Cand o regina decade...

[silver_storm]

Ohayo mina! Aceasta este o poveste... scrisa de un boboc care e curios ce parere are lumea despre fiasco-ul sau, pe care l-am mai postat si pe alte forumuri dar sub alte nume, care exprima acelasi lucru.
Ok, este putin, dar foarte putin, inspirata din Kaleido Star. Sper sa va placa si daca vreti sa o comentati nu am nimic impotriva. Stiu ca am greseli ortografice si gramaticale si va promit ca o sa le corectez...

Regina teatrului. Sentimente schimbate

Multimea de oameni incepuse sa se rareasca. Lumea incepea sa plece, spectacolul fusese un adevarat succes. �Romeo si Julieta�, o piesa clasica, adaptata timpului modern... Julieta fusese splendida, gratioasa, mandra, o adevarata zeita...! Iar Romeo... Un incantator cavaler, gata sa moara pentru dragostea sa...!

�Ce stupid... piesa a fost un adevarat fiasco!� se auzi o voce nervoasa de fata.

Cabinele artistilor erau pline de culoare, dar ascundeau sentimente de furie, frica si nervozitate, toate adunate din cauza tensiuni de dinaintea pieselor. Furia directorului cand ceva nu merge bine, spaima noilor actori cand se intalnesc cu scenariul... Toate erau adunate in spatele scenei, unde publicul nu le putea vedea.

Insa acea remarca umpluse paharul, directorul nu mai putea sa suporte ironia si batjocura fetei!

� De ajuns! Melanie, daca nu incetezi cu remarcile in contradictoriu, stricand buna dispozitie a tuturor, jur ca o sa te dau afara!�

Vocea directorului era de-a dreptul inecata in furie si ura. O asculta tot timpul pe Melanie la sfarsitul pieselor, era curios care era parerea ei. La inceput era asa de emotionata incat ii lauda pe ceilalti artisti, iar despre ea zicea numai lucruri rele, ca nu jucase bine, ca interpretase prea fals, ca ar trebui sa renunte, nedandu- si seama cat de bine arata, acolo, pe scena, interpretand rolul sau...

Toata lumea ii repeta cat de buna e, dar ea se descuraja tot timpul, niciodata nu se lauda sau se dadea mare in fata altora, insa, aceasta stare de spirit nu avea sa dureze mult.

Directorul hotarase sa ii dea un rol mai important, nu ceva secundar, un rol principal intr-o piesa pusa in scena de foarte multe ori, astfel incat publicul sa nu remarce o posibila greseala, insa piesa...

Piesa fusese un adevarat dar de la Dumnezeu, Melanie jucase divin, nici o greseala, nici o problema� Arata ca un inger, acolo, sus, pe scena timpului impietrit...

Insa, dupa acest spectacol, Melanie se schimbase, incepuse sa isi recunoasca talentele, la inceput timida si rusinata zicand cat de bine jucase, iar, mai apoi, dandu- le altora peste nas cu abilitatile sale inascute. Directorul fusese avertizat de foarte multe ori despre comportamentul fetei, insa barbatul era de parere ca ea doar incepea sa isi vada talentul...

Laudarosenia Melaniei devenise enervanta, nimeni nu mai putea sa zica ceva cu care sa o contrazica, doar era cel mai bun actor din tot teatrul, o posibila Theatre Queen, insasi directorul recunoscuse aceasta posibilitate, insa...

Insa Melanie devenise din ce in ce mai rea, ii critica la sange pe noii actori, ajunsese sa il critice si pe director, Yuri Kilian, caci acesta era numele lui.

Yuri era un barbat intre doua varste, avand vreo cincizeci si ceva de ani... Parul castaniu, tuns scurt cu cateva fire albe... Ochii candva albastri, erau acum gri... Scund, dar putin cocosat, purtand mereu costumul bej, care, zicea el, �ma face sa par mai tanar� .

�Nu ma poti da afara! Sunt cel mai bun actor! Nu ma mai poti inlocui! Daca acum ceva timp eram doar un simplu figurant, acum sunt de neinlocuit. O adevarata Theatre Queen! �

Vocea fetei era calma si hotarata, nicidecum o implorare, ci... un fel de porunca.

In adancul sufletului directorul stia ca pierderea Melaniei ar fii o lovitura dura pentru teatrul sau, dar nu avea ce sa faca, pentru prima data in viata nu stia ce sa aleaga. Dar un lucru era clar, fetei aceleia trebuia sa ii intre in cap ca pe cer nu e o singura stea, cum in lume nu exista doar o singura regina a teatrului.

� Sa iti intre bine in cap: te pot da afara oricand vei sari calul, iar a doua zi teatrul va avea o noua regina. Nu uita, nu esti singura stea!�

Vocea directorului pulsa a furie, intr- un fel pe care niciodata nu il aratase. Intr-un fel dureros si...

Melanie ramase uimita de reactia lui Yuri. Stia ca spusele lui se puteau adeveri si stia ca nu era cea mai buna zeita a teatrului, dar nu vroia sa o arate, nu vroia sa isi dezvaluie temerile si sentimentele...

Directorul iesi rapid din cabina fetei. Ignoranta si dispretul ei ii faceau sangele negru. Incepea sa deteste felul ei de a fi, atat infumurata si rea cu alti!

�Nu ii voi permite sa isi bata joc de munca noastra! Nu ii voi permite, niciodata!!! Niciodata!� gandi barbatul.

- Melanie, e timpul sa vezi ca lumea nu e tot timpul ceea ce vrea sa para!


***

Masina trecea cu viteza pe soseaua goala. Era destul de liber pentru duminica seara.
Marc se uita piezis pe fereastra masinii, incercand sa isi distraga atentia de la frumoasa sa partenera. Melanie. Melanie Cruise. Ochi albastri... Parul mov cu usoare nuante de bleu... corp subtire, ca tras prin inel, subtire, gratios... o adevarata zeita a teatrului.

INSERT INTO `mybb_posts` (`pid`, `tid`, `replyto`, `fid`, `subject`, `icon`, `uid`, `username`, `dateline`, `message`, `ipaddress`, `longipaddress`, `includesig`, `smilieoff`, `edituid`, `edittime`, `visible`, `posthash`, `thx`) VALUESFlashback-*-

Melanie se indreptagratios catre el. Marc incremenise, incerca sa se uite in alta parte, la alt ceva. Spera din tot sufletul sa nu vina spre el. Nici macar sa il remarce.

- Marc?? Asa-i?? se auzi vocea ei calma, ca de la miile departare.

- Da... spuse el timid.

- Sper ca imi vei fi un partener pe cinste, spuse ea mandra, plecand la fel de calma, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

INSERT INTO `mybb_posts` (`pid`, `tid`, `replyto`, `fid`, `subject`, `icon`, `uid`, `username`, `dateline`, `message`, `ipaddress`, `longipaddress`, `includesig`, `smilieoff`, `edituid`, `edittime`, `visible`, `posthash`, `thx`) VALUESEnd of flashback-*-

" Si cand te gandesti ca acum suntem cea mai buna echipa din tot teatrul... dar tot nu are suficienta incredere in mine..." gandea baiatul.

Observa imaginea sa in oglinda retrovizoare. Chipul palid, bland sau calm. Ochii caprui sclipeau stins, parul castaniu, scurt, putin ciufulit...

Parea plictisit de viata, obosit, melancolic.. chiar trist. Dar de ce??

- Melanie. Melanie Cruise! sopti baiatul ca pentru sine.

Farurile luminau o bucata de drum... abia acum isi dadu seama cat de mult iesise din oras. Tocmai se indrepta spre o noua veste, spre o posibila schimbare!

Sper sa va placa![/b]

[Crystal]

Pai...e totul atat de...previzibil...Stii sa scrii, ai talent, insa talentul tau merita ceva mai mult decat o poveste tip kaleido star, in care apare o noua stea, bla,bla...Cu dialogul stai bine, insa ai grija ca transformi tu povestea ta intr-o piesa de teatru, ceea ce nu e prea bine. Doar dialog, cateva randuri aruncate razlete pe acolo, descriere mai-mai ca inexistenta, poate doar o culoare a parului, niste ochii, o haina...si atat. Plus problema celor doi i la plurar...ai grija. Mai mult ce sa adaug, sper sa vad o alta poveste, mult mai originala, cu ideile tale, personajele tale, etc. Multa bafta pe viitor.
See ya!