Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce fel de poveste ati vrea sa cititi in continuare?
drama, romance, comedy
37.50%
6 37.50%
tragedy, drama, romance ( with a bit of incestious thing and violence)
62.50%
10 62.50%
drama, tragedy, romance
0%
0 0%
something SF but romance
0%
0 0%
Total 16 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

#51
Au.Bine, Dan oficial te urasc.Cum naiba a ghicit asta ce avea sa se intample?Gaaaata io nu mai dorm in aceasi casa cu el.

Revenind la fic a fost un capitol mega super:x Il ador!!Pana la urma Rui nu e un gandac.A avut intentii bune:d Si l-a ales pe Sora in locul familiei.Ce draguuuuuutz:x:x Ma bucur ca a recunoscut ca s-a purtat asa doar pentru Sora.
Deci nu sunt veri?Adica...cum de Sora nu a stiut ca nu e fiul biologic?Si meschina aia, scorpia aia de matuse-sa.Offff o urasc!Ce mama e in stare sa-si dea copilul afara din casa??Si cum sa fie Sora de vina pentru moartea parintilor sai!?Dhoamne....lumineaza-o!Cum sa-l urasca pe saracutzu Sora numai pentru ca nu e copilul biologic??IoI ii incredibila.
Cat despre Rui...mi-am schimabt parerea despre el:-? Daca tot ce a facut a facut pentru Sora atunci pentru mine e ok.
Well....greseli nu am vazut(dupa 3 tigari una dupa alta nici nu e de mirare)da l-a citit si Dan si zice ca nici el nu a vazut(si el nu a fumat chiar asa)

Capitolul a fost extraordinar.Felicitari.Pai...pune repede nextu ca vreau sa vad ce se va intampla in continuare:d Si bineinteles, sunt curioasa ce mai fac Sho-chan si Maki.Oare cum merge relatia lor?Adica...ma rog inca nu au o relatie oficial:d .Ei cam atat.Sa vii repede cu nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:

P.S Iti ador ficul. stiai?:x
I'm Kira.

#52
In primul rand pot spune k adoooor aceast fic si deabia astept urmatoarele capitole
Deci...imi place foarte mult povestea ta, ma fascineaza. Ai un stil foarte frumos de a scrie . Talent nu mai spus si idei minunate
Imi place mult ca dezvolti actiunea si o lasi sa curga de la sine..apreciez foarte mult acest lucru si esti una dintre scriitoarele care o face cel mai bine si te felicit pentru asta( si adaug ca esti una dintre scriitoarele mele preferate)
Scrisul tau este curat si asta ii da o calitate foarte buna textului:)
Iti urez succes in continuare si astept cu nerabdare sa vad urmatorul capitol care o sa imi faca placere sa il citesc ca si acesta:) care este absolut surprinzator, mai ales ideea cu atitudinea lui Rui;)
Iti mai spun ca imi place mult relatia dintre personajele tale, te mai felicit in primul pt realizarea acestui fic:)
Hm..altceva ce as putea spune decat: ai facut o treaba foarte buna:D
Succes in continuare;): kissu:*
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#53
k...sper sa intelegeti acum ce e cu"cine e el"
Adyna-chan... nu e nevoie de scheme and stuff..e chiar usor
Mousy...daca tot vorbim de Maki...entre Maki intr-un capitol premergator transformarii lui in personaj principal. and...Who is this fellow reader of mine, Dan?
Heroin ...ma bucur ca iti place si sper sa mai citesti multe povesti interesante scrise de mine

ok..desi nr 3 pare a fi o regula la nr de reply-uri..nu ma deranjeaza...as vrea doar sa fie mai multe. pls read and remember to reply



Capitolul 3
Om bun, Om rău

Întunericul înconjura oraşul şi îl scufunda într-o tăcere atât de tumultoasă încât până şi gândurile roşcatului sunau a ţipete îngrozitoare. Dacă înţelegea corect, mama şatenului l-a pus pe acesta să aleagă între a rămâne alături de familia sa sau a fi cu acel individ a cărui origini rămâneau necunoscute, cel odată numit Sora. Era evident că dacă făcea alegerea mult mai devreme, băiatul avea să rămână fără casă înainte de a termina anul şi asta îl putea afecta la ultimele examene. Putea asimila şi că a fost izgonit de lângă el pentru a se putea obişnui fără prezenţa lor, pentru a îi duce lui dorul, pentru a se distanţa de fosta familie, dar nu şi motivul pentru care Rui a trebuit să se comporte atât de meschin. Era adevărat că el însăşi a avut probleme în a îşi recunoaşte sentimentele, mai mult ca sigur altfel nu avea cum să şi le declare, dar ar fi preferat să nu fi auzit toate acele lucru, cel puţin să nu fi cedat în faţa lor, pentru că acum trupul şatenului era istovit şi foarte lovit.
Îl bruscase, îl prinse cu putere şi de mâini şi de picioare, cu siguranţă l-a strâns cu forţă şi de bărbie când l-a atins prima oară după ce i s-a spus „gunoi”, îl pătrunse atât de violent fără a ţine cont că era a doua oară când se culca cu un bărbat şi asta trebuia să îl fi afectat pe tânăr. Prima experienţă sexuală reală a avut-o tot cu el, dar atunci era băut aşa că nu s-a comportat atât de împunător cum tocmai o făcuse în urmă cu doar câteva ore. Fiind treaz, avea mult mai multă forţă şi probabil îl forţase de la început prea mult, apoi, când şi-a pierdut cumpătul şi s-a dezlănţuit, s-a comportat ca o bestie şi practic la violat la rândul lui, întocmai cum i-au făcut acei nemernici în urmă cu mulţi ani în urmă. Când trăgea linia şi le aduna pe toate la un loc, el nu era cu nimic mai bun decât acei indivizi.
Era suficient să arunce o singură privire înspre trupul plăpând al lui Rui pentru a observa locurile pe care le-a strâns cu forţă, locurile unde l-a sărutat violent, zona în care l-a muşcat începea să se învineţească, la fel şi buza inferioară, chiar şi zona bustului şi a coapselor ce era acoperită de mici zgârieturi în urma cărora a curs sânge. Putea jura că din cauza violenţei folosite, şatenul nu avea să poată sta în fund, nici să se mişte fără a resimţi durerea. De fapt, chipul băiatului era mai palid ca niciodată şi îl făcea pe Sora să se îngrijoreze din ce în ce mai mult.
Rui respira greoi şi rar, expresia de pe faţa lui era una îndurerată şi deşi totul indica că are un coşmar, roşcatul se ruga să nu fie el cauza. Motivul pentru care adorabilul lui Rui a fost alungat de acasă era evident, explicaţia comportamentului său o putea primi doar de la el, tot ceea ce mai rămânea de făcut era să încerce să îl liniştească şi să îl îmbrace pentru a nu răci.
Trupul greoi şi gol al bărbatului s-a ridicat încet din pat pentru a nu îl deranja pe tânăr, apoi s-a apropiat de geanta pe care acesta o aduse cu sine şi a incercat să o deschidă pentru a căuta nişte haine curate. Nu îl putea îmbrăca cu uniforma de şcoală, era nevoie de ceva mai lejer, de un tricou sau o bluză lejeră pentru ca Rui să poată sta comfortabil fără a se îmbolnăvi. S-a oprit şi a privit surprins înspre interiorul genţii în care se aflau doar caietele necesare pentru anul viitor, diploma care atesta că a terminat anul şcolar, penarul şi un portofel în care se aflau numai banii necesari pentru transport, o cămasă mototolită pe care putea să o fi purtat mai întâi înainte de a se schimba pentru ceremonie şi o carte destul de groasă pe care a recunoscut-o imediat, Eliada. Rui aflase de ea în perioada vacanţei când dorise să se documenteze despre războialele lumii şi s-a oprit în dreptul acestui titlu pentru a vedea ce legătură poate avea o poveste de dragoste cu un război măret. Era imposibil să nu ştie despre ce carte era vorba din moment ce el l-a ajutat pe şaten să facă comandă pentru ea.
Roşcatul a înspirat adânc, apoi a oftat îndelung şi s-a ridicat în picioare. Ce fel de părinte şi-ar pune copilul să aleagă între familie şi iubire? Cum ar putea fi atât de crud încât să îl izgonească? De fapt, dacă se gândea mai bine, dacă ceea ce îi spusese Rui băiatul era adevărat, şi el a fost o victimă a unor astfel de părinţi în cazul în care chiar a fost aruncat într-un coş de gunoi şi lăsat în mâinile destinului. Totuşi, el a fost norocos pentru că a dat de nişte oameni ce au avut suficientă inimă încât să îl adopte şi să îl facă parte a unei familiei. Cum putea aceeaşi familie care l-a primit pe el, fie chiar şi pentru o scurtă perioadă cât unchii lui Rui au trăit, să îl arunce pe băiat în stradă din cauza unui astfel de motiv, din cauza că e îndrăgostit?
Sora şi-a căutat telefonul şi a început să îl butoneze, ştiind clar cine îl poate ajuta fără să pună întrebări, fără să îl critice şi fără a cere vreoceva în schimb. A luat una dintre cămăşile sale şi a ridicat trupul şatenului cu grijă, simţind o oarecare frică de a îl răni din nou, apoi a încercat să îl îmbrace fără a îl trezi. L-a întins cu totul pe pat, a aşezat o pătură groşută peste el, apoi l-a învelit cu un pled, totul pentru a îi ţine de cald şi a îl proteja. A tras jaluzele din încăpere pentru a crea o ambianţă numai bună pentru ca el să se poată odihni, apoi a început să se îmbrace pentru a putea pleca pentru puţin timp.
Ştia că Rui se poate trezi şi speria, crezând că a fost abandonat, aşa că i-a lăsat un mesaj pe masă, explicând parţial unde a plecat.
Era probabil trecut de miezul nopţii, una dintre acele ore târzii când nimeni nu se mai chinuie să se uite la ceas ci doar să se odihnească şi să profite de linişte. Un zgomot de roţi, oprindu-se brusc, s-a auzit venind de afară, apoi alte câteva identice. Prin întunericul ce învăluia cartierul a căror singure raze de lumină erau becurile aflate la extremităţile fiecărui etaj, silueta unui bărbat se îndrepta rapid înspre una dintre uşile pictate albastru din complexul de apartamente. Câteva bătăi în uşă ceva mai puternice au fost suficiente pentru a deranja somnul paşnic al unei femei de patruzeci şi ceva de ani şi destul de neaşteptate pentru a stârni interesul bărbatului ce se afla în sufragerie şi privea la televizor în beznă. Deşi el era cel mai aproape de uşă, cea care a deschis-o a fost femeia brunetă, supărată că a fost trezită la ora aia târzie. Chipul ei a rămas încremenit în timp ce ochii i s-au întredeschis larg şi au început să îl privească pe musafir cu surprindere şi o uşoară teamă.
- Ce...ce cauţi aici? a întrebat nervoasă, încercând să închidă uşa, dar retrăgându-se speriată când bărbatul a intrat în casă şi a început să meargă înspre ea.
- E adevărat? s-a auzit vocea tristă, dar şi furioasă, a roşcatului. Soţul femeii a zâmbit uşor, bucurându-se în sinea sa de prezenţa lui Sora, dar a continuat să tacă din gură.
- Ce tot spui acolo? La ora asta..
- La ora asta, Rui ar trebui să doarmă în patul lui şi nu să se îngrijoreze pentru că nu mai are unde să locuiască. La ora asta, ar trebui să viseze frumos nu să aibă coşmaruri. La ora asta, în aceste situaţii, nu ar trebui să poţi să dormi pentru că eşti prea îngrijorată pentru el. Să înţeleg că e adevărat că a fost forţat să îşi părăsească casa? a întrerupt-o roşcatul, începând să meargă din ce în ce mai aproape de femeie, obligând-o să se retragă, ajungând aproape de perete.
- Nu a fost forţat să facă nimic. A ales să plece şi să rămână fără o familie...
- Nu, a ales să fie alături de persoana pe care o iubeşte şi...
- Fii serios! a râs femeia, batjocoritor, de data asta mult mai încrezută deşi până atunci până şi vocea îi tremurase de frică. I-am spus clar că singurul mod în care îl vei iubi va fi ca un verişor, că pentru tine el nu e decât un copil pe care trebuie să îl care în spate. Chiar şi după ce i-am explicat că ai fost găsit pe o stradă lăturarnică, adoptat şi tratat ca familie, că eşti un străin pentru el, Rui a continuat să o ţină pe a lui, spunând că va risca orice pentru a afla ce simţi cu adevărat pentru el. În cele din urmă, prezenţa ta aici dovedeşte că eşti îngrijorat pentru dragul de Rui, scumpul tău verişor pe care îl iubeşti de nu mai poti.
Tonul femeii începea să devină din ce în ce mai sigur şi mai plin de ironie de parcă ea era fiinţa supremă ce nu greşeşte niciodată şi are dreptul de a îi judeca pe cei din jurul ei. Se considera net superioară roşcatului, mult mai inteligentă decât ea şi capabilă să decidă ce e mai bine pentru fiul ei fără a îi cere părerea. Sora a ascultat vorbele ei şi a realizat că Rui nu îl minţise, doar expuse adevărul într-un mod mult mai dureros, dar înţelegea de ce. Oricine ar dori să împingă persoana iubită la extreme pentru a primi cea mai sinceră reacţie şi un răspuns la sentimentele sale. Mai mult ca sigur, Rui a crezut că singura modalitate prin care îl putea determina pe roşcat să fie sincer era prin a îi forţa mâna, indiferent ce însemna asta. A tăcut cât a tăcut, apoi a început să meargă înspre cea pe care o respectase ca pe o adevărată mătuşă, a reuşit să o facă să se lipească de perete, apoi a lovit puternic cu pumnul în apropiere de chipul ei, ceva mai sus de păr, reuşind să işi provoace o sângerare destul de puternic.
- Dacă îl poţi şterge atât de uşor din viaţa ta, atunci fă-o pe de a întregul. Voi urca în camera lui şi îi voi lua fiecare lucru cu mine, apoi, dacă va trebui, voi demola fiecare mobilă, scândură cu scândură, şi i-o voi duce pentru că e a lui, a rostit în continuare, mult mai nervos, privind-o direct în ochi pe femeie, lovind pentru a doua oară cu pumnul în perete.
Nu a mai spus nimic altceva, a început să urce scările spre camera şatenului şi a intrat în camera lui Rui pentru a îi împacheta hainele, căutând mai întâi o valiză suficient de mare în care să şi încapă. Femeia încă tremura, complet speriată de atitudinea roşcatului şi de tupeul pe care l-a avut acesta în a îndrăzni să îi vorbească aşa. Era sigură că îi e imposibil să ia tot ceea ce îi aparţine lui Rui chiar dacă nu erau cumpărate toate de el, dar uşa de la intrare ce s-a întredeschis larg a făcut-o să se uite în jurul ei şi mai derutată. Înauntru a păşit un alt bărbat cu părul brunet ceva mai lung decât era normal, o persoană necunoscută ce s-a aşezat fără jenă pe unul dintre fotoliile din sufragerie, ignorând-o pe femeie, dar salutându-l printr-o aplecare a capului pe soţul ei.
- Cine...cine eşti tu?! a întrebat, speriată, gata să sune la poliţie pentru ca cineva să îi oprească pe cei ce doreau să îi vandalizeze casa. Bărbatul cel mai în vârsta a început şi el să urce scările, dornic să îl ajute pe nepotul lui să pregătească hainele fiului său.
Din urma brunetului, alţi câţiva bărbaţi au intrat în casă şi nu au pierdut vremea cu saluturi, s-au îndreptat direct spre etaj. Doar unul dintre ei s-a îndreptat înspre brunet şi l-a salutat politicos.
- Makimoto-sama, a rostit necunoscutul, aşteptând permisiunea de a acţiona conform ordinelor primite încă de la început. Tânărul a aprobat, apoi a continuat să o ignore pe femeie.
La etaj, Sora tremura din toate încheieturile, era mult mai furios decat fusese vreodată, era gata să spargă sau să distrugă orice pentru a se calma, dar continua să aranjeze lucrurile în valiză pentru a pleca cât mai repede.
- Lasă-mă să te ajut, a rostit bărbatul încet, aşezându-se în genunchi lângă roşcat. Iniţial, tânărul a vrut să refuze, dar a acceptat ajutorul fără a pune prea multe întrebări. Sunt sigur că vei avea grijă de fiul meu. Va continua să fie mereu fiul meu, să îi spui asta, a adaugat ceva mai târziu.
- Atunci de ce e izgonit? s-a auzit şi replica nervoasă a celuilalt.
- Sora, poate că acum nu vei înţelege, însă lui Rui îi va fi mult mai bine alături de tine decât de noi. Sayo suferă din cauza celor întâmplate fiului nostru după ce au murit părinţii tăi, fratele ei şi nevasta lui, a considerat-o un fel de răzbunare şi nimic nu a reuşit să o convingă că nu e aşa. Rui poate fi mai liber alături de tine decât alături de noi. Vei avea grijă de el, sunt sigur de asta, a zâmbit bărbatul, răvăşind părul roşcatului întocmai cum obişnuia să o facă în copilărie.
Câteva zeci de minute mai târziu, camera şatenului era complet goală. Tânărul brunet s-a ridicat de pe fotoliu şi a pornit înspre uşa unde s-a oprit doar pentru a îl aştepta pe Sora, apoi a coborât scările pentru a ajunge la maşina sa. Un camion destul de mic era parcat în faţa complexului lângă o maşină neagră elegantă, o Toyota ultimul model, cei patru necunoscuţi au urcat în spatele lui, roşcatul s-a îndreptat spre cealaltă în timp ce şoferul a coborât din maşină şi l-a ajutat să pună valizele în portbagaj.
Femeia a ieşit în cămaşă de noapte, dorind să îl oprească pe Sora, dar s-a oprit brusc când brunetul a încetat să se mai mişte şi a încremenit pe ultimele trepte ale scării.
- Întră în casă, a rostit el, încet şi calm fără a se uita la ea. Când ea a dorit să comenteze cuvintele lui, Maki s-a întors înspre ea şi a rânjit. Eu sunt Makimoto Fujiwara. Mi-a luat zece minute pentru a ajunge aici şi a goli o cameră. Provocat, mi-ar lua cam o oră să anulez contractul vostru şi să vă scot tot din casă. În locul tău, l-aş asculta pe Sora şi i-aş lăsa pe amândoi în pace. El e mult mai puternic de cât pare, mult mai loial decât îţi poţi imagina şi, ceea ce e şi mai bine, are un prieten cu relaţii sus puse ce nu se va gândi de două ori înainte de a îl ajuta. Întră în casă înainte să răceşti, a terminat de vorbit după ce nu a folosit nici măcar o singură expresie de politeţe în vorbele sale.
Se comportase cu ea de parcă era o persoană oarecare cu care nu trebuia să se complice prea mult. Şi-a văzut de drum şi a urcat în maşină, apoi a dat ordin să pornească motorul şi să plece de acolo. Farurile de la maşinile de pe stradă, neoanele magazinelor, stâlpii de iluminare, toate reuşeau să fie văzute de brunet doar timp de câteva secunde pentru că mai apoi dispăreau. Era atât de linişte şi atât de întuneric încât nimeni nu ar fi bănuit măcar câte s-au întâmplat în acea noapte.
- Maki... , a început să rostească roşcatul, dar a fost oprit de prietenul lui bun care doar i-a zâmbit calm şi i-a oferit o privire înţelegătoare.
- Sora..., a rostit brunetul pe un ton liniştit şi uşor amuzat. Te cunosc de când eram mici, eşti primul care nu s-a înteresat mai întâi cine sunt înainte de a deveni prietenul meu şi a îşi împărtăşi jucăriile. Nu cred că aveam mai mult de, hm...10 ani cred. Acum cinci ani când am reînceput să vorbim am fost foarte fericit. Te cunosc la fel de bine cum poate mă cunoşti şi tu iar, după cum cred că ţi-ai dat deja seama, îţi pot spune ce simţi şi gândeşti înainte să o ştii chiar tu.
Maki a zâmbit din nou, apoi şi-a îndreptat privirea spre geamul portierei, încercând să se uite prin el ci nu în gol, prefăcându-se că priveşte lumea nocturnă a Tokyo-lui. Era adevărat, şi-a dat seama că roşcatul îl iubeşte pe Rui încă de când acesta i-a mărturisit că se simte ciudat în preajma şatenului „acum că m-am reîntors”, zicea el. A tresărit uşor, apoi a zâmbit amuzat, realizând că se îndepărtase cu totul de la problema lui Sora şi a început să se gândească la iubire, la băiatul necunoscut ce îl adora pe jucătorul de tenis care a terminat prin a îl dezamăgi şi pe acel tânăr adorabil, dar şi pe amantul lui de atunci. Nu ăla era motivul pentru care se afla în acea maşină cu Sora. S-a dezmeticit şi a revenit la realitatea care îi convenea mai mult, cea în care nu trebuia să se chinuie şi în care nici nu trebuia să fie îndrăgostit. Trebuia să îl grăbească pe şofer pentru a ajunge unde trebuiau să fie cât mai devreme şi de îndată ce Sora s-a dus alături de Rui, el s-a întors în propriul său apartament.
Soarele strălucea atât de puternic încât era aproape insuportabil. Cu cât se dezemeticea mai mult cu atât trupul îl durea mai tare şi începea să creadă că se va rupe în două sau se va transforma în praf. Nu dorea să îşi deschidă ochii şi nici să revină la lumea reală, părăsind-o pe cea a visurile, dar căldura plăcută pe care o simţea aproape de trupul său reuşea să îl facă să îşi dorească să păstreze alături de sine acea senzaţie minunată chiar dacă însemna să doarmă pentru totdeauna sau să se trezească. Ştia acea căldură, era emanată de corpul cuiva care îl îmbrăţişa gentil şi avea grijă să nu îl rănească prin atingerile oferite.
- Sora..., a murmurat băiatul, încercând să se întoarcă în pat, inconştient de cât de mult îl putea durea trupul. Cel mai tare îl dureau încheieturile mâinilor şi dosul, dar devenea mult prea chinuitor. Nu a fost niciodată încredibil de bun la sport sau cu o forţă încredibilă, însă simţea durerea ca şi cum un camion îl lovise cu toată forţa fără a îi oferi nici cea mai mică ocazie de a îl putea evita.
- Uşor...probabil te doare tare, s-a auzit şi vocea roşcatului, încet şi cald, pentru a nu îl brusca şi îi cauza durere. S-a ridicat de lângă şaten, şi-a trecut mâna prin părul lui, apoi a încercat să îl sărute uşor pe buze, dar s-a oprit, temându-se că avea să fie respins.
Şatenul s-a întors cu privirea înspre bărbat, a zâmbit larg, apoi a vrut să plângă, dar s-a abţinut şi a continuat să zâmbească. Degetele de la mâna dreapta s-au ridicat atât de încet încât pareau să nu mai ajungă la chipul roşcatului, dar au reuşit să atingă buzele roşiatice ale lui Sora înainte de a se retrage la locul lor. Nu s-a simţit nici un pic de ezitare în a îl atinge aşa că nici bărbatul nu a mai ezitat şi a sărutat buzele lui Rui. Adolescentul a început să prindă culoare în obraji şi să zâmbească mult mai vesel decât până atunci, dar continua să fie la fel de palid şi de fragil. Era ceva ciudat legat de patul în care se afla, însa nu era singurul lucru ciudat din încăpere. A fost suficientă o singură privire pentru a îşi da seama că nu se mai afla în aceeaşi cameră în care el şi roşcatul s-au culcat, că locul e mult prea diferit şi foarte elegant, foarte mult în stilul lui Maki.
- Ce...
- Şşh...uşor. Mai odihneşte-te puţin. Când te simţi în stare să te mişti, am să te ajut să te speli şi să te îmbraci. O să îţi placă locul ăsta. Aici vei fi în siguranţă, nu te îngrijora, eu am avut grijă de tine personal, nu a pus nimeni altcineva mâna pe tine, a chicotit Sora, încercând să pară uşor posesiv, dar şi puţin amuzant pentru a slăbi tensiunea din încăpere.
Rui l-a privit pe roşcat ceva mai curios, apoi a continuat să zâmbească fără a mai spune nimic altceva. Cu siguranţă, brunetul era cel care a aranjat să fie duşi acolo şi, având în vedere cât de arogant şi de bogat se zicea că este, o astfel de mutare era floare la ureche pentru el. Ar fi putut muta o casă întreagă fără a îi trezi locatarii, astfel de cazuri având loc şi în străinătate, pe marele continent al Americii, deci nu era cazul să se uimească pentru că a ajuns într-un loc total diferit fără a simţi nici măcar o singură mişcare. Probabil fusese şi destul de obosit încât putea avea loc ditamai cutremurul iar el nu ar fi ştiut nimic.
- Îmi pare rău..., a şoptit în timp ce şi-a îndepărtat privirea de cea a roşcatului
- Pentru?
- Puteam să fiu mai atent şi mai considerat când ţi-am spus despre originea ta şi..
- E în regulă. Cred că înţeleg, l-a întrerupt acesta, coborându-şi degetele pe gâtul dezgolit al băiatului. Ai crezut că te iubesc doar ca un verişor aşa că ai distrus această relaţie în cel mai urât mod posibil pentru a mă face să înţeleg că această legătură a fost ruptă total. Fiind rău, înfiorător de rău, dacă eu îţi răspundeam la sentimente, atunci puteai fi sigur că sentimentele noastre sunt împărtăşite.
- Dacă poţi iubi o persoană meschină, atunci mă poţi iubi şi pe mine, adevăratul eu, asta mi-am zis. Iartă-mă, te rog..., aproape a început să plângă, reuşind să îl facă pe Sora să se înmoaie complet şi să dorească să îl sărute mult mai pasional decât tocmai o făcuse.
- Iartă-mă tu pe mine. Am fost...foarte violent şi te-am rănit fizic. Rui, vreau să o luăm de la capăt şi am cea mai bună idee pentru a face asta.
- Sora...
- Ai văzut unde locuiam înainte, un loc tipic pentru un tip căruia nu îi pasă unde locuieşte. Tu nu eşti aşa, tu ai nevoie de o locuinţă adevărată iar eu vreau să îţi ofer asta, în parte pentru că vreau să te păstrez lângă mine. Dormi puţin, apoi, după ce te trezeşti, uită-te în jur şi gândeşte-te dacă accepţi să rămâi lângă mine. Dacă nu vrei să locuieşti cu mine, măcar acceptă să fii iubitul meu. M-aş simţi minunat să pot spune că eşti iubitul meu, adorabilul meu Rui, doar al meu.
Vocea roşcatului era atât de joasă şi plină de iubire încât îi înspira numai siguranţă tânărului ce părea să dorească să mai doarmă puţin. Ar fi vrut să fie gata de drum, să aibă multă energie sau să ţopăie într-un picior, dar stătea liniştit, respirând rar şi încet şi începea să adoarmă. Lumina veiozei s-a închis de îndată ce Sora a părăsit încăperea însă o altă lumină s-a aprins pentru şaten. Întunericul din jurul său se disipa, se afla în siguranţă, alături de persoana iubită şi nu avea de ce să se mai îngrijoreze. Era iubit la rândul lui şi părea că şi brunetul are o latură umană frumoasă. Poate, doar poate, Maki nu era atât de rău pe cât părea şi îi putea deveni prieten. Doar poate, a gândit Rui, zâmbind uşor înainte de a adormi din nou. Era normal că avea să accepte să fie iubitul lui, nu exista altă alegere de făcut.
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#54
Salut... din nou. Pai, avand in vedere ca tot sunt aici, ia sa dau si eu un coment.

Deci, Sora a fost genial cand s-a dus acasa la Rui. Il ador, ador, ador! Si il iubeste atat de mult pe Rui. Si este o persoana buna, din cate zice Maki, iar eu il cred pe Maki. Totusi... familii mai zdruncinate, iar eu, stiindu-ti planurile, mai ca-mi vine sa ma crucesc numai gandindu-ma la Sora. Doamne, Jack (am o obsesie cu Jack Sparrow, ma rog la el uneori), da-mi rabdare sa nu ma spanzur din cauza autoarei asteia.

Rui are o logica enervant de buna... Acum il inteleg. Ce plan total enervant de logic. De acum il iubesc pe Rui. E asa dragutz. Dar iar ma crucesc gandindu-ma la planuri... Mi-e frica... mi-e frica rau. Dar macar, sper, o sa fie un happy ending.

Maki e asa un dragutz. Si, aproapo, Rui, nu "doar poate" ca are o inima buna si simtaminte frumoase. Odata ce o singura tornada ii descatuseaza sentimentele, o sa musteasca de asa ceva. Nu ca nu are sentimente frumoase, doar ca sunt inchise intr-o cusca de fier forjat. O cusca neagra. Odata ce o tornada trece si deschide cusca, o sa iasa toate si o sa devina un om mai bun. O sa redevina ce ar fi trebuit el sa fie de fapt, nu am dreptate, Lithium?

Pai... mama lui Rui este o idioata, o urasc cu toata fiinta mea! Bine i-a facut Maki ca a amenintat-o si bine i-a facut Sora c-a speriat-o asa. Este detestabila, o adevarata scorpie!

Pai... am vazut o chestie enervanta. Gresesti unele timpuri verbale. Ca aici:
Îl bruscase(asta e timpul mai mult ca perefect), îl prinse(asta e perfect simplu, dar tu vrei sa exprimi o actiune petrecuta si incheiata cu mult timp inainte de momentul vorbirii, deci trebuie sa folosesti tot mai mult ca perfectul. Adica "il prinsese".) cu putere şi de mâini şi de picioare, cu siguranţă l-a strâns cu forţă şi de bărbie când l-a atins prima oară după ce i s-a spus „gunoi”, îl pătrunse(aceeasi poveste ca si mai inainte. Tot mai mult ca perfectul trebuie. "il patrunsese") atât de violent fără a ţine cont că era a doua oară când se culca cu un bărbat şi asta trebuia să îl fi afectat pe tânăr.

Intelegi ce vreau sa zic?

Cam atat am avut de zis. Astpet cu nerabdare nextul.
Kissu and Ja'!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.
[center]No winter lasts forever; no spring skips its turn.
I love spring anywhere, but if I could choose I would always greet it in a garden.[/center]

[center][Imagine: 21czipi.jpg][/center]

#55
Hey Lithy:)

Ne, in sfarsit!Cat imi doream sa-i dea vreo doua Sora nesuferitei aleia!Asa Sora, ia atitunine.Ce naiba doar e vorba de adorabilul tau Rui:d

Asa sa iti raspund la intrebare: Dan e admiratorul nr 1 al ficurilor tale:)) Cu alte cuvinte e baiatul "fratelui de cruce" al tatei.Momentan ai mei si parintii lui sunt in Iatlia iar io am ramas in grija lui.

Revenind, capitolul asta a fost incredibil(ca toate celelalte)Ma bucur ca Maki da dovada de compasiune.Chiar e un prieten adevarat:) Dar oare...ce va face in legatura cu Sho-chan?Cu singuranta rozaliul(pardon, uitasem ca s-a vopsit:d)il iubeste.Ne, mai trebuie sa-i pui la treaba odata, poate asa realizeaza si Maki ca il iubeste:))

Asa...deci se stie parerea mea despre mama lui Rui: scorpie, nesuferita, incredibil de nebuna.Ma bucur ca Sora i-a aplicat un tratament asa cum merita.Cu tatal lui Rui nu am nimic, el pare de treaba:) Si se pare ca nu-l uraste pe Sora.Good boy(adica man)

Well, cam atat.Astept nextu ca sa vad ce mai face Sho-chan:) Cu siguranta ne pregatesti ceva interesant in legatura cu el si Maki.Mult noroc in cotinuare.Ja-ne:bye:
I'm Kira.

#56
Hiya ^_^ Scuze ca nu am comentat mai devreme :(

Wow! Ce intorsatura au luat lucrurile, la asta nu m-as fi asteptat niciodata!
Incepe sa-mi placa foarte tare Sora x Rui :D [Rui, you naughty perv :> "Mai cu viata, cu totul" -replica asta e nepretuita = )) ]
Da, sa revenim, iubesc fic-ul!!! Asteptarea continuarilor[chiar daca uneori e foarte scurta] ma omoara. Do you really want to see me dead? *crying*

Sora ar trebui sa se bucure ca are un prieten ca Maki :-W , nu-s multi care te ajuta oricand, oriunde si oricum.

Tu stii foarte bine ca ador fic-ul si ca imi place la nebunie felul tau de a relata lucrurile si a exprima sentimentele personajelor. Good job, dear! ^_^

Bye bye!
*waiting waiting 4 the next chapter ^_^*

#57
Ok... am citit foecare capitol si m-m hotarat intr-un final sa-ti las is un coment.
Chiar imi place ficul si cum au decurs lucrurile. Saracu Rui, chiar imi pare rau de el, dar, cum spune si tatal sau, ii va fi mai bine cu Sora.
Ca tot veni vorba de Sora, eu inca mai visez la potentialul cuplu SoraXMaki, dar cred ca nu am nici o sansa.
Oricum, imi place mult cum scrii si am sa citesc in continuare fiecare capitol si am sa incerc sa-ti las si un comentariu.
Am observat ca mai ai si greselute de tastare. Probalil ai mai auzit cliseul" mai citeste o data inainte sa-l postezi", dar cateodata poate fii folositor. Astfel mai desparti fragmentele. Lungimea capitolelor este... foarte mare, iar textul devine obositor, te pierzi printre randuri.

Cam atat am avut de spus.
Spor la scris! See Ya
[Imagine: eeeled-1_zpse54e7424.png]

#58
adyna-chan..ma bucur ca inca nu ai renuntat la a ma corecta. Distractie placuta la mare...voi astepta sa te intorci.
Mousy...ai grija ce faci cu Dan. Sa inteleg ca si el citeste yaoi? Poate imi spune si mie parerea lui candva
Namine ...stiu ca preferatul tau e Maki..si iti promit ca il aduc si pe el in prim plan. De fapt..sa incepem cu acest capitol
MaDyY stiu ce ar cam trebui sa fac...problema e ca de indata ce termin de scris ceva apare mama sau tata pe capul meu...si the end. Numai messul sta deschis ca dobitocul ore intregi ..pentru ca eu fac altceva.


Capitolul 4
Să rămâi lângă mine


Sunt două realităţi mari şi late. Ceea ce vrei şi ceea ce ai sunt reperele după care orice om acţionează, scopul principal fiind să aibă orice îşi doresc. Ce se întâmplă atunci când ai ceea ce îţi doreşti, dar îţi e mult prea frică ca să vezi asta şi fugi, temându-te să nu pierzi puţinul care îl ai?
Lumina era atât de deranjată încât îi venea să arunce cu ceva în orice îl trezea din frumosul vis din acea noapte. A vrut să caşte larg şi să se întindă, însă s-a oprit, furnicat de o usturime acută centralizată în colţul gurii sale. Şi-a dus degetele cu grijă până în zona ce îl durea şi a observat că era formată o coajă pe care trebuia să aştepte să cadă înainte de a îşi putea folosi maxilarul fără probleme. Trupul său a reuşit să se întindă pe suprafaţa materialului fin aşezat pe pat, apoi s-a ghemuit şi s-a aşezat în fund. Avea senzaţia că visează pentru că locul arăta atât de frumos şi de stilat încât nici un student nu şi-ar fi permis un astfel de apartament. Corecţie: nimeni înafară de Maki nu şi-ar fi permis un astfel de loc, deşi brunetul locuia într-unul mult mai simplu, mai uşor de folosit, dar la fel de elegant.
Ochii săi căprui au început să privească de jur împrejurul camerei pentru a se asigura că nu le visează. Peretele drept era plin de ferestre înalte şi o singură uşa ce părea să ducă până într-un balcon, în faţa acestora aflându-se un sezlong de culoare crem şi două măsuţe de o parte şi de alta a lui. Pe peretele din faţa tânărului se afla uşa de la intrare şi o bibliotecă înaltuţă pentru cărţi şi televizor, pe cel din stânga: doua fotolii, un dulap înalt pentru haine, o altă masă ceva mai înaltă şi, de jur împrejurul patului, două noptiere de o parte şi de alta a lui, un taburete la căpătâi şi o valiză deschisă pe podea.
Tânărul a vrut să se ridice şi să se îmbrace cu ceva, dar s-a oprit şi a zâmbit. Şi-a dat seama că poartă o cămasă lungă şi destul de largă, de culoare albă, deschisă la primii doi nasturi ce îi ajungea până aproape de genunchi şi asta l-a făcut să se jeneze puţin, gândindu-se că acea cămasă trebuia să fie a lui Sora. Şi-a suflecat mânecele pentru ca să îşi poate scoate degetele afara, apoi s-a ridicat din pat şi s-a îndreptat spre uşă.
S-a simţit uşor confuz când a realizat că in faţa lui se mai afla o uşa, in dreapta lui alta, vis-a-vis de intrare încă două, ca într-un apartament grandios şi stilat. Curiozitatea l-a împins să se întrebe înspre cea mai aproapiată uşă, dar imediat apoi s-a simţit şi mai ruşinat, dornic să plângă şi să îl îmbrăţiseze pe roşcat. Întreaga lui cameră se afla acolo, aranjată ceva mai diferit ce e drept, dar acolo. Cât timp dormise pentru ca Sora să poată face asta? Din camera lui şi dormitorul unde s-a trezit, putea ajunge direct în holul mare. Un apartament nu are doua uşi de intrare, cel puţin nu unul normal, aşa că băiatul şi-a îndreptat atenţia spre peretele opus întrării. Prima uşa, cea stângă, ducea într-o baie perfect utilată din care singurul lucru care lipsea era un jacuzii şi de ce nu, poate şi o sticlă de şampanie. Cealaltă uşa ducea la o bucătărie la fel de imensă ca cea pe care o avea acasă, la fosta lui casă, dar care părea că e mult mai lungă şi prea îngustă. Ajungând in sufragerie, singura camera neinspectată încă, a observat pe partea dreapta un alt rând de geamuri ca cele din dormitor, un fotoliu, o bibliotecă înaltă şi un suport pentru televizor pe care se afla unul cu o diagonală destul de generoasă. Cum intrai în cameră vedeai o vitrină cu pahare şi continuarea bibliotecii, o canapea lungă în faţa căreia se afla o masă joasă şi lucioasă. La stânga se afla o altă canapea şi câteva scaune de bar. Privind mai atent, tânărul a observat că se afla acolo un minibar ce făcea trecerea între sufragerie şi bucătărie. S-a apropiat încet de el şi a vrut să privească înauntru, dar s-a retras brusc când trupul bărbatului a apărut în faţa lui.
- Rui, puteam să jur că ai intrat în bucătărie..., a vorbit încet, ridicându-şi mâna spre chipul şatenului.
- Am fost şi acolo, dar am continuat să mă uit, a şoptit tânărul, ştiind că dacă vorbeşte mai tare avea să îşi forţeze rana şi să reuşească doar să o înrăutăţească.
Sora a zâmbit larg şi a deschis uşa mascată prin care se ajungea în bucătărie din sufragerie, lăsându-l pe şaten să se uite fără a se grăbi pentru a spune dacă îi place. Îşi simţea inima bătând cu putere în aşteptarea răspunsului lui Rui, dorea să ştie ce vor fi de acolo înainte la fel de mult precât dorea să îl aibă alături, dar ştia că dacă grăbeşte lucrurile poate să distrugă şansele unei reacţii minunate.
Băiatul a privit bucătăria cu o oarecare teamă. Îi era greu să descrie încăperea sau să facă o clasificare a obiectelor. Dulapurile păreau a fi în exces, maşina de spălat vase era chiar lângă peretele cu minibarul, aragazul la mijloc între dulapuri şi doua chiuvete stăteau aruncate în fiecare colţ pentru a putea folosite îndiferent unde te aflai înauntru. Singurele dulapuri ce nu erau acoperite de un rând de sertare sau alte chestii era o porţiune de jumătate de metru pătrat pe care stătea aşezat un suport pentru tocat legumele sau tăia preparatele pentru mâncare.
- Uhm...Sora, s-a auzit vocea îngrijorată a băiatului în timp ce degetele lui trăgeau de încheietura bărbatului. Pe chipul roşcatului a apărut o expresie îngrijorată, chipul i s-a înroşit puţin iar mâinile au acţionat fără voia lui, strângându-l pe băiat în braţe.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat aproape forţat, dornic să afle ce îl deranka pe tânăr.
- Unde suntem?
- Ah, asta era? a respirat, mult mai relaxat. Păi, suntem în clădirea în care locuieşte şi Maki, la acelaşi etaj, apartamentul de pe colţ. Cred că aici te vei simţi mai bine decât dincolo. Locul celălalt era potrivit pentru o haimana de om care trecea pe acolo doar pentru a dormi. Aici, te poţi simţi ca într-o adevărată casă...
- Casă e unde ai pe cineva aproape. Puteam sta şi acolo, dacă stăteam cu tine..., a adăugat băiatul, acceptând îmbrăţişarea deşi contactul cu pielea roşcatului devenea din ce în ce mai apăsător.
- Rui! a vorbit mai apăsat, Sora, împingându-l ceva mai în spate pe tânăr, simţind şi el pielea goală a şatenului. Era uşor excitant să îl vadă îmbrăcat în felul ăla deşi el era cel ce l-a schimbat, dar era încă mai imposibil să se abţină dacă se lipea de trupul lui.
- Sora?!
- Te-am rugat să te gândeşti la ceva...eu nu mai am nici o relaţie precisă cu tine. Nu mai sunt verişorul tău, n-am fost niciodată doar prietenul tău, trebuie să ştiu ce suntem acum. Rui, vei fi iubitul meu?
Întrebarea bărbatului l-a făcut pe Rui să privească podeaua şi să se înroşească uşor în timp ce buzele începeau să fie din ce în ce mai uscate şi să ceară să fie umezite. Şatenul a ezitat câteva momente, apoi şi-a întins ambele mâini înspre chipul lui Sora, atingându-l gentil, oferindu-i acestuia un sărut scurt, delicat, dar şi insinuativ. Roşcatul a zâmbit, apoi a prins mâna băiatului în a sa. A sărutat palma, apoi degetele firave, urcând din ce în ce mai sus până când buzele lor s-au întâlnit din nou. Rui s-a lăsat purtat undeva în apropierea dulapului pe care se afla acel blat, apoi a înconjurat trupul bărbatului, strângându-l la pieptul său pentru a se simţi în siguranţă. Braţele puternice ale lui Sora au reuşit să îl ridice deasupra şi să îl aşeze cu grijă pe suprafaţa lemnoasă. Săruturile nu erau brutale şi nici foarte pasionale, roşcatul nedorind să îi provoace durere, dar tânărul se agăţa din ce în ce mai mult de el, cerând mai mult şi mai mult, reuşind să îşi lipească trupul de al celuilalt. Picioarele lui s-au îndepărtat în mod instinctiv pentru a îi permite acestuia să se apropie şi mai mult de el, să îl îmbrăţişeze mai apăsat şi să îi simtă căldura corpului.
Era mai mult decât dificil să se rezume doar la săruturi când pielea şatenului era atât de caldă şi atât de vulnerabila în faţa atingerilor lui, nu se putea opri din a îşi dori mai mult când Rui se oferea pe o tavă. Mâna dreaptă a bărbatului a coborât de pe gâtul băiatului până pe pulpa piciorului unde s-a oprit pentru a ridica puţin materialul cămăşii, strecurându-şi degetele până aproape de fund. Adolescentul nu a aşteptat prea mult până să încerce să deschidă fermoarul de la pantalonii roşcatului, devenind captiv al dulceţii săruturilor primite. Era normal că dacă avea să locuiască cu Sora avea să se şi culce cu el. Ideea nu îi displăcea deloc, ba din contra. Chiar dacă se simţea mai obosit ca niciodată, trupul său cerea căldura corpului celuilalt, tremura de fiecare dată când era atins şi îl făcea să scoată cele mai provocatoare gemete posibile. Scena ar fi putut continua dacă din zona minibarului nu s-ar fi auzit un tuşit ceva mai zgomotos menit să le atragă atenţia.
Întocmai ca un spectator la operă, brunetul stătea aşezat pe scaun, picior peste picior, sprijinit în cotul drept, ţinând o cheie în mână. Nu zâmbea ci rânjea cu toţi dinţii, plăcut împresionat de modul în care a evolut situaţia. Observându-l pe Maki, Rui s-a înroşit complet şi a dat să îşi acopere picioarele cu puţina cămasă ce stătea aruncată la nimereală pe el. Sora nici nu s-a încheiat la fermoar, doar s-a întors cu faţa la noul venit şi a acoperit cu trupul său priveliştea atrăgătoare de care se bucura acesta, oferindu-i şatenului şansa de a se aranja înainte de a coborî de acolo.
- Frumos, a rânjit brunetul din nou, întinzând mâna în care ţinea cheia. Am uitat să ţi-o dau şi pe cea de rezervă, a chicotit uşor înainte de a se ridica de pe scaun şi a porni înspre uşa de la sufragerie.
Se îndrepta cu paşi înceţi în timp ce continua să zâmbească larg şi să se minuneze cât de frumoasă putea fi viaţa de cuplu, mai ales când partenerii locuiesc împreună. Simţea un fel de nostalgie, dar era conştient că nu o poate lăsa să pună stăpânire pe el. Avea alte lucruri la care să se gândească, printre care şi cel că mai are doar un an până a deveni stagiar. Ajunsese să iubească idea de a fi chirurg deşi la început o făcea doar din obligaţie. Una era să trateze pacienţi şi alta să lucreze pe corpul lor, să îi vadă în întregime. A fost dezgustat la început, dar acum chiar îşi dorea să fie el cel care reuşeşte să repare ceva ce nu funcţionează tocmai corect. Trebuia să se gândească doar la asta şi atât. Doar trebuia.
Şatenul a ezitat câteva momente, mai ales pentru că era aproape complet dezbrăcat, dar şi-a luat inima în dinţi şi s-a ridicat de pe dulap, mergând în pas alert pentru a îl ajunge pe bărbat din urmă. Mâna lui a reuşit să o prindă pe a lui Maki şi să îl oprească înainte de a se retrage alături de cealaltă şi a îşi strânge cămaşa.
- Uhm...poate ar trebui să..., a vrut să continue, dar s-a oprit.
Brunetul l-a privit curios timp de câteva secunde, apoi şi-a ridicat privirea înspre roşcat, sperând că acesta îi va da o explicaţie. Sora a ridicat din umeri, semn că nu ştie ce anume vrea şatenul şi a început să meargă înspre ei.
Ambele lui mâini s-au poziţionat pe umerii băiatului şi l-au mângâiat uşor, dându-i de înţeles că poate spune ceea ce are în gând. Rui a zâmbit şi s-a răzgândit, alegând doar să îi mulţumească lui Maki şi nu să îi spună ce intenţiona la început. Rămaşi singuri, Sora nu şi-a putut înfrâna curiozitatea de a întreba ce anume dorea să îi zică şi a încercat orice pentru a afla.
- Sora, tu ştii unde mânâncă Maki de obicei? A întrebat în cele din urmă, şatenul, zâmbind foarte fericit.
- Da, poţi spune asta. Cam ştiu ce cercuri frecventează, a răspuns roşcatul, privindu-l pe băiatul din faţa lui uşor suspicios.
- Şi ai putea afla unde e la o anumită oră? a continuat băiatul, la fel de curios.
- Mda...presupun că pot. De ce?! a izbucnit în cele din urmă după ce a stat şi l-a urmărit cum iscodeşte ceva.
- Sora, Shoichi îl place pe Maki, a mărturisit în cele din urmă acesta în timp ce se aşeza mai comod pe pat. Purta aceeaşi cămaşă deschisă la nasturi şi reuşea să îl facă pe Sora să nu se poată concentra prea bine la ceea ce i se spunea.
Era o tortură lentă şi dulceagă deşi îl făcea să vrea să uite că i se spune ceva important şi să sară pur şi simplu peste şaten, să îl sărute şi să îl ţină în braţe.
- Mă asculţi? Tocmai ţi-am zis că Shoichi şi Maki s-au culcat impreună la nici o zi după ce voi trebuia să o faceţi şi cu o zi inainte de a se despărţi de tine.
- Da?! a tresărit, încercând să îşi îndepărteze privirea de la picioarele goale ale băiatului. Erau atât de seducătoare încât îşi putea simţi vârful degetelor furnicându-l, îndemnându-l să îl atingă pe Rui.
- Da, te deranjează? Inteţionez să te pun să aflii unde va fi la o oră pentru ca noi şi Shoichi să fim şi noi acolo. Aşa vor ajunge faţă în faţă şi vor fi nevoiţi să îşi vorbească. Ce zici?
- Ştii....planurile tale încep să ma sperie. Ai citit prea multe cărţi şi ai prea multe idei... dar ai dreptate. E o soluţie bună. Însă, am şi o mare problemă.
Şatenul l-a privit pe bărbat cu o expresie de copil mic ce aştepta să primească un cadou de la părinţii săi. Sora şi-a lins buzele şi a înghiţit în sec, încercând să se abţină din a sări pe el, dar nu a reuşit.
„ Sora...” s-a auzit vocea gingaşă a lui Rui pe măsură ce chipul său se apropia de cel al roşcatului. A durat aproape câteva secunde până când bărbatul a cedat complet şi a început să îl sărute pe obraz.
Trupul adolescentului s-a întins pe pat şi a început să aştepte o nouă serie de sărutări. Ştia că pentru a explica noile aranjamente în privinţa locuinţei trebuia să îi mărturisească blondului că e îndrăgostit de roşcat şi că şi acesta simte la fel. Avea să îi ofere lui Shoichi o veste încredibilă, dar şi posibilitatea de a se apropia din nou de brunet. Maki poate reuşea să îşi deschidă inima şi să găsească forţa necesară pentru a îl accepta.
Aceeaşi ochi pătrunzători ca ai brunetului priveau cu mare interes o foaie de hârtie pe care se aflau scrise zeci de lucruri, aşezate pe coloane, toate despre roşcat. Un zâmbet răutăcios şi-a făcut apariţia, apoi s-a instalat o privire plină de superioritate. Şi-a lăsat trupul să se lungească pe scaunul cu spătează din biroul său, mâinile să i se aşeze pe piept înainte de a îşi aşeza picioarele pe taburetele aflat pe podea.
- Se pare că Makimoto are încă gusturi bune. Va trebui să îi spunem: domnişor de acum, a chicotit în timp ce a ridicat din nou foaia matriceală a lui Sora. Chiar nu mă aşteptam la asta.
Uşa biroului s-a deschis şi înauntru a intrat un alt bărbat, îmbrăcat la costum ce ţinea alte câteva documente în mână.
- Fujiwara-sama, m-aţi chemat? a întrebat noul sosit.
- Da, sună-l pe Makimoto şi trimite-i prin fax aceste date. Ah, şi anuntă-l că vreau să fie prezent la petrecerea de Crăciun. Nu cumva să se gândească să o petreacă cu amicii, a ordonat acesta, făcând semn cu mâna.
Secretarul a aprobat şi şi-a făcut ieşirea fără a comenta spusele şefului său, închizând uşa cu grijă. Ştia că fiul lui nu este acasă, că i-a livrat coletul şi probabil a mai rămas puţin pentru a se bucura de frumuseţile acelui local.
Adevărul era că brunetul urmase comenzile tatălui său întocmai cum i-au fost spuse, însă nu părea deloc entuziasmat de persoana ce se afla lângă el şi îi mângâia spatele. Arăta bine, cu picioarele lungi şi subţiri, pieptul generos, buzele bogate şi genele lungi, exact genul de persoană care îl atrăgea pe Maki, dar asta nu însemna că şi reuşea să îi cucerească inima.
Mâinile frumoase ale femeii au coborât până aproape de fundul lui şi au dat să îl pipăie, dar bărbatul a reacţionat imediat şi a oprit-o. Degetele ei şi-au văzut de propriile planuri şi au urcat înapoi pe chipul înmărmurit al brunetului, dorind să îl cheme mai aproape. Îşi ţinea trupul lipit de al lui, având grijă ca deschizătura rochiei să îi ofere acestuia o privire detaliată a pulpii piciorului ei şi a unei mici părti a dosului.
Bărbatul a oftat uşor, apoi a acceptat sărutul gentil al femeii pe care de abia o cunoscuse. Era normal, nu ar fi fost prima oară când se culca cu cineva recent intrat în viaţa lui, nimic nu s-ar fi schimbat nici dacă se culca cu ea nici dacă o ignora. Faxul a ţiuit şi a atras atenţia brunetului ce se afla acum în braţele femeii, sărutat pe gât şi pipăit în zona intimă. A citit ultimele cuvinte scrise în josul paginii şi a clipit des în timp ce buzele ei se îndreptau înspre şliţul pantalonilor lui.
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#59
Heh Lithy, a zis Dan ca iti zice parerea lui despre fic cand il termini.Iti lasa el comm la ultimu capitol.

So, Rui are niste idei superbe:d Geniale chiar.Si ma bucur ca se gandeste si la fericirea lui Shoichi.Hmmm....saracu Maki:( Neplacut faptul ca face totul exact cum i se ordona de tatal lui.Si am o presimtire(defapt Dan are) ca fata aia din biroul lui e logodnica lui Maki(te rog zi-mi ca se inseala)
Oricum, abia astept sa se reintalneasca Maki si Sho-chan:x Dar parca vad ca tatalui lui Maki nu-i va conveni relatia lui Maki cu Shoichi iar Maki va face exact cum va vrea tacsu:-w Dar daca tine la Shoichi catusi de putin va refuza.Dar stiind cat e de nesuferit(uneori)parca vad ca bietul meu Sho va suferi:( Nu e corect.
Mama, ce s-ar potrivi mama lui Rui cu tatal lui Maki:)) Amandoi nesuferiti si egoisti inascuti=))
Well, acum greseli nu am vazut:d Dap probabil ca nu sunt, desi...poate ma lasa pe mine vederea:-?

Cam atat:d A fot un capitol superb.Astept sa pui nextu cat mai repede.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:
I'm Kira.

#60
Ok, deci eu o OMOR pe aia daca nu se cara imediat de langa Maki si daca nu sta la MINIM un km de el. :-L
And yeah, Maki, you stupid, jerk, heartless, bastard, pervert! Te omor si pe tine daca faci ce urmeaza sa faci :-W [Maki, cum ramane cu Shoichi? :( ]

Gata ca eu o sa-i omor pe toti ^_^ Maki intradevar e preferatul meu da' uneori face niste chestii ... :zuppy03:
In fine, sper sa faca si el ceva care sa ma incante foarte tare *.*

Ma bucur ca Rui si Sora sunt in sfarsit fericiti, impliniti, indragostiti etc. Rui are niste planuri de-mi vine sa-l pap ^_^ [dar nu voi face asta pt. ca e treaba lui Sora :D ]

Deci, eu sper sa nu-l faca Maki pe Shoichi sa sufere[ chiar daca e inevitabil -.-' ca doar vorbim de Maki] pt. ca blondinul nostru e prea dulce si dragalas sa pateasca ceva rau.

So, totul bine si frumos, un capitol minunat!
Abea astept continuarea! Pwp, papa! (づ ̄ ³ ̄)づ



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Ramane intre noi doi ? Natsuru 14 9.769 13-08-2013, 11:15 AM
Ultimul răspuns: hiimera
  [Naruto] Intre vant si umbre... hero1hero 11 9.264 12-08-2012, 04:09 PM
Ultimul răspuns: hero1hero
  Intre viata si moarte + 16 *Piersicuta 2 3.631 01-07-2012, 02:00 AM
Ultimul răspuns: *Piersicuta
  Iubire intre demoni[+18] ♥FallenAngel♥ 16 12.740 12-09-2011, 09:57 PM
Ultimul răspuns: ♥FallenAngel♥
  Iubire intre doi Akatsuki Risa Koizumi 67 48.759 13-06-2011, 11:35 AM
Ultimul răspuns: Madalovenar
  Intre doua paralele Ymequa 8 5.028 10-04-2011, 05:40 PM
Ultimul răspuns: Flash
  Intre vis si realitate CandyGirl 8 4.969 22-03-2011, 05:35 PM
Ultimul răspuns: CandyGirl
  Viata intre doua paralele Aira 3 3.933 23-01-2011, 02:05 AM
Ultimul răspuns: Daria v2
  Intre razbunare si iubire uselessHope 7 5.924 31-10-2010, 01:12 PM
Ultimul răspuns: Marina.
  Intre bine si rau Neith 40 21.351 05-09-2010, 03:34 PM
Ultimul răspuns: Yuki Onna


Utilizatori care citesc acest subiect:
9 Vizitator(i)