Caderea

[Rebecka Ford]

[DreamGirl]

Lovely. Nu sunt eu mare cititoare de poezii, dar ale tale chiar mi-au placut, fiecare mai mult sau mai putin (first one is my favourite, though).
Imi place mult prima si senzatia aia de... depersonalizare pe care mi-o confera, de razboi interior si dualitate, de spirit profund aflat in contrast cu trupul efemer dar barbar, gandurile contrastand cu actiunile. Si, pe langa asta, mai e si tenta aceea de esec in ale sentimentelor, de dispret pentru slabiciunea ce vine odata cu o iubire neimpartasita. Bine, cel putin asta imi inspira mie poezia ta, asta si multe altele, iar tu poate ca te-ai gandit la cu totul altceva atunci cand ai scris-o. Ce mi se pare insa de admirat e ca ai reusit sa redai in doar cateva randuri ceva atat de frumos si atat de bogat in semnificatii, ceva cu care sa poata sa rezoneze fiecare in felul lui.
A doua poezie e si mai comprimata. Desi nu imi pare tot atat de intensa, imi place cum conturezi haosul si nebunia orasului si ca zbaterea sa imi pare oarecum conditionata de amalgamul ala de oameni pe care-l poarta in palme. E o imagine interesanta, cel putin asa cum imi imaginez eu totul. Haotica, dar interesanta. Un alt punct in plus mi se pare adresarea aceea directa de la inceput, me likey.
Cat despre ultima poezie, trebuie sa recunosc ca nu mi-a placut chiar atat de mult ca celelalte doua, poate pentru ca nu a insemnat prea multe pentru mine sau poate pentru ca tema scurgerii timpului mi se pare una atat de complexa, incat ar merita sa fie abordata in ceva de o mai mare amploare pentru a se surprinde macar o particica din ea. Ce mi-a placut insa a fost forma aceea specifica ce m-a dus cu gandul la jumatatea de sus a unei clepsidre. Well played.

Am si eu o curiozitate personala... exista vreun motiv pentru care nu le-ai pus titlu poeziilor sau e pur si simplu din lipsa de chef/inspiratie/something else?
In rest... spor la scris si sunt curioasa cu ce ne vei mai incanta! ^^

[Sushiiushii]

[Rebecka Ford]

[Rebecka Ford]

[DreamGirl]

Din nou m-ai lasat pe ganduri cu versurile tale, sa-mi imaginez o sumedenie de lucruri si sa simt o groaza de altele. Oricat as aprecia un titlu potrivit, recunosc acum ca operele tale au un anume farmec asa, fara de el, deschizandu-mi mai tare perspectiva.

Penultima poezie... mmm, imi da asa o dulce melancolie. O suprapun peste o dimineata petrecuta vara trecuta in Vama, cu niste prieteni dragi, asteptand rasaritul, ascultand muzica buna, plini de nisipi si cu acel molipsitor sentiment de invincibilitate. De fapt, descrie perfect starea din dimineata aceea. Melancolie si nostalgie totodata ugh. Au fost simpatice si de efect referintele la simboluri precum huria sau Valahala, dar cred ca cel mai mult mi-au placut ultimele doua versuri. Ma duc cu gandul la panza timpului, la imperii apuse si sacrificii nenumarate si, oricat de departe mi-ar zbura imaginatia, nu pot decat sa le apreciez expresivitatea pe care o intrunesc intr-o constructie aparent atat de simpla.

Si ultima imi place, desi nu rezonez cu ea la fel de tare. Nu stiu daca e din cauza propriilor experiente sau din cauza faptului ca imi da un sentiment relativ contradictoriu: imi imaginez disperarea interioara a unei persoane care a pierdut o parte din ea, dar simt liniste, pace chiar, nicidecum tumult interior sau suferinta. Intreaga poezie a ta mi se pare invaluita in respectiva pace, de la "impasibila", pana la "suflul" (cred ca de la astea doua cuvinte se cam trage senzatia). Poate ai vrut sa redai intentionat o anumita resemnare sau amorteala interioara, poate nu, dar eu cu asta am ramas si, desi imi place mult constructia si felul in care ai redat totul, tot imi da o stare stranie.

Felicitari oricum si la mai multe! Spor la scris ^^