai penibil moment din viata mea si nu mai vreau sa se repete. De-atunci am incercat sa scap de emotii, dar chiar si-acum mi se-ntampla sa fiu trimisa la nu stiu ce clasa si sa vorbesc in fata lor si sa m-apuce tremuratu'.. dar asta, doar la anumite clase.