19-07-2011, 11:32 AM
Am revenit şi cu edit-ul. ( După ce aproape mi-am spart capul câzând de pe scaun căutându-mi telefonul pe hotă – ce conopida verzii căuta acolo numai Marty ştie! ) Puţin mai târziu fiindcă am avut nişte treburi cu un cucui idiot şi un telefon care se rătăceşte, cum am menţionat mai sus.
Deeci, copilaş. Şi noi avem o poveste destul de complicată şi aici mă refer că nu am avut aceeaşi relaţie de la început – am început să vorbim vara trecută în urma pasiunii noastre comune pentru cuplul Nate x Jenny din Gossip Girl. Am ieşit o dată prin Tineretului – Doamnee, ce amintiri în ziua aia! Atunci ţi-am arătat eu talentele mele în ale prezicerii când ţi-am zis că o să plouă deşi în momentul ăla cerul era senin. Haha, şi când a început vijelia, toată lumea se grăbea să plece şi noi continuam să vorbim pe bancă
– pe urmă undeva prin iulie-august te-ai supărat pe mine dintr-un motiv absolut prosteeesc, ne-am împăcat şi am lăsat-o mai moale până în februarie, anu’ ăsta. Şi de-atunci suntem incredibil de apropiate şi ieşim cu fiecare ocazie. Nya, să ieşiiiiim!
Eu ţi-am zis de atâtea ori că deşi mulţi te văd o arogantă narcisistă şi cu nasul pe sus eu sunt de fapt singura care te vede de fapt aşa cum eşti – un copil cu o mentalitate aşa de complexă, că îmi ia câteodată ceva timp să-ţi dau replica, care are nevoie de atenţia şi afecţiunea celor din jur, sensibilă şi uşor de dobărât. În general tu eşti aşa de adorabiiilă şi drăguţă pe cât eşti uşor de enervat. Ştii şi tu cât adooooor să te chinui! ( Nu că ţie nu ţi-ar plăcea să mă chinui cu înălţimea mea. Da’ ştii ce? E chiar mişto să fii scundă. ) Îmi amintesc de toate discuţiile noastre, fanteziile mele idioate cu o anume-ciocolată-cu-aromă-de-IARBĂ pe care apropo am aruncat-o la gunoi fiindcă s-a stricat, momentele în care mă întărâţi cu Cola/Pepsi şi eu zic că dau buzna peste tine şi nu prea o să-ţi placă, când mă întrebi dacă sunt beată şi-mi zici să nu mă ascund după degete oricâte aş vedea eu, când eram la liceu şi beam 2-3 sticle de Lipton numai ca să te stresez pe mess în timpul orelor cu: Nyaaaaa, fac pipiiiiiii ( de fapt era mă p*ş, da’ mai sunt copchii p’aici )! Şi îţi înşir toate motivele pentru care nu mă duc în băi publice, când ne cântăm una alteia Oh, you touch my tra-la-la
, când de fiecare dată când ieşim în oraş fac 3 chestii tipice mie: întârzii foarte mult, te pun pe tine să cumperi/comanzi şi termin întotdeauna de mâncat şi de băut ultima sau când ai venit la mine la liceu şi parcă erai invizibilă – diriga nu te-a văzut cum nici nea Buzatu’, aia de fizică, n-a făcut-o, iar alcoolicu’ de director nici atât şi erau să se bată Matache cu Frollo, haha şi îmi dau seamă cât de frumoasă, comică şi în acelaşi timp ciudată e prietenia noastră.
Mă roooog, ideea e că în ciuda momentelor tale de narcisism ( care pe mine una nu mă deranjează chiar aşa de tare ), de gelozie nefondată ( asta e singura chestia care nu-mi place la tine ) şi când iei totul prea în serios, tu eşti o fiinţă minunată, atât de grijulie şi afectuoasă ( cu mine cel puţin ) căreia mă descarc cu atâta uşurinţă că mă uimesc şi pe mine. Ai devenit o prezenţă indispensabilă pentru mine, de care m-am ataşat şi îmi este dor cu adevărat atunci când nu ne vorbim sau ne vedem o perioadă şi pe care o iubesc atât cât pot eu iubi o persoană care se îngrijeşte de mine, adică destul de mult.
În concluzie, Diddyşor îşi iubeşte muuult copilaşul pervers şi adorabiiil.
Deeci, copilaş. Şi noi avem o poveste destul de complicată şi aici mă refer că nu am avut aceeaşi relaţie de la început – am început să vorbim vara trecută în urma pasiunii noastre comune pentru cuplul Nate x Jenny din Gossip Girl. Am ieşit o dată prin Tineretului – Doamnee, ce amintiri în ziua aia! Atunci ţi-am arătat eu talentele mele în ale prezicerii când ţi-am zis că o să plouă deşi în momentul ăla cerul era senin. Haha, şi când a început vijelia, toată lumea se grăbea să plece şi noi continuam să vorbim pe bancă
– pe urmă undeva prin iulie-august te-ai supărat pe mine dintr-un motiv absolut prosteeesc, ne-am împăcat şi am lăsat-o mai moale până în februarie, anu’ ăsta. Şi de-atunci suntem incredibil de apropiate şi ieşim cu fiecare ocazie. Nya, să ieşiiiiim!Eu ţi-am zis de atâtea ori că deşi mulţi te văd o arogantă narcisistă şi cu nasul pe sus eu sunt de fapt singura care te vede de fapt aşa cum eşti – un copil cu o mentalitate aşa de complexă, că îmi ia câteodată ceva timp să-ţi dau replica, care are nevoie de atenţia şi afecţiunea celor din jur, sensibilă şi uşor de dobărât. În general tu eşti aşa de adorabiiilă şi drăguţă pe cât eşti uşor de enervat. Ştii şi tu cât adooooor să te chinui! ( Nu că ţie nu ţi-ar plăcea să mă chinui cu înălţimea mea. Da’ ştii ce? E chiar mişto să fii scundă. ) Îmi amintesc de toate discuţiile noastre, fanteziile mele idioate cu o anume-ciocolată-cu-aromă-de-IARBĂ pe care apropo am aruncat-o la gunoi fiindcă s-a stricat, momentele în care mă întărâţi cu Cola/Pepsi şi eu zic că dau buzna peste tine şi nu prea o să-ţi placă, când mă întrebi dacă sunt beată şi-mi zici să nu mă ascund după degete oricâte aş vedea eu, când eram la liceu şi beam 2-3 sticle de Lipton numai ca să te stresez pe mess în timpul orelor cu: Nyaaaaa, fac pipiiiiiii ( de fapt era mă p*ş, da’ mai sunt copchii p’aici )! Şi îţi înşir toate motivele pentru care nu mă duc în băi publice, când ne cântăm una alteia Oh, you touch my tra-la-la
, când de fiecare dată când ieşim în oraş fac 3 chestii tipice mie: întârzii foarte mult, te pun pe tine să cumperi/comanzi şi termin întotdeauna de mâncat şi de băut ultima sau când ai venit la mine la liceu şi parcă erai invizibilă – diriga nu te-a văzut cum nici nea Buzatu’, aia de fizică, n-a făcut-o, iar alcoolicu’ de director nici atât şi erau să se bată Matache cu Frollo, haha şi îmi dau seamă cât de frumoasă, comică şi în acelaşi timp ciudată e prietenia noastră.Mă roooog, ideea e că în ciuda momentelor tale de narcisism ( care pe mine una nu mă deranjează chiar aşa de tare ), de gelozie nefondată ( asta e singura chestia care nu-mi place la tine ) şi când iei totul prea în serios, tu eşti o fiinţă minunată, atât de grijulie şi afectuoasă ( cu mine cel puţin ) căreia mă descarc cu atâta uşurinţă că mă uimesc şi pe mine. Ai devenit o prezenţă indispensabilă pentru mine, de care m-am ataşat şi îmi este dor cu adevărat atunci când nu ne vorbim sau ne vedem o perioadă şi pe care o iubesc atât cât pot eu iubi o persoană care se îngrijeşte de mine, adică destul de mult.
În concluzie, Diddyşor îşi iubeşte muuult copilaşul pervers şi adorabiiil.