12-03-2012, 12:45 AM
Oh, Emi în sfârşit un fic yaoi din partea ta, pe asta chiar o aşteptam nerăbdătoare.
În primul rând am să te întreb de ce ai scris tot conţinutul cu italics, căci văd că tipul trăieşte în prezent, nu în trecut - adică nu povesteşte dintr-un anume timp, cândva, atunci când era el tânăr fecior. Normal trebuia să scri obişnuit, cu italics se scrie doar atunci când personajul povesteşte o întâmplare din trecut, un gând, o scrisoare ceva.
Lăsăm asta deoparte, ţi-am mai spus şi înainte că o parte din acest început îmi place foarte mult, chiar bine aranjat, bine plasat şi bine descris, ai făcut o horă frumoasă între cuvinte, le-ai combinat armonic şi plăcut.
Un lucru ma cam deranjat: faptul că te-ai repetat de câteva ori cum: trupul de adonis al tânărului artist, privirea s-a şarmantă, hainele - tot ce ţine de înfăţişarea sa. Nu de alta dar deja sărisei calul puţin. Dar în rest îmi place cum ai prezentat spaţiul, chiar dacă el nu şi-a dat seama din prima că era apusul, e interesant cum de ai surprins o mică neatenţie a personajului, astfel de lucruri se întâmplă de zi cu zi nouă, oamenilor, deci ciudat nu este, chiar normală reacţia.
Destul de palpitant, iar modelul pare încântător şi am uitat să meţionez că mi-am format o imagine atrăgătoare în cap cu tipul (brunetul tău).
Desigur că mai ai şi câteva greşeli, nu grave, minore, din neatenţie, dar voi trece cu vederea de data aceasta, căci nu este de plâns, te-ai descurcat şi vei avea mai mare grijă pe viitor asupra micilor neatenţii. Am impresia că numele capitolului l-ai scris greşit şi nu are sens. Poate ar trebui să corectezi acolo.
Aştept nextul, succes în continuare! *hug*
În primul rând am să te întreb de ce ai scris tot conţinutul cu italics, căci văd că tipul trăieşte în prezent, nu în trecut - adică nu povesteşte dintr-un anume timp, cândva, atunci când era el tânăr fecior. Normal trebuia să scri obişnuit, cu italics se scrie doar atunci când personajul povesteşte o întâmplare din trecut, un gând, o scrisoare ceva.
Lăsăm asta deoparte, ţi-am mai spus şi înainte că o parte din acest început îmi place foarte mult, chiar bine aranjat, bine plasat şi bine descris, ai făcut o horă frumoasă între cuvinte, le-ai combinat armonic şi plăcut.
Un lucru ma cam deranjat: faptul că te-ai repetat de câteva ori cum: trupul de adonis al tânărului artist, privirea s-a şarmantă, hainele - tot ce ţine de înfăţişarea sa. Nu de alta dar deja sărisei calul puţin. Dar în rest îmi place cum ai prezentat spaţiul, chiar dacă el nu şi-a dat seama din prima că era apusul, e interesant cum de ai surprins o mică neatenţie a personajului, astfel de lucruri se întâmplă de zi cu zi nouă, oamenilor, deci ciudat nu este, chiar normală reacţia.
Destul de palpitant, iar modelul pare încântător şi am uitat să meţionez că mi-am format o imagine atrăgătoare în cap cu tipul (brunetul tău).
Desigur că mai ai şi câteva greşeli, nu grave, minore, din neatenţie, dar voi trece cu vederea de data aceasta, căci nu este de plâns, te-ai descurcat şi vei avea mai mare grijă pe viitor asupra micilor neatenţii. Am impresia că numele capitolului l-ai scris greşit şi nu are sens. Poate ar trebui să corectezi acolo.
Aştept nextul, succes în continuare! *hug*