Capitulare

[Beatrix LaVey]

Multumesc de comuri! Next:


*

Lucas ma aseza in apa, unde apa era mica. O salcie cu plete lungi ne ferea de privirile curioase, daca ar fi putut exista cineva care sa ne poata vedea, fiindca toata actiunea se desfasura in realitea visului meu, insa stiam, in acelasi timp, ca totul se intampla si in realitatea umana. Stiam ca nu prea avea logica tot ceea ce gandeam, insa era bine pentru mine sa ma gandesc la altceva in afara de ceea ce avea sa se intample. Intr-un fel sau altul, stiam prea bine ca o luam nitel razna.
- Iti iubesc parul... rosti Lucas coborandu-si privirea in parul meu, incepand sa miroasa si sa se joace cu acesta. Incet, buzele lui coborasera pe gatul meu, inceapand sa ma sarute. Simteam c-o iau razna din cauza placerii ce im era provocata. Mi-am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate, si simteam cum gura calda a lui Lucas urca incet spre lobul urechii. Mi-am dat capul pe spate, cuprins de vraja pasiunii.
- Lucas... am soptit incet, simtind cum mana as stanga merge spre interiorul copasei mele. Mangaie usor, dupa care urca tot mai mult, spre organul excitat, provocandu-mi o placere nemaipomenita. Buzele sale imi sarutau lobul si, in urmatorul moment, ma facu sa gem, fiindca imi prinse cu dintii pavilionul, provocandu-ma sa gem incet.
Ii simteam mana pe organul intarit si rosisem, realizand cat de rusinat eram. Nu-mi venea sa cred ca ma aflu aici, cu Lucas. Imi provoca o caldura nebuna in tot corpul, ma facea sa gem de placere. Nu ma asteptam niciodata la asta, fiindca era superior oricarei relatii pe care o avusesem.
Limba lui imi mangaia lobul si cobora usor in jos, provocandu-mi o durere de nesuportat. Pieptul imi trepida si simteam cum ceva, acolo, ma facea sa gem de placere si durere in acelasi timp. Voiam mai mult.
- Mai mult? interbase Lucas, iar eu ramasesem cu rasuflarea taiata. Iti citesc gandurile, dragostea mea. Vrei mai mutl? Spune-mi-o, ceruse si am gemut raspunsul, agatandu-ma cu mainile de umerii sai. L-am tras deasupra mea si i-am pus stapanire pe buze, incepand sa-l sarut usor pe buzele acum calde.
Isi furisa limba in gura mea cu tandrete, incepand sa si-o miste usor, cercetandu-mi caldura umeda si cautand-o pe a mea in acelasi timp. M-am incordat incantat, neputandu-ma abtine. Era placut, ma simteam ca un inger.
- Chiar esti un inger, imi spuse Lucas cu buzele inca lipite de ale mele, apoi continua sarutul. O miscare intre picioarele mele ma facuse sa gem usor si sa ma arcuiesc incantat. Lucas surase, apoi isi cobori buzele in apa, pe pieptul meu, incepand sa sarute sfarcurile unul cate unul.
Nici macar Eric nu se misca asa, nu avea experienta pe care o avea pretiosul meu prieten mort.
- Existi? intrebasem oftand de placere cand ii simtisem cum imi trece limba peste sfarcul stang, in timp ce pe cel drept il mangaia cu mana, dandu-mi o senzatie profunda, pe care n-o mai simtisem niciodata. Era un maestru al acestor arte.
- Da, exist. Si ce facem acum e real. Stii ce-i ala un duh? Eu sunt un duh si ma pot materializa pentru tine. Faptul ca lam fost un foarte bun prieten cu Eric, iubitul tau, ma face sa ma arat si lui. Nu-i e frica de mine. Si da, dragostea mea, ma poti picta, imi spuse facandu-ma sa rosesc,fiindca imi citise gandurile din nou.
Gemusem incantat, neptandu-ma abtine nici de aceasta data. O caldura nebuna ma facuse sa gem lung, incapabil de orice alta reactie. Mi-am inchis ochii strans, oftand de placere. Incet, Lucas isi cobori mana pe testiculele mele, incepand sa le mangaie usor. Le stranse in palma cu blandete si gemusem iarasi. Eram rosu din cauca tuturor reactiilor pe care le aveam.
Mana lui coborase tot mai mult, pana ce simtisem doua degete cum ma apasa usor in acel loc. Am scos un scancet speriat, fiindca nu ma asteptam la acest lucru. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma abtine. Lucas ma saruta apasat pe buze, dupa care ma parunse cu cele doua degete.
- De cate ori ai facut-o pana acum cu el? intrebase in soapta, iar eu raspunsesem scurt:
- Doua ori... Sau poate trei. Nu stiu exact, nu am tinut minte, tot ce stiu e ca am avut o buna perioada de agonie. Eric a spus ca sunt foarte ingust acolo... Si de-asta mor de durere de fiecare data, am spus nestiind nici macar de ce eram atat de sincer, fiindca muream de rusine.
- Vad si eu cat de ingust esti, spuse chicotind usor si mi-am trecut limba peste buzele usor intredeschise, neputandu-ma abtine sa nu chicotesc cand realizasem la ce se refera. M-am uitat lung la el ,trecandu-mi limba peste buze. Nu aveam niciun pic de rabdare, trebuia sa il am, sa il simt acolo.
- Hai, te rog... am ceurt in soapta, iar el zambi si ma pupa usor pe buze. Am zambit si eu, cu toate ca-mi parea rau.
- Nu-ti fa griji pentru Eric, imi spuse ridicad din umeri, apoi imi lua picioarele si mi le puse in jurul taliei lui, tragandu-ma usor spre el. Ii simteam organul acolo, pozitionat intre picioarele mele, si mi-am inchis ochii strans. Calmeaza-te si stai relaxat, imi spuse incet si, usor, se impinse in interiorul meu.
Scosesem un scancet prelung, simtind cum acel loc incepe sa ma arda, fiindca, trebuia sa recunosc, avea dimensiuni destul de mari. M-am arcuit in incercarea de a ma retrage, fiindca era neplacut de dureros sa-l simt acolo. In acelasi timp,durerea mi se parea incitanta si nu ma puteam abtine,

[MiraA]

Am sosit si eu...cu o foarte mare intarziere, dar sti ce program nebun am :))
Si vad ca baietii au luat-orazna cat timp am lipsit (nu ca m-as supara). Caleb e un dulce (genul meu de dulce) ce isi imparte patul (sau patul lui Eric mai bine zis) cu doi barbati (dintre care unul e fantoma...cred) pe care ii iubeste. Faci un triunghi conjugal? Ar fi o idee buna. Am auzit ca se poarta zilele astea :X si in ficuri si in realitate.
Oricum, imi place cum au evoluat personajele, actiunea in general si modul tau de a scrie. Se vede ca nu e orice fel de poveste, ci o poveste la care ai tinut si in conceperea caruia ai pus suflet si munca. Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla in continuare. Mult spor si multa inspiratie:*:* (si ganduri perverse)

[Beatrix LaVey]

Multumesc, Mira, pentru comentariu!

*

Lucas ma aseza in apa, unde apa era mica. O salcie cu plete lungi ne ferea de privirile curioase, daca ar fi putut exista cineva care sa ne poata vedea, fiindca toata actiunea se desfasura in realitea visului meu, insa stiam, in acelasi timp, ca totul se intampla si in realitatea umana. Stiam ca nu prea avea logica tot ceea ce gandeam, insa era bine pentru mine sa ma gandesc la altceva in afara de ceea ce avea sa se intample. Intr-un fel sau altul, stiam prea bine ca o luam nitel razna.
- Iti iubesc parul... rosti Lucas coborandu-si privirea in parul meu, incepand sa miroasa si sa se joace cu acesta. Incet, buzele lui coborasera pe gatul meu, inceapand sa ma sarute. Simteam c-o iau razna din cauza placerii ce im era provocata. Mi-am inchis ochii, dandu-mi capul pe spate, si simteam cum gura calda a lui Lucas urca incet spre lobul urechii. Mi-am dat capul pe spate, cuprins de vraja pasiunii.
- Lucas... am soptit incet, simtind cum mana as stanga merge spre interiorul copasei mele. Mangaie usor, dupa care urca tot mai mult, spre organul excitat, provocandu-mi o placere nemaipomenita. Buzele sale imi sarutau lobul si, in urmatorul moment, ma facu sa gem, fiindca imi prinse cu dintii pavilionul, provocandu-ma sa gem incet.
Ii simteam mana pe organul intarit si rosisem, realizand cat de rusinat eram. Nu-mi venea sa cred ca ma aflu aici, cu Lucas. Imi provoca o caldura nebuna in tot corpul, ma facea sa gem de placere. Nu ma asteptam niciodata la asta, fiindca era superior oricarei relatii pe care o avusesem.
Limba lui imi mangaia lobul si cobora usor in jos, provocandu-mi o durere de nesuportat. Pieptul imi trepida si simteam cum ceva, acolo, ma facea sa gem de placere si durere in acelasi timp. Voiam mai mult.
- Mai mult? interbase Lucas, iar eu ramasesem cu rasuflarea taiata. Iti citesc gandurile, dragostea mea. Vrei mai mutl? Spune-mi-o, ceruse si am gemut raspunsul, agatandu-ma cu mainile de umerii sai. L-am tras deasupra mea si i-am pus stapanire pe buze, incepand sa-l sarut usor pe buzele acum calde.
Isi furisa limba in gura mea cu tandrete, incepand sa si-o miste usor, cercetandu-mi caldura umeda si cautand-o pe a mea in acelasi timp. M-am incordat incantat, neputandu-ma abtine. Era placut, ma simteam ca un inger.
- Chiar esti un inger, imi spuse Lucas cu buzele inca lipite de ale mele, apoi continua sarutul. O miscare intre picioarele mele ma facuse sa gem usor si sa ma arcuiesc incantat. Lucas surase, apoi isi cobori buzele in apa, pe pieptul meu, incepand sa sarute sfarcurile unul cate unul.
Nici macar Eric nu se misca asa, nu avea experienta pe care o avea pretiosul meu prieten mort.
- Existi? intrebasem oftand de placere cand ii simtisem cum imi trece limba peste sfarcul stang, in timp ce pe cel drept il mangaia cu mana, dandu-mi o senzatie profunda, pe care n-o mai simtisem niciodata. Era un maestru al acestor arte.
- Da, exist. Si ce facem acum e real. Stii ce-i ala un duh? Eu sunt un duh si ma pot materializa pentru tine. Faptul ca lam fost un foarte bun prieten cu Eric, iubitul tau, ma face sa ma arat si lui. Nu-i e frica de mine. Si da, dragostea mea, ma poti picta, imi spuse facandu-ma sa rosesc,fiindca imi citise gandurile din nou.
Gemusem incantat, neptandu-ma abtine nici de aceasta data. O caldura nebuna ma facuse sa gem lung, incapabil de orice alta reactie. Mi-am inchis ochii strans, oftand de placere. Incet, Lucas isi cobori mana pe testiculele mele, incepand sa le mangaie usor. Le stranse in palma cu blandete si gemusem iarasi. Eram rosu din cauca tuturor reactiilor pe care le aveam.
Mana lui coborase tot mai mult, pana ce simtisem doua degete cum ma apasa usor in acel loc. Am scos un scancet speriat, fiindca nu ma asteptam la acest lucru. Mi-am inchis ochii, neputandu-ma abtine. Lucas ma saruta apasat pe buze, dupa care ma parunse cu cele doua degete.
- De cate ori ai facut-o pana acum cu el? intrebase in soapta, iar eu raspunsesem scurt:
- Doua ori... Sau poate trei. Nu stiu exact, nu am tinut minte, tot ce stiu e ca am avut o buna perioada de agonie. Eric a spus ca sunt foarte ingust acolo... Si de-asta mor de durere de fiecare data, am spus nestiind nici macar de ce eram atat de sincer, fiindca muream de rusine.
- Vad si eu cat de ingust esti, spuse chicotind usor si mi-am trecut limba peste buzele usor intredeschise, neputandu-ma abtine sa nu chicotesc cand realizasem la ce se refera. M-am uitat lung la el ,trecandu-mi limba peste buze. Nu aveam niciun pic de rabdare, trebuia sa il am, sa il simt acolo.
- Hai, te rog... am ceurt in soapta, iar el zambi si ma pupa usor pe buze. Am zambit si eu, cu toate ca-mi parea rau.
- Nu-ti fa griji pentru Eric, imi spuse ridicad din umeri, apoi imi lua picioarele si mi le puse in jurul taliei lui, tragandu-ma usor spre el. Ii simteam organul acolo, pozitionat intre picioarele mele, si mi-am inchis ochii strans. Calmeaza-te si stai relaxat, imi spuse incet si, usor, se impinse in interiorul meu.
Scosesem un scancet prelung, simtind cum acel loc incepe sa ma arda, fiindca, trebuia sa recunosc, avea dimensiuni destul de mari. M-am arcuit in incercarea de a ma retrage, fiindca era neplacut de dureros sa-l simt acolo. In acelasi timp,durerea mi se parea incitanta si nu ma puteam abtine sa nu o arat. Lacrimile imi siroiau acum pe chip, desi ultima data cand o facusem cu Eric nu plansesem.
Am oftat usor, realizand ca eram jalnic. Ma durea ingrozitor, dar nu trebuia s-o arat.
- E in regula, a spus in soapta si ma saruta usor. Poti plange, ai plans pentru mine, poti plange si din cauza mea.
Am chicotit usor, desi am facut-o printre lacrimi, si m-am arcuit, gemand si scancind in acelasi timp. Simteam si placere, dar si durere, si abia puteam sa fac fata. Nu-mi venea sa cred, parca era mai rau decat prima data, desi, in acealsi timp, mai bine decat oricand, ma simteam divin.
Era ca si cum.. Dar de ce ma miram?! Pana la urma, Lucas al meu era mort, iar eu faceam dragoste cu o persoana care se intorsese din morti special pentru mine, fiindca varsasem deseori lacrimi pentru el. Ma simteam mai rau ca niciodata si in acealasi mai bine. Imi era rusine de Lucas... Si realizam ca avea sa-mi fie foarte greu sa il mai privesc in ochi. Aveam proasta presimtire ca avea sa se intample ceva foarte, foarte rau.
Am oftat arcuindu-ma. Incepusem sa ma misc in acelasi timp cu Lucas, uitand de orice jena pe care o aveam pentru a ma putea simti bine. Voiam sa traiesc clipa, sa ma simt bine si sa iubesc. Incepusem sa gem incantat, simtind cum durerea dispare. Lucas era cald, iar acea senzatie imi dadea impresia ca nu ma mai alfu pe acea lume, era ca si cum faceai contactul cu un obiect fierbinte si in acelasi timp atat de rece, incat iti prooca fiori.
Nu intelegeam ce se intampla, dar puteam spune ca-mi place la nebunie. Eram rosu in obraji si simteam cum pulsul mi-o luase razna, inima imi batea din ce in ce mai tare si simteam ca mor de placere. Lucas ma saruta usor, bucurandu-se de ceea ce se intampla intre noi. Usor, isi coborase mana intre picioarele noastre, incepand sa imi mangaie usor organul ce exploda din cauza placerii absolute in curand.
In scurt timp, miscarile ce se intetisera in interiorul meu devenisera mai lente... Si din ce in ce mai lente. Lucas arata la fel de satisfacut ca mine. Gemuse de cateva ori, aproape la unison cu gemetele mele, si simtisem cum se elibereaza in interiorul meu, creandu-mi din nou acea senzatie inaltatoare, care ma innebunea.
- Te iubesc! imi spuse si ma saruta.
- Si eu...
Nu eram sigur daca faceam bine expunandu-mi sentimentele in fata lui, dar era zadarnic sa ma ascund, stiind ca-mi citeste gandurile. Speram doar ca Eric sa ma ierte...

[Beatrix LaVey]

Vad ca nu mai e citit. Oricum, nu voi lasa un topic neterminat, va arata inestetic, asa ca iata nextul :


*

Eram livid la fata a doua zi dimineata si abia ma puteam ridica din pat. Trupul imi urla de durere si toata placerea pe care o resimtisem aseara disparuse. Era mai rau decat prima data, abia puteam face un pas fara sprijin. Simteam ca ma dezintegrez, imi simteam oasele urland din ce in ce mai tare de durere si imi venea sa plang.
M-am dus la usa, deschizand-o, iar Elisa intra straniu de serioasa in camera mea.
- Esti bine? intreba fara nicio formalitate si am dat negativ din cap. Se uita la patul care era ravasit si continua: Toata noaptea ai scancit de durere.
Tonul ei ma speria. Nu-mi venea sa cred ce se intamplase. M-am uitat fugitiv pe pat, incercand sa intrezaresc daca cearsaful purta urmele a ceea ce se intamplase in urma cu o noapte acolo, dar, spre fericirea mea, era curat, imaculat, desi foarte transpirat, ravasit si sifonat. Am oftat.
- Imi pare rau, am spus in soapta. Sper ca nu v-am trezit sau ceva in genul...
Fata se apropie de mine, desi eram aproape gol, si ma impinse in pat .Dadu negativ din cap, apoi imi luase temperatura.
- Esti palid... Cred ca esti bolnav, s-ar putea sa te fi luat curentul aseara, cand ati venit tu si Matthew de pe drum. Poate ati gonit sau ceva de genul sau... incepuse, dar eu am dat negativ din cap si mi-am trosnit gatul. Fata facu o fata care ma sperie pana si pe mine si scoase un strigat de teama. Imediat, o femeie in varsta, grasuta si scunda veni in camera. Urma un schimb rapid de replici intr-o limba pe care eu n-o cunosteam, apoi femaia spuse:
- Strigoi...
Am cascat ochii.
- Cum?! Ce strigoi?! Unde?! am spus speriat ,ducandu-mi mana la gat. Mi-am tras mai mult pantalonii pe care-i aveam pe mine, aproape disperat, iar femeia grasuta imi spuse:
- Cred ca ai fost victima unuia...
Nu-mi venea sa cred! Deci Lucas ma mintise, el nu era un duh, el era un strigoi... Si se hranea cu esenta mea vitala. De aceea vrusese sa se intample ce se intamplase aseara. Incepusem sa tremur si m-am asezat in pat, tragand patura pe mine. Mi-era frica si simteam ca am nevoie de Eric al meu, sa fie langa mine.
- Domnule, spuse femeia plinuta, sa va fac un ceai?
Am dat afirmativ din cap si mi-am strans picioarele la piept. Ma durea tot trupul ingrozitor, parul balai imi era ravasit pe cearsaf, iar ochii mei albastri si plini de viata inainte acum erau acum speriati. Nu ma simteam deloc bine.
- Elise, un strigoi? intrebasem in soapta, iar ea se apropie de mine si se lasa pe marginea patului, inceapand sa-mi mangaie parul, aranjand suvitele. In acel moment, l-am vazut pe Lucas in coltul camerei cel mai indepartat. O lacrima i se prelinsese pe obraz.
- Nu stiu... Cand va veni Eric, vom face o slujba, cred, spuse fata incercand sa ma linisteasca. Se ridica de pe pat si iesi, spunand ca va veni sa vada ce fac. Inlinasem in acel moment din cap si, cand ea inchise usa, incepusem sa plang.
- M-ai mintit... am spus cu chipul livid indreptat catre fantoma din colt, fantoma celui pe care-l iubeam.
- Nu te-am mintit, dragostea mea. Zgarietura aceea e facuta fara sa vreau. Adormisesi deja... Si am vrut sa te tin in brate, dar te-ai foit si te-am zgariat cu unghiile, imi spuse. Iti jur, Caleb, nu ti-as face rau!
- Ce dragut! am replicat nervos. Lucas, ma doare tot corpul, incat m-as simti mai bine fara el! am spus disperat, iar el se apleca deasupra mea.
- E din cauza ca sunt astfel, nu ai cum sa nu simti durere, mai ales ca tu... Esti micut.
Rosisem si m-am intors cu mare greutuate cu spatele la el, stergandu-mi lacrimile. Nu-mi placea sa ma vada plangand.
- Daca te implor sa pleci, vei pleca? Vei avea odihna vesnica? intrebasem, dar el dadu negativ din cap.
Eram disperat. Nu voiam sa innebunesc eu din cauza faptului ca el, cel mai bun prieten al meu, mort, ma bantuia. Mi-am inchis ochii strans.
"Lucas, te implor... " mi-am spus in minte ,insa nu i-am putut cere sa dispara. Ma durea sufletul si trebuia sa recunosc sa tineam la el. Pana la urma, se intorsese pentru mine si fusese langa mine mai tot timpul. Nu stiam ce sa mai cred, imi doream sa vina cat mai rapid Eric.
- Il voi chema, imi spuse Lucas si disparu.
Atmosfera din camera deveni placuta, iar eu incetasem sa mai plang. Nu intelegeam de ce se facuse aceasta schimbare, fiindca Lucas nu trebuia sa fie o aparitie rea... Dar se parea ca era si pe mine ma ingrijora teribil acest lucur.
Servitoarea plinuta veni cu ceaiul meu si cu niste leacuri babesti, incepand sa-mi trateze rana de la gat.

- Stiu, imi spuse Eric sarutandu-ma. Ajunsese dupa-amiaza inapoi la conac, cu treburile rezolvate. Se uita la mine cu teama, nestiind ce sa spuna, in timp ce eu imi ceream iertare din privire. Nici macar nu ma puteam misca, atat de rau imi era. Acesta isi daduse jos pelerina de drum si acum statea doar in camasa si pantaloni langa mine. Imi tineam capul pe coapsa sa, plangand usor. Stiu, Caleb, ca Lucas te-a avut in vis, imi spuse in soapta. Am stiut-o tot timpul, fiindca te-a dorit mereu. A fost aici pentru tine...Si eu il pot vedea. Si Matthew l-a vazut, dupa cum mi-a spus Lucas.
Ramasesem cu gura cascata. Oare Eric avea vreo legatura? Am tacut,ascultand in continuare.
- Micutule, nu te condamn, dar trebuie sa ne intoarcem inapoi la bunica ta. Vezi tu, eu eram mic... Si am avut aceeasi problema: un bun prieten de-al meu, un baiatel ce pe-atunci avea sase ani, a murit. A fost ucis, mai precis.Calcat de o trasura. M-a bantuit... Pana ce am fost dus la bunica ta, iar aceasta a facut cateva slujbe si am fost scapat de el.Stiu ca poate si cu Lucas...
- Trebuie sa ii spun ca... Am facut... ? interbasem socat, iar Eric dadu afirmativ din cap. Acum, dupa ce ca ma durea trupul de-mi venea sa mor, mai trebuia si sa ii spun bunicii mele ca ma culcasem cu un baiat... Si o fantoma!
- Nu te alarma, ii vom spune amandoi... imi spuse in soapta si ma saruta pe buze cu tandrete.
- Nu esti suparat? intrebasem plin de speranta si el dadu negativ din cap.
- Stia mca se va intampla asta. Sunt suparat fiindca suferi, in rest insa e totul in regula. Te iubesc!
- Si eu, Eric, am spus cuibarindu-ma la pieptul sau. Ii stateam in brate si, fara prea mare greutate, l-am sarutat usor pe buze.
Elisa intrase in acel moment si zambi cu tristete vazandu-ne astfel.
- Stapane, am inceput deja sa pregatim bagajele pentru intoarcere, spuse si Eric ii multumi, dupa care ma saruta din nou.

[Kimera]

Scuze ca nu am mai trecut cu comentarii de ceva vreme. So, nu ma asteptam la... Un strigoi sincer am ramas mai surprinsa decat personajul insasi. Eu de la inceput am spus ca nu sunt de acord cu faptul ca Lucas l-a avut pe Caleb [desii am avut parte de un yaoi superb] deoarece eu il consider pe Caleb doar al lui Eric. Ma bucur ca a reusit sa-l inteleaga contele si ca nu este furios sau ceva de genul si sper ca vor face cumva totul in regula la final. Bafta la scris. Ja ne!

[Beatrix LaVey]

Mersi de comentariu!


*

Ne aflam inapoi, in fata casei bunicii mele. Eram usor nelinistit, nu stiam cum au sa decurga toate lucrurile. Am oftat prelung, nestiind ce sa fac si cum sa ii spun.
- Eric, vreau sa avem o atitudine distanta, te implor, i-am spus inainte sa iesim din trasura. Dupa aceea, nestind ce sa mai fac, am iesit din trasura si am pornit catre casa bunicii. Aceasta imi zambi binevoitoare de la fereastra casei, apoi cobori. Desi era in varsta, inca se tinea destul de bine. Incepu sa alerge spre mine entuziasmata, deschizandu-si bratele catre mine. Cum ajunsesem la usa, aceasta imi deschise si ma lua in brate, strangandu-ma cu putere la pieptul ei.
Am chicotit usor, pupand-o pe obraz.
- Buna ziua, spuse Eric venind cand eu iesisem din bratele ei icnapatoare. Ii lua mana intr-a lui si i-o saruta galant, facand-o pe bunica mea sa zambeasca incantata. Aceasta il lua si pe el in brate, pupandu-l.
- Bine ati venit inapoi, scumpii mei baieti! Ai pictat, Caleb? intreba adresandu-mi-se si am dat afirmativ din cap, energic. Eric facu semn unui servitor sa aduca tablourile, apoi m-am uitat fix in ochii ei, strabatandu-le ochii mari si frumosi, de culoare cenusie.
- Buni, putem intra? am intrebat sovaind, iar aceasta se scuza imediat.
- Imi cer iertare, da! Intrati, intrati!
Si eu, si Eric intraram dupa bunica. Acesta isi aseza discret mainile pe talia mea, iar eu tresarisem usor ingrijorat. Imi inchisesem ochii si acesta se indeparta rapid, asezandu-se unde ii indica bunica. In urma noastra, intra cel cu tablourile, mai putin cele care ne aratau pe noi in anumite ipostaze intime si care ar fi putut da de banuit.
Bunica puse prajituri pe masa, dupa cate se vedea, proaspat facute, si Eric incepu sa ma nance cu pofta. Eu, pe de alta parte, am ramas doar privindu-le. Eram nelinistit.
- Ia spune tu, balaiul bunicii, imi spuse facandu-ma sa rosesc ,ce s-a intamplat cu veselia ta de alta data? Si ce... Ce ai pe gat? intreba devenind alba la fata. M-am apropiat usor de ea, asezandu-ma la picioarel ei. Caleb, mititelule, ce s-a intamplat?
Era speriata, poate chair mai speriata decat mine. Se uita la Eric piezis.
- Buni, ma poti scapa? El a fost...
Oftasem prelung si ochii mi se umplusera de lacrimi. Nu-mi venea sa cred, insa eu ma lasasem pacalit si cel mai bun prieten al meu, care acum era strigoi. Ma atacase, iar eu abia daca puteam accepta aceste lucruri. Mi-am inchis ochii disperat, nestiind cum sa reactionez. Imi venea sa plang, sa ma descarc, insa Eric veni langa mine si ma stranse la pieptul sau, in incercarea de a ma linisti. Imi intoarse chipul spre al sau cu tandrete, dar bunica paru sa nu bage de seama acest lucru.
- Poate, dar spune-mi cum a fost, ce s-a intamplat.
Mi-am inchis ochii, oftand prelung. Am hotarat sa ii spun numai finalul povestii.
- Era noapte... Si am adormit, am avut un vis ciudat in care eram ranit si acum ma doare tot corpul, abia merg.Eram fleasca tot si o fata, Elisa, a spus ca toata noaptea scancisem si gemusem de durere, cearsafurile erau ravasite... Si cand m-am intors spre ea, a remarcat semnul de pe gat, pe care eu nu il stiu nici acum, si a venit o femeie grasuta s ia spus "strigoi"...
Mi-am inchis ochii, stiind ca nu ii pot spune in vecii vecilor tot adevarul. Ar insemna sa ma condamn singur si s-o am pe bunica mea pe constiinta. Mi-am inchis ochii, lasand suvoiul de lacrimi sa curga pe chipul meu.
- Buni, am spus rapid, eu, in noaptea in care Lucas a murit, am fost acolo, sa stau cu el, si... Si l-am vist, se facea ca e vampir sa uceva de genul, dar, cand m-am trezit,totul era in regula... Si apoi mi-am spus toata noaptea ca nu vreua sa moara, vreau sa ramana cu mine... Si de atunci a inceput sa tot apara peste tot, si aici,acasa, si la conac, si in padure si spunea ca nu-mi va face rau...
- Si eu il vedeam, se amesteca Ericcalm. Si nu numai eu. Cand am venit eu incoace, sa merg l aMaretia Sa regele, Caleb m-a condus pana la o rascruce si l-a insotit la intoarcere un prieten, servitor, Matthew, l-a vazut si el si toate astea, spuse tanarul rapid, facandu-ma sa oftez prelung.
Mi-am lasat capul in scurbura gatului lui Eric, scancind prelung. Acesta ma lua in brate si bunica zambi dulce, inca nepricepand ce se intampla de fapt itnre noi doi.
- Hai, mergeti la culcare. Conte, imi cer iertare pentru umila mea casa si... incepuse, dar Eric o oprise printr-un gest al mainii.
- Daca pot sta... spuse zambind, iar bunica scutura energic din cap. Cat timp ii ia sa-l purificati? intrebase usor si imi zambise. Se ridicase cu mine in brate si mana lui se incolaci cu mana mea, dar bunica mea tot continua sa zambeasca senin, ca si cand nu observa semnele.
- Sigur ca poti sta, dragul meu Conte, spuse surazand. Timp? Trebuie sa se pregateasca. Si eu. O saptamana, raspunse bunica mea si mi-am inchis ochii. O saptamana de chin... E sigur? intrebase Eric si bunica a dat negativ din cap, oftand. Imedait, brunetul schimba subiectul: Haideti, pretioasa doamna, haideti sa vedeti tablourile dulcelui dumneavaostra nepot!
Bunica se fastaci usor, iar eu rosisem de-a binelea. Ignorandu-mi trupul ce urla de durere, m-am aruncat intr-un fotoliu de catifea, privind un punct fix in spatiu. Imi era atat de frica.. Dar totusi trebuia sa ma tin tare. Nu aveam sa fac si eu aceleasi greseli ca Lucas sau altii, fiindca fiecare e unic prin felul sau de a fi. Am oftat lung si am zambit spre Eric.
Acesta incepuse sa-i arate tablourile unul cate unul bunicii mele, care era uimita de fiecare data.
- Caleb e o comoara! spuse Eric facandu-ma sa zambesc si sa oftez.
Mi-amintisem cat de pretios ma aratasem pentru el: avusese grija de mine ca de un bibelou, exceptand momentele cand imi provocase acea durere groaznica. Nu concepeam acum sa se repete din onu acele lucruri, isna stiam si ca sunt jalnic, fiindca asa spuneam de fiecare data: "Nu mai fac, nu mai fac! " si tot asa. Dar rezistam, ma tineam eu departe ? Nu, desigur. Eram incapabil sa nu iubesc acea durere dulce provocata de Eric. Cea facuta de Lucas insa...
Oftasem din nou. Eram obosit si nu stiam ce sa fac sa-mi tin ochii deschisi. Bunica admira in continuare tablouri, iar eu ma ridicasem din locul meu si, scancind la fiecare miscare pe care-o faceam. M-am indreptat spre biblioteca si mi-am inchis ochii, iar cand am ajuns acolo, am luat o sticla de vin vechi, avuta, din cate stiam eu, de la parintii mei, de la nunta lor. Am oftat zambind si am luat trei pahare.
- Buni, am spus scancind, dumneata vrei vin?
Femeia se uita la sticla si zambi cu tristete, apoi dadu afirmativ din cap. Am turnat pentru toti trei si am luat o gura din paharul meu, apoi le-am dus paharele amandurora. Eric imi multumi si bau imediat, aratandu-si printr-un geamat de placere multumirea referitoare la acel vin.
M-am asezat pe canapea, band cu sete din vinul din paharul meu. O picatura mi se prelinse pe barbie, dar am lins-o usor si, privind pe fereastra, i-am observat ochii lui Lucas: sticlosi, amenintatori... Rosii si malefici.
- Eric! am spus disperat si le-am indicat locul. Se uitasera si ramasesera masca amandoi, vazandu-l pe baiat. Bunica ridica un crucifix, iar eu mi-am inchis ochii, ,oftand. Lacrimile imi curgeau pe chip...

[Kimera]

Whaleu, asa ceva este total neasteptat. Capitolul a decurs frumos, pana cand finalul a intors toata povestea, ajungand la un moment culminant. Ma intreb ce doreste Lucas acolo? Poate ca a venit dupa Caleb. Si si Caleb mi-a dat de gandit sincera sa fiu. Am impresia ca nu se decide in privinta dragostei lui, mai exact pentru cine o simte. Si nu stiu de ce, dar eu cred ca bunica lui Caleb si-a dat seama de relatia lor, dar nu spune nimic. Cat despre Eric, este din ce in ce mai protector si sincer Caleb ar face mare greseala sa-i dea peste nas contelui. Ei bine, sper ca asta sa nu se intample. Bafta la scris si anunta-ma, te rog, daca poti cand pui next-ul. Ja ne!

[AbiiShu']

Oh, scuze,mii de scuze Trix, n-am mai trecut pe aici de foarte mult timp... dar am savurat fiecare capitol in parte. M-ai cam lasat gura-casca(,) cu ultimul capitol, ca de obisei te-ai oprit cam brusc din actiune, din pacate pentru noi, cititorii. Vreau ca bunica lui Caleb sa afle de relatia lor cat mai repede, sunt curioasa de reactia ei. Si, intr-un fel, ma bucur ca el n-a uitat de bunica lui.
Nu prea inteleg de ce Lucas se comporta asa cu(,) Caleb, de ce-l chinuieste si de ce l-a torturat asa in acea seara, dar, cel putin, acum Eric e langa el. Deja abia astept nextul, sa aflu ce se va intampla cu Lucas si toate cele. Mmm, greseli. Parca au fost doua, trei, n-am prea acordat atentie, ca de obicei... in mare mi-a placut tot!
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol, te rog!

[aurelyon]

Iarta/ma ca n/am mai intrat de asa mult timp.:( Stii ca/ti ador povestea. :*

Well, Caleb n/ar fi trebuit sa cedeze asa usor in fata lui Lucas, chiar daca e prietenul lui. Ma gandeam eu ca e ceva putred in povestea asta si/mi place ca ai adus si nitel supranatural. Bietul Cal eb, asta/i mai trebuia, sa fie bantuit acum de Lucas. Bine ca s/a intors Eric si l/a dus la bunica lui; ea il va ajuta, sigur. :) Nu stiu daca bunica lui Caleb banuieste ceva despre ei doi, sper sa nu aiba vreun soc, cand va descoperi adevarul.

Next.

[Beatrix LaVey]

Multumesc mult cititoarelor pentru comentariile aduse ! Va pup!


Next:


*

Dupa cum ma asteptasem, sedinta aceasta de... "exorcism", ca sa-i spun asa, nu avea sa decurga bine. Lucas, cel despre care banuiam ca este strigoi, aparuse. Era mai rau ca niciodata, parea malefic, iar mie deja incepuse sa-mi bata inima mai tare. Eric ma lua in brate si ma stranse la pieptul sau. Nu-mi venea sa cred, insa ceea ce se intampla era real...
Intr-un fel sau altul, era bine ca nu eram nebun. Pe de alta parte insa... Lucrurile stateau foarte prost: Nu imi doream sa moara nimeni sau sa fie chinuit. Tinusem la Lucas foarte mult cand traia. Mai mult, tineam si acum la el... Si nu-mi venea sa cred, dar aveam o neaparata nevoie de sprijin.
Bunica scoase crucufixul si il indreptase spre silueta fantomatica ce disparu imediat. Am rasuflat usurat, desi inca eram teribil de speriat cu privire la ce s-ar putea intampla. Presimteam ca nu avea sa fie asa de usor precum ma asteptasem...
Imediat ce realizasem ca suntem singuri, m-am uitat la bunica cu ochii plini de speranta.
- Ce e de facut, buni? intrebasem scurt, stergandu-mi lacrimile. Aceasta se uita la mine si la conte, iar noi,realizand ca ne tineam in brate, ne-am indepartat. Nu era momentul ca femeia sa afle despre ceea ce se intamplase intre noi.
- Micutule, intai iti voi face o slujba. Apoi va trebui sa mergeti voi doi in cimitir si sa ii vedeti cadavrul lui Lucas. Puneti-i un crucifix pe frunte si turnati-i apa sfintita pe gat. Asta ar trebui sa-l linisteasca, este singurul lucru pe care-l putem face. De altfel, iti voi da o amuleta pe care s-o porti intotdeauna. N-o poate da jos sub nicio forma, cel putin asa sper. Il va tine departe de tine. Pentru siguranta, il vei purta si tu, Conte. spuse bunica si Eric dadu afirmativ din cap, inclinandu-se spre a ne arata ca este de acord cu ceea ce spusese bunica mea.
Am suras cu tristete cand bunica a inceput sa-si stranga lucrurile: un altar, lumanari, niste icoane pe care le pictasem chiar eu, dar le sfintise preotul, crucifixul si amuleta, care semana cu o floare, daor ca avea doar patru petale. M-am uitat lung la ea, neintelegator. Era dintr-un material ciudat, negru stralucitor.
Nu-mi puteam lua ochii de la acea amuleta. In scurt timp, aparu inca una: bunica se parea ca avea si rezerve. Le puse pe acel alar si incepu sa faca diferite incantatii care mie mi se pareau care mai de care mai ciudate. Am oftat, luandu-l pe Eric de mana. Bunica nu ne vedea.
Acesta ma lua in brate si ma stranse la pieptul meu, neindraznind sa spuna absolut nimci pentru a nu o face pe bunica sa-si piarda sirul gandurilor. Intre timp, prin mntea mea incepura sa isi faca loc diferite idei insotite de imagini: uciderea lui Lucas prin infigerea unui tarus in buric sau in inima, scoaterea inimii acestuia, arderea ei si apoi bautul cenusii, taierea capului baiatului si cate si mai cate altele la fel de infioratoare, macabre.
Incepusem sa tremur. Nu-mi venea sa cred ca ma gandeam tocmai la asa ceva. In bratele calde ale lui Eric al meu, am adormit...

In momentul cand mi-am deschis ochii, zorii zilei imi mangaiau chipul palid acum, incadrat de o mana de par balai ce cadea peste tot pe perna si cearsaful de pe pat. Am suras trist, realizand ca sunt in mansarda mea. Nu-mi aduceam aminte cand ajunsesem aici, insa se parea ca fusesem adus de Eric si bunica. Ma intrebam unde mi-e contele...
Mi-am dus mana la gat, realizand abia acum ca purtam talismanul pe care-l sfintise bunica mea aseara, sau ce naiba i-o fi facand! Eram insa ingrijorat de ce s-ar fi putut intampla dupa ce adormisem eu. Daca Eric mersese in cimitir? Eram ingrijorat pentru viata sa, mi-era teama sa nu fi patit ceva rau...
Incepusem sa tremur si am sarit in picioare. Aceeasi durere groaznica, insa parca avand o mai mica intensitate, imi puse stapanire pe trup. Fiecare incheietura ma durea de parca as fi fost batut incontinuu, fiecare oscior si fiecare muschi imi gemeau de durere.
Cu chiu, cu vai, am reusit sa ajung unde imi propusesem: jos. I-am gasit acolo pe bunica si pe Eric, care radeau voiosi. Si contele purta la gat acelasi talisman ca si mine. Cand m-am sprijinit de zid, cei doi ma vazura si contele sari in picioare, venind in intampinarea mea. Mi-am inchis ochii, iar acesta ma lua in brate, sarutandu-ma apasat pe buze. Probabil ca nu isi daduse seama ca nu ar trebui s-o faca, fiindca bunica nu era tocmai omul care ar fi acceptat o astfel de relatie.
Incepusem in acel moment sa ma agit. Probabil o faceam degeaba, sau poate ca… Nu stiu, era ciudat ce se intampla atat cu mine, cat si cu Eric.
Pesemne uitase ca bunica era de fata, caci aceasta scoase un tipat speriat, iar mie mi se intunecase totul in fata ochilor. Stiam ca nu avea sa fie bine. Batrana isi duse mana la inima, iar in momentul urmator transpira abundent. Se zbatu de cateva ori, dupa care isi inchise ochii, ramanand inerta pe fotoliul pe care statea.
Femeia incepu sa se agite.
- Sunteti nebuni?! O astfel de relatie… Niciodata nu va fi acceptata! Daca va va vedea lumea?!
Probabil ca ea deja acceptase acolo, udneva, in interiorul ei, ca eu si Eric aveam o relatie ciudata. Chiar ma agita insa.
- Iubire... Imi pare rau, spuse in soapta.
Simteam ca tot cerul cazuse in capul meu. Lacrimile incepusera sa-mi curga siroaie pe chipul schimonosit de durere. Incepusem sa plang in hohote, nevenindu-mi sa cred tot ce se intampla. Ma durea inima din piept, imi doream sa nu fie adevarat ceea ce vad, insa... Insa nu avea mnoroc. Era realitatea crunta, bunica mea... bunica mea ma critica.
Incepea sa devina ciudat. Bunica mea se agita, iar in jurul nostru, totul parca se intunecase. Nu imi placea, ma simteam usor ciudat. Trebuia sa stiu ca Lucas avea sa vina, ar fi trebuit sa ma astept.
Nu se atingea de mine, de Eric, noi se parea ca eram protejati. Dar l-am vazut in urmatorul moment si am stiut ca nu sunt singurul care il vede: Eric ramasese, la randul sau, cu gura cascata, incapabil sa spuna orice altceva.
- Lu…cas… mormaisem nevenindu-mi a crede.
Ce facea?! Bratele sale ii inconjurara umerii bunicii mele si pe chipul sau aparu un zambet malitios. Incepeam sa ma agit.Voiam sa ajung acolo, dar parca nu mai aveam puterea necesara sa ma misc, eram tintit locului.
Lucas profita acum de conditia sa si devenea periculos. Bunica mea déjà il simtea si ma temeam de ce avea sa se intample. Femeia incepuse sa se zgaltaie usor, sa transpire din abundenta. Trupul sau reactiona ciudat, niciodata nu mai vazusem asa ceva. Avea convulsii…
- Bunico!
Vocea mea era disperata. Eric, in timp ce eu plangeam, ramasese nemiscat. Lucas o facea, Eric practic nu mai era prezent acolo, aparea doar ca o stana de piatra.
In scurt timp, luminile incepura sa se aprinda si sa se stinga haotic, in casa era un current neplacut si o senzatie groaznica, si totul era teribil de ciudat. Imi trimitea fiori pe tot corpul. Tipetele bunicii erau de-a dreptul infioratoare, iar chinul prin care trecea aproape ca il simteam si eu privind-o. Simteam…
- Lucas, inceteaza!
Lucas ma privi fix in ochi si, cateva clipe mai tarziu, inceta si disparu. Bunica mea cazu pe canapea, fara sa reactioneze. Imediat ce m-am putut misca, am fugit in acel loc, cuprinzand-o in brate. Voiam sa nu fie adevarat lucrul la care ma gandeam, dar…
Bunica se luptase cu Lucas si pierduse lupta. Murise.
Daca nu as fi fost... un sodomit, daca nu as fi fost indragostit de un barbat, poate soarta ei ar fi fost o cu totul alta. Nu-mi venea sa cred, dar aceasta era realitata. Incepusem sa plang isteric, luandu-l pe Eric in brate.Acesta porunci servitoarei sale sa vina cu tot ce trebuie, deoarece bunica murise. Si ea incepuse sa planga...
Si natura incepuse sa planga. Cerul varsa lacirimi amare pentru greseala care o ucisese pe biata mea buunica, o femeie de milioane. Ma simteam singur, disperat. M-am uitat la Eric, cerandu-i din priviri ajutorul. Nu stiam cum sa reactionez.
- Cum o ingrop... ? Eric, imi poti da banii pe tablourile acelea?
L-am privit plin de speranta, iar el, plin de tristete, rase scurt:
- O ingrop eu. Banii ii vei primi, stai linistit. Dar te ajut, vreua sa te ajut!
Am protestat, m-am certat cu el, m-am suparat si chair am plans de frustrare. Imi venea sa urlu, sa lovesc si sa pedepsesc. Insa nu-mi statea in putina. Eric ma lua in brate, oftand prelung. Imi saruta pavilionul urechii si mi-am inchis ochii, surazand cu tristete. M-am lasat moale in bratele lui si l-am sarutat usor pe obraz, incepand sa plang.
- Ce m-as face fara tine? am spus disperat... Si, intr-adevar, nu stiam raspunsul intrebarii. Cred ca, daca nu ar fi fost langa mine, as fi fost mort de mult, mult timp. Acest baiat ma tinea, mai mult sau mai putin, cu picioarele pe pamant. Il iubeam..
- Stii ce? Hai sa ne ingrijim de ce avem de facut si lasam pe mai tarizu intrebarile cu talc.
Ma lua in brate si ma scoase afara grijuliu, apoi incepuseram sa ne ocupam de toate lucrurile care ne interesau pe noi in mai mica sau mai mare masura. Cu ajutorul lui, totul fu aranjat si inmormantarea era pregatita... Dar eu eram zdruncinat.