Capcana Morții

[Itsumi]

V-am innebunit cu povestile mele...Cred, promit ca pana nu termin una din ele, nu voi mai posta alta..^^
Sper sa va placa si acest proiect al meu. Va avertizez povestea aceasta va fi una foarte luunga...
Pentru inceput voi posta prologul.
Enjoy!


~ Prolog... ~




Lumea spune multe lucruri...bune, rele, cert este ca oamenii le iau de buna. Insa ce se intampla atunci cand totul se duce de rapa? Toate visele, toate dorintele devin inexistente, de la o greseala.
Un zbor, iti poate aduce nenorocirea vietii si in acelasi timp, un nou destin, o noua poarta catre noua ta viata. In aceeiasi zi, ii spui persoanei dragi ca o sa va vedeti in curand, iar peste cateva ore plutesti in infinitul vietii tale.
Simbolul puritatii si al tineretii, apa poate fi o sursa la fel de importanta ca aerul pe care il respiram, insa poate ajunge o capcana unde iti pierzi viata foarte usor.


~ - Imi doresc viata inapoi!! ~



Este primul lucru la care te gandesti cand te vezi deja prinsa in capcana infinita si rece.
Nimeni nu este langa tine, nimeni nu te ajuta, sa depasesti momentele grele. Simti cum viata ti se scurge incet incet din tine, si iti doresti moartea sa vina cat mai repede. Simti respiratia dulce-amara a mortii, care iti spune parca ca timpul tau nu a venit inca, si mai trebuie sa induri suferintele si nenorocirile care aveau sa se intample.
In acel moment, cand insasi moartea te paraseste, nu iti mai doresti nimic. Numai poti simti nimic. Nici macar disperarea care se instalase in tine cu cateva minute, ore in tine numai conteaza.
Totul se rezuma la acea intrebare...

~ Ce se va intampla cu mine?~

[*ILY Yaoi Maniac*]

Heii^^ , Itsumi-chan :X
New fic , aa? Ce prolog xD Tot la fel de trist ca si cel de la celalat fic xD Iti place drama ;;) ? EU una o ador xD Tiind sa cred ca si aici e cineva mort/moarta xD Sunt curioasa de ce s-a m-ai sinucis in ficul asta ? Sau cine a /la omorat'o/omorat xD Deci ti-am mai zis ador cum descrii xD Imi place la nebunie xD Pai pana acum nu prea am ce comenta fiind doar prologul xD Apropo , ce nume :> Uuu cred ca va fi interesant xD SPor la scris si imaginatie xD K ? Sa ma anunti cand aduci next xXD Bye xD

[Itsumi]

Arrigato Micuta..^^ Iti multumesc ca citesti toate nebuniile mele...
Asa cum am mai spus acesta va fi un fic foarte lung, si sper sa nu va plictisesc...
Am venit cu primul capitol...
Enjoy! :)


Capitolul 1 - Randunica alba



Au trecut 11 zile de cand ma aflu aici...Nu pot vedea sau auzi nimic. Sunt prinsa in acesti patru pereti albi care vor sa imi fie prieteni pe viata. Usa alba se confunda usor cu peretii, tavanul si podeaua alba. Totul este alb. Fara scapare, fara dorinta de a mai trai...
Nu imi aduc aminte cum am ajuns aici. Nici macar numai imi amintesc cum ma cheama, sau cum arat. Totul pentru mine inseamna doar alb, ganduri albe totul alb. Nu inteleg de ce sunt aici, iar mintea mea incearca sa proceseze amintirile din trecut pentru a-mi aminti o farama din ceva care pare inexistent. Insa stiu doar atat...Am inceput sa numar acele secunde ca si cum ar fi zile si am ajuns la 11. Poate sunt zile, saptamani, ani dar eu nu imi pot aminti nimic.
Cel mai ciudat vis al meu, daca il pot numi asa este cel in care visez o umbra nedeslusita care imi spune mereu:

- Rabdare iubita mea randunica alba...rabdare....


Eu o randunica si mai ales alba? Randunele sunt deobicei negre, plapande, mici scumpe, in nici un caz albe. Nu imi pot vedea chipul desi mi-as dori acest lucru foarte mult. Pot vedea numai pielea mea alba ca spuma laptelui, mainile lungi si frumoase dar aspre, si parul pana la genunchi blond deschis aproape alb.
Simt cum innebunesc incetul cu incetul...Poate acesta este scopul. Poate am fost adusa aici de familia mea, poate au vrut sa scape de mine. Dar eu cum pot gandi asa ceva, daca eu nu imi aduc aminte nici daca am familie, nici cum arat, nici cum ma cheama...nimic. Parca sunt o himera, care are insa sentimente si lacrimi care cad de fiecare data cand imi amintesc de visul acela. Randunica alba...”
Oare o sa fiu salvata de un print pe cal alb? Oare voi ramane aici pe vecie? Oare voi mai trai indeajuns pentru a fi eliberata din aceasta cusca alba, care desi vrea sa dea impresia de maretie, pe mine ma innebuneste. Vreau sa evadez, vreau sa fug si sa nu ma uit in urma. Desi teama pune stapanire pe mine, in acelasi timp si dorinta de evadare e mare. Insa ramane o vesnica intrebare.
Unde sa fug? Eu nu imi amintesc nimic. De unde sa fug, daca nustiu unde sunt. Stiu si vad doar acei patru pereti albi. Atat de albi incat imi vine sa ma omor. Da ce hilar suna, sa ma omor. Nu as avea nici macar cu ce sa ma omor. Am doar o rochie alba pe mine...din nou alba, scurta asa ca nu mi-ar fi de prea mare ajutor. Sa ma spanzur nu as avea cum, iar alt plan sinucigas de asemenea nu ar putea fi pus in practica.
Incerc sa imi amintesc totusi cum este sa mananci. Nu imi amintesc sa fi mancat de cand am ajuns la 11 insa stomacul meu nu da semne de foame sau de orice altceva. Poate am murit si am ajuns in Rai sau un Iad alb. Si daca as fi murit, nu ar fi trebuit sa simt trecerea aceea? Sa planga cineva dupa mine, sa ma jeleasca? Sau poate atunci cand mori totul moare, dispare chiar si amintirile...
Oare sunt un suflet care este prins aici in Ceruri si nu poate face nimic? Oare acesta e destinul meu? Sa stau eu cu mine, cu gandurile mele albe, si in aceasta capcana a mortii care in mod inevitabil este alb.
Ma gandesc totusi daca o sa raman aici prinsa pentru totdeauna macar sa nu ma plictisesc. Sa imi exploatez nebunia mea la maxim. Insa mai intai imi trebuie un nume...

- Anais !

De unde se auzise acea voce? Cu siguranta nu din mintea mea inundata de alb. Ma uit repede in camera, insa nimic usa alba este la locul ei inchisa. Oare am avut o halucinatie sau poate mi-a fost transmis un mesaj? Oricum ar fi chiar imi place numele, iar de acum incolo asa imi voi spune...: Anais
Se pare ca un nou drum, o noua speranta exista pentru mine...pentru aceea fata care era pierduta in acel infinit alb. Chiar daca eu numai aveam speranta, puteam sa ma incapatanez si sa cred in acea falsa iluzie ca viata mea avea sa se schimbe din acel moment in care imi pusesem numele care avea sa imi calauzeasca urmatoarele clipe.

[*ILY Yaoi Maniac*]

Bona^^
ce nebunii , Itsu-chii , ca mie'mi plac :X Cat de frumos a fost capitolul unu si titlul :-O Interesant :-? Totusi si eu sunt in ceata , dar e gri nu e alb =]] Pana la urma , o fi moarta :-? Sau nu ? Numai tu stii xD Eu trebuie sa ghicesc sau sa ma gandesc in continuare si sa ma rog sa aduci continuarea xD Eh asa , descrierea si naratiunea , cum ma asteptam de la Itsu-chii :X splendide >:) Acel micut , dar micut dialog daca nu ar fi pus unde trebuie , ar fi "racit"=>dialog sec , but , Itsu-chan , e smart :X si stie unde sa puna si ce sa puna , nu ? Pai Itsumi-chan , iti urez spor la scris xD Astept next-ul xD Buh-bie :-h

[Marina.]

Buna, buna, buna! Un nou fic ha? E minunat bineinteles, la fel ca celalalt. E foarte original si imi place prologul si numele capitolului I si capitolulI... cam totul, te-ai prins, nu=)) [mda... nu ma lua in seama, sunt happy:))
Descrierea- Cum? Mai vorbim de ea? Oare de ce? E perfect , nu am ce comenta!
Naratiunea- La fel ca descrierea si ca tot ficul tau. Mi se pare foarte reusita si un + ii mai da faptul ca narezi la persoana I.
Dialogul- Doar doua replici. Bineinteles ca nu a fost sec. Cred ca nici daca vroiai sa fie nu ti-ar fi iesit:))
In concluzie, ficul tau e super! Abea astept continuarea si sper sa o postezi cat mai repede:X:X:X

[Assyria]

Hei!!! Am venit si eu p' aici :*.
Un fic nou.. mmm .. ce pot sa- ti spun inafara faptului ca- mi place? As putea sa- ti mai spun ca este original si ca narezi minunat? Da, cred ca da :)).
Cred ca se subantelege ce cred eu despre naratiune, iar descrierea si dialogul.. no comment.. le iubesc :X... imi place mai ales cum descrii sentimentele personajului, intri atat de adanc in... in.. nici eu nu stiu cum sa explic... :)).
Cred ca ti- ai format cat de cat o idee despre ceea ce cred eu...
Da... lipesete ceva.. aa daa: Astept continuarea :X !

[Itsumi]

Wow ce de commenturi..Arrigato gozaimasu! Ma bucur foarte mult sa aud ca va place :X
Micutsa, Marina and Assyria..thx..a lot
Asa cum ati sperat, am adus o noua continuare..Sper sa va placa.
Enjoy!



Capitolul 2 - Tradarea part 1




Este atat de usor sa vrajesti lumea cu inocenta ta, cu naivitatea ta si sa nu stii niciodata ce se ascunde defapt sub acea masca. Te poate fraieri foarte usor oricine, iar tu cu acea buna credinta, si inima mare esti ranita la fel ca o pasare maiastra careia i se frang aripile mult prea devreme. Speram ca voi cunoaste altfel lumea aceea...mereu ma gandeam cum ar fi daca as fi facut altfel...insa din pacate nu exista loc de intors iar faptele trebuie asumate indiferent de urmarile ei.
Numele meu parca este predestinat acestui destin pe care il am eu. Nu imi place nimic, decat ca simt ca am o gaura imensa in piept si imi doresc doar sa plang si sa uit ca exist pe acest pamant. Nu suport sa imi faca cineva observatie mai ales acum cand sunt atat de vulnerabila. Stiu pare o prostie dar un lucru ca acesta te marcheaza poate chiar pe viata.
Eu numai stiu ce inseamna prietenia, iubirea stiu doar ce inseamna tradarea. Stiu ca cineva m-a tradat si m-a folosit. Numai asa puteam sa ajung in aceasta camera alba. Atat de pura, de inocenta la fel ca mine. Lacrimile care nu inceteaza necontenit sa mai curga, au urmari drastice pe chipul meu, pe sufletul meu. Eu credeam in acea iubire pura care va veni si nu te va parasi niciodata, poate chiar si acea prietenie stransa care nu se rupe nici dincolo de moarte. Din pacate insa, aceste lucruri sunt numai povesti, iar realitatea este cu totul alta. Nimeni nu este perfect, si nimeni nu cere nimanui acest lucru, insa atunci cand injunghii un prieten care te credea prietenul sau prietena ta cea mai buna atunci lucrurile se schimba foarte mult.
Cu ce am gresit eu oare sa ajung prizoniera in propria mea lume? Amintirile mi-au fost sterse, tot ce aveam mai scump pe lume mi-a fost luat. Imi doresc sa fug, sa evadez, dar unde? Am doar un nume, auzit printr-o soapta care nu m-a mai vizitat din acea zi, ora, minut. E gresit sa speri in oameni? Oare exista un pret pe care noi toti trebuie sa il platim pentru a fi fericiti in aceasta viata mizera, plina de probleme si minciuni. De capcane care se zaresc la tot pasul, de prietenii false care aduc spre pierzanie?
Poate naivitatea mea, sau bunatatea mea au adus aceste lucruri, si astfel m-am facut singura prizoniera, dar gata mi-a ajuns. De acum, imi fac o promisiune mie, si camerei stralucitor de albe.

Jur, ca nu voi mai crede niciodata in oameni, ca sunt doar niste masinarii de interes, iar eu la fel ca ceilalti imi voi urmari scopul indeaproape fara a ma abate de la destinul meu.


Acum imi mai ramane, doar libertatea aceea sa imi fie oferita. Aici prinsa in aceasta capcana alba ma simt cum tot ce am trait pana acum este o minciuna. Nimic nu este intamplator, la fel cum am ajuns eu aici. Nu vreau sa fiu rea, sau altfel insa ma voi schimba de acum inainte. Nimeni nu imi va mai sta in cale vreodata. Nu voi mai ajunge bataia de joc a nimanui, iar cel care m-a inchis aici nu va mai avea multa liniste pana il voi gasi si il voi ucide.
Ce se aude? Oare mintea mea o ia iar razna? Ma intorc si observ acea imagine care imi tresalta inima de fericire si de uimire. Usa alba s-a deshis, iar eu am libertatea sa ma duc si sa evadez de aici. Si daca este o capcana, oare voi cadea in ea din nou? Acum insa chiar nu imi va mai pasa, chiar daca voi cadea ma voi ridica singura deoarece toata baza este in mine.

- Anais, mai repede! Nu am toata ziua la dispozitie!

Oare a cui o voce a fi, insa exista doar o cale de a afla, si nu voi da inapoi. Imi voi urma drumul fara ocolisuri si poate asa voi redescoperi cine sau ce am fost eu, si imi voi afla viata care a fost dinaintea acestei capcane inselatoare in care eu am cazut asemeni unei lebede tradate de alta lebada.

[*ILY Yaoi Maniac*]

Itsumi-chan a adus next , people :X
Oh , my dear , cat de frumos , cat de frumos descrii si narezi , ti'am mai spus ? :X Daca da iti mai spun inca odata xD Deci nu am cuvinte xD Mereu ma astept de la tine sa ma surprinzi xD , de ce ? pentru ca stiu ca esti talentata >:) So xD Voi astepta next in continuare , app iti urez spor la scris si imaginatie xD Buh Bie xD
P.S:greseli nu voi gasi eu la Itsu-chan ;))

[Itsumi]

Part 2...
enjoy! :)



Capitolul 2 - Tradarea part 2




Suspans... mult suspans. Simt cum fiecare clipa este incetinita de inima care imi pulseaza nebuneste. Vreau sa vad cine m-a strigat, vreau sa ies, vreau sa evadez. Sunt singurele lucruri care ma fac sa reactionez asa. Vreau, vreau sa vad cine sau ce se ascunde in spatele usii.
Imi simt cum pasii mei ma duc incet incet spre destinatie. Stiu pare o prostie, inima sa isi doreasca atat de mult, dar corpul sa reactioneze contrar dorintelor posesorului. Gata mai am un pas spre libertatea care ma va duce spre acel moment important din viata mea. Nustiu cat am asteptat, dar sunt sigura ca mai rau decat a fost aici nu poate fi.
Simt cum ultimul pas dus in incaperea surprinzator de slab luminata, incepe sa tremure si sa doreasca sa se intoarca inapoi. Teama aceea de necunoscut pune din nou stapanire pe mine, dar nu imi mai pasa vreau sa cunosc adevarul asa cum este el si nu cum este spus de mintea mea bolnava.
Spre surprinderea mea simt in aer un miros usor intepator de scortisoara amestecata cu un miros dulce de miere. Numai cand inspiri acest aer te face sa te inmoi si sa cazi in genunchi din cauza relaxarii muschilor. Dar nu si eu. Nu voi mai ingenunchia in fata nimanui. Mai bine mor decat sa fiu sclavul unuia.

- Bine ai venit Anais. Incepusem sa imi fac griji ca nu veti mai aparea. Va loc luati loc pe acel scaun.

Simteam ca acea voce este ostila si rece...Stiam ca nu ii va face placere sa vorbeasca cu mine, insa nu aveam de ales. Trebuia sa joc dupa regulile ei. Aceasta voce te poate aduce usor in starea de iritare sau de teama dar mie nu imi produce nici una nici alta. Vreau doar sa clarific lucrurile odata pentru totdeauna.
Scaunul care mi-l oferise era intr-un colt luminat slab iar in celalalt colt al camerei se afla o oglinda. Persoana aceea care imi vorbise statea cu spatele la mine, fiind in centrul acestei incaperi stand in picioare si batand usor enervant din picior.
Putea sa fie o capcana si sa mor pe acel scaun. Mintea mea imi procesa tot felul de variante, insa trebuia sa ma incred in aceea persoana, nu aveam ce sa fac. Trebuia sa ma comformez. Asa ca mai bine iau loc si voi urma sa vad ce se intampla mai departe.

- Asa...acum ca te-ai asezat da-mi voie sa ma prezint. Ma numesc Lia Cantrige si de azi inainte vom lucra impreuna.
Prea multe informatii deja. Nu imi suna a bine, dar nustiam de ce sau cum trebuia sa reactionez. S-a multumit vazandu-ma dand din cap ca un catelus loial si continua mai departe.
- Nu esti prea vorbareata. Nici nu trebuie, mai ales in sarcina pe care noi doua o vom avea de indeplinit. Banuiesc ca ai foarte multe intrebari si crezi ca sunt persoana care iti va spune totul despre cine sau ce ai fost.

Nici de aceasta data nu am putut scoate vreun cuvant. Insa doar un lucru se schimba. Ochii mei numai fugeau aiurea prin camera, dornici sa isi scoata din minte acea camera alba bine impregnata. Acum faceau contact vizual cu aceea fiinta, acea fata care se credea atat de interesanta si de convingatoare incat simteam cum sangele imi clocoteste.
- Din nou nu spui nimic...off...Chiar ma dezamagesti. Se pare ca nu vrei cu adevarat sa stii cine ai fost, de ce ai ajuns aici. Nimic din toate astea. Ce pacat. Poate esti impacata cu sine, ca nustii nimic.
Gata...fata aceasta Lia, intrecuse orice limita a bunului simt si imi doream sa o ucid, sa o strang de gat. Cum isi putea inchipui ca nu imi doresc sa stiu despre mine. Oare cum s-ar simti ea, daca s-ar trezi brusc intr-o camera alba inchisa? Oare i-ar conveni? Si mai spune ca eu tac. Vrea sa vorbesc voi vorbi, insa chiar si eu sunt speriata de vocea mea ciudat de limpede asemenea unui rau lin.

- Te inseli, Lia. Imi doresc foarte mult sa stiu cine sunt si ce am fost sau cum am ajuns aici. Asa ca numai lua tu decizii si pentru mine.
- Se pare ca printesa a prins in sfarsit glas. Prea bine Anais...Vrei sa stii cine esti atunci iti voi spune doar o particica mica...prin a-ti spune ca nu esti om.
In acel moment am simtit cum toata lumea mea se prabuseste. Cum putea acea individa sa imi spuna ca nu sunt om. Simteam sangele care curgea lin si fierbinte prin tot corpul, imi simteam inima batand nebuneste. Aveam ganduri, sentimente de ura, de dispret de orice. Daca aceste lucruri nu sunt caracteristicile unei fiinte vii atunci care sunt?
- Nu te cred! Spui numai minciuni.
Ridicarea tonului meu probabil ca a surprins-o si chiar spre surpinderea mea nu a deranjat-o. Din contra mi-a ranjit cu un zambet diabolic si mi-a spus incet...
- Rabdare Anais Laysia Iss...rabdare...

[Juliette]

Well, cred ca e primul fic pe care-l scrii tu si sincera sa fiu, nu stiu ce m-a atras mai mult: titlul sau nr. de fragmente postate o.O dat fiind faptul ca sunt noua, mi-e cam greu sa citesc ficuri care au mai mult de 2,3 pagini, dar o sa incerc. Oricum nu o sa citesc multe ficuri, pentru ca nu am timp T.T
Bun, sa incep. Nu am decat vreo 4,5 fragmente de citit. Am timp! Nu stiu cate greseli o sa adaug in comentariul meu, pentru ca vad ca ti-au spus deja fetele pana acum si sper ca modul meu de a comenta sa nu te deranjeze. Daca da, sa-mi spui si o sa incerc sa nu mai fac aceeasi greseala, in cazul in care am gresit!
Prologul: nu inteleg de ce ai pus „~”; nu am vazut sa apara semnul asta la prefata, dar ma rog, pe internet mai merge, dar banuiesc ca stii ca-n realitate, daca ti-o trece prin minte sa-l publici, nu o sa mearga ;)) cred ca mergea punct dupa „bune,rele”; vorbesti de o alta propozitie, zic eu. Oh, ce mi-a placut propozitia cu dorintele, dar atentie – ai repetat la scurt timp (un cuvant distanta) „toate” si de asemenea, mi-a placut si partea cu „zborul”. Foarte scurt, ai relatat ce-a fost suficient sa stim, putin suspans si fara prea multe cuvinte complicate, adica pe intelesul tuturor (gen, si un copil de 10,11 ani poate sa citeasca prologul, cel putin). Mai departe, vedem imediat.
Din cate stiu eu, inainte de „sa depasesti” (sau „sa faci”, „sa mananci”, „sa dormi”, etc) nu se pune virgula, pentru ca „sa” este un element de legatura intre cele doua propozitii, corect? Imi place ca relatezi la persoana a2a singular. Asa pui cititorul sa fie-n pielea naratorului, cum ar veni. Cel putin, asta vad eu :”> posibil sa ma insel! Am observat ca ai tendinta sa pui multe virgule, incearca sa le mai raresti. Si cu repetitiile, aceeasi problema; incetul cu incetul o sa te dezobisnuiesti, o sa vezi!
„Numai poti simti”, corect este: „Nu mai poti simti”.
Imi place intrebarea asta „Ce se va intampla cu mine?” O sa aflam noi, cat de curand :))
Capitolul 1: ok, titlul clar mi-a atras atentia; randunica? probabil o sa vb de elementul „aer”, banuiesc. Deci, sa inteleg ca restul ficului va fi monolog, practic, nu? Oh, banuieste ca au trecut 11 ceva(zile sau saptamani), dar nu mai stie nimic de viata ei anterioara, respectiv de cum va arata viitorul, corect? Interesanta „creatura” :)))) o zic in gluma, sper sa nu te superi. Insa, isi aduce aminte de un vis. Imi place cum ai povestit in capitolul asta, foarte dragut!
„Deobicei” se scrie corect „De obicei”. Eu asa stiu. Imi place ca pe langa naratiune, mai bagi si-un pic de descriere, ceea ce e bine, pentru ca oferi sansa cititorului sa-si imagineze mai usor ce e in jur, ce personaje predomina, etc. Wow, nu isi mai aminteste nici cum arata? Dar ce-a patit? Asta e intrebarea mea o.O si ma face curioasa, dorind sa citesc in continuare. Mda, vesnica intrebare pentru oricine: incotro sa o luam? Foarte tare :x ok, incepe sa-mi placa cum gandeste tipa asta si-mi pune imaginatia la incercare! E inconjurata de alb; parca ar pazi-o, dar in acelasi timp, o si raneste. Cel putin, asta deduc eu, asta-mi imaginez. Foarte misto! Oh, nu-i ghiortaie stomacul? Asta-mi da un semn de intrebare in plus. E cumva vampir?! Sau, ma rog, nemuritoare?! Anais? Ce nume frumos :x parca ar pazi-o cineva, adica a fost strigata sau isi aduce usor aminte de un nume, dar nu stie daca e al ei. Si totusi, vrea sa fie strigata asa. Foarte tare pana aici. Capitolul 1 isi merita cu adevarat titlul de „Capcana Mortii”! Mai putin randunica alba, dar merge si asta! Bravo!
Capitolul 2: „De fapt” se scrie asa, nu cum ai scris tu, adica legat. Ok, plange foarte mult si simte nevoia sa faca asta; are o gaura in piept sau cel putin asta simte. Iar intreb: e vampir? :))) poate pomenesti si de doi canini :-? n-ar fi rau :x ador ficurile cu vampiri <3 cum nu suporta sa-i faca cineva observatie cand ea sta de 11 ... (ceva, zile, saptamani) intre patru pereti si nimeni nu a intrat sa o viziteze sau sa-i zica cineva ceva. Si acum mi-a picat fisa si te intreb, ca esti autoarea si poti sa-mi explici: daca ar fi trecut 11 saptamani, de exemplu, si-ar fi dat seama, nu? Sau cum isi da seama ca au trecut acele 11 cand nu are fereastra/usa? Nu vad sa fi pomenit de o fereastra. Cum vede cand e lumina, cand e intuneric? Din nou „nu mai” se scrie dezlegat, nu legat! Ca e „Eu nu stiu ce inseamna...” daca eliminam acel „mai”. Ah, incepe sa-si aminteasca, sa inteleg. Altfel nu-mi explic :-? da, isi aminteste incetul cu incetul. Imi place ca nu te grabesti prea rau la partea cu amintirile. De unde stie ca amintirile i-au fost sterse? Poate ca a avut accident si a fost totul natural, ca sa zic :-?

Oare exista un pret pe care noi toti trebuie sa il platim pentru a fi fericiti in aceasta viata mizera, plina de probleme si minciuni.

Aici nu trebuia sa fie semnul intrebarii? Ca ai pus, totusi, o intrebare. Daca nu ma insel. Nu se pune virgula inainte de „sau” din cate stiu eu :”> si nici inainte de „si”(stiu ca sunt exceptii cand se pune virgula, dar nu mereu si-n cazul prop. tale nu trebuia virgula aia sa fie). Parerea mea. Ti-am zis, pot sa gresesc. Oh, isi face un juramant. E bine. Sa vedem daca-l respecta! Usa se deschide, in sfarsit cunoaste pe cineva.
Chiar ca suspans =))) dar imi place suspansul :X Ah, scortisoara; ador scortisoara, dar numai cand pun peste mucenici =)))) sau la orez =))) Daca ai continuat si terminat cu forma de politete („Va rog luati loc” sau „nu veti mai aparea”) de ce ai inceput cu „bine ai venit”? nu trebuia sa fie „bine ati venit”?! Nu poate sa simta vocea rece, poate sa o auda :))) adica eu aud vocea, nu o simt. Oh, ce nume dragut, Lia; ea e sefa, sa inteleg?! Da, sigur afla multe de la ea, parca si vad, dar cine stie...
Ha, nu e om O_O wow, nu stiu de ce ma surprinde, din moment ce ai dat atatea indicii ca nu e om, dar mi-a placut cum i-a zis-o. Asa direct, fara nicio jena :))))
Anais Laysia Iss e numele ei intreg? Tare :D
Astept continuarea!