Cand viata se complica

[Miss M]

Multumesc pentru comentarii! :* Imi pare rau ca eram gata sa va fac sa consumati batiste :)).
@ LoLix, multumesc pentru critici si incurajari >:D<. Stii tu ce stii :>.
@Leontina, esti mereu aici cu un comentariu de milioane, multumesc mult! Am totusi o intrebare: de ce iti pare rau de Eric? In definitiv, el e cel mai happy momentan :).
@ Akane Hime, ai niste idei foarte bune, vor aparea si parintii, dar pana atunci mai e cineva care trebuie sa apara.

Capitolul XXI

Tot restul zilei am stat inchisa in camera, plangand. Noaptea trecuta Alex nu a dormit aici. Gratie lui, n-am putut nici eu sa dorm. Cine stie unde era, ce facea… Probabil era distrus. Din cauza mea. Ii cladisem sperante, daramand o iubire adevarata, cea pentru Joanna. Si apoi, fara mila, i le-am distrus. Acum pierduse dublu din vina mea.
Credeam ca soarele nu va mai rasari. Nu il vedeam, dar stiindu-l acolo, sus, eram mai linistita. Jo nu a mai venit dupa mine. E logic, ea credea ca ii furasem prietenul. Ma imbrac comod si pornesc alaturi de Eric spre sala de mese. Radiaza de fericire, iar eu ma straduiesc sa fiu cat mai vesela. O intalnim pe Jo care, culmea, credea, la fel ca “iubitul” meu, ca Alex e vinovat. Bietul baiat, nu avea nicio vina. Dar eu devenisem victima si el criminalul. Viata nu e dreapta cu unii. Ca sa ma revansez cumva, ii conving pe cei doi sa il ierte pe Alex, atragand vina asupra mea, care eram deja iertata. Sunt de acord, gandindu-se ca nu merita sa fie atat de rai pentru un simplu sarut, care putea fi un accident. Zambesc, gandindu-ma ca macar atat am putut face pentru el si ca situatia se va rezolva.
Iata-ma in fata usii, gata sa o deschid. Cand intru, toti se ridica in picioare. Nu mai sunt o nebuna, nu-i asa? Acum merit respectul vostru. Amuzant este ca nu-mi pasa de el. Si nici de voi toti.
Inaintez hotarata spre locul meu. Ma asez, in timp ce Alex trece abatut pe langa mine. Privirea ii e pierduta, e obosit si ravasit. Bat cu pumnul in masa, varsand cana cu ceai. Atrag atentia tuturor, care probabil cred ca ma voi napusti asupra lui si ca nu va mai scapa viu. Imi vine sa zambesc la propriile ganduri, dar imi amintesc in ce situatie ne aflam si, vazandu-l cum se indeparteaza, incep:
- Cat ai de gand sa fugi asa? Cand o sa infrunti realitatea si o sa devii responsabil? Daca ramai fata in fata cu faptele nu se intampla nimic. Nu e asa mare lucru, daca stai sa analizezi. Asa ca stai.
O spusesem pe nerasuflate, inrosindu-ma. Se opreste din mers, intorcandu-se spre mine cu un zambet sters.
- Si daca plec?
Bine zis. Acum ori niciodata! Oftez, dandu-mi ochii peste cap.
- Daca pleci… ei bine… Imi caut cuvintele, dar singura varianta care imi trece prin cap le opreste pe celelalte. Daca pleci, am sa vin cu tine. Pana la capatul pamantului si inapoi, daca trebuie.
Hotararea din glasul meu nu poate fi contestata. Realizez ca totul ia o turnura dramatica, asa ca decid sa inveselesc putin atmosfera, pentru a-mi ascunde frica legata de decizia lui. Ma priveste uimit in timp ce ii spun rar si, la nevoie, cu intonatie:
- Un ursulet de plus intelept spunea odata: “If there ever comes a day when we can’t be together, keep me in your heart, I’ll stay there forever.”. Eu nu vreau sa vina ziua aceea.
Chicoteste amuzat. Zambesc linistita, realizand ca totul a devenit clar.
- Destept urs. Sa mi-l prezinti si mie.
Dupa scuzele de rigoare, fetele de catelus, o imbratisare de grup si un “ Aw!” din partea celorlalti, incepem sa glumim pe seama celor intamplate ieri, nepasandu-ne ca toata lumea ne priveste buimaca. Ce usor fusese! Daca stiam, nu m-as fi agitat atat. Jo incepe sa planuiasca o iesire, motivand ca locul asta e prea posomorat, iar Eric o sustine.
- Ce spectacol impresionant! Sa-mi dea lacrimile, zau!
Mai taci, Willie! Numai gura ta nu vreau sa o aud. Imi strici momentul de fericire cu gasca. Dupa tupeist, egocentrist si insensibil, acum devii si nesimtit. Frumos! Am ajuns sa nu-i mai suport prezenta acestui baiat, care se crede centrul pamantului.
Se apropie de noi, tragandu-si un scaun. Sa ghicesc: a vazut ca pe lume exista si prietenie sincera si vrea sa incerce. Vezi sa nu!
- Locul asta, ca toate celelalte, e ocupat.
Am rostit ultimul cuvant aproape maraind. Tonul meu taios ar trebui sa fie suficient ca sa inteleaga si sa se care. Dar nu! Baiatul se face comod, bea si niste ceai… Imi iau cana(de fapt pe a lui Eric, a mea era facuta praf) si i-o torn in pantaloni.
- Vai, mie! Dar baia e intr-acolo!
Palma s-a auzit frumos, mai ales ca salile de aici au acel ecou specific. Dar se pare ca sunt cam puternica. Tipul a oprit in primul perete, spre stupefactia mea. Ca sa nu-mi tradez uimirea, m-am intors pe calcaie si am plecat cu zambet fals pe fata.
Ajung pe hol. In sfarsit! Cum am putut arunca bietul om? Si de ce a fost atat de usor? Puterile mele iau proportii si observ ca depind si de starea mea de spirit. Pornesc spre camera, marind viteza cu fiecare metru parcurs. Odata ajunsa, descui usa si din doi pasi ajung pe pat, unde imi las fata in perna, gandindu-ma la ce e mai rau. Probabil ar trebui sa merg sa vad ce se intampla, dar as arata mai multa slabiciune decat imi permit momentan. Ii astept pe ceilalti.
In cateva minute usa se deschide si in incapere intra Joanna, Eric si Alex. Se asaza langa mine si asteapta sa ma ridic. Cu o figura posomorata ii intreb cat e de grav.
- Nu e grav dar, la cum il stiu pe William, s-ar putea sa te spuna.
Bine, daca asta e tot, atunci pot incepe sa sar in sus. Nu-mi pasa de nicio mustrare de la Arnolds, iar Andrew nu mi-ar da-o. De ce? Simplu. El si Will nu se inteleg deloc. Nu am auzit inca motivul, dar simplul fapt ma determina sa ma linistesc. Tipul e important nu datorita pozitiei tatalui sau, ci pentru ca se zice ca e ceva mai special. Cred si eu, din moment ce propriul parinte l-a lasat in mana cercetatorilor. Cine stie ce au crezut ei ca pot sa faca?
- Dar se intampla si chestii bune.
Il privesc pe Eric nedumerita, apoi inteleg. Alex si Jo sunt imbratisati si isi zambesc pierduti unul altuia. Zambesc si eu, vazandu-i atat de indragostiti. Se pare ca in toata povestea asta, eu sunt singura care nu si-a gasit iubirea. Dar timpul nu e trecut si, momentan, trebuie sa il fac fericit pe geamanul 2, care chiar merita osteneala.