[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[I hate maths.]

Am ajuns cam tarziu:?:

Foarte tare continuarea.Nu a fost deloc siropoasa.
Deci...adevarul iese la iveala...ma intreb daca Sora ii va spune si lui Shoichi ce sa intamplat:-? Sau va prefera ca el sa nu afle.Mi-a placut modul in care ai descris sentimentele lui Sora.Bietul de el...nu vreau sa stiu cum se simte...adica cred ca e foarte naspa sa afli ca ti-ai violat verisorul:(
Da Maki ce mai face?Si-a luat vacanta?
A sa stii ca mi-am schimbat parerea.Lasa-l pe Sora cu Rui si pe Shoichi al meu cu Maki.Acu il vreau cu Maki.Sora e indecis.Adica parca vad ca va renunta la Shoichi pentru Rui.Bietul meu rozaliu:((
Te rog nu il face sa sufere:(Ne, te rog frumos.Fa-l sa se indragosteasca el de Maki si sa ii ceara el lui Sora sa se desparte.Te rog!!!
Well...greseli nu am vazut deci nu cred ca sunt.Si chiar daca ar fii nu prea conteaza.

Capitolul a fost foarte interesant.Sper sa pui repede nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:

[Lithium-Angel]

ahaha...imi place ca v-am adus exact unde imi doream si ca v-am facut sa ganditi intocmai ca mine.
ma bucur ca sunteti de parere ca asa trebuie sa se intample, altfel am avea probleme mari:DD

please enjoy..and remember to reply. ajung la o parte cruciala a ficului si am nevoie de opiniile voastre.

Capitolul 11
Cealalta fata a monedei


Isi putea simti mainile transpirand chiar si dupa ce le-a spalat de doua ori in chiuveta. Stia ca nu e bine ceea ce intentiona sa faca, dar nu se putea gandi la alta solutie pentru a indeparta gandurile din mintea sa. Intreaga seara cat s-a gandit ca el a fost cel care s-a culcat cu Rui, in tot timpul cat trupul i-a tremurat in timp ce si-a reamintit cat de bine a fost sa il tina in bratele sale pe baiat, s-a simtit ca cel mai mare nemernic din lume si avea sa isi demonstreze caracterul in continuare. Acceptase sa se culce cu Shoichi si nu mai putea da inapoi. Realizase de abia dupa ce a inchis telefonul ca a aprobat propunerile rozaliului fara a il asculta cu adevarat.
Avea sa se comporta ca o canalie, sa incerce sa uite despre Rui in bratele celuilalt baiat, dar nu de acolo venea nefericirea lui. Se asteptase ca satenul sa il ignore sau sa il ameninte, dar s-a trezit si a coborat la etaj de parca nimic nu s-a intamplat. Era ca si cum toata suferinta de pe chipul lui disparuse peste noapte si ii devenise indiferent. Cu siguranta adevarata problema a tanarului era ca trebuia sa ii spuna adevarul verisorului sau pentru ca altfel Sora nu isi putea explica de ce Rui s-a intors atat de brusc la normal. Intelegea cat de mult trebuie sa il fi torturat pe acesta de fiecare data cand se apropia de el pentru ca acum i se intampla si lui. De fiecare data cand baiatul se apropia de el si ii zambea, acum fericit ca nu mai are de ce sa se teama, inima roscatului incepea sa se micsoreze si sa ii urce pana in gat, ceva in interiorul lui il facea sa isi muste buzele si sa inghita in sec, apoi sa doreasca sa se indeparteze doar putin. Nu se gandise niciodata cum il vede pe Rui inafara posturii de verisor, dar incepea acum sa il vada intr-o lumina cu totul diferita si care se putea dovedi periculoasa. Avea o singura cale de scapare si portita asta purta si un nume: Shoichi
Rozaliul l-a sunat atunci, usor tremurand, sperand ca Sora o sa il refuze, dar a descoperit imediat ca nu a fost asa. Era ciudat cum mintea sa constientiza ca va trebui sa se culce cu roscatul, dar inima ii spunea sa astepte si sa mai astepte fara a ii spune exact ce anume asteapta. Era singur acasa timp de cateva zile si nu ar fi mers niciodata la un hotel pentru a se putea culca cu iubitul sau. Daca dorea sa o faca cu el trebuia sa se intample fie la el acasa fie in casa lui Rui, dar era evident ca nu avea tupeul de a intra in casa satenului numai pentru a se culca cu verisorul acestuia.
Inima i s-a oprit si apoi a inceput sa bata din ce in ce mai incet. Trebuia sa aranjeze lucrurile din camera sa pentru a nu ii provoca barbatului senzatia ca se afla in camera unui copil mic. Si-a ales cea mai buna pereche de boxeri, cea mai frumoasa camasa si cei mai draguti pantaloni desi era constient ca aveau sa fie aruncati undeva pe podea si ignorati.
Cand soneria de la intrare s-a facut auzita si a fost urmata de cateva batai, inima s-a a inceput sa bata ingrozitor de rapid ca si cum era gata sa cedeze in orice moment si dorea sa profite de timpul ramas. In timp ce se apropia de usa de la intrare, intregul sau trup incepea sa ii tremure, dar nu tocmai la modul cel mai placut. Era placut sa il revada pe Sora, insa nu era sigur ca asta era cea mai buna reactie pe care trebuia sa o arate. Cum trebuia sa reactioneze si ce anume trebuia sa simta pentru a ramane fidel ideii ca roscatul este iubitul sau?
Sora si-a cerut scuze si a intrat in casa, apoi a inceput sa priveasca in jurul sau desi stia ca nu era tocmai politicos. Era prima oara cand vedea unde locuieste rozaliul si, culmea, avea sa ajunga direct in patul lui. Ar fi dorit sa spuna ca ar fi mai bine sa ii cunoasca parintii inainte de a face asta, dar stia ca trebuie sa fie pe putin la fel de greu baiatului cum ii este lui. Cu siguranta isi adunase tot curajul posibil pentru a indrazni sa il sune si sa ii spuna asta si ar fi fost nemilos din partea lui sa il refuze in acel moment.
- Sora..., a zambit rozaliul in timp ce se apropia din ce in ce mai mult de iubitul sau. Era obisnuit sa fie luat in brate de acesta si sarutat, dar de data asta ceva era diferit.
Bratele roscatului i-au cuprins trupul si l-au lipit de pieptul acestuia, dar pareau a tremura si ele usor. Pret de o clipa, Shoichi s-a gandit ca poate si barbatul era emotionat si nu stia exact cum sa reactioneze. Ceea ce a continuat l-a facut sa se razgandeasca imediat. Buzele lui Sora le-au acaparat pe ale lui si au inceput sa le sarute cu pasiune fara a ii da vreun ragaz pentru a respira. Limba sa a inceput sa guste din dulceata baiatului, apoi a coborat usor pe gatul lui. Shoichi a inceput imediat sa respire greoi si sa isi simta trupul cutremurandu-se. Inima a inceput sa ii tresara de fiecare data cand limba roscatului ii atingea pielea, dar de indata ce a simtit podeaua plecandu-i de sub picioare si-a pus ambele maini pe umerii roscatului si l-a strans cu putere.
Sora a zambit, i-a mangaiat chipul si apoi l-a ridicat in brate intocmai ca pe o printesa. Rozaliul i-a aratat unde anume este camera lui si barbatul l-a dus acolo. Mainile sale i-au dat drumul si apoi l-au impins pe baiat in usa.
Shoichi si-a lasat mainile sa inconjoare gatul barbatului, apoi buzele sa i le sarute la fel de apasat. Limbile lor s-au unit undeva la mijloc incepand un joc minunat de pervers. Sora putea simti respiratia greoaie a baiatului, dar stia ca nu se poate opri. Buzele sale au coborat din nou pe gatul baiatului, de data asta lasand urme vizibile pe pielea acestuia. Shoichi a inceput sa tresara din ce in ce mai tare, isi simtea trupul tremurand, insa nu era sigur ca e bine ca asta se intampla. Ii placea sa fie sarutat si sa fie atins, isi simtea trupul incalzindu-se, dar ceva legat de asta il deranja. Parea a nu fi in ordine. Poate chiar nu era pregatit sa faca asta, problema era ca nu stia cum sa ii zica asta.
Degetele roscatului au inceput sa patrunda pe sub materialul bluzei si sa atinga pielea catifelata a baiatului. Ii putea simti trupul tremurand, dar la fel se intampla si cu corpul sau. Mainile au coborat una pe mijloc si cealalta pe fundul baiatului, continuand sa il mangaie si sa il atinga gentil in timp ce buzele sale se jucau pe gatul lui.
Holul era slab luminat si nu se vedea prea bine ce se se intampla, dar gemetele baiatului rasunau pana aproape de parter. Sora era foarte priceput cand venea vorba de sarutat si stia si cum sa atinga pe celalalt pentru a il face sa se simta bine. Mainile roscatului au continuat sa il mangaie si sa il atinga pana cand au reusit sa scoata camasa acestuia. Trupul baiatului tremura foarte puternic, dar se incalzea in acelasi timp. Buzele barbatului au coborat pe pieptul lui Shoichi, apoi au coborat pana in zona buricului unde limba lui Sora a decis ca trebuie sa se strecoare. Pe masura ce acestea coborau din ce in ce mai jos, trupul rozaliului incepea sa se infierbante si sa se inroseasca usor. Chipul sau era deja rosu ca racul si urechile incepeau sa prinda nuante din cauza jenei pe care o simtea fata de ceea ce se intampla. Mainile sale au ajuns in parul roscatului, parca din intamplare, pentru ca nu aveau unde altundeva sa se aseze. Sora ajunsese deja mult prea departe pentru a se putea opri. Ambele brate il tineau pe rozaliu in brate in timp ce degetele ii deschideau fermoarul si ii coborau pantalonii la pamant. Buzele barbatului i-au inconjurat barbatia si a inceput sa o atinga ca si cum era un obiect sacru si delicat. Limba a inceput sa parcurga intreaga lungime a acesteia si sa o inconjoare pana la cap. Dintii roscatului au muscat usor din varf, facandu-l pe baiat sa tresara si sa se cutremure mult mai puternic decat pana atunci. Isi simtea obiectul la fel de cald ca apa ce statea pe aragaz, dar era o senzatie destul de placuta. Cu cat Sora gusta mai mult din el cu atata degetele sale incepeau sa il traga si mai tare pe roscat de par. Un scancet puternic s-a facut auzit, apoi rozaliul a dorit sa se lase la pamant fara a il opri pe roscat. Ii placea senzatia pe care acesta i-o oferea, dar tot simtea ca ceva e in neregula cu asta.
Roscatul l-a imbratisat cu putere si a incercat sa deschida usa de la camera rozaliului pentru a putea intra inauntru.
- Sora...mi-e cald, a balbait baiatul, incercand sa isi opreasca icnirile si gemetele ce le scotea fara voia sa.
- E in regula. Asa se intampla, a murmurat roscatul in timp ce il aseza pe baiat pe pat.
Mintea barbatului parea ca o ia razna. In timp ce il saruta pe Shoichi se intreba daca i-a facut la fel si lui Rui. Fiecare atingere pe care o oferea rozaliului putea fi asemanatoare cu cea pe care i-o oferise si verisorului sau, fiecare sarutare putea fi exact la fel, totul putea fi identic. Cum reactionase Rui atunci?
Continua sa se intrebe daca si chipul satenului se inrosise atata de tare, daca scosese exact aceleasi zgomote sau poate altele mai apasate, dar intuia ca nu putea fi asa. Oricine era asaltat brusc si fortat nu se putea simti tocmai bine. Cu siguranta a plans, a tremurat pana la oase, a icnit si a tipat, dar ce expresie avea pe chip in acel moment??
Mainile lui Sora au coborat din nou pana in apropierea bazinului baiatului si au inceput sa ii traga pantalonii jos. Nu putea sa se mai gandeasca la asta, nu trebuia sa isi aminteasca de ce i-a spus Rui si totusi...o facea. Vazandu-l pe rozaliu atat de afectat si de prins in ceea ce se intampla, mintea sa incepea sa se intunece si sa fie acaparata de o varietate total diferita de sentimente. Cand il saruta pe Shoichi il facea pe acesta sa se imbujoreze si sa il stranga strans la piept, dar gandul ii zbura la Rui si incepea sa se intrebe daca satenul facuse la fel, daca chipul sau se inrosise sau daca buzele lui aveau acelasi gust. Buzele rozaliului erau usor dulcegi, dar ale satenului cum erau? Dupa un sarut pasional, baiatului incepea sa gafaie si sa inghita in sec, dar pe Sora il preocupa mai mult daca verisorul sau reactionase la fel sau nu. Trupul baiatului se cutremura cand era atins de el, dar roscatul se intreba daca si celalalt tresarise si icnise in felul acesta cand a fost atins. Era ciudat, dar nu se putea opri.
Barbatul a reusit sa dezgoleasca trupul rozaliului, dar nu il vedea cu adevarat pe el. Desi se uita la el si il atingea pe Shoichi, mintea lui continua sa proceseze situatia cum ii convenea mai bine.
Cel ce strangea cu putere de cearceafurile de pe pat, care isi arcuia trupului de fiecare data cand era atins, care tremura in mod continuu, cel care gemea si pufaia, era Rui. Buzele rozalii ale baiatului deveneau rosii intocmai cum si le imagina Sora ca trebuie sa fie cele ale verisorului sau dupa un astfel de sarut. Satenul suferise mult, probabil a plans pana cand lacrimile i-au secat si trupul nu a mai putut sa i se miste. Gandindu-se la toate astea, Sora incepea sa isi piarda concentrarea si sa il atinga pe acesta la intamplare. Degetele lui au nimerit fundul baiatului si au reusit sa se strecoare in interiorul gaurii mici, dar s-a oprit brusc. A inghitit in sec, si-a umezit buzele si a incercat sa fie atent la ceea ce face, dar nu reusea. Continua sa se gandeasca la Rui, la cum a reactionat acesta si daca a simtit exact acelasi lucruri pe care le simtea si rozaliul, continua sa graviteze in jurul idei cum ca satenul trebuia sa il urasca de moarte sau sa ii fi scancit in brate, in plina placere.
Gandul cum ca satenul s-a eliberat si a strigat de placere in bratele sale l-a facut pe roscat sa se inroseasca puternic si sa se cutremure usor. Shoichi a observat schimbarea din atitudinea celuilalt asa ca s-a ridicat usor, asteptand sa vada ce anume o sa faca sau o sa zica barbatul.
Si-a intins mana spre chipul lui Sora si a inceput sa il mangaie usor, dar s-a oprit. Chipul rosiatic a inceput sa isi revina la culoarea sa naturala , expresia pe care o infatisa pana atunci transformandu-se complet.
- Sora, esti bine?! a intrebat rozaliul, ridicandu-se complet in genunchi, gata sa il imbratiseze pe roscat. Era ingrijorat, nu putea crede ca asta se intampla sau ca cineva ar izbucni in plans in timp ce incearca sa se culce cu cineva.
Era deja mult prea tarziu, chipul roscatului era acoperit de lacrimi in timp ce mainile ii tremurau puternic si corpul parea a ii fi tintit in loc.
- Imi pare rau, Sho...chiar...chiar nu pot..., a incercat acesta sa zambeasca si sa isi ridice privirea spre rozaliul, dar se temea ca daca o face avea sa ii vada chipul satenului si asta l-ar fi terminat mintal.
- E in regula. Probabil si tu crezi ca e prea devreme, a zambit rozaliul, imbratinsandu-l pe Sora cu putere inainte de a se indeparta usor si a se aseza cu fundul pe pat.
Chipul ii era inca rosiatic, privirea pierduta, trupul acoperit de cateva urme de saruturi, transpirat si incalzit la maxim, dar nu reusea sa il excite pe barbat. Un singur gand il facea sa reactioneze si acela era posibilitatea ca satenul sa fi aratat exact la fel dupa ce a fost imbratisat de el.
- Ah, da..., a zambit pentru prima oara, roscatul, bucuros ca i-a fost oferita scuza perfecta pentru a nu mai continua. Se temea de ceea ce putea sa faca, nu dorea sa se trezeasca rostind numele verisorului sau in timp ce facea sex cu altcineva, dar era si trist din cauza ranii pe care era constient ca i-a provocat-o rozaliului.
- Sora....multumesc, a zambit din nou acesta, incepand sa se imbrace la loc. Si-a ridicat pantalonii de pe podea si a inceput sa ii imbrace, apoi a dorit sa mearga pana in baie pentru a se spala.
- Imi cer scuze..., a murmurat roscatul, prinzandu-l pe rozaliu de brat pentru a il opri in loc. Chipul sau incerca sa mimeze un zambet, dar nu reusea decat sa schiteze o expresie indurerata care il facea pe baiat sa isi indeparteze privirea de la el.
Sora si-a lasat trupul sa cada pe pat, il simtea mult prea greu pentru a se putea ridica si imbraca. Nu reausea sa inteleaga de ce Rui a fost centrul gandurilor sale in timp ce imbratisa si saruta ul alt baiat, dar chiar mai mult de atat, i se parea stupid ca si l-a putut imagina pe verisorul sau in posturile in care il vazuse pe rozaliu si ca trupul sau reactionase mai mult la gandul cum ca satenul a tipat de placere in bratele sale decat la atingerile pe care le oferea in acel moment.
Nu putea face asta, nu isi putea simti trupul infierbantandu-se cand se gandea la acel baiat pe care il fortase sa se culce cu el. Era ca si cum violatorul incepea sa se indragosteasca de victima sa si asta era imposibil. Chiar daca ar fi facut-o, chiar daca ar fi inceput sa simta ceva pentru saten, relatia lor era imposibil tocmai din cauza ca erau familie. Poate lucrurile ar fi stat diferit daca cei doi nu erau legati de sange, poate atunci si-ar fi putut manifesta dorintele pana la sfarsit, dar asta nu avea sa se intample.
„ E varul meu...” a murmurat roscatul, dornic sa se loveasca cu ceva in cap pentru a si-l scoate pe baiat din minte.
Rozaliul se afla in baie, in cabina de dus, si se gandea la cele intamplate. Trupul barbatului tremura inca de la inceput, dar nu avea de unde sa stie ca o sa se ajunga la asta. Nu era prost, a observat linistea si bucuria de pe chipul lui Sora cand i s-a spus ca probabil era prea devreme ca cei doi sa se culce impreuna. Era ca si cum un bolovan gigantic i-a fost ridicat de pe inima ci nu o piatra.
Rozaliul a oftat usor si apoi a zambit. Nu il putea condamna pe barbat pentru actiunile sale cand si el se simtea relaxat, multumit ca cei doi nu au ajuns mai departe. Era drept ca ii placuse fiecare atingere si sarutare, dar continuase sa simta ca ceva nu se potriveste pe tot parcursul actului. Problema nu erau atingerile sau sarutarile ci persoana. Cumva, Sora nu parea a fi persoana cea mai potrivita cu care sa se culce. De ce simtea asta? De ce exista ceva ascuns inauntrul sau care ii spunea sa astepte, sa nu faca acest pas pentru ca persoana de langa el nu era tocmai cea mai potrivita pentru un astfel de pas.
A iesit din baie cu un prosop infasurat in jurul trupului sau si s-a asezat pe pat langa Sora.
- Esti mai bine acum? a intrebat zambind, incercand sa nu il faca pe roscat sa se simta prost. Sora si-a ridicat privirea spre rozaliul si i-a vazut cele cateva urme lasate pe gatul baiatului de saruturile sale.
- Sho, vreau sa te rog ceva.
- Ce e?
- Daca te intreaba cineva, oricine, daca ne-am culcat impreuna.... Sho, te rog sa le spui ca da. Bine?
Chipul roscatului parea cu adevarat ingrijorat, nu glumea si nici nu incerca sa para interesant, dorea cu adevarat ca cei din jur sa creada ca el s-a culcat cu rozaliul, indiferent de consecintele acestui fapt. Shoichi a aprobat dand din cap si a ridicat din umeri, nu pierdea nimic daca facea asta.

In interiorul camerei „ Shanghai” , brunetul se uita curios in directia celui din fata lui si incerca sa se abtina din a comenta.
- Vrei sa imi spui ca te-ai oprit in mijlocul actului sexual si a inceput sa plangi? a intrebat usor, ezitand, fara a dori sa para prea aspru sau mult prea rautacios. Nu il putea crede pe roscat cand ii spunea asta, parea ceva imposibil desi il bucura enorm de tare.
- Nu rade, Maki. Sa nu razi. E gresit. Total gresit, a raspuns roscatul, incercand sa isi umple cana cu ceai.
- Nu rad. Nu inteleg, ca sa fiu mai exact, a comentat brunetul, apropiindu-se mai mult de roscat pentru a ii putea pune mana pe umar. De ce ai facut asta?
Privirea roscatului s-a schimbat complet. Era ca si cum cutitul era intors in rana, scos si bagat inapoi, numai pentru a il tortura pe saracul Sora. Si-a apropiat buzele de urechea brunetului si i-a soptit motivul, facandu-l pe Maki sa isi ridice privirea inspre amicul sau si sa clipeasca des. Dupa cateva secunde, chipul sau si-a revenit la normal si brunetul a oftat.
- Sora, te sfatuiesc sa analizezi ce vrei cu adevarat. De cate ori mi-ai vorbit despre Rui? Asculta-ma putin. Cand erai mic ai fost terorizat cand lui Rui i s-a intamplat acel lucru. De cand te-ai intors aici ai vorbit numai despre el. Orice faci sau orice spui, totul se invarte in jurul acelui baiat. Acum imi spui ca te-ai culcat cu el cand erai beat si nu te-ai putut culca cu Shoichi pentru ca nu reuseai sa ti-l scoti din minte. Ar fi trebuit sa fie evident pana acum.
- Ce anume? Ce vrei sa spui!? a intrebat roscatul, usor alarmat.
- Iti pot spune cum e Rui vazut de orice barbat de pe strada. E inalt si slabut, are un chip dragut ce cu siguranta ar arata minunat in timp ce fesele sale ar fi indepartate si barbatia cuiva l-ar patrunde. Ba mai mult, mainile ii sunt delicate si s-ar agata ca un copil mic de trupul celui ce l-ar atinge. Are un fund destul de apetisant pe care orice barbat ar fi dornic sa il patrunda. Eu sunt unul dintre ei, Sora, a rostit brunetul, ridicandu-se in picioare.
Era incredibil de serios, se putea vedea pe chipul lui ca se va tine de Rui daca isi propune sa il cucereasca.
- Ce vrei sa spui?! a tipat roscatul, ridicandu-se si el in picioare.
- Vreau sa spun urmatoarele: Rui arata bine, are un fund grozav si cu siguranta nici barbatia lui nu e de lasat. Orice barbat ar plati bine pentru a il avea in pat timp de macar o ora. Chiar si eu. Nu m-ar deranja deloc sa il am pe Rui in bratele mele si sa il patrund. Nu stiu cum ai facut-o tu, dar eu as vrea sa il aud tipand in bratele mele, gemand si...
Brunetul nu a apucat sa isi continue fraza si sa o duca pana la capat pentru ca Sora l-a prins de gulerul hainii si a dat sa il loveasca.
- Intelegi acum, nu? a intrebat brunetul, incepand sa zambeasca prietenos, facandu-l pe roscat sa ii dea drumul rapid si sa il priveasca uimit. Poate grija ta pentru el nu e tocmai una specifica unui verisor. Poate singurul motiv pentru care te-ai simtit distrus atunci a fost pentru ca nu ai apucat tu sa fii primul si acum cand te-ai culcat cu el nu te mai poti forta sa fii cu altul. Gandeste-te bine, Sora. Daca nu vei fi tu care il vei avea, atunci lasa-i pe altii sa incerce. Poate voi incerca eu.
- Cum adi...
- Cum adica? Nu poti deveni atat de gelos cand altul vorbeste despre el. E un baiat superb ce merita sa fie iubit. Daca tu nu poti trece peste faptul ca e verisorul tau, ei bine...Atunci lasa pe altii sa se bucure de el si de trupul sau.
- Nu poti vorbi serios! Cum poti vorbi asa despre el? Maki, e verisorul meu! a tipat roscatul, complet revoltat de atitudinea prietenului sau.
- Sora, fii multumit ca eu iti spun. Majoritatea barbatilor care il vad trecand pe strada gandesc ceea ce eu tocmai ti-am spus. Altii sunt in stare sa il prinda pe strada si sa i-o t***a in tronson.
Brunetul s-a indepartat de roscat si a deschis usa de la incapere pentru a pleca. Inainte de a inchide usa s-a mai intors o singura data si s-a uitat inspre Sora.
- Gandeste-te ce faci. Nu iti pot garanta ca am sa te astept sa te hotarasti inainte de a imi juca mana.
Sora a ramas in picioare si a inceput sa se uite in jurul sau pentru a incerca sa gaseasca camera ascunsa. Curand a realizat ca brunetul nu glumea deloc. Vorbea serios cand spunea ca barbatii il gasesc pe Rui atat de atractiv incat ar da orice sa se culce cu el. Cum putea cineva spune asa ceva despre saten?
Cu cat mai mult incerca sa se convinga ca era imposibil sa se gandeasca astfel de lucruri incepea sa isi dea seama ca si el simte la fel. Rui arata intr-adevar bine si ar fi fost o partida minunata.
Ceea ce incepea sa il ingrijoreze pe roscat erau vorbele brunetului. Cum adica: nu am sa astept sa te hotarasti inainte de a imi juca mana? Pentru Sora suna mai mult a avertizare, ceva in genul : daca nu il vrei tu, il iau eu cu placere.
Maki nu avea cum sa doreasca sa se culce cu satenul, cel putin asta gandea roscatul. Adevarul era ca brunetul era destul de multumit de ceea ce auzise si stia ca e momentul cel mai potrivit pentru a actiona, asta daca il dorea pe baiat cu adevarat. Ranjetul de pe chipul sau putea fi egalat numai de fericirea pe care o simtea in acel moment. Usa ii era larg deschisa si tot ceea ce trebuia sa faca era sa paseasca prin ea. Era momentul sa puna mana pe el, sa il faca pe baiat al lui.

[nolazy]

O parte cruciala a ficului si ai nevoie de parerile noastre? La mine cred ca este evident ce-mi doresc.Inca din primele capitole imi exprim aceasta dorinta, asa ca presupun ca e deja logic ca il vreau pe Rui cu Sora.
Desi nici Maki nu este prea rau, totusi nu merge :D.O fi el frumusel si pervers, insa din partea mea, poate sa isi caute pe altcineva.
Iar Sora sa se hotarasca mai repede.Sper ca in urmatorul cap o sa fie si o scena de sex intre cei doi verisori :X
Mi-a placut modul in care i-a vorbit Maki lui Sora :)).Macar asa l-a facut si pe ametitul ala sa-si dea seama ce simte.
Abia astept sa vi cu nextul:X
pa pa :bye:

[adyna_45]

Salut! Tot erai nerabdatoare si m-am gandit ca, daca tot sunt singura singuraica, eu si personalitatea mea, sa-ti dau un post cadou de inceputu verii.

Deci nu-mi vine sa cred! Petrec nopti intregi santajandu-te sa-i pui pe astia doi(Sorashor-pervishor si Ruishor-ubishor(drepturile de autor asupra celei de-a doua porecle ii revin lui Merishoru' Kaleido) impreuna, iar tu ma intrebi ce vreau sa se intample?! Scuza-mi exprimarea, dar ma scoti din pepeni!(sau scoti pepenii din mine:) )

Ahaaaa! Te-am prins! Stiam eu! Am stiut mereu! Maki e un bou (asta este parerea mea despre toate pesonajele tale negative, deoarece sunt negative si nu pot avea o parere buna despre ele)! Dec, fir-ar ea de viata, de ce, Doamne iarta-ma, vrea sa il chinuiasca pe Rui, respectiv pe Sora?! E nedrept! De ce toti diavolii arata bine?

Sora e un scump! Si Rui e un scump! Si imi pare bine ca Sora viseaza la Rui si Rui la sora. Si ce daca sunt veri? Care-i faza? Ailalti doi erau frati. Asa, si? Cu ce i-a deranjat? Cu nimic! Dar, noooooo, in nici intr-un caz! Cum asa! Sa zambeasca?! Sa rada?! Sa se imbratiseze!? E inacceptabil! Nu pot realiza, sincer, cum se poate asa ceva... (o alta criza de razvratire impotriva personajelor tale prea logice pentru mine).

Shoichi a fost un prost cand i-a propus aia lui Sora, iar Sora a fost un geniu cand s-a oprit.

Mi-a placut cum i-a picat fisa lui Sora, apoi cum a inceput sa compare toate reactiile lui Shoichi cu ceea ce ar fi vrut el sa fie reactiile lui Rui. Ce pacat ca nu avea pic de curaj ca sa-i spuna lui Ruishor ca-l place/iubeshte/adora/doreste/etc. Mare pacat.

Cam atat. Nu am idei, desi e devreme. Scuze. :o3
Astept cu nerabdare capitolul urmator ca sa vad ce mai fac astia patru baietasi. Chiar sunt foarte curioasa!
Kissu and Ja!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[chrissta]

Salutare!

Parca ziceai ca Maki e un tip simpatic. Ei bine, e un nesuferit. Daca Sora a avut atata incredere in el si i-a spus tot ceea ce avea pe suflet, mi se pare total deplasat ca el sa-i spuna ca are de gand sa se culce cu Rui. Tipul asta chiar nu are limite. E atat de pervers incat ar fi in stare sa se culce cu toti. Ma mir ca nu i-a zis lui Sora ca-l vrea si pe el ... Bad boy, Maki.

Trecand peste asta, capitolul nou a fost fascinant... CAPTIVANT. Scenele au fost destul de explicite. M-a incantat enorm ca Sora n-a mers mai departe si ca s-a gandit la Rui pe tot parcursul saruturilor dintre el si Sho.
Sper sa se mai imbete macar o singura data cand e cu Rui acasa... :X Sunt atat de hot impreuna. Vreau mai muuuuuuuult...

:))

Multa pofta de a scrie si toate cele bune...

Bye!

[I hate maths.]

Gata si eu de citit:d

Foarte dragutz capitolu....desi ai oprit actiunea:(( Nu e corect.
Hmmm....Maki asta pare simpatic totusi(parerea mea)Ma bucur ca are de gand sa se culce cu Rui.Si totusi dupa ce am citit capitolul mi-am facut o impresie total diferita de ce gandeam inainte: Sora nu e bun pentru Shoichi.Vocile din capul lui Sho ii spun ca nu Sora e cel potrivit pentru el(vocile din cap=)) ca la Randy Orton)
Well acum tot cea ce mai ramane de facut e sa se indragosteasca Maki de Sho.Cat mai reped.Desi...poate o partida intre Maki si Rui nu suna rau.Dar oare va permite Sora:-? Eu cred ca nu.Deoarece pare indragostit de Rui.
Imi place felul in care gandesti;;)

Well cam atat am avut de zis.Mult noroc in continuare si sa pui repede nextu.Bye:bye:

[Lithium-Angel]

Capitolul 12
Cand nu mai ai rabdare...

Doar lumina veiozei lumina biroul la care se afla brunetul. Cotul sau era sprijinit pe masa in timp ce degetele sale se jucau cu un stilou, gata sa il arunce in orice moment. Purta doar un halat de baie, dar nu ii era frig. Ochii sai priveau biroul si sclipeau plini de bucurie. Cele doua bilete pe care le cumparase in urma cu cateva zile aveau sa ii fie de folos.
Razele soarelui au acoperit intreg chipul satenului, determinandu-l pe acesta sa se intoarca cu spatele si sa incerce sa isi continue somnul. A renuntat imediat, era inutil sa se lupte cu soarele afurisit care ii vestea inceputul unei noi saptamani de scoala. Verisorul sau plecase undeva in jurul pranzului si se intorsese de abia dupa miezul noptii si Rui a facut greseala de a sta treaz pentru a il putea vedea atunci cand avea sa se intoarca asa ca era obosit. Stia ca Sora a fost acasa la Shoichi, dar era destul de greu sa accepte ca a stat cu acesta pana aproape de miezul noptii. Era constient ca a te culca cu persoana iubita nu e acelasi lucru cu a face o greseala si a ajunge sa iti violezi verisorul, dar sperase atata timp ca cei doi sa nu ajunga atat de departe incat o data ce era evident ca amandoi au devenit intimi, inima lui a inceput sa il doara foarte tare si si-a simtit intreaga sa fiinta cuprinsa de o tristete greu de descris.
Baiatul a rasuflat apasat, apoi s-a ridicat din pat si a inceput sa se schimbe. Se astepta sa isi gaseasca verisorul obosit, dormind, dar acesta era treaza de dinaintea lui si il astepta la intrare cu un zambet mare pe buze.
- Ai dormit bine? a intrebat roscatul, afisand cel mai mare zambet posibil. Satenul a inghitit in sec, a zambit fals, apoi s-a indreptat spre iesire, lasandu-si verisorul sa inchida usa in urma lor.
Au mers unul langa celalalt pana cand au ajuns in centrul, apoi au trebuit sa se desparta pentru a se indrepta fiecare spre locul unde invata. Au mers la cursuri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dar satenul continua sa fie trist si sa isi doreasca sa fie undeva departe. Era mult prea tarziu pentru a se implica in relatia celor doi si a incerca sa ii desparta, tot ceea ce ii ramanea sa faca era sa se comporte normal si sa isi continue prietenia cu rozaliul.
Amandoi au decis ca e mai bina sa iasa prin oras si sa se distreze pentru a isi scoate din minte examenele din iarna ce se apropiau destul de rapid, dar Rui a continuat sa fie constient de cele cateva urme de saruturi pe care le-a putut observa pe trupul prietenului sau. Au hotarat sa mearga la Cafeneaua Visurilor, auzise atatea despre ea, dar nu reusisera niciodata sa intre inauntru si sa comande ceva.
De indata ce au pasit inauntru, privirea le-a fost atrasa de brunetul care parea sa se simta in largul sau acolo si purta o discutie destul de infalcarata cu unul dintre chelneri.
Amandoi s-au oprit cand i-au vazut pe cei doi intrand si chelnerul s-a apropiat de ei pentru a ii intreba ce ar dori sa bea si ce camera ar prefera.
- Lasa-i in pace, sunt cum mine, a chicotit brunetul, facandu-le cu mana sa se apropie si sa se aseze la masa lui. Amandoi au ezitat inainte de a se aseza, dar au acceptat oferta acestuia si s-au asezat in jurul lui.
- Ce faci aici?! a intrebat rozaliul, pe un ton foarte prietenos zambindu-i brunetului.
- Beam un ceai, a raspuns barbatul.
- Nu crezi ca bei ceai cam prea des? Te crezi englez? s-a auzit si vocea sictirita a satenului, atentand in mod direct la Maki. Rui nu avea chef de el, sperase sa nu trebuiasca sa il mai vada pentru o perioada lunga de timp, dar nimic nu iesise asa cum isi dorise el asa ca era inutil sa se simta dezamagit din cauza asta.
- Hm...am fost crescut ca un mic nobil...deci, da, probabil ma cred, a raspuns acesta, afisand un zambet prietenos chiar daca isi dorea sa il ia pe baiat de gat si sa ii ravaseasca tot parul din cap, pedeapsa pentru felul in care i se adresa.
- Inteleg, a bolborosit satenul, aruncandu-si privirea pe unul dintre multele tablouri ce erau agate pe perete.
- Ah, daca ma gandesc. Am niste bilete la un joc de tenis. Care vrea sa vina cu mine? a intrebat brunetul, incepand sa isi puna planul in aplicare.
- Ai trei? a intrebat rapid, rozaliul, apropiindu-se mai mult de barbat pentru a vedea biletele.
- Am doar doua din pacate, nu am putut obtine mai mult. Vii, Rui? a zambit Maki.
- Nu cred. Ia-l pe Shoichi, lui ii place tenisul mai mult.
Brunetul a aprobat si apoi a intins biletele inspre baiatul cu par rozaliu ce statea in dreapta lui. Baiatul a ezitat cateva momente, apoi s-a transformat intr-un adevarat catelul si a dat din cap foarte fericit. Ii placea tenisul la nebunie chiar daca nu mai urmarise un joc de cativa ani buni. Maki a explicat ca meciul era programat pentru a doua zi si ca baiatul trebuia sa chiuleasca de la scoala pentru a il putea vedea, dar lui Shoichi nu ii pasa. Nu a putut dormi intreaga noapte chiar daca nu stia exact ce anume ii provoca starea de neliniste. Trecusera ani buni de cand vazuse un joc de tenis, simtea ca avea sa fie o zi foarte interesanta si ca se putea distra la maxim chiar daca insotitorul lui era brunetul. Nu a avut niciodata ceva impotriva lui Maki, dar nu a reusit sa il inteleaga in totalitate si sa vorbeasca deschis cu el. Se astepta sa ajunga la concluzia ca barbatul e usor snob si ca se crede deasupra celorlalti, dar brunetul continua sa fie prietenos si sa zambeasca chiar si cand era luat peste picior.
Dis de dimineata a inceput sa se agite, incercand sa nu isi trezeasca parintii si sa isi desconspire planurile. Trebuia sa iasa pe ascuns pentru ca altfel nu avea cum sa chiuleasca de la ore pentru a se duce aproape de marginea orasului si sa vada un joc de tenis. Cand a deschis usa de la intrare si l-a vazut pe brunet, asteptandu-l intr-o masina neagra si foarte stilata, pe chipul lui a aparut un zambet si s-a simtit revitalizat. A alergat pana la masina si a deschis portiera din spate, dar brunetul i-a facut semn sa se opreasca si a deschis-o pe cea din fata, lasandu-l pe rozaliu sa se aseze din nou langa el.
- De ce nu l-ai chemat pe Sora? a intrebat baiatul de indata ce amandoi au coborat din masina si au dat de un grup mare de oameni.
- Nu stiam daca ii place tenisul. Poti spune ca am asteptat pana in ultimul moment ca sa gasesc pe cineva cu care sa merg la meci, a zambit barbatul, incercand sa il pazeasca pe Shoichi de multimea de oameni ce se ingramadea sa ajunga la intrare.
Amandoi au inceput sa isi caute locurile, se simteau ca si cum tocmai au pasit intr-o zona necunoscuta, erau pierduti si oricine i-ar fi vazut atat de nervosi si de agitati ar fi inceput sa rada de ei. Rozaliul a fost primul care a dat de locurile lor, dar a realizat rapid ca desi trebuiau sa fie doua doar unul dintre ele mai era liber. Stadionul era destul de aglomerat, probabil le-ar fi fost imposibil sa gaseasca alte scaune asa ca brunetul i-a propus baiatului sa se aseze in bratele sale.
Shoichi se simtea ca atunci cand era mic si se ducea cu tatal sau la meciuri fie ele de tenis sau volei. Statea in bratele lui si chicotea de zor, dar nu putea face asta si in prezenta brunetului. Statea cu spatele drept, dornic sa nu se miste prea mult pentru a il deranja pe Maki, dar isi intorcea capul din cand in cand in directia lui numai pentru a il vedea privind cu interes cele ce se intamplau pe terenul de tenis. Era diferit fata de cele pe care si le amintea din copilarie. Barbatul in bratele caruia se afla nu era tatal sau ci un flacau in toata regula care nu avea nici o legatura de familie cu el. Era chiar ciudat pentru ca se gandea la posibilitatea ca orice miscare a sa sa il excite pe brunet. Ce se intampla daca nu era atent si isi misca fundul in poala lui Maki, cauzandu-i acestuia anumite reactii? Ar fi inghetat acolo si ar fi murit de rusine daca ar fi fost el cauza unui astfel de comportament.
Pe tot parcursul jocului a avut cateva momente in care nu s-a putut controla si a trebuit sa gesticuleze si sa se miste, dar pe brunet parea sa nu il deranjeze. Maki incepea sa rada de fiecare data cand il auzea pe rozaliu, tipand cand inspre un jucator cand spre altul, spunandu-le sa fie mai atenti. Atentia incepea sa ii fie acaparata de comportamentul lui Shoichi, nu se putea abtine din a chicoti si a isi indeparta privirea de la terenul de tenis, gata sa cada la pamant de atata ras.
Cand jocul s-a incheiat si rozaliul a inceput sa se comporte ca un copil a carui jucarie a fost furata, brunetul nu s-a mai putut abtine si a inceput sa rada cum nu o mai facuse timp de ani de zile. Ii radea si sufletul din el, atat de amuzant i se paruse intreaga experienta, dar nu in sensul batjocoritor.
- De ce razi? a inceput sa chicoteasca si rozaliul, neputand sa reziste tentatiei de a se alatura veseliei barbatului.
- Nimic, doar ca a fost amuzant, a raspuns Maki, gasind o alta iesire mai retrasa.
Amandoi au lasat puzderia de oameni sa se inghesuie si sa incerce sa iasa prin aceeasi iesire in timp ce amandoi s-au sprijinit cu spatele de perete si au asteptat linistiti.
- Ai mai uitat de probleme? a intrebat brunetul, incetand sa mai rada, aruncand baiatului o privire oarecum serioasa, dar si cumva prietenoasa.
- Huh? expresia de pe chipul rozaliului dadea de inteles ca nu stie la ce se refera insotitorul sau, dar nu a durat mult pana cand Maki a explicat ca Sora i-a povestit cele intamplate si era ingrijorat pentru felul in care trebuia sa se simta Shoichi.
- Sora e genul de persoana care se ingrijoreaza pentru cei din jur si nu reuseste sa se hotarasca daca sa faca ceva sau nu. Mintea sa e mereu prinsa intre a face bine pentru el si a face bine pentru cei din jur si din cauza asta este nehotarat. Incearca sa faca sa fie bine pentru toti, dar de multe ori uita de propria lui persoana. Nu a facut-o cu rea intentie, a continuat sa vorbeasca brunetul, ridicandu-se si proptindu-se in fata rozaliului.
Shoichi s-a imbujorat putin si a inceput sa isi indeparteze privirea de la barbat. Se simtea incomod. Auzind asta era ca si cum accepta ca a fost o decizie buna sa nu se supere pe roscat cand s-a oprit. De fapt, ii parea chiar bine ca nu a mers mai departe cu el. A tresarit usor cand a simtit trupul brunetului, apropiindu-se mult prea mult de el.
- Daca vrei, te pot ajuta eu in privinta asta, a sugerat barbatul, strecurandu-si nasul in parul rozaliului, dar oprindu-se inainte de a il putea saruta. Tonul folosit pentru a spune asta l-a facut pe baiat sa tremure usor, insa intr-un mod cu totul diferit fata de cum tremurase in preajma lui Sora.
- Nu...nu inteleg..., s-a balbait usor, inrosindu-se mult mai tare, dar reusind sa il priveasca pe brunet.
- Sa spunem ca ma ofer voluntar sa iti satisfac nevoile daca simti ca Sora nu o poate face, a zambit brunetul inainte de a incepe sa mearga inspre iesire.
- Vorb..vorbesti serios!? a intrebat rozaliul, aproape tipand, foarte rapid pentru a il putea opri pe barbat inainte de a se indeparta prea mult. Maki s-a intors din drum, i-a ridicat mana si i-a sarutat-o usor, apoi i-a zambit si l-a luat in brate.
Mainile sale au inconjurat trupul baiatului, coborand una pe mijlocul lui, cealalta pe spate, reusind sa il lipeasca de corpul sau. Buzele lui le-au mangaiat pe cele ale rozaliului, apoi s-au indepartat si le-a cuprins intr-un sarut lung si pasional. Shoichi a inceput sa inghita in sec si sa respire greoi de indata ce a fost eliberat. Isi simtea inima batand mult prea rapid, pamantul fugindu-i de sub picioare, dar nu reusea sa regaseasca acelasi sentiment nefast de cand a fost cat pe ce sa se culce cu roscatul. Maki s-a indepartat de el si s-a dus direct spre masina pentru a deschide portiera, dar si baiatul l-a urmat, prinzandu-l de maneca camesii.
Privirea adolescentului era indreptata spre pamant, chipul sau se vedea rosu ca racul, mana ii tremura usor, dar mesajul transmis era clar. Brunetul i-a deschis usa si a inceput sa conduca, indepartandu-se de stadion, dar alegand un alt drum spre casa. Masina s-a oprit in fata unui complex de apartamente si amandoi au coborat. Rozaliul l-a urmat pe barbat pana la apartementul sau si a intrat inauntru fara a indrazni sa spuna ceva. Nu isi imaginase ca avea sa accepte o astfel de propunere si ca o sa se simta destul de nervos din cauza asta, dar era cuprins de o senzatie diferite ce il intriga si trebuia sa afle de ce.
S-a trezit trantit pe pat in timp ce Maki incepea sa isi scoata camasa si sa isi deschida fermoarul de la pantaloni. I-a facut semn sa se ridice in fund asa ca Shoichi a facut in tocmai si a asteptat. Mana brunetului s-a intins inspre chipul sau si a inceput sa il mangaie in timp ce cealalta mana a inceput sa deschida fermoarul de la geaca pe care o purta baiatul. Degetele de la ambele maini au coborat pe pieptul rozaliului si au inceput sa il atinga in jurul sfarcurilor, reusind sa i le intareasca considerabil. Buzele brunetului au atins si ele zona si au luat locul degetelor, incepand sa le sarute usor. Limba s-a strecurat afara si, lingand sfarcurile rozalii, a reusit sa il faca pe Shoichi sa tresara.
- Maki..., a susotit tanarul, incercand sa se abtina din a se cutremura pana la maduva oaselor. Incepea sa isi simta pieptul incalzindu-se desi buzele barbatului au alintat doar anumite zone ale corpului sau. Buzele lui Maki si-au indreptat atentia spre gura rozaliului si au inceput sa o deguste fara pic de jena in timp ce limba lui o atingea cu grija pe a baiatului si o sugea usor. Shoichi a gemut usor si a dat sa se intinda, dar mainile celuilalt l-au prins de ambele incheieturi si l-au oprit. Adolescentul a ramas cuminte, privind cum brunetul cauta ceva in dulap si s-a inrosit usor cand a observat o sticla de sampanie si un singur pahar.
Maki a deschis sticla si a turnat putina sampanie in pahar, apoi i l-a oferit baiatului pe motiv ca il va ajuta sa prinda curaj. Rozaliul a baut tot ceea ce a primit, apoi si-a lins buzele pentru a elimina gustul acrisor al acesteia. La scurt timp, o durere de cap destul de placuta si-a facut prezenta si l-a determinat sa isi umezeasca buzele parca dorind sa regaseasca urmele saruturilor partenerului din acel moment. Galant ca intotdeauna, brunetul a mai umplut un pahar, dar l-a asezat pe noptiera de langa pat si l-a lasat acolo pentru ca nu ii mai era de folos, momentan. Camasa care pana atunci era doar descheiata a fost trantita la pamant, reveland un abdomen lucrat si un corp foarte atragator. Trupul barbatului s-a asezat peste cel al baiatului, facandu-l pe acesta sa tresara si sa icneasca usor.
Poate ca trupul sau nu ar fi reactionat atat de intens la atingerile celuilalt, daca nu ar fi simtit mainile jucause, coborandu-i pana la bazin. Putea jura ca simtea cum ii este deschis fermoarul sau cum ii sunt dati pantalonii jos desi Maki il atingea cu blandete ca si cum era un obiect din portelan. Parea ca lucrurile intra in reluare, lumina soarelui acoperea jumatate din camera, lasand patul aproape complet invaluit in intuneric, ticaitul ceasului de pe perete devenea mai enervant si corpul baiatului incepea sa se incalzeasca si mai tare. Il enerva, Sora deja il saruta de cateva ori bune daca era in locul brunetului, dar Maki parea sa isi urmeze un plan propriu in care avea tot timpul din lume si nu trebuia sa se grabeasca.
- De ce esti...gentil? a intrebat Shoichi, rasufland greoi in timp ce incerca sa isi calmeze bataile inimii. Brunetul a zambit larg, i-a ofert un sarut scurt pe buze, apoi a scos la iveala cea mai perversa expresie posibila.
- Nu sunt gentil, a susotit in timp ce si-a strecurat cateva degete in gaura dintre fesele baiatului.
Shoichi a gemut, apoi si-a simtit respiratia intretaindu-se complet. Bataile inimii au crescut in rapiditate, dar si o durere ciudata a incoltit in zona in care Maki isi strecurase degetele. Cele doua degete cand il patrundeau cand se indepartau, facandu-l pe rozaliu sa isi arcuiasca trupul si sa respire greu. Barbatul nu il atingea usor ci il penetra cu putere chiar daca era vorba doar de cateva degete si nu de barbatia lui.
Picaturile de transpiratie au inceput sa alunece pe trupul baiatului, reusind doar sa il faca sa simta si mai multa caldura invaluindu-i trupul. Si-a muscat buzele si a inghitit in sec cand Maki si-a apropiat chipul de urechea lui si i-a soptit ceva. Cuvintele rostite l-au facut pe rozaliu sa icneasca si sa inceapa sa pufaie. Simtea cum saliva i se aduna in gura, dar nu reusea sa o inchida asa ca aceasta incepea sa ii curga pe obraz pana aproape de gat. Brunetul a sters mica dara, folosind propria sa limba, apoi a strecurat-o in gura baiatului, continuand sa o atinga pe a lui si sa o suga. Mana ce continua sa se joace cu sfarcurile sale parea sa nu aiba nici cea mai mica intentie de a se opri. Sarutul devenea din ce in ce mai apasat, trupul barbatului statea lipit de al sau, mana acestuia inca il penetra desi parea sa isi fi pierdut din interes, toate ii faceau corpul lui Shoichi sa se inroseasca si sa se incalzeasca la maxim.
Rozaliul il privea cu atentie in timp ce incerca sa respire cat de cat normal si sa nu se inece cu propria sa saliva. Nu a observat cand ambele picioare i-au fost indepartate si pantalonii lui Maki au disparut complet. In timp ce buzele brunetului le muscau pe ale sale, si-a dat seama ca fundul ii este ridicat in sus, dar nu a obiectat. Intreg trupul i s-a arcuit, mainile sale prinzand cu putere cearceaful de pe pat, apoi un geamat lung si grav s-a facut auzit in intreaga incapere. Brunetul i-a prins ambele incheieturi si si-a lasat degetele sa se strecoare printre cele ale baiatului pentru a le strange mai apoi cu putere in timp ce si-a miscat soldurile inainte si l-a patruns pe rozaliu. Shoichi a scos un tipat stins, apoi si-a inchis ochii si a inspirat adanc. Il putea simti in interiorul sau, incercand sa isi faca drum prin carne, impingand tot mai mult, apoi indepartandu-se numai pentru a il penetra si mai puternic si a il face sa lacrimeze. Nu mai avea respiratie, gafaia incontinuu, incerca sa inghita saliva pe care o acumulase in timp ce Maki se pregatea pentru o noua patrundere, dar nici bine nu reusea sa isi adune gandurile pentru ca era patruns din nou.
Brunetul respira si el destul de greoi. Ii era greu sa admita ca era prima oara cand se culca cu o persoana virgina, se simtea sufocat si barbatia sa parea sa fie stransa de interiorul baiatului, facandu-l sa se simta si mai excitat. Era obisnuit sa poata patrunde dupa placul inimii, dar de data asta trebuia sa se chinuie pentru a il putea patrunde pe rozaliu intocmai cum isi dorea. Si-a adunat toata forta de care dispunea si s-a impins cu totul in baiat, reusind sa il faca sa tipe din nou si sa se cutremure cu totul. Maki a chicotit, apoi si-a apropiat buzele de Shoichi pentru a il saruta din nou.
„ Asta e prostata...” a soptit din nou, patrunzandu-l la fel de adanc pentru a il face sa simta ce inseamna sa se afle in bratele unui barbat si sa fie atins de caldura unei barbatii. Rozaliul s-a cutremurat din toata incheieturile, isi simtea corpul arzand, dar si mintea intunecandu-se.
- Doa...re.., a reusit sa spuna printre gemete, prinzandu-l pe brunet in brate. Maki a tresarit usor, apoi s-a indepartat complet si a ridicat paharul de sampanie de pe masa. Rozaliul se astepta sa ii fie oferita o noua bautura, dar barbatul i-a ridicat din nou fundul, tinandu-l intr-una din maini, si a zambit pervers.
- Asta ar trebui sa rezolva problema, a susotit in timp ce si-a aplecat buzele inspre locul ce inca mai sangera putin si si-a trecut limba peste el. Shoichi si-a simtit din nou trupul electrizat ca de fiecare data cand a fost patruns, dar s-a inrosit putin si a inceput sa se balbaie. Dorea sa ii spuna ceva, dar nu reusea sa mai scoata nici macar un singur cuvant.
Brunetul a intors gura paharului in jos si a lasat lichidul sa patrunda in acea gaurica mica care se inrosise complet. Intr-o singura secunda, chipul lui Shoichi a devenit rosu ca sangele, inima i-a stat in piept si apoi a inceput sa bata ingrozitor de rapid, reusind sa il faca pe acesta sa isi simta trupul atat de greu incat nu a avut de ales decat sa isi lase corpul sa cada pe pat si sa se relaxexe complet. Isi simtea propriul „prieten” tremurand, gata sa explodeze in orice moment, dar se abtinea cu ultimele puteri pe care le mai avea sa nu se elibereze de substanta albicioasa ce murea de nerabdare sa se faca vazuta.
- Acum...sa facem o mica afacere. Daca reusesti sa imi rezisti fara a iti da drumul, eu promit sa nu ii spun lui Sora ce s-a intamplat. Daca nu rezisti, vei fi nevoit sa fii al meu cand imi doresc eu. Fara siretlicuri. Ce zici?
Rozaliul si-a muscat buza inferioara, si-a sters cele cateva lacrimi pe care le putea simti pe obraz si a dat din cap in semn ca e de acord. Credea ca Maki nu avea sa ii mai faca nimic altceva, era usor dezamagit chiar daca il durea sa recunoasca asta, dar a realizat curand ca se inseala lucru ce i-a facut inima sa tresara.
- Hm...atunci sa continuam, a zambit brunetul, aruncand paharul cu sampanie undeva in incapere, indepartand din nou picioare rozaliul, afisand o expresie oarecum diabolica. S-a asezat cu fundul pe pat, continuand sa tina picioarele lui Shoichi departate, apoi a chicotit usor. Cine avea sa castige micul pariu?


Capitolul 12 partea a 2-a
Intrebari


Brunetul incerca sa isi adune sirul gandurilor si sa abtina din a face lucruri ce il puteau rani pe baiat. Stia ce inseamna sa ai o prima experienta sexuala de genul, stia ca doare daca nu este tratat cu blandete sau cel putin ajutat sa se simta ceva mai bine asa ca nu intentiona sa se comporte ca un tampit si sa isi satisfaca poftele fara a se ingriji si de rozaliu. Chipul rosiatic al acestuia si neintreruptele gemete il faceau sa se incordeze si sa isi simta trupul infierbantat. Era surprins de cat de usor reusise sa il convinga pe baiat sa se lase imbratisat de el, dar nu era singurul. Shoichi cauta motive care i-ar fi justificat comportamentul si ar fi explicat de ce se simte atat de bine si nu mai e cuprins de indoiala. Retinerea pe care o simtea in ceea ce il privea pe Sora disparuse complet si era inlocuita de un instict aproape animalic care il indemna sa se lasa prada fiecarei atingeri si sa uite de oricine altcineva.
Maki a injurat printre dinti si si-a sprijinit ambele maini de o parte si de alta a trupului rozaliului, incercand sa respire si sa se calmeze. Devenea mult prea sufocant, mult prea diferit si incepea sa il sperie. Tot ceea ce tinea de baiat il facea sa se excite, ii era imposibil sa se gandeasca la orice altceva. Mana dreapta a lui Shoichi era ridicata deasupra capului, cea stanga numai pana aproape de par, picioarele ii erau indepartate, dezvaluind o priveliste inspititoare, chipul sau era complet rosu, ochii mult mai mici ca inainte inecati intr-un mic ocean de lacrimi ce dorea sa revarse pe obrajii lui calzi, chiar si ritmul sacadat al respiratiei lui reusea sa il afecteze in mod direct pe brunet. Il intrigau sunetele infundate si scurte pe care le scotea baiatul intre patrunderi, dar si miscarile usoare ale degetelor ce incercau sa prinda cearceaful, dar terminau prin a se intinde complet si a cadea complet pe suprafata patului. Shoichi se simtea arzand si transpirand incontinuu, deja nu il mai deranjau picaturile de transpiratie de pe pieptul brunetului care cadeau pe trupul sau in timp ce se uneau.
- Cat...cat timp..., a intrebat, gafaind destul de puternic, dar inca incapabil sa isi adune forta ramasa pentru a vorbi clar si coerent.
- Sa zicem miezul noptii. Ca in Cenusareasa, a chicotit brunetul, multumit ca i se oferea sanse de a isi trage sufletul.
Era sigur ca acum ii era mai usor rozaliului sa suporte patrunderile si ca se putea misca ceva mai rapid, dar nu stia exact cat timp va rezista pana avea sa cedeze complet si sa uite ca trebuie sa fie si putin gentil, cat se mai poate abtine din a se izbi cu toata forta in el intocmai cum facuse cu toti ceilalti cu care se culcasera pana atunci. Nu, era gresit sa presupuna ca situatia de fata era identica cu restul aventurilor sale, ba mai mult, Shoichi nu reprezenta tocmai o aventura.
Se simtea iesind in pierdere prin roseata de pe chipul sau si caldura ce ii invaluia corpul asa ca a decis sa fie rautacios din nou si sa intoarca lucrurile in favoarea sa desi avea sa afle curand ca doar isi inrautatea propria situatie.
„ Tine minte ca trebuie sa te abtii” a soptit direct in urechea rozaliului, facandu-l sa se cutremure si sa se inroseasca complet. Buzele ii erau complet rosii si tremurau usor, dar fiorul care ii cuprindea corpul, incepand de la bazin pana la firele de par din cap, ii facea inima sa se opreasca, apoi sa bata tare si repede intr-un mod haotic. Cu cat inima ii batea mai tare si pielea incepea sa ii arda mai mult, aerul devenea mai greu de respirat si pleoapele incepeau sa i se inchida. A adormit cu un singur gand in minte si anume acela de a nu se lasa prada placerii si a se elibera inainte de miezul noptii.
Maki s-a oprit si s-a indepartat de pat, si-a ridicat boxerii si i-a imbracat, apoi si-a pus si pantalonii, dar nu i-a inchis fermoarul, nu si-a luat nici macar o camasa pe el, a iesit pe balcon fara a se gandi ca poate raci.
Apartamentul in care locuia era destul de mare desi avea doar doua camere. De la intrare pana in bucatarie un hol mare si destul de lung separa dormitorul din partea stanga de sufrageria din dreapta. Nu avea baie separata ci in dormitor desi aceasta era cam cat jumatate din incapere si era complet utilata. Din bucatarie si din camera sa putea ajunge in balconul comun prin doua usi tip frantuzesti din pvc, in locul lui preferat pentru a bea un ceai si a se relaxa, uitandu-se la cer. Balconul nu era cimentat de jur imprejur ci era inconjurat de un gard frumos cu ornamente in forma de flori, oarecum in stilul victorian.
Avea nevoie de o gura de aer rece pentru a reusi sa isi destinda trupul si sa se calmeze. S-a uitat o singura data inspre pat pentru a se asigura ca baiatul inca era invelit cu cearceaful pe care l-a asezat deasupra trupului firav, apoi s-a asezat la masuta si si-a lasat corpul sa se prelinga pe unul dintre scaunele tapitate din jurul ei. Se intuneca destul de repede, dar nu era preocupat. Oricare ar fi fost urmarea era fericit ca l-a putut tine in brate macar o singura data. Shoichi putea sa il urasca acum sau sa il trateze cu indiferenta pentru ca nimic nu putea sa stearga faptul ca el, Makimoto Fujiwara, a fost primul barbat din viata rozaliului si l-a avut numai pentru sine.
Baiatul a inceput sa tremure usor, apoi si-a deschis ochii lent pentru a se obisnui cu lumina din camera. Soarele nu se mai vedea aproape de loc pe cer, singurul obiect care il ajuta pe tanar sa vada in jur era veioza de pe noptiera din dreapta patului, dar nu il deranja deloc pe cel intins pe pat. A vrut sa se miste, dar de indata ce a facut prima incercare intreg trupul i-a fost fulgerat de un fior placut, insa si de o senzatie tulburatoare care parea sa se concentreze doar intr-o singura zona.
Shoichi si-a calmat respiratia, apoi si-a intins mana printre picioare pentru a strange cu putere de „prietenul” sau si a il impiedica din a reactiona. A crezut ca Maki nu l-a observat, dar brunetul auzise fosnaitul cearceafului si a zambit, planuind inca ceva. Si-a ridicat telefonul de pe masa si l-a deschis cu grija, avand toata intentia sa fie auzit de baiat. Rozaliul si-a muscat buza inferioara cand a observat silueta barbatului undeva in balcon si a dorit sa isi acopere pieptul, dar si-a dat seama rapid ca avea sa ii atraga atentia si nu isi dorea asta. A incremenit complet cand a auzit ultimele cuvinte ale lui Maki inainte de a isi inchide telefonul.
„ Imi pare rau, Sora, dar nu intentionez sa il returnez. Am decis sa il pastrez eu pe Sho-chan „ s-a auzit vocea lui, sigura si foarte jucausa de parca era convins ca lucrurile aveau sa iasa intocmai cum isi dorea el si nimeni nu il putea opri sau deranja. Rozaliul a inceput sa stranga din ochi si sa isi doreasca ca timpul sa treaca foarte repede, sa fie deja mai mult de douasprezece noaptea, dar in acelasi timp ar fi vrut sa incetineasca cumva timpul pentru a se putea odihni mai mult timp si a profita de tumultul sau interior.
S-a prefacut ca doarme de indata ce a auzit usa de la balcon, deschizandu-se larg pentru ca brunetul sa se intoarca in camera. Maki s-a asezat pe marginea patului si a privit inspre baiat, stia ca acesta nu ii poate vedea expresiile fetei asa ca s-a simtit liber sa zambeasca din toata inima si sa il priveasca pe tanarul adormit cu niste ochi plin de caldura si foarte stralucitori.
Era diferit, mult prea diferit. Era prima oara cand nu isi gonea partenerul sau cand nu inventa orice scuza pentru a pleca si a il pierde din vedere pe celalalt, prima oara cand nu se simtea constrans sa se indeparteze, prima oara cand se putea simti in largul lui in preajma altei persoane dupa ce au avut relatii intime. Se putea aseza pe marginea patului, putea zambi, il putea privi plin de dorinta, dar si de caldura, putea simti liniste sufleteasca si mangaiere, putea ofta sau pur si simplu saruta fruntea lui fara a se teme de ochii rautacios care pareau sa il urmareasca pentru tot restul vietii.
Trupul rozaliului era intins complet pe pat, mainile se ridicau pana aproape de chip, degetele se strangeau intr-un pumn intredeschis, capul ii era intors spre dreapta, gatul dezgolit, afisand cateva semne proaspete lasate de saruturile brunetului, pieptul ii era complet dezgolit si trada alte cateva semne. Unul dintre picioare statea inclinat spre celalalt, ambele acoperite cu un cearceaf subtirel si fin ce statea pe jumatate adunat intre ele in timp ce restul era sifonat si doar se intindea de-a lungul patului. Mana barbatului s-a intins in mod involuntar si a ridicat usor singurul material care ascundea trupul tanarului, strecurandu-se incet, ridicandu-l in acelasi timp pana aproape de genunchi. Si-a apropiat buzele de rotula si a oferit un sarut scurt, apoi si-a lasat limba sa parcurga drumul de la ea pana aproape de glezna.
Baiatul, cel care s-a chinuit atata timp sa se abtina si sa nu se elibereze, nu si-a mai putut controla deloc trupul. A cedat complet, dar a si scos un scancet stins care l-a facut pe Maki sa tresara si sa clipeasca brusc. Si-a intredeschis ochii larg si a vrut sa spuna ceva, dar s-a oprit si si-a inchis ochii complet. Un ranjet total diferit fata de zambetele de dinainte si-a facut aparitia, apoi intreaga expresie de pe chipul sau s-a schimbat, scotand la iveala aceeasi expresie perversa de mai devreme.
- Se pare ca am castigat, a rostit in final, dupa ce si-a intors privirea inspre ceasul de pe birou care arata nu numai ora si minutele, dar si secundele. E 10 si 46 de minute si 23 de secunde, a adaugat in timp ce s-a uitat lung la baiat si si-a apropiat chipul de urechea lui.
- Dar....e intuneric si..., a inceput sa se balbaie acesta, incercand sa gaseasca o portita de scapare prin care sa fie prelungit timpul pe care il avea la dispozitie.
- Shoichi..., a susotit brunetul, incercand sa nu chicoteasca. Daca te uiti atent o sa iti dai seama ca geamurile sunt fumurii.
Rozaliul a tresarit si s-a inrosit complet, isi simtea inima cum bate cu putere, sangele cum ii curge prin vene din ce in ce mai rapid si acea caldura sufocanta ce se reinstala in intreg trupul sau. De ce? De ce sentimentul ce il cuprindea in acel moment era total diferit de orice altceva simtise pentru roscat?
Astepta tacut, crezand ca avea sa fie atins din nou de mainile mari ale brunetului, dar a fost acoperit pana la piept cu cearceaful si apoi lasat in pace. S-a ridicat in maini, dar nu a reusit sa se aseze in fund asa ca si-a lasat trupul sa cada pe spate si si-a indreptat privirea spre barbat.
- Ma..ki..., a susotit baiatul pe un ton aproape stins, incercand sa inteleaga ce anume se intampla. Brunetul a ezitat cateva momente, apoi s-a intors aproape de pat si a asteptat orice dorea sa ii spuna tanarul.
- Da? a intrebat incet cand si-a dat seama ca Shoichi nu avea sa vorbeasca candva curand.
- As...ta...e tot? Isi simtea gatul infundat, vocea nu dorea sa i se faca auzita prin niciun mijloc posibil, simtea ca daca incerca sa isi ridice tonul avea sa se rupa ceva in el, ceva imposibil de remediat. Maki a zambit, apoi si-a lasat trupul deasupra celuilalt si si-a umezit buzele.
- Nu inteleg ce vrei sa zici.
Un sunet puternic si ritmat se auzea in urechile baiatului chiar daca nu se afla nimic in jur care sa il provoace. Devenea din ce in ce mai intens pe masura ce buzele brunetului se apropiau de ale lui, frecventa crestea de indata ce mainile lui coborau mai jos si mai jos pana intre picioarele lui, tot mai strident si continua asa pana cand avea sa il asurzeasca. Si-a simtit buzele capturate, apoi mangaiate de limba celuilalt, si-a simtit barbatia, tremurand sub atingerea mainii lui, dorea si cerea in acelasi timp cu fiecare celula a trupului sau.
- Vreau sa...sa zic...deja...te-ai...te-ai saturat deja de mine?! a reusit sa tipe dupa ce s-a balbait cateva secunde bune. Vocea ii tremura, dar asta nu insemna ca nu exprima pura dezamagire si chiar durere. Nu stia de ce acel sunet continua sa ii rasune in urechi, dar a realizat ca de fapt erau bataile inimii lui si rezonau cu putere atat in mintea cat si sufletul sau. Din nou...de ce?
Chipul brunetului a ramas neclintit timp de cateva secunde, apoi o roseata, jenanta pentru el, si-a facut aparitia. A chicotit usor, mai mult incercand sa se convinga ca isi imagineaza, apoi a cedat complet.
- Tu..., a mormait, ridicand chipul baiatului inspre el. Ai idee in ce te bagi? a intrebat pe un ton ingrozitor de rece, extrem de serios, privindu-l pe rozaliu direct in ochi. Se intreba in gand daca tanarul avea cea mai mica idee cat de excitant era chipul sau in acel moment, daca stia ce efect ar avea asupra lui cerculetele de aer cald ce ieseau din gura lui de fiecare data cand inspira adanc sau gafaia, daca isi putea imagina macar ce inseamna sa provoace o bestie ca el.
- Huh? atat a reusit sa ingane inainte de a fi trantit pe spate.
Buzele brunetului le-au acaparat pe ale sale in timp ce limba s-a strecurat inauntru si a facut tot posibilul pentru a il impiedica pe acesta sa respire normal. Dupa un singur sarut, o singura mangaiere, un firicel de saliva s-a prelins pe barbia rozaliului. A incercat sa se ridice in brate, dar nu a reusit decat sa se intoarca pe o parte si sa cada din nou. Maki l-a intors cu spatele, si-a strecurat cateva degete intre fesele lui si i-a ridicat fundul pana la nivelul sau numai pentru a il putea patrunde. Mult mai rapid, mult mai des, mult mai adanc decat inainte, facandu-l sa tresara si sa icneasca din ce in ce mai tare.
Trupul adolescentului reactiona de unul singur, tremura, se arcuia, se incalzea, se bucura de fiecare moment chiar daca simtea si durere. Printre scancetele sale, un singur fior a reusit sa il faca sa strige numele brunetului. Substanta albicioasa picura pe cearceaf, dar nu numai din „prietenul” sau ci si din spate. Atat el cat si Maki s-au eliberat in acelasi moment, apoi au cazut unul peste celalalt, respirand greoi.
- Sunt..murdar..., a susotit baiatul, inghitand in sec.
- Din cauza mea? a intrebat usor ironic, ridicandu-se pe marginea patului, de data asta fara a mai acoperi trupul celui de langa el. Acum chiar trebuia sa fie urat.
- Nu e asta...sunt...lipicios..., a raspuns Shoichi, reusind sa se aseze in fund si sa se uite inspre barbat. Chipul inca ii era rosiatic, dar vocea incepea sa prinda viata si sa se auda din ce in ce mai tare.
Maki s-a ridicat in picioare si a mers rapid inspre baie, apoi a trantit usa cu putere, deschizand-o larg. „ Baia!” a tipat la el fara a se uita inapoi si a inchis usa cu putere de indata ce acesta a trecut pe langa el si a intrat inauntru. Shoichi a incercat sa se uita la el, dar a fost ignorat. Brunetul si-a indepartat privirea si l-a ignorat complet, apoi si-a sprijinit ambele palme de usa si a expirat adanc.
- Un singur lucru trebuie sa stii despre mine, a vorbit incet ca pentru sine. M-am culcat cu multi, fete si baieti, nu am fost niciodata o persoana gentila sau iubitoare. Nu sunt ca Sora sau Rui. Eu sunt eu, deloc calm si niciodata interesat de soarta celui ce imi trece prin pat. Sunt atent si pasional atata timp cat imi este starnit interesul si nu manifest compasiune, a continuat la fel de incet, afisand o expresie dureroasa si un zambet suferind. Pot fi crud, brutal, ce vrei tu...., a rostit aproape vlaga. Nu ma mai provoca!! a tipat imediat apoi, lovind cu ambii pumni in usa.
De partea cealalta a usii, stand in fund in cada, lasand apa sa ii spele trupul. A auzit fiecare cuvantel din cele rostite de Maki si s-a imbujorat, apoi s-a intristat putin si s-a speriat, dar a ajuns sa lacrimeze usor si sa se cutremure, dar motivele inca mai intarziau sa se faca cunoscute. Se ura putin pentru ceea ce se intamplase intre el si brunet, dar nu suficient de mult incat sa regrete in totalitate. Nu intelegea de ce barbatul a rostit acele cuvinte si nici de ce trupul sau reactionase in acel mod in timp ce se afla in bratele lui.
Era jenant, nemilos si crud din partea lui, dar nu regreta ca si-a oferit prima oara brunetului si ca l-a refuzat pe Sora, era convins ca nu mai poate fi iubitul roscatului si ca urmatoarul pas pe care trebuia sa il faca era sa se desparta de el. Nu era constient ca aceasta decizie a lui avea sa schimbe radical nu numai lui, dar si a celorlalti trei. Rui, Sora, Maki, toti trei aveau sa fie complet liberi sa faca si sa fie cu oricine isi doreau. Acum, alegerea era numai a lor.

Capitolul 13
Eu in ochii lumii


E greu sa iti scoti ceva din cap dupa ce ti s-a atras atentia intr-un mod atat de aspru. E si mai greu sa incerci sa ignori cele intamplate cand personajul principal locuieste impreuna cu tine si il vezi in fiecare zi. Era atat de greu sa ignore prezenta satenului, sa incerce sa nu bage in seama cele cateva trasaturi pe care brunetul le-a scos in evidenta si sa se prefaca ca nu stie cat de atragator poate fi verisorul sau pentru barbatii necunoscuti, flamanzi dupa corpuri tinere, a caror minte perversa e imposibil de reprodus.
I se parea atat de dificil sa isi indeparteze privirea de la fundul acestuia cand trecea pe langa el sau urca scarile pentru a ajunge la etaj, cand Maki a scos atat de clar in evidenta ca e unul dintre punctele cele mai atragatoare ale baiatului, era si mai greu sa nu se gandeasca la cat de fragila poate fi pielea tanarului si ce sunete poate scoate in timp ce e atins atunci cand i s-a spus clar ca cei din jur ar vrea sa il auda tipand in timpul actului sexual. Mintea lui gandea de una singura si ii facea trupul sa reactioneze in concordanta cu ceea ce vedea si auzise de la prietenul sau bun. Era ca si cum de abia acum era constient de trupul satenului, de parca de abia atunci a inceput sa realizeze ca intreg corpul lui Rui se asemana foarte mult cu al sau si se maturiza in fiecare zi. Era imposibil sa isi ignore verisorul cand se misca dintr-o parte in alta, afisand cand fundul cand partea din fata a trupului sau, reusind sa il faca sa se holbeze in loc sa isi vada de treburile sale.
- Sora! Te-a sunat Shoichi azi? a intrebat satenul, trantindu-si ambele maini pe masa, uitandu-se direct in ochii roscatului. Sora a inghitit in sec si a incercat sa nu ii priveasca liniile gatului, s-a intors cu spatele la el si a urcat farfuriile curate in dulap.
- Nu, nu am mai vorbit cu el de atunci. De ce?
- Oare e cu Maki? s-a auzit din nou vocea baiatului, de data asta mult mai ingrijorata. Chipul sau a fost invaluit de nervozitate, lasandu-i barbatului senzatia ca e mai mult preocupat ca Maki e cu baiatul decat ca Shoichi nu e de gasit.
- Rui, de ce spui asta?
- Poate trebuia sa ma duc eu cu el la tenis, a murmurat tanarul, fara a stie ca reusise sa il supere pe verisorul sau si sa il faca sa se incordeze.
- Cum adica la tenis? Ce s-a intamplat?! s-a speriat roscatul, amintindu-si discutia pe care a avut-o cu brunetul, acea conversatie ciudata in care barbatul a declarat ca ar vrea sa se culce cu Rui.
Satenul i-a povestit verisorului sau ce anume s-a intamplat la cafenea si ca a fost invitat sa mearga la un meci de tenis, dar a refuzat pentru ca nu dorea sa il insoteasca pe individul nesuferit, cum l-a poreclit baiatul pe Maki.
- Poate e mai bine ca nu ai mers cu el. Maki e cam...
- Stiu cum e. Din cauza asta nici nu imi place ceea ce se intampla. Omul ala e in stare sa te manance numai din priviri..., a bolborosit rapid, fara a se gandi ca roscatul se putea gandi la prostii sau la conversatia secreta pe care a avut-o cu brunetul.
- Stii? Stii ca..., a inceput sa vorbeasca, dar s-a oprit imediat, nestiind cum anume sa abordeze subiectul.
- Sa fim seriosi, Sora. Tipul saliveaza de fiecare data cand vede pe cineva care arata bine. Te poate dezbraca din priviri si imagina in situatii cat se poate de jenante. E prietenul tau, dar asta nu inseamna ca nu e un pervers.
- Daca stii ca e asa atunci poate nu ar trebui sa te apropii de el! a tipat roscatul, mai mult suparat sa vada ca verisorul sau constientiza ce pericol e barbatul, dar nu parea sa fie in stare de alerta daca se afla in preajma lui.
- Doar nu sunt tampit! Cand o sa vreau sa fiu agresat sexual am sa devin prieten cu el, altfel nu. Acum legat de...
Roscatul a lovit masa cu pumnul si s-a indepartat de ea, lasandu-l pe Rui sa vorbeasca de unul singur. Era mult prea deranjat de ceea ce auzea pentru a isi aminti ca subiectul discutiei lor era de fapt rozaliul si nu Maki. Satenul a incercat sa il opreasca pe barbat, dar s-a oprit de unul singur cand trupul celuilalt a incremenit pe prima treapta a scarilor.
- E bine ca esti constient de cum te vad persoanele ca el. Sper ca realizezi ce inseamna sa „ fii mancat din priviri”.
Cuvintele verisorului sau l-au facut pe saten sa alerge pe langa el pentru a ajunge cat mai repede in camera si sa se inchida pe dinauntru. Chipul ii era rosiatic si inima ii batea puternic, dar nu era tocmai vina lui Sora. Se gandea si la faptul ca poate si acesta il putea vedea in acelasi semn, insa era preocupat de ceea ce ii spusese Ran.
Ran era unul dintre colegii sai de clasa care juca pentru aceeasi echipa, in sensul ca ii placeau baietii si nu ascundea asta deloc. Satenul s-a dus in baie si s-a uitat in oglinda mare de langa cabina de dus. Oare era adevarat ceea ce i-a spus acesta?
In urma cu cateva zile s-a trezit acostat de tanarul blondin ce iesea mereu in evidenta prin stilul de a se imbraca. Facea orice posibil pentru a atrage atentia barbatilor, dar ii acorda si satenului o privire ciudata de fiecare data cand il vedea.
Rui a inceput sa se priveasca si sa isi aminteasca ce i-a spus acesta. Si-a privit buzele si a inceput sa se intrebe daca erau atat de rosii si de umede precum ii spusese acesta. Ran i-a pus clar ce anume e atragator la el, intentionand sa il intimideze pentru a se apropia de el.
Ochii satenului au coborat din ce in ce mai jos, privindu-se intr-un mod total diferit. Era prima oara cand i se spunea ca liniile gatului sunt atat de fine si de elegante incat da oricui senzatia de finete si catifelare. In mintea baiatului s-au derulat cuvintele lui Ran, reusind sa il faca sa se inroseasca. Ce anume i-a spus?
„ Buzele tale rosii par atat de fine incat oricine ar vrea sa le muste, confundandu-le cu un mar apestisat, mai ales atunci cand ti le umezesti. De la baza gatului pana la umeri, tenul alb si curat ii inspiteste pe toti. Gandeste-te la el ca la titlul unei carti. Cu cat e mai interesant cu atat starneste cat mai mult interes. Numai privind putina piele pe care o scoti la iveala, doar prin atat ii faci pe ceilalti sa se intrebe daca si restul trupului tau e la fel de plapand. Pun pariu ca sfarcurile tale sunt rozalii, asta cred si ei si isi imagineaza ca se inrosesc puternic daca sunt stranse putin mai tare. Nu mi-o lua in nume de rau, dar e cam imposibil sa se abtina din a se intreba cum ar fi sa te atinga peste tot. Daca nu vrei sa fii agresat sexual, o idee buna ar fi sa nu mai porti pantaloni atat de stramti daca nu vrei sa iti iasa fundul in evidenta. E atat de rotund si de moale incat e numai bun de pipait. Am sa regret ingrozitor daca faci asta, dar sper ca macar sa continuui sa mananci in felul in care o faci. Nu e nimic rau in asta, de fapt chiar imi place cum iti folosesti limba si cum te misti. Te rog mult sa te abtii, incerc din rasputeri sa nu sar pe tine. Nu stiu de ce in ultima vreme arati mult mai senzual, dar sper sa accepti sa iesim impreuna intr-una din zilele astea.”
Satenul a tresarit brusc si a revenit la realitate. Era stupid, nu isi putea admira fundul in oglinda pentru a vedea daca e intocmai cum i-a spus Ran. Aprecia ca a fost sincer cu el si i-a spus ce gandeste si de abia apoi l-a invitat in oras, dar il considera si mult prea indraznet. A inghitit in sec in timp ce se intreba ce e asa de ispititor la felul in care manca sau mai exact ce anume manca la scoala de isi folosea limba in acel mod. Bea suc si manca sandviciuri sau inghetata, dar tot era absurd. Chipul sau a devenit rosu complet in timp ce trupul a inceput sa ii tremure usor. Numai gandul ca si roscatul l-ar putea vedea in acelasi mod il facea sa resimta cele intamplate intre ei doi si sa se incalzeasca din nou. Era nevoit sa incerce sa ascunda asta pentru ca parintii lui se intorceau in cateva zile si nu puteau da peste copilul lor, excitat din cauza nepotului lor.
Si-a dat cu putina apa pe fata, apoi s-a sters cu unul dintre prosopele de pe calorifer. Era ingrijorat pentru Shoichi si nu putea ascunde asta. Rozaliul acceptase sa vada un meci de tenis cu brunetul, a chiulit de la scoala si nu a dat nici macar un singur semn de viata. Era deja intuneric afara, inca putin si se facea miezul noptii si baiatul nu raspundea nici la telefon si nici nu trimitea vreun mesaj prin care sa spuna unde anume e. Rui se temea ca nu avea sa vina nici a doua zi la scoala si atunci lucrurile chiar puteau lua o intorsatura groaznica. Se putea afla ca Sora si Shoichi s-au culcat impreuna si parintii rozaliului sa ii acuze verisorul, insinuand ca i-a facut ceva.
Baiatul nu avea nimic, se afla in baie si incerca sa se spele. Maki schimba cearceafurile de pe pat, inlocuindu-le cu unele rosii, invelind pernele in mov, apoi aruncandu-le pe cele murdare intr-un cos. Tanarul a iesit din baie incet si s-a apropiat de barbat, purtand doar un prosop alb imens strans in jurul mijlocului sau. Brunetul s-a intors si s-a uitat inspre el, apoi i-a spus ca se poate culca daca ii este somn.
- Ma..Maki! a strigat baiatul, incercand sa il opreasca din a pleca.
- Ce e?
- Poti...poti sa dormi cu mine?
- Din nou? Esti cam perfid, nu crezi? a ranjit, aruncandu-i rozaliului o privire seducatoare.
- Nu...nu ma refer la asta!! a tipat imediat. Chiar si la onsen-ul ala.... cand nu dorm in patul meu ...mi-e frica sa dorm singur. Atunci Rui a dormit langa mine. E copilaresc, dar te rog.
Maki a ridicat din umeri, si-a scos camasa si s-a asezat in pat, tocmai la margine, lasand aproape trei sferturi din pat liber pentru baiat ca sa poata dormi comod. Shoichi s-a asezat si el, si-a acoperit trupul cu cearceaful rosu si a inceput sa tremure usor. Chiar daca se aflau la o distanta considerabila unul fata de celalalt, inima tot ii tresarea si trupul tot simtea atingerile barbatului. De abia minute mai tarziu a reusit sa adoarma, dar nu si brunetul. Privea in gol si se gandea, intrebarea principala fiind: „Acum ce fac?”
Primul care a ajuns la liceu a fost satenul. Si-a cautat prietenul prin fiecare clasa, apoi s-a intors la intrare si a asteptat. Nu s-a putut duce nici macar la ore, era mult prea ingrijorat pentru a isi imprumuta nervii profesorilor si a se chinui sa inteleaga vreoceva din ce ziceau. Aproape a adormit in timp ce astepta, dar a tresarit de indata ce a auzit vocea verisorului sau. S-a ridicat in picioare si a vrut sa se duca sa vorbeasca cu el, dar s-a oprit, observandu-si amicul mergand inspre Sora. Rui a putut auzi doar o parte din conversatia lor printre care si cuvintele: Sper sa ramanem prieteni, macar pentru Rui.
Pulsul a inceput sa ii creasca, inima sa ii bata neregulat, respiratia sa i se intretaie, toate numai din cauza posibilitatii ca cei doi sa se fi despartit. Era aproape prea banal modul in care s-au separat, de parca nimic important nu a avut loc intre ei si nu aveau de ce sa se complice cu absurditati. Nu era deloc genul lui Shoichi sa se desparta de cineva dupa ce s-au culcat impreuna, dar, din nou, rozaliul nu se mai culcase cu nimeni pana atunci. A vrut sa vorbeasca cu amandoi, dar a fost oprit de Ran.
- Rui-chan, ce faci acolo? s-a auzit vocea lui dulce si usor ironica.
- Ran, ssht! Nu face galagie! a susotit imediat, punandu-si mana la gura lui pentru a il obliga sa faca liniste. Blondul a inceput sa zambeasca si l-a prins in brate, reusind sa isi aseze una dintre maini destul de aproape de slitul de la pantalonii satenului.
Roscatul s-a oprit aproape de ei si a tusit usor, apoi i-a facut semn verisorului sau sa se apropie. Rui s-a eliberat din stransoare si l-a urmarit pe Sora pana cand s-au indepartat destul de mult de liceu.
- Hei, ce ai vorbit cu Shoichi?! a intrebat foarte curios, prinzandu-l pe barbat de mana. Sora, m-am saturat. De ce esti rece cu mine? Am crezut ca am lasat deoparte acel inccident. Iar te comporti ca si cum ai fi gardianul meu si nu verisorul meu!
Sora s-a intors si s-a uitat inspre el timp de cateva momente, apoi a decis sa nu raspunda si a continuat sa mearga mai departe.
- Sora! Daca e atat de greu sa stai in preajma mea...atunci nu mai sta deloc! Te comporti...de parca ma urasti. Ma urasti...nu? a intrebat pe un ton stins, oprindu-se complet. S-a intors cu spatele la roscat si a decis sa o ia pe scurtatura pana acasa. Barbatul a inceput sa il urmareasca si a reusit sa il ajunga din urma, dar au continuat sa se ciondaneasca.
- Chiar nu poti sa pricepi ca sunt ingrijorat?! Am dat-o in bara pentru a doua oara si ma simt ca dracu. Am o responsabilitate fata de tine si ...
- Pentru numele lui Dumnezeu. Esti verisorul meu! Inca de cand te-ai intors acasa te comporti cu mine ca si cum sunt un strain si...
- Nu esti un strain pentru mine. Sunt doar vinovat. M-am saturat sa imi amintesc ca ti-am distrus viata si ca ...
- Exagerezi! Ti-am spus deja sa lasam deoparte intamplarea aceea!
- Chiar daca uit ca m-am culcat cu tine nu pot uita ce ti s-a intamplat cand erai mic. Tot vina mea a fost si atunci, da?! Pot uita ca te-am atins eu, dar nu am sa uit niciodata ca niste mizerabili si-au satisfacut poftele cu tine cand aveai doar opt ani. Nu pot uita!
Roscatul s-a oprit brusc, a incremenit si a facut ochii mari. Si-a dat seama ca a facut o mare gafa si ca nu isi mai poate lua cuvantul inapoi si asta i-a facut inima sa se opreasca. Nu stia ce sa spuna sau sa faca pentru a remedia situatia, dar era deja prea tarziu. Satenul l-a privit curios cateva momente, apoi a izbucnit in ras. Nu un ras cauzat de fericire si nici unul isteric, de om nebun. Era dezamagit, suparat si obosit.
- Chiar nu inteleg, Sora. De ce vrei sa te complici in felul asta? Cauti scuze si faci tot ce poti pentru a te simti cat mai mizerabil posibil. Am priceput. Las-o balta, a rostit calm, pe un ton ironic si oarecum dispretuitor in timp ce se indeparta de verisorul sau. A alergat cat de repede a putut pentru a ajunge acasa si a trantit usa cu putere, gata sa zboare, daca era nevoie, pentru a ajunge in camera lui.
Cum putea Sora sa inventeze asa ceva? Intelegea ca nu se simte comfortabil in preajma lui si ca vrea sa stea cat mai departe pentru a nu isi aminti, dar nu era nevoie sa ajunga atat de departe pentru a il indeparta de el. Era ingrozitor si il facea sa se simta ca dracul.
- Rui, s-a intamplat ceva?
Satenul aproape s-a impiedicat pe scari, incercand sa se opreasca. Si-a intors privirea inspre intrare in bucatarie si a facut ochii mari de indata ce a observat-o pe mama sa. Inima i s-a oprit in piept, chipul i s-a albit complet, trupul i s-a incordat si a intepenit in loc. A intredeschis buzele pentru a vorbi, dar nici un singur cuvant nu s-a putut face auzit. Din spatele femeii a aparut si tatal baiatului, zambindu-i cald. Rui si-a lasat ghiozdanul sa cada pe treapta, dar acesta s-a rostogolit pana cand a ajuns la pamant. Mainile lui au strans cu putere de balustrada, privirea i-a coborat spre pamant, apoi si-a muscat buza si si-a luat inima in dinti pentru a pune o singura intrebare.
- Mama, e adevarat ca atunci cand eram mic niste barbati m-au violat? a rostit clar, hotarat si gata sa infrunte adevarul. Daca roscatul nu il mintise, atunci lucrurile se schimbau si trebuia sa inceapa sa priveasca lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva. Chipul femeii s-a intunecat si trupul a inceput sa i se inmoaie, fiind gata sa isi piarda echilibrul si sa cada la pamant.
- Ce tot spui acolo, Rui? a intrebat femeia, pe un ton tremurand si oarecum speriat.
- Fiule, cand erai mic...eu am facut o prostie. Fiind comis voiajor, slujba mea era sa livrez lucruri, dar intr-o zi am incurcat marfa si am starnit furia unor indivizi. Eu...
- Nu ii spune! s-a auzit un strigat acut, venind dinspre femeie.
- Rui, ai fost rapit pentru a ma constrange sa returnez pachetul. Sora era cu tine, insa doar tu ai fost luat si...
- Si intre timp si-au zis sa profite de mine si sa se distreze putin, a completat satenul, zambind putin dezamgit de ceea ce auzea.
- Rui...
Vocea femeii era atta de scazuta incat baiautl si-a simtit trupul strabatt de teama si nerabdare. Daca era doar o gluma de-a verisorului sau, o modalitate de a il evita si ura, atunci de ce mama lui era atat de speriata si parea atat de fragila in fata acelor cuvinte? Suna a scenariu de film cu mafioti, a gluma proasta pe putin, dar tonul calm al tatalui sau in timp ce povestea cele intamplate il convingea ca nu isi bate nimeni joc de el.
- De ce? De ce ii spui?! a strigat femeia, alarmata si gata sa izbucneasca in plans. Pe chipul ei firav se putea observa o expresie obosita si terifiata care reusea doar sa il faca pe Rui sa se simta gol pe dinauntru.
- E momentul sa stie, a replicat barbatul, zambindu-i fiului sau pentru a ii oferi siguranta.
- Dar..
- E in regula, mama. Inteleg acum. Inteleg de ce Sora e asa cum e, a zambit satenul, incepand sa coboare scarile pana la ultima. S-a apropiat de mama lui, si-a intins mana spre ea, apoi i-a mangaiat chipul plapand.
- Sora?! El ti-a zis?
- In sfarsit, il inteleg, a repetat baiatul, zambind cald. Sunt bine, mama. In ceea ma priveste, primul meu contact sexual a avut loc acum o saptamana si a fost bine desi a si durut. Nu mi-am simtit trupul ingrozindu-se desi eram destul de speriat, a continuat pe un ton teribil de calm de parca nu era afectat de cele auzite.
- Vorbesti serios? Dar, Rui, cine? a intrebat femeia, ingrijorata pentru fiul ei. Cum a putut sa iti spuna? El...
- El e foarte dulce si bland, mama. Mainile ei sunt mari si puternice, trupul ii este solid si protectiv, totul legat de el este minunat. Daca el e vinovat de ceea ce am patit, atunci poti spune ca s-a revansat cand m-a imbratisat si m-a facut sa il simt....
Femeia a incremenit, apoi a dorit sa tipe, nevenindu-i sa creada ce auzea. Usa de la intrare s-a deschis incet, cativa pasi marunti s-au auzit, apoi o voce inceata si trista, strigand numele satenului.
- Rui, te rog, vreau.... , s-a oprit in mijlocul incaperii de indata ce a observat prezenta celor doi adulti. Matusa..., a mai rostit, mult mai serios, reusind sa vada chipul aproape incremenit, lipsit de orice tip de expresie a verisorului sau. Baiatul si-a ridicat ghizodanul de pe jos si a inceput sa urce scarile.
- Poate ai avut dreptate atunci cand ai spus ca Sora mai bine nu ar sta aici, a comentat Rui in timp ce urca incet treptele. Poate e momentul sa plece, a adaugat, intorcandu-si privirea spre roscat, zambind foarte larg.
- Vrei sa plec? a intrebat Sora, convins ca a auzit gresit.
- Vreau, a raspuns satenul, zambind fericit.
Sora a inghitit in sec, apoi a incremenit complet. Nu era atat de crispat din cauza celor spuse de verisorul sau cat era din cauza chipului inasprit al acestuia. „ Trebue sa sufere foarte mult”, a gandit roscatul, confuz, dezamagit de propria sa persoana. Tanarul s-a facut nevazut, intrand in camera sa, lasandu0i pe cei trei in tacere.
- Cum ai indraznit?! a tipat femeia. Dupa ce ca din cauza ta fiul meu a fost violat, ai indraznit sa te culci cu el?! Ce fel de om esti? Ticalosule.., a tunat aceasta, lovindu-l pe roscat. Palma oferita a scos un sunet scurt si acut, apoi a lasat o urma rosie si calda pe chipul lui Sora.
- Ma...
- Sa nu indraznesti sa-mi vorbesti! Esti...un nenorocit! Intocmai ca acei barbati. Iti faci bagajele si pleci! Nu mai stai in casa mea!!
Roscatul a dat din cap in semn ca a inteles si a urcat sus pentru a isi face valizele. A dat sa se apropie de usa verisorului sau, dar s-a oprit, ingrozit si distrus sufleteste. Era atat de trist si de ravasit incat simtea ca se va preface in pulbere si totul pentru ca era renegat de Rui. satenul il ura, nu mai dorea sa il vada vreodata, radea fericit ca nu va mai trebui sa ii vada chipul.
Baiatul statea asezat in fund, pe podea, cu mainile pe pat, afundandu-si capul in ele, razand puternic de parca cea mai apriga dorinta a sa s-a indeplinit. „Inteleg acum de ce nu-l iubesti, mama...”, a chicotit, foarte amuzat de noua sa descoperire.






Postati macar un coment pentru a putea posta si urmatoarele doua capitole. Cred ca pentru toti este important sa ajungem la zi cu povestile. Sunt doua capitole in una si cu putin noroc voi posta capitolul 2 chiar maine..poate si azi. Va multumesc.

[adyna_45]

Salut. In urma rugamintii (si a faptului ca am ajuns acasa), iti voi lasa un comentariu (pentru ca, pentru numele lui Dumnezeu, vreau sa vina continuarea aia odata.)

Pai... nu stiu ce as putea sa zic. Chiar nu am idei... Deste astea doua capitole pot sa zic ca mi-au schimbat total parerea de spre Maki. cum il ador. Si, daca e impreuna cu Sho, este si mai adorabil. Dar, avand in vedere ca o sa dispara nitelush din viata lui Sho, pot spune ca am si ceva cu el. Daca nu ar fi prost, ar fi in totalitate perfect.

Rui este un fraier. Cum am mai zis, in urma unei perioade de timp petrecute fara sa fac nimic, am realizat ca rui nu este nesuferit sau idiot. El este doar foarte fraier. Mai fraier decat permite legea, dar, din nefericire, legea interzice prea multe. De ce cred eu ca e doar fraier: in urma unei analize foarte amanuntite (cum am mai zis), am realizat ca Rui face totul pentru un motiv. Pote nu unul bun pentru mine sau pentru alti, dar pentru el e unul intemeiat. Fie ca e un impus de moment, fie ca e un plan de lunga durata, "Ceva" l-a motivat sa faca tot ceea ce face. Sau, desi este improbabil, le face inconstient pentru a-si satisface pofta inexplicabila de razbunare. Poate vrea sa se razbune prosteste pe Sora pentru ca s-a indragostit de el (Rui de Sora).

Cam atat am avut de zis. Mai pastrez si pentru alte ocazii.
Astept cu nerabdare continuarea.
Kissu and Ja'!

P.S. Daca ceva din postul meu te-a deranjat, PM si sterg.

[Lithium-Angel]

k urmatoarele 2 capitole . aveti si continuarea so please enjoy..remember to comment.
Capitolul 1
Să o luăm de la capăt

Cât timp a trecut de atunci? Părea că timpul s-a oprit in loc in acea zi şi apoi a inceput să o ia incetişor pentru a nu grăbi lucrurile. In căteva zile se implinea exact o lună de când Sora a fost nevoit să plece şi să işi abandoneze familia. Devenea din ce în ce mai frig, se întuneca din ce in ce devreme, până şi copacii devenea mai siniştrii, anunţând începutul unei perioade groaznice de iarnă. Singurele momente în care soarele strălucea cu putere era ora prânzului.
Ochii căprui, strălucitori, priveau mulţimea de adolescenţi ce se afla adunată în curtea liceului, dar nu manifestau bucurie ci o linişte supărătoare. Părul şaten, acum ceva mai lung, adia in bătaia vântului, reuşind să acopere din când în când ochelarii ce ascundeau acei ochi pătrunzatori. Trupul îi era imobilizat în faţa geamului, doar mâinile i se mai mişcau uneori pentru a le împiedica să amorţească. Braţele erau aşezate pe marginea pervazului, sprijinind restul trupului de peretele colorat în crem.
Era îmbrăcat la patru ace, până şi sacoul albastru specific liceului stătea perfect aranjat. Cravata era potrivită exact la mijloc, gulerul ridicat şi nasturii toţi încheiaţi, bluza băgată în pantalonii negri destul de strâmţi ce stăteau perfect aranjaţi peste pantofii daţi cu crema.
O mână la fel de firava ca a lui s-a aşezat pe spatele acestuia, coborând până aproape de mijloc, mângâind trupul uşor înfrigurat. S-a ridicat până aproape de gât unde degetele gingaşe au început să se strecoare printre firele subţiri de păr.Câteva şuviţe ale blondului îi atingeau uşor chipul şatenului, dezmierdându-l gentil. Ochii jucauşi îl priveau atent pe băiat, căutând un semn de acceptare.
- Ran, a şuşotit Rui, zâmbind uşor, îndreptându-şi privirea înspre el.
- Continui să fii distant, a murmurat celălalt adolescent, încercând să îi atingă chipul. Şatenul a permis atingerea, apoi a zambit din nou.
- S-a întamplat ceva? a întrebat imediat permitându-i blondului sa îi atingă buzele.
- Shoichi te caută peste tot, a venit şi replica lui, urmată de o expresie cercetătoare. Căuta pe chipul şatenului motivul pentru care acesta devenise atât de calm şi de tăcut.
- Am să îl vad mai târziu. Se descurcă fără mine. Probabil e doar fericit că va fi în curând în ultimul an de liceu.
- E îngrijorat, a continuat după ce a ascultat cuvintele lui Rui. Degetele i-au ajuns până după urechea băiatului şi se pregăteau să îl tragă mai aproape. Buzele lui erau gata să le atingă pe ale şatenului, dar nu au apucat să le guste pentru că uşa clasei s-a trântit brusc de perete.
- Rui! s-a auzit tonul supărat al lui Shoichi ce mai curând işi vopsise părul, făcându-l să capete o nuanţa blond cenuşie.
Ran a oftat, dezamăgit că nu a reuşit să-l sărute pe cel de lângă el, s-a îndepărtat de cei doi şi a părăsit încăperea. Şatenul s-a întors înspre prietenul său şi-a zâmbit calm, apoi s-a aşezat pe unul din scaunele din primul rând al clasei.
- Ce e? a întrebat în final, afişând o expresie inocentă şi dezarmantă.
- Cum adică? Instinctul îmi spune că mă eviţi.
- Instinctul tău trebuie să fie defect, s-a auzit şi replica scurtă a băiatului. Blondul nou convertit s-a aşezat lângă şaten şi a început să îl privească destul de neîncrezător.
- Ştii vorba aia, ochii care nu se văd se uită, a şuşotit Shoichi, curios să vadă care avea să fie reacţia prietenului său.
- Sau îşi duc dorul. Oricum, care e problema?
Băiatul a oftat adânc, apoi şi-a îndreptat atenţia spre geamul prin care se uitase Rui cu doar câteva minute înainte. Norocul lui a fost că l-a observat pe Ran şi a reuşit să ajungă la timp pentru a îl opri din a încerca să facă o pasenţa la prietenul lui cel mai bun.
- Eşti supărat pe mine din cauza lui Sora? El..
- Nu văd care e legatura. Pe el nu l-am mai vazut de o lună, nici nu am vorbit cu el. Pe tine te văd aproape zilnic.
- Incă de când m-am desparţit de el te comporţi diferit. Nu vreau să ai o părere proastă despre mine. Nu am vorbit despre asta deloc şi...
- Shoichi, chiar nu inţeleg ce vrei să zici, a mărturisit şatenul.
- Rui, chiar dacă relaţia mea cu el a fost scurtă şi s-a susţinut idea cum că ne-am culcat împreună, adevărul e că primul şi singurul cu care m-am culcat este Maki. Băiatul a zâmbit uşor, apoi a început să chicotească, făcându-l pe blond să se uite confuz la el.
- Ştiam deja asta, a recunoscut imediat, ridicându-se în picioare pentru a se îndeparta. A ridicat geanta greoaie de pe masă şi a aşezat-o pe umăr, apoi a deschis uşa de la încăpere şi a dat să plece.
- Shoichi, nu te îngrijora. Totul merge exact aşa cum trebuie, a zâmbit încredibil de fericit, lăsând uşa să se închidă în urma lui.
„ Ochii care nu se văd chiar işi duc dorul...” , a şuşotit Shoichi aproape plângând. Sper să nu se şi uite, a continuat pe un ton trist şi istovit, trupul său fiind gata să cada la pământ. Era debusolat, singur şi în luptă directă cu propria sa inimă. Descoperise atât de multe despre sine încât devenea stupid, gândindu-se cât de evident era. Era greşeala lui, poate dacă realiza ceea ce simte mai devreme putea împiedica cele ce se întamplaseră.
Chiar dacă mintea îi oferise informatii greşite, trebuia să asculte de ceea ce îi spunea inima şi să reacţioneze ca atare. Îl văzuse în acelaşi timp şi pe roşcat şi pe brunet, însă mintea lui a presupus că tresăririle inimii sale erau cauzate de fostul prieten din copilărie ce s-a reîntors după mult timp şi nu un complet străin. A asociat familiaritatea cu iubirea, a ignorat fiecare fior neplăcut, nepotrivit, pe care l-a simţit cu Sora şi a reuşit să distrugă şansele de a fi alături de cel pentru care avea cu adevărat sentimente. Dintre doi barbaţi încredibili, mintea s-a l-a ales pe Sora, dar nici inima nu s-a lăsat bătută până când nu s-a simţit atinsă de mângâierile lui Maki.
Atât de simplu şi uşor de înţeles, atât de chinuitor şi supărător. Nu l-a revăzut pe brunet. A fost condus până la liceu, a coborât din maşină, crezând că avea să fie aşteptat, dar s-a întors în acelaşi loc numai pentru a descoperi că acesta plecase fără a îşi lua rămas bun. După ce s-a despărţit de Sora nu a mai reuşit să vorbească cu el pentru a afla despre Maki deoarece şi acesta dispăruse, abandonând locuinţa şatenului. La cateva zile după ce s-a întamplat asta, Rui s-a schimbat complet. Toată energia de dinainte s-a transformat într-un calm terifiant, toată fericirea a devenit melancolie şi tăcere. Chiar dacă numele lui era Rui, personalitatea sa era complet schimbată. Shoichi nu avea de unde să ştie de cele ce se întâmplau acasă la prietenul său, putea doar bănui că ceva rău se întâmpla în viaţa lui şi că el nu este destul de împortant încât să afle.
Şatenul a preferat să meargă pe jos, doar nu se grăbea să ajungă nicăieri. Ştia de la blond care este adresa lui Maki aşa că a decis să îi facă o mică vizită pentru a afla ce anume işi dorea. Nu putea descrie în cuvinte expresia de pe chipul brunetului când l-a văzut pe şaten proptit în tocul uşii. El era aproape dezbrăcat aşa că l-a invitat să intre şi să îi spună ce vrea. Era ciudad să îl vadă pe Rui atât de schimbat, dar nu s-a împotrivit şi i-a spus ce anume dorea să ştie.
Soneria a ţiuit cu putere, făcându-l pe roşcat să alerge fără a îşi acoperi tot trupul pentru a putea răspunde.
Umerii i s-au încordat, gura i s-a întredeschis, trupul i-a încremenit, făcându-l să se se simtă foarte fericit şi mult prea agitate pentru a putea vorbi. Inima a început să bată cu putere, să se micşoreze şi apoi să îi cadă până în stomac, reuşind să îl imobilizeze.
- Rui! a strigat fericit, neştiind ce altceva să spună sau să facă pentru a îi arăta verişorului său că se bucură să îl vadă. Chiar era foarte fericit, aştepta-se cu nerăbdare să îl revadă pentru a se asigura că este bine, dar mai mult din cauză că îi era foarte dor de el.
- Se pare că nici tu nici Maki nu aveţi probleme în a vă întâmpina oaspeţii fiind dezbrăcaţi. Pot să intru înauntru?
Întrebarea i-a făcut inima să tresară şi să se bucure enorm de mult. L-a invitat înauntru şi i-a făcut loc să se aşeze, dar şatenul a refuzat. Şi-a aşezat geanta la podea, destul de departe pentru ca roşcatul să nu o bage în seamă şi să dorească să o ridice. S-a învârtit de jur împrejur şi a analizat fiecare loc pe care l-a putut vedea, apoi a inceput să chicotească uşor, arătându-se amuzat de felul în care arăta locuinţa roşcatului.era un apartament tipic unui student ce nu avea prea mulţi bani şi nici nu încerca să trăiască bine. sora era mult prea fericit pentru a se gândi că verişorul lui putea avea o părere proastă despre locul unde locuia.
- Uhm....ce faci aici? a întrebat imediat, aşteptând să i se spună că i-a fost simţită lipsa şi că dorea să îl vadă.
- Să spunem că am venit să îţi ofer linişte sufletească. Te deranjează, nu?
- Ce anume?! s-a mirat bărbatul, încercând să se apropie de şaten.
- Vinovăţia. Trebuie să fie deranjant să trăieşti cu sentimentul că vărul tău a fost violat pentru că tu nu m-ai apărat. Sunt aici pentru a îţi oferi şansa să te revanşezi, a vorbit şatenul în timp ce a mers până aproape de uşa închisă în spatele căruia se afla camera lui Sora. s-a întors cu spatele spre bărbat, şi-a sprijinit ambele mâini de ea, apoi şi-a plecat capul.
- S-a întâmplat ceva? s-a auzit de îndată vocea îngrijorată a roşcatului în timp ce se apropia din ce în ce mai mult de Rui.
- Nimic, am venit doar să îţi propun ceva. Vrei să scapi de sentimentul de vinovăţie, nu? E uşor a rostit mult mai încet, întorcându-se cu privirea spre el. Ochii îi străluceau cu putere, se uitau viclean înspre bărbat şi părea să îl analizeze.
- Aş vrea, dar nu înteleg la ce te referi..., a recunoscut acesta, uîtându-se curios înspre şaten.
- O singură dată, în patul tău. Culcă-te cu mine în noaptea asta.
Inima roşcatului s-a oprit timp de câteva momente, apoi a început să bată mult mai repede de cât a făcut-o vreodată. Chipul i s-a înroşit, trupul i s-a înfierbântat şi putea jura că se simte uşor provocat de ceea ce îi spunea verişorul său. Era îngrozitor că trupul său începea să reacţioneze, dar nu se putea opri pentru că începea să se gândească la ceea ce îi spusese brunetul.
- Nu poţi vorbi serios, a reuşit să rostească printre inghitirile în sec. Încerca să nu se piardă u firea pentru că asta însemna să facă unul dintre cele mai cumplite păcate.
- Vorbesc serios, a răspuns rapid, întinzând mâna spre chipul roşcatului, apropiindu-şi buzele de cele ale bărbatului, reuşind să işi strecoare limba în înteriorul gurii lui, căutând şi gustând din limba lui Sora.
Roşcatul s-a abţinut cât a putut de mult, dar trupul continua să i se înfierbânte şi chiar începuse să tremure uşor. Nu dorea să facă asta, ba nu, dorea din toată inima să îl simtă pe Rui.Nu trebuia să se lase prins în capcană, dar trupul gândea de unul singur si îl impiedica să se opreasca. Ambele braţe s-au sprijinit de uşa, lipindu-l pe băiat cu spatele de ea. Limba bărbatului, de data asta mult mai cutezătoare, şi-a facut loc printre buzele tânărului şi au coborât pe gâtul lui. Uşa s-a deschis din cauza mâinilor băiatului care a apăsat pe clanţă, apoi s-a trântit de perete, lăsând trupurile celor doi să se împiedice şi să cadă amândoi pe pat. Trupul aproape dezgolit al bărbatului s-a mulat perfect peste cel al adolescentului, reuşind să îl facă să tresară şi să încerce să se ridice. Rui a lasat buzele verişorului său să îi coboare pe gât, mâinile lui să il dezbrace pentru ca mai apoi să se aseze deasupra lui şi să îl mângâie în totalitate. Degetele i-au coborât pe mijloc, apoi pe pulpa piciorului, cuibărindu-se în cele din urmă între picioarele tânărului pentru a îi alinta bărbăţia. Săruturile erau destul de apăsate, dar şi foarte liniştite pentru a nu îl speria pe şaten.
- Se pare că am uitat să menţionez ceva foarte împortant. Trebuie să mă faci să mă simt bine. Momentan, mă plictisesc, a rostit adolescentul, folosind un ton destul de senzual şi de ispititor. Sora s-a înroşit din nou, a respirat adânc şi şi-a strecurat din nou limba printre buzele celuilalt, de data asta mult mai violent şi mai pătimaş. Mâna dreaptă a şatenului a coborât pe spatele bărbatului pâna la mijloc şi a desfăcut prosopul doar dintr-o mişcare.
În mintea roşcatului se petrecea cea mai aprigă luptă din viaţa lui. Conştiinţa îi spunea să se oprească şi să se îndepărteze cât mai poate, dar trupul continua să se apese peste al şatenului şi să îl atingă din ce în ce mai indiscret. Era cutremurător cât de mult ardea întreaga sa fiinţă să îl simtă pe băiat şi inutil să încerce să se oprească. S-a ridicat uşor pentru a îi îndepărta picioarele, dar Rui i-o luase deja înainte şi le aşeza cât de departe posibil unul de celălat, oferind roşcatului cea mai excitanta privelişte posibilă. Şi-a muşcat limba şi buzele, s-a înjurat în toate modurile posibile pentru a se convinge să se oprească, dar s-a trezit ridicănd fundul tânărului şi pătrunzându-l uşor. Un singur lucru ştia în acel moment. Numele celui din braţele lui era Rui, un tânăr frumos şi ispititor care îl aţâţa ca nimeni altul, îl făcea să se piardă cu firea şi să comită, pentru a doua oară, un păcat de neiertat. Ritmul a crescut considerabil, intensitatea penetrărilor la fel, dar Sora încerca în continuare să nu fie prea aspru sau prea pervers. Se putea desfăta pe sine şi să profite de ocazia de a se culca cu un tânăr fermecător, să îşi îndeplinească fanteziile încă ascunse şi să ignore persoana ce se afla în braţele lui, dar singurul gram de decenţă ce părea să mai existe în trupul său, îl determina să se gândească la cum se simte şatenul. Întreaga lui judecată a fost doborâtă doar în câteva secunde.
- Mai cu viaţă.... cu totul, a şuşotit adolescentul, reuşind să îl facă pe Sora să clacheze şi să se oprească brusc.
Deja nu mai era vorba de răscumpărarea sentimentului de vinovăţie. Se transforma în situaţia tipică în care bărbatul era sedus de o persoană cu care nu trebuia să aibă genul acela de relaţie, trebuia să se lupte cu dorinţa din inima sa, dar reuşea să se agaţe doar de partea teoretică a lucrurilor pentru că în cele din urmă cădea pradă sentimentelor şi alegea să dea dracului o lume întreagă doar pentru aceea persoana. Nu era conştient de felul în care arăta trupul său, nici de pasiunea ce i se citea pe chip, dar continua să fie torturat de o căldură incomensurabilă ce se extindea în întregul corpul său, mai ales în zona întimă.
Nu dorea să îi vadă chipul verişorului său pentru că era sigur că dacă o făcea avea să nu se ierte niciodată şi să trezească la viaţă o bestie adânc ascunsă în el. A decis să reziste acelei ultimi ispite şi să îşi ferească privirea de cea a şatenului. Şi-a ascuns capul lângă cel al băiatului, lăsând bărbia lui Rui să se proptească de umărul său. Din prima secundă în care roşcatul şi-a ascuns chipul, pe cel al adolescentului a apărut o roşeată puternică, vocea tăindu-se complet, respiraţia devenind greoaie, corpul începând să tremure întocmai cum a dorit să o facă de la început. În secret era liber să îşi manifeste propria excitare, să se arate moale în bratele celuilalt, să îşi muste buzele şi să icnească fără a îşi da de gol propriile planuri. Simţind acea respiraţie apăsată, auzind gemetele înfundate ale verişorului său, Sora a prins curaj să îl iubească întocmai cum simţea că trebuie. Şi-a luat avânt, a înghiţit în sec, şi-a cerut scuze băiatului în minte şi l-a pătruns cu toata forţa, scoţând la iveală adevărul despre ceea ce simtea şatenul în acel moment. Întregul său trup s-a arcuit complet, un fir de salivă a început să îi curgă pe obraz, cele mai sincere şi ispititoare gemete s-au făcut auzite, toate consecinţă a fiecărui sărut, atingere, pătrundere de până atunci. Îm mod instinctiv, trupul roşcatului a resimţit pasiunea tânărului şi a reacţionat în aceeaşi măsură. Rui a încercat să se întoarcă cu spatele la Sora, nu dorea să îi arate ceea ce simte, dar a putut doar să se miste câteva momente pentru că celălalt l-a pătruns cu fortă şi l-a făcut să se strângă ghemotoc. Degetele lui au prins materialul de pe pat şi l-a strâns cu putere, corpul i s-a arcuit din nou, un ţipăt scurt s-a lăsat auzit, apoi tot trupul i s-a ghemuit pentru a încerca să reducă durerea şi viteza cu care era pătruns. Era acum cu spatele la roşcat, complet vulnerabil, dar situaţia încă putea fi salvată. Şi-a ridicat capul până aproape de cel al bărbatului, şi-a lăsat mâna să îl prindă pe după gât, apoi şi-a apropiat buzele de urechea „vărului”. Buzele roşiatice s-au întredeschis, un rânjet şi-a făcut apariţia, apoi şi le-a umezit perfect conştient că partenerul lui îl vedea.
- E minunat. Am făcut o afacere bună. Acum amândoi ne putem declara multumiţi. Deci asta o să simt atunci când o să mă aflu în braţele unui bărbat, a adăugat câteva secunde mai târziu, determinându-l pe roşcat să se oprească şi să îl privească nedumerit.
S-a retras la capătul patului, apoi l-a întors pe băiat cu privirea spre el. Uitase complet care le-a fost întelegerea iniţială, motivul pentru care Rui se afla în patul şi braţele sale, nu ştia de ce sperase să îl convingă să îi stea alături şi să îl iubeasca, dar era sigur că avea să convingă să îl iubească chiar dacă nu era tocmai cea mai normală relaţie. Nu conta dacă îi rămânea alături ca iubit sau văr, dacă îi oferea un zâmbet şi îl vizita uneori era mai mult decât suficient. Se mulţumea cu atât.
Şatenul s-a ridicat în mâini, a scrâşnit uşor din dinţi, dar a rămas tăcut. Îl durea corpul întocmai ca prima oară când s-a culcat cu Sora, era străbătut de aceeaşi oboseală, dar era şi mai conştient că nu putea ceda în faţa lui şi să leşine ca un copil terorizat. Prima oară a făcut un efort enorm de a se ridica şi comporta ca şi cum nimic nu se întâmplaseră, însă acum avuse de a face cu un Sora treaz, mult mai puternic ce îl pătrunsese mult mai adânc ca înainte şi reuşise să îi facă trupul să tremure şi de plăcere, dar şi de oboseala apăsătoare ce a rezultat în urma actului sexual.
Şi-a adunat fiecare strop de putere şi s-a ridicat din pat, revelând trupul său gol pe a cărui pulpă se prelingea o substanţă albicioasă şi cam lipicioasă.
- Unde pleci?! a întrebat roşcatul, încercând să îl prindă de mână pe saten.
- Nu e evident? s-a auzit şi răspunsul răstit şi oarecum răutăcios al băiatului. Era pregătit să se îmbrace şi să se facă nevăzut, dar Sora nu l-a eliberat, ba din contra, l-a tras înapoi în braţele sale şi l-a strâns la piept.
- Mai stai, măcar puţin. Te rog, a implorat acesta, pe un ton foarte scăzut, aproape lipsit de viaţă. Rui îi auzea inima bătând rapid, dar indiferent cât de mult îl durea să îl vadă pe bărbat aşa, a decis să meargă mai aproape.
- Nu sunt obligat să fac asta.
- Ai zis o noapte...e încă atât de devreme, a încercat să îl convingă fără a părea degustător. Mâinile lui au coborât pe fundul băiatului, apoi cateva degete s-au strecurat în gaura dintre ele, izbutind să îl facă pe Rui să se cutremure din nou. Trebuia să reuşească să-l convingă.
- Chiar nu înţelegi? Mama mea nu e singura care te uraşte. Întreaga familie te dispreţuieşte şi te consideră vinovat de tot răul ce i s-a întâmplat. De la moartea unchilor mei până la violul de când eram mic, la faptul că noi ne-am culcat împreuna. Înteleg perfect de ce te urăşte, păcat că nu ai realizat asta chiar tu.
Şatenul s-a aşezat mai comfortabil în braţele celui ce îl asculta tăcut şi încerca să înteleaga. Chipul înăsprit al verişorului său combinat cu răceala din vocea lui îl făcea pe roşcat să se sperie puţin. Rui nu era meschin, de ce se comporta ca atare?
- Am să îţi fac un bine gratuit, ce zici? Am să ridic de pe umerii tăi povara că te-ai culcat cu verişorul tau. La urma urmelor, gunoaiele trebuie să stea printre alte gunoaie. Ce zici? Cred că te-ai simţi mai bine acolo. Rui a rânjit, mulţumit de performanţa sa şi a aşteptat reacţia lui Sora. Aproape tot merse întocmai cum se aştepta şi dacă avea să continue tot aşa era clar că va ieşi învingător.

Capitolul 2
Om bogat, om sărac

Şatenul continua să îl privească pe roşcat cu o urmă de superioritate în privirea sa. Vorbea clar, sigur pe sine, ca şi cum nu regreta nici măcar un singur cuvânţel din cele rostite. Se afla în braţele lui, îşi ţinea ambele mâini pe umerii lui în timp ce Sora parcă îngheţase şi uitase complet de felul în care îl atingea pe băiat. Nu reuşea să înteleagă de ce acesta se comporta în felul acela crud şi nemilos, de ce purta o expresie meschină pe chip şi părea să dorească a îl lovi direct în suflet. Acela nu era Rui, nu semăna nici măcar puţin cu cel pe care îl cunoştea el, era un străin în corpul verişorului său şi îl făcea pe acesta să se comporte urât . Nu se putea opri din a se întreba dacă era vina lui, dacă din cauza a ceea ce a aflat şi i s-a spus, acesta nu a putut suporta realitatea şi s-a lăsat înfluenţat de ea.
- Rui, nu înteleg ce vrei să spui..., a răspuns îngrijorat, încercând să îl strângă în braţe şi să îl liniştească.
- Am să îţi mărturisesc ceva, a şuşotit rapid, lăsându-l pe bărbat să îl îmbrăţişeze. Şi-a apropiat buzele de urechea lui şi a început să vorbească pe acelaşi ton răutăcios deşi pe chipul lui apăruse o expresie atât de îndurerată încât oricui i s-ar fi rupt inima să îl vadă. Sora nu o putea face deci era în siguranţă şi putea să îşi manifeste răutatea falsificată fără a se da de gol
- Rui...,
- Şşt! Mama te urăşte, ştiai? Pentru că o singură dată în viaţa ta ai fost tu cel bolnav şi ţi-ai rugat părinţii să se întoarcă, aceştia au făcut un accident de maşină şi au murit. Te-a urât pentru că te-a considerat responsabil de moartea lor. Apoi, mi s-a întamplat mie să fiu răpit şi violat iar ea a luat-o drept răzbunare...., a rostit calm şi încet.
- Nu e adevărat! Am încercat să te ajut, dar erau mult prea puternici. Eram un copil, ce puteam să fac?
- Să te chinui mai mult, a răspuns şatenul foarte direct. Însă există un motiv şi mai bun pentru care nu ai fost tratat niciodată ca parte a familiei noastre. Ştiam de când eram mic, dar te-am tratat mereu ca verişorul meu pentru că îmi era milă de tine...mai ţii minte când veneam să stau noaptea cu tine? Pură compasiune. Rui şi-a adunat tot curajul, şi-a ridicat privirea înspre bărbat, l-a prins cu ambele mâini de chip şi s-a uitat direct in ochii lui.
- Rui? tonul era îngrijorat şi oarecum speriat. Nu înţelegea de ce i se spuneau acele lucruri. Era adevărat că nu a fost tratat niciodată de mătuşa sa ca şi cum ar fi făcut parte din familie, dar nici nu avea nevoie de asta. Atâta timp cât îl avea pe Rui putea rămâne fără orice altceva.
- Eşti un intrus şi ca urmare eşti tratat ca atare. Nimeni nu te iubeşte..., a rostit mult mai încet, conştient că asta era o minciună.
- Nu am nevoie să fiu iubit de ei, a răspuns roşcatul, spre surprinderea băiatului. Am nevoie doar de tine, a adăugat imediat pe un ton dulceag şi plin de iubire ce mai că l-a făcut pe Rui să vrea să renunţe la planul său.
- Fii serios. De ce ar trebui să te iubesc eu? a întrebat retoric, gata să se ridice în picioare acum când trupul bărbatului părea să fie înţepenit de uimire.
- Rui..., a încercat să îl opreasca, dar tânărul l-a lovit peste mână. Părea foarte enervat.
- Nu sunt obligat să iubesc un străin, cineva ce nu îmi poartă sângele şi a fost cules de prin gunoaie. Nu ştiai?! A întrebat batjocoritor. Mătuşa mea nu putea avea copii, dar unchiul a iubit-o prea mult pentru a o părăsi deşi îşi dorea un copil. Apoi te-a găsit pe tine şi te-a adoptat.
S-a oprit şi s-a uitat înspre roşcatul care nu mai putea spune nimic. Stătea pe marginea patului, complet dezbrăcat, se uita înspre cel pe care l-a ştiut toată viaţa ca verişor al său şi încerca să vorbească. Buzele îi erau complet uscate, mâinile îi transpirau ca niciodată, inima îi bătea haotic, părând gata să explodeze oricând în timp ce creierul său încerca să procesele ceea ce i se spunea.
- Ce?! Nu eşti fericit? s-a mirat şatenul. Poti să îţi cauţi certificatul şi să te convingi singur. Ar trebui să sari într-un picior de bucurie. Adevărul e că nu sunt verişorul tău şi tu nu mai trebuie să te mai chinui, gândindu-te : Vai... ce păcat mare am făcut.
Roşcatul şi-a coborât privirea spre pământ, dornic să plângă, dar în locul tristeţii se instala o teamă incredibila. Avea sens şi explica de ce mătuşa lui nu l-a iubit niciodata, de ce a fost trimis departe deşi era un copil mic, acum întelegea de ce ea îl ura ca nimeni altcineva, dar Rui, el nu putea să simtă asta. Dacă şatenul ar fi simţit acelaşi lucru, atunci Sora putea muri oricând pentru că nimic nu ar mai fi contat. Da, toată viaţa sa centrul universului său a fost Rui. Pe chipul lui a apărut un zâmbet trist, dar şi o expresie fericită cauzată de noua sa descoperire. De ce a trebuit să dureze atât până să îşi dea seama? Chiar trebuia să fie rănit în felul acela pentru a îşi putea deschide inima cu adevărat?
- Ce încerci să îmi spui? a întrebat aproape şoptind.
- Hm...nu îţi mai spun nimic. Am spus deja ceea ce doream. A dat să se întoarcă cu spatele la Sora, dar a fost rapid prins de mână şi tras în pat. Trupul greoi al roşcatului s-a aşezat complet peste cel al băiatului şi le-au permis să îşi simtă goliciunea, dar şi căldura pe care o emanau.
- Am întrebat ce vrei să spui! a ţipat acesta, prinzând bărbia acestuia cu putere.
- Dă-mi drumul, a ordonat şatenul, lovindu-l pe Sora peste ochi.
Bărbatul l-a prins de ambele mâini, i-a împind trupul înapoi pe pat şi şi-a aşezat genunchiu drept exact între picioarele lui Rui, ştiind că aşa avea să nu se mai mişte. Tânărul a scâncit, simţind că a fost lovit în zona intimă, dar a continuat să încerce să se elibereze chiar dacă se rănea singur. Ochii verzulii ai lui Sora au devenit albastru clar, mâinile lui l-au strâns cu putere de braţe pe băiat , făcându-l pe acesta să resimtă durerea în întreg trupul. În cele din urmă, a fost ţintuit cu mâinile deasupra capului, corpul lipit de cearceafuri, picioarele îndepărtate în timp ce genunchiul roşcatului se apăsa peste bărbăţia lui de fiecare dată când se mişca.
- Am priceput, sunt izgonit pentru că nu sunt familie şi am fost cules de pe stradă..., am înţeles! a ţipat, afişând o expresie înfiorătoare în timp ce ochii lui îl priveau pe Rui cu furie.
- Dă..., a vrut să vorbească, dar buzele roşcatului le-au acaparat pe ale sale şi l-au forţat să le accepte. Sărutul a devenit teribil de agresiv, Sora începând să îi muşte buzele tânărului pentru a îl determina să nu se mai agite.
- Tu, mă urăşti şi tu?! a continuat să ţipe, coborându-şi buzele pe gâtul celuilalt, muşcându-l cu forţă.
Mâinile băiatului au fost eliberate, dar au reuşit doar să încerce să îl împingă pe bărbat pentru ca întregul său trup a fost acaparat de sărutări la fel de pasionale şi a continuat să fie bruscat. Deşi braţele sale se împingeau în pieptul roşcatului şi doreau să îl respingă, mâinile mult mai puternice ale celuilalt îl prindeau cu forţă de încheieturi, de umăr, unghiile lui afundându-se în carnea fragedă,aproape făcând-o să sângereze. De parcă bruscările nu ar fi fost suficiente, Sora l-a strâns cu putere de pulpele picioarelor şi le-a forţat să se îndepărteze mult mai mult. Trupul său s-a împins cu totul în băiat, făcându-l să scoată un ţipăt scurt, să se arcuiască cu totul şi să înceapă să gâfâie. Pe bărbia adolescentului s-a prelins puţină salivă, corpul său a fost învadat de o durere mult mai puternică şi chinuitoare în timp ce singurul pe care il mai putea face era să se agăte cu putere de umerii roşcatului şi să încerce să îndure.
- Ţi-am....(uhm)..am ..(ha)...zis să...(nnnh)...opreşti...., a reuşit să bolborosească printre icniri şi continue gemete. Respiraţia îi era complet întretăiată, trupul îi tremura şi tresărea la fiecare nouă pătrundere, fiind cuprins de un fior terifiant şi o durere acuta. Avea să rămână cu vânătăi, locul unde a fost muşcat avea să se transforme într-o rană urâtă, sângele avea să continue să i se prelingă pe bărbie din cauza muşcăturii din colţul drept al gurii până prindea coajă, dar era mult mai preocupat de durerea ce îi străbătea fiecare muşchi şi os ce provenea din penetrările adânci ce le suferea interiorul său.
- Opreşte-te! a ţipat imediat mai apoi de îndată ce l-a simţit pe Sora adânc, de părcă dorea să îl pătrundă până când distanţa dintre trupurile lor se anula şi amândoi deveneau unul.
- Zi că mă iubeşti. Nu contează dacă e ca un simplu verişor sau ca prieten...Rui, te rog! a vorbit în timp ce l-a mai pătruns o data. Te implor..., a rostit istovit, aproape plângând, gata să îşi ofere propria viaţă pentru a putea pune stăpânire pe cea a şatenului.
Penetrările şi bruscarea s-au oprit complet, trupul roşcatului începând să tremure din toate încheieturile, vocea sa devenind stinsă şi lipsită de calm. Era agitat, impacientat, simţea că dacă îi dă drumul sau îl lasă să plece avea să îl piardă pentru totdeauna şi atunci chiar nu mai avea cum să îl recupereze pe băiat. Privirea îi era aţintită spre materialul de sub el, dar nu îl vedea întocmai cum nici nu observa noile firicele de sânge ce se scurgeau pe pat si picioarele adolescentului. Era conştient că a fost agresiv şi că a apelat la o metodă extremă de a îl retine pe rui lângă el, dar era dispus să facă mai mult, mult mai mult.
- Nu..nu vreau să te închid pentru a îţi câştiga inima. A fost nevoie să mi se arunce în fată cât de „ apetisant” eşti pentru cei din jur ca să îmi dau seam că sunt de fapt gelos. Sunt un gunoi pentru că de abia în această lună în care am vrut să te văd în fiecare zi mi-am dat seama că mi-e atât de dor de tine încât e distrugător. Nu ai putea întelege. Tocmai când credeam că îmi pot ignore vinovăţia mi se spune că e de fapt gelozie şi mintea îmi e învăluită de dorinţe...doamne...am visat, cred în fiecare noapte, că deveneai al meu.. Nu contează că nu suntem rude...dă-mi...o şansă să te câştig....
Se putea vedea cu ochiul liber că tremură, până şi vocea îi era scăzuta şi se chinuia să fie auzită. Era atât de tristă şi de afectată de cele întâmplate încât părea că e gata să cedeze şi să nu se mai audă vreodată. Chipul îi era roşu şi uşor împietrit, ochii întredeschişi complet, strălucind puternic, expresia de spaimă se transforma încet în una rugătoare, dar nici şatenul nu se comporta prea diferit. Rui şi-a închis ochii imediat, refuzând să îi vadă expresia dureroasă, trupul lui tremura la fel de puternic, ba chiar începea să se mişte frenetic fără a putea fi controlat şi lacrimi îl făceau să se inece. Îl durea îngrozitor de parcă cineva l-a rupt în două, dar nu s-a lăsat învins de ea şi a început să se ridice cu greu. Ambele braţe au înconjurat gâtul roşcatului, apoi capul băiatului s-a înfundat în pieptul bărbatului. Nu avea suficientă fortă pentru a rămâne drept aşa că trupul său a alunecat până când bratele puternice ale roşcatului l-au prins şi i-au oferit siguranţa.
- Chiar...chiar mă vrei pe mine? a întrebat pe un ton suspicios.
- Nu contează dacă te comporţi în continuare ca acum, dacă continui să mă urăşti sau mă consideri un străin...stai doar cu mine. Te rog... . Chipul bărbatului continua să păstreze expresia uimită, dar din cu totul alt motiv.
Cel ce până atunci s-a comportat cu o răceală îngrozitoare, plângea isteric fără a îl privi pe roşcat. Trupul îi tremura necontrolat, parcă avea frisoane, braţele stăteau inerte, doar atârnau pe lângă trupul său, chipul îi era complet roşu, devenea chiar violet, în timp ce lacrimile continuau să curgă în prostie, udând toată faţa şi chiar gâtul.
- Rui...ce ...hei, Rui..., a început să se îngrijoreze Sora, încercând să îi ridice chipul pentru a îl privi mai atent. Exact ca un nebun sau un bolnav în plină criză de epilepsie, trupul şatenului se cutremura complet.
- Atât de....atât de fericit..., a izbucnit în cele din urmă, complet istovit şi foarte agitat. Mâinile băiatului au început să se mişte frenetic, fără un rost anume, corpul tresărea în continuare şi icnea, dar lacrimile erau cele ce îl făceau să pe roşcat să se simtă mizerabil. Era oare vina lui_
- Rui, calm...Calmează-te! a strigat în timp ce l-a prins de ambele braţe şi l-a zguduit cu putere.
- Mă iubeşti...chiar mă iubeşti...nu doar ca un verişor....ci ..pe mine...chiar....mă iubeşti chiar dacă m-am comportat atât de scârbos...Îmi pare rău. Dacă nu te izgoneam de acasă atunci nu ai fi reuşit să te detaşezi şi să devii liber....apoi....doamne cât am sperat... m-am rugat să îţi fie dor de mine... , începea să râdă în timp ce continua să plângă şi să se cutremure în continuare.
- Gata..calmează-te..., a rostit bărbatul mult mai încet, strângăndu-l pe celălalt cu putere la piept. Nu întelegea schimbarea bruscă a băiatului, era ca şi cum tot ceea ce a spus până atunci era o minciună şi nu ştia motivul. Cel ce plângea ca un copil mic, în plină criză de isterie, era adevăratul Rui.
- Am... nu am vrut să îţi spun adevărul aşa... dacă îţi era dor de mine şi acceptai un Rui atât de meschin...mă iubeşti cu adevărat... . Am...
- Rui, calmează-te, nu înteleg nimic, a recunoscut Sora, stergând lacrimile şatenului. Adolescentul a tresărit de mai multe ori la rând, apoi şi-a sters lacrimile şi a vrut să se indepărteze de roşcat, dar nu a reuşit pentru că a fost strâns puternic la piept. Băiatul părea a fi un nebun evadat din ospiciu ce trecea prin cea mai mare criză din viaţa sa.
- Mama chiar te urăşte pentru că nu ai sângele ei. Dacă erai rudă cu noi poate se comporta diferit, dar eu mereu te-am iubit, Sora. Iartă-ma pentru atitudinea mea, dar eram atât de nesigur pe mine...nu vreau să mă iubeşti ca pe o rudă...şi...am aşteptat să termin anul...ca să vină vacanţa şi apoi să mă apropii de tine, a rostit rapid şi agitat, agătându-se de braţele celuilalt ca un copil mic. Îl privea pe roşcat direct în ochi pentru a îi arăta că vorbeşte serios, dar continua să lacrimeze chiar dacă începea să se calmeze.
- Nu înteleg de ce. Puteai veni oricând să ma vezi. Te primesc cu bratele deschise, aş da orice să fii al meu şi să stai cu mine, a venit replica bărbatului, plină de căldura şi iubire.
- Ba nu...nu puteam. Of...am fost atât de crud..., a continuat şatenul, mângâind chipul obosit şi îndurerat al fostului său verişor. Atitudinea băiatului era acum total diferită, plină de afecţiune şi regret, însă îl intrista pe Sora şi mai rău decât răutatea de dinainte. Lasă...Lasă-mă măcar noaptea asta să stau aici....nici nu trebuie să te uiţi la mine, nici să îmi vorbeşti...promit să plec... voi găsi undeva unde să stau...., a adăugat, mult mai agitat de parcă viaţa sa depindea de faptul dacă rămânea acolo sau nu pentru o noapte.
- Poţi sta...cum..stai..cum adică vei găsi...Rui?! a exclamat roşcatul, aşezându-se în fund, strângându-l la piept pentru a îl calma. Brusc, trupul şatenului a încetat să se mai mişte şi a început să respire încet şi adânc.
- Nu puteam....veneam aici...şi îmi afecta studiile. Mi-a zis clar...şi nu eram sigur. Dacă continuai....mă iubeai ca pe un văr.., dar iubeşti...chiar dacă am fost.... Ah, atât de meschin. Dacă rămâneam fără adopost... nu mai terminam anul..şi...
- Nu vei rămâne făra adăpost. Încerci să îmi explici că te-ai comportat aşa pentru a vedea dacă te pot iubi indiferent de ce fel de persoană eşti, nu? Ai ales o cale atât de dificilă când puteai să mă întrebi direct, a zâmbit acesta oarecum fericit că Rui a trecut prin atâtea doar pentru iubirea lui, pentru a îl face să îşi deschidă inima şi să recunoască că il iubea de mult.
- Nu puteam, a repetat adolescentul. Şi-a adunat ultimele forţe, simţind că nu avea să mai poata sta mult timp treaz şi a continuat să vorbeasca mult mai clar. Mi-a zis că dacă te aleg pe tine, pot uita că am părinţi. Geanta..în ea e tot ce am. Dacă plec de aici nu mă mai pot întoarce acasă pentru că nu mai am una.. E bine acum...Dacă Sora mă iubeşte, păi, nu contează dacă ea nu mai e mama mea., a rostit încet, dar destul de clar. Iartă-ma..,a silabisit înainte de a închide ochii şi a se lăsa pradă oboselii ce îl chinuia. Nu se aşteptase la o astfel de reacţie din partea lui Sora, bănuise că se va enerva şi că îl va opri, dar credea că doar avea să îşi declare iubirea pentru ca mai apoi el să-şi ceară scuze şi să fie impreuna. Era atât de obosit, îşi simţea trupul atât de greu încât nu a rezistat tentaţiei de a adormi. Trupul său a căzut în braţele roşcatului care privea confuz şi nu pricepea nimic, înafara de o dorinţă aprigă de a lovi sau a distruge ceva. Dacă înţelegea corect, Rui a fost nevoit să aleagă între familie şi el, să renunţe la camera şi obiectele sale pentru a putea fi îndragostit. Era furios din cauza a ce a aflat, dar bucuros că el a fost cel ales de şaten. Dacă Rui era izgonit, atunci el, Sora avea să aibă grijă de el chiar dacă nu ştia cine era.

[adyna_45]

Cum nu stia cine era? Vad bine? Cum mama mamei mamei mustelor roz de pe planeta galbena nu stia cine e Rui?! Cred ca aceste trei zile de calculator non-stop mi-au afecat grav vederea.

Dar il iubesc pe Rui acum. Nu stiu prin ce minune, dar nu-mi mai vine sa-l trimit in cel mai adanc loc din Iad. Desi nu am prea inteles. Cum "nu stia cine e" ? Are Rui vreo legatura cu Maki? Sper ca nu.

Ma bantuie intrebarea asta: "Cum adica "nu stia cine e" ?" Este inacceptabil. Am priceput ca nu erau veri de fapt, ca erau doar... vitregi. Dar... nu stia cine e? Daca e ceva de rau, jur ca iti lipesc guma de mestecat in par de sa no mai poti scoate decat cu zeama de foarfeca.

Deci, sa ne calmam... :zuppy05: Asa, gata. Continuand:

Si Maki si Sho cand vin, dragutzi de ei. Adik, cand se intalnesc? Ce o sa faca Sora, acum ca ei si-au marturisit iubirea? Cat de prost poate fi un singur om? Vai, ce multe intrebari!

Deci iar n-am nicio idee de post. Iam am scris numai aberatii aberante. Deci, in consecinta, cam atat am avut de zis.
Astept cu o nerabdare nerabdatoare continuarea.
Kissu and Ja'!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.