11-10-2009, 07:36 PM
Imi pare rau ca a durat atat dar nu a trecut postasul cu inspiratie pe la mn si nici nu am avut timp..... :( imi pare rau.... :D :D Acum totusi am venit cu nextu care nush cat e de bun ca am tras de mn sa il scriu dar sper totusi sa va placa :D....
“ Nu meriti sa traiesti, demon. Esti un gunoi insetat de sange. Mori! Trebuie sa mori! O sa am eu grija de asta. Te vei intoarce unde iti este locul…In Iad!! Mori, demon…… “, apoi vocea inceta subit.
Stau in genunchi pe pat, parul meu lung si intunecat standu-mi ravasit pe spate, in timp ce din ochii mai sangerii alunecau usor, umezinu-mi obrajii fini si albi, lacrimi cristaline si delicate precum perlele. Pentru prima data dupa multi ani, mi-am deschis sufletul, dand drumul sentimentelor sa izvoreasca din interiorul meu, dupa atata timp in care au fost inlantuite.
Plang incet, incercand sa nu imi trezesc colegele de camera dar fara folos. Sarah sta intinsa, cu capul afundat in perna, varsand si ea lacrimi amare de dorul dragilor ei parinti, acum pierduti. La un momentdat se ridica din pat si vine incet spre mine. Imi sterg lacrimile cat de rpede pot si incerc sa afisez un zambet. foarte fortat, insa oricum e oricum inutil avand in vedere ca in camera e intuneric.
Fata se aseza pe patul meu privindu-ma cu acei ochi mari de catelus nevinovat, iar eu, nereusind sa mai rezist privirii las capul in jos, fixand podeaua. Sarah e aseaza langa mine pe pat si ma imbratiseaza strans, apoi fara sa imi dea drumul incepu sa planga pe umarul meu.
Incerc sa o indepartez, desi ceva din interiorul meu ma indeamna sa nu o fac. Totusi, vazand va fetita nu vrea sa ma lase, cedez si ma intend pe pat, cu ea langa mine, apoi imi afund capul in draga mea pernita moale si pufoasa. In cateva minute déjà plutesc prin dulcele taram al viselor, departe de durerea si grijile care imi macina sufletul.
Deschid incet ochii, incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica din camera. Insa cand vreau sa ma ridic sunt oprita de Sarah, care doarme cu capul pe umarul meu. Grozav, dupa atatia ani la internat am ajuns perna! Ii mut cu grija capul, fara sa o trezesc, apoi ma ridic de pe patul moale, parasind indurerata iubita mea pernita pufoasa, apoi imi indrept privirea catre ceas.
Stau cateva clipe pe ganduri, apoi ma indrept ca o vijelie spre patul lui Ami, incepand sa o zgudui cu petere, aproape aruncand-o pe podea.
- Mortaciune-o, trezeste-te. Iar ai intarziat la scoala. E 8:30….. dar nu mai apuc sa zic altceva pentru ca blonda era déjà la baie, facandu-si cu viteza luminii toaleta de dimineata. Nu ma mira reactia ei, avand in vedere ca zilnic avea ore de la opt si ca aproape tot timpul intarzia. Cei de la liceu au ore de dimineata, iar cei de la gimnaziu de dupamasa, asa ca eu mai aveam suficient timp de lenevit.
Deci in timp ce ea se agita si se impiedica prin camera, eu stateam si imi savuram emisiunea de dimineata “ Cand Ami e in intarziere “, razand la fiecare gafa pe care o facea. Zgomotul din camera o trezi si pe Sarah, care statea si privea inmarmurita si totusi amuzata, comedia oferita de blonda. Cand aceasta fu gata, isi lua ghiozdanul si iesi, trantind usa in urma ei. Sarah, care se trezi la realitate dupa mica bubuitura incepu din nous a planga. Mama mia, fata asta e o adevarata stropitoare, nu gluma! De unde are atata apa in ea?
Ma ridic de pe pat si ma indrept catre baie, facand curat in urma lui Ami, apoi ma spal si ma imbrac. Cand ies din baie observ ca Sarah adormise din nou, asa ca intr-o liniste mormantala merg catre noptiera, descui sertarasul si cu greu imi retin un strigat. Doi ochi mari si albastri, se holbau la mine, in timp ce si eu ma holbam la ei. Stau asa cateva seconde, apoi imi fac curaj si iau posesorul ochilor din sertarul pe care il incui la loc, apoi arunc animalutul in buzunar si ies rapid din camera, fara sa fac zgomot.
Ajunsa in curtea liceului, intur-un loc destul de retras, scot micul ghem de blana si incep din nou sa ma holbez la el. Seamana cu o pisica insa e mult mai mic si are blanita pufoasa si moale de culoare aurie cu dungi negre ca la tigru, iar coada in totalitate neagra.
- Ce te holbezi? Nu ai mai vazut o himera pana acum?
Raman incremenita la auzul cuvintelor rostite de micuta creatura. In mintea mea himera era o creatura mitologica cu trei capete, unul de leu, unul de sarpe sau balaur si unul de capra. Cel putin asa auzisem…
- Hai nu te mai uita asa. Eu sunt Akasha. Voi fi calauza ta de acum in colo.
- Calauza?
- Aldo avea dreptate, esti cam grea de cap. O sa afli mai multe cu timpul.
Continui sa ma holbez la Akasha cand aud o voce pierduta ce vine din spatele meu…
- Pearl……?
Din nou imi cer scuze ca e putin cam scurt dar nu a trecut postasul pe la mine cu imaginatie si abia am scris..... sper totusi ca va placut. Ja Ne si astept commuri :D...
Capitolul 2
“ Nu meriti sa traiesti, demon. Esti un gunoi insetat de sange. Mori! Trebuie sa mori! O sa am eu grija de asta. Te vei intoarce unde iti este locul…In Iad!! Mori, demon…… “, apoi vocea inceta subit.
Stau in genunchi pe pat, parul meu lung si intunecat standu-mi ravasit pe spate, in timp ce din ochii mai sangerii alunecau usor, umezinu-mi obrajii fini si albi, lacrimi cristaline si delicate precum perlele. Pentru prima data dupa multi ani, mi-am deschis sufletul, dand drumul sentimentelor sa izvoreasca din interiorul meu, dupa atata timp in care au fost inlantuite.
Plang incet, incercand sa nu imi trezesc colegele de camera dar fara folos. Sarah sta intinsa, cu capul afundat in perna, varsand si ea lacrimi amare de dorul dragilor ei parinti, acum pierduti. La un momentdat se ridica din pat si vine incet spre mine. Imi sterg lacrimile cat de rpede pot si incerc sa afisez un zambet. foarte fortat, insa oricum e oricum inutil avand in vedere ca in camera e intuneric.
Fata se aseza pe patul meu privindu-ma cu acei ochi mari de catelus nevinovat, iar eu, nereusind sa mai rezist privirii las capul in jos, fixand podeaua. Sarah e aseaza langa mine pe pat si ma imbratiseaza strans, apoi fara sa imi dea drumul incepu sa planga pe umarul meu.
Incerc sa o indepartez, desi ceva din interiorul meu ma indeamna sa nu o fac. Totusi, vazand va fetita nu vrea sa ma lase, cedez si ma intend pe pat, cu ea langa mine, apoi imi afund capul in draga mea pernita moale si pufoasa. In cateva minute déjà plutesc prin dulcele taram al viselor, departe de durerea si grijile care imi macina sufletul.
Deschid incet ochii, incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica din camera. Insa cand vreau sa ma ridic sunt oprita de Sarah, care doarme cu capul pe umarul meu. Grozav, dupa atatia ani la internat am ajuns perna! Ii mut cu grija capul, fara sa o trezesc, apoi ma ridic de pe patul moale, parasind indurerata iubita mea pernita pufoasa, apoi imi indrept privirea catre ceas.
Stau cateva clipe pe ganduri, apoi ma indrept ca o vijelie spre patul lui Ami, incepand sa o zgudui cu petere, aproape aruncand-o pe podea.
- Mortaciune-o, trezeste-te. Iar ai intarziat la scoala. E 8:30….. dar nu mai apuc sa zic altceva pentru ca blonda era déjà la baie, facandu-si cu viteza luminii toaleta de dimineata. Nu ma mira reactia ei, avand in vedere ca zilnic avea ore de la opt si ca aproape tot timpul intarzia. Cei de la liceu au ore de dimineata, iar cei de la gimnaziu de dupamasa, asa ca eu mai aveam suficient timp de lenevit.
Deci in timp ce ea se agita si se impiedica prin camera, eu stateam si imi savuram emisiunea de dimineata “ Cand Ami e in intarziere “, razand la fiecare gafa pe care o facea. Zgomotul din camera o trezi si pe Sarah, care statea si privea inmarmurita si totusi amuzata, comedia oferita de blonda. Cand aceasta fu gata, isi lua ghiozdanul si iesi, trantind usa in urma ei. Sarah, care se trezi la realitate dupa mica bubuitura incepu din nous a planga. Mama mia, fata asta e o adevarata stropitoare, nu gluma! De unde are atata apa in ea?
Ma ridic de pe pat si ma indrept catre baie, facand curat in urma lui Ami, apoi ma spal si ma imbrac. Cand ies din baie observ ca Sarah adormise din nou, asa ca intr-o liniste mormantala merg catre noptiera, descui sertarasul si cu greu imi retin un strigat. Doi ochi mari si albastri, se holbau la mine, in timp ce si eu ma holbam la ei. Stau asa cateva seconde, apoi imi fac curaj si iau posesorul ochilor din sertarul pe care il incui la loc, apoi arunc animalutul in buzunar si ies rapid din camera, fara sa fac zgomot.
Ajunsa in curtea liceului, intur-un loc destul de retras, scot micul ghem de blana si incep din nou sa ma holbez la el. Seamana cu o pisica insa e mult mai mic si are blanita pufoasa si moale de culoare aurie cu dungi negre ca la tigru, iar coada in totalitate neagra.
- Ce te holbezi? Nu ai mai vazut o himera pana acum?
Raman incremenita la auzul cuvintelor rostite de micuta creatura. In mintea mea himera era o creatura mitologica cu trei capete, unul de leu, unul de sarpe sau balaur si unul de capra. Cel putin asa auzisem…
- Hai nu te mai uita asa. Eu sunt Akasha. Voi fi calauza ta de acum in colo.
- Calauza?
- Aldo avea dreptate, esti cam grea de cap. O sa afli mai multe cu timpul.
Continui sa ma holbez la Akasha cand aud o voce pierduta ce vine din spatele meu…
- Pearl……?
Din nou imi cer scuze ca e putin cam scurt dar nu a trecut postasul pe la mine cu imaginatie si abia am scris..... sper totusi ca va placut. Ja Ne si astept commuri :D...