[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[I hate maths.]

Tam-Ta-Tam...uite-ma si pe mine(cam tarziu ce-i drept da nah...)Felicitari pentru un capitol excelent:d

Prima oara in viatza mea cand spun ca Sora e un idiot!Cum sa nu isi dea seama!!Chiar asa bat o fii fost!?...sau macar sa faca legatura intre balbaielile lui Rui.Spuuume nu alta cand ma gandesc.
Oare cum va reactiona Sora cand va afla ca el e misteriosu "violator"?
Apropo Rui se pricepe foarte bine la mintit...si Sora asta un credul..iti vine sa-l mananci nu alta:))Ca si Yaku imi pun sperantele in Maki(desi nu ii prea inghit)Da Dhoamne sa fie Rui iubirea lui Maki....hai nu fii rau God(delirez...adik Deea)
Si Shoichi e un scump:xMicutz si dragalas:d
Greseli....nu am vazut:dSincer....si oricum nu prea conteaza...nu le faci tu cu intentie.

Well....cam atat imi trece momentan prin cap.Felicitari din nou pentru capitolul foarte frumos.Sa pui repede nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:

[nolazy]

Prima oara cand am citit capitolul m-am simtit foarte deprimata de ce se intampla pe acolo, insa acum, dupa ce l-am recitit, sunt foarte foarte fericita :X.
Deci imi place cum avanseaza actiunea.Nu zic ca Rui il iubeste pe Sora inca, dar din cate am citit, mie mi s-a parut ca se cam excita cand isi reamintea ce se intamplase intre ei.
Ma bucur ca totusi vrea sa il tina aproape, desi poate este vorba numai de iubire familiala.Cel putin pana acum nu mi-am dat seama ce simte de fapt pt roscat..poate ca nici el nu stie..
A si inca ceva..pe mn Shoichi ma enerveaza al naibii de rau..Este o piedica peste tot...Sa-si caute frate alt iubit si sa-l lase pe Sora in pace :-L. Hai ca nu mai continui ca o sa ajung sa-l urasc prea rau si poate ca nu merita (inca).
A si felicitari pentru faptul ca postezi repede...imi aduce aminte de MTBL 8->
Pa pa :bye:

[Lithium-Angel]

ok..ok.. Sora o sa isi dea seama de ce se intampla....si o sa faca pe dracu in paispe. Acum nush ce aveti cu Shoichi :)) inainte nu va placea de Rui, acum aveti ceva cu saracul rozaliu. anyway...
i do post fast...so :

Capitolul 9 partea a doua
Iluzii


De ce totul trebuia sa se schimbe atat de radical? De ce trupul sau trebuia sa tremure in preajma roscatului si sa se incalzeasca ca un ibric pus pe foc de fiecare data cand era atins de el? Reactiile trupului sau i se pareau stupide, anormale si incepeau sa il scoata din sarite. Nu se mai putea concentra nici macar la ore, de fiecare data cand se gandea ca Shoichi se afla la mijloc simtea nevoia sa tipe in gura mare si sa loveasca pe cineva.
Cand ajungea acasa, idiotul sau de verisor il astepta, aruncandu-i o privire ingrijorata, dar trista. Nu credea ca Sora are sa renunte usor la a afla ce anume se intampla cu el, se astepta ca acesta sa il urmareasca cu atentie de fiecare data cand avea ocazia asta, dar devenea mult prea obositor. Isi simtea gura uscandu-se, inima ii batea cu putere si privirea i se incetosa atunci cand roscatul era in preajma lui si ii vorbea. Daca tacea putin si se uita mai lung inspre el, isi simtea picioarele topindu-se si trupul gata sa cada la pamant.
De parca asta nu era suficient, Shoichi continua sa se tina dupa el si sa ii puna zeci de intrebari.
- Rui, opreste-te naibii si uita-te la mine! a strigat rozaliul, iesindu-si complet din sarite. Se facea aproape o saptamana de cand cel mai bun prieten al sau il evita si nu stia de ce. Nu stia sa fi facut nimic care sa il deranjeze atat de tare pe saten, dar chiar daca ar fi facut, Rui i-ar fi spus.
- Scuze..., s-a oprit baiatul, oftand adanc.
Amandoi se aflau in holul din aripa de vest a cladirii liceului, departe de salile de curs si de aglomeratia de zi cu zi. Prin fereastra enorma intra multa lumina ce invaluia tot coridorul si ii facea pe oricine il parcurgea sa simta ca moare de cald. Satenul isi purta mereu camasa deschisa la primul nasture de la gat, dar rar isi lua vesta portocalie a liceului dupa el. Shoichi nu purta niciodata vesta, se simtea prea infofolit si deloc comod in ea, dar parul incepea sa ii stea din ce in ce mai bine si sa atraga mai multa atentie asupra sa.
Rui nu a spus nimic, si-a sprijinit mainile de pervazul ferestrei si si-a ridicat privirea spre ea, incercand sa gaseasca ceva, orice, care sa ii starneasca atentia si sa ii dea o scuza pentru a pleca, dar asta nu s-a intamplat. Rozaliul se afla la doar cativa metri departare, il privea intrebator si astepta ca prietenul sau sa se uite la el.
- Rui, daca am facut ceva.... Daca e legat de Sora sau de tine, orice, spune-mi ceva!
Trebuia sa ii spuna ceva. Satenul pe care il cunostea el i-ar fi aruncat in fata greseala si l-ar fi ajutat sa o repare. A asteptat cateva momente, si-a umezit buzele si a inceput sa se apropie de amicul sau. Tacerea devenea intolerabila, ceva sigur nu era in regula si era de datoria lui sa afle ce anume se intampla.
- Rui, ne cunoastem de mult timp si nu te-am vazut niciodata asa. Daca as fi gresit cu ceva, daca te-as fi dezamagit, mi-ai fi spus, nu? Vreau sa stiu ce anume te deranjeaza sau te intristeaza in halul asta. Eu...
- Sho..., a rostit satenul. Expresia de pe chipul sau il indurera pe rozaliu. Era evident ca amicul sau suferea in tacere si ca nu spunea ce are pe suflet, dar, chiar si asa, era ingrozitor sa il vada in felul acela.
Satenul s-a asezat pe pervaz si si-a urcat picioarele pe marginea lui, reusind sa le stranga la piept. Si-a lasat barbia sa cada intre genunchi, apoi a oftat din nou si a zambit trist. Lumina reusea sa ii scoata in evidenta paloarea chipului, dar si trupul obosit, lipsit de vlaga.
- Nu e vina ta, a continuat Rui, uitandu-se in ochii rozaliului. Nu stia ce sa ii spuna, daca sa ii spuna ce s-a intamplat si cum avea sa reactioneze acesta. Sunt doar...obosit...cred, a adaugat indreptandu-si privirea spre podea.
- Obosit? Tu? Tu nu esti niciodata obosit, a raspuns Shoichi, asezandu-se langa prietenul sau, imitandu-i pozitia. A zambit mai fericit cand l-a vazut pe saten uitandu-se la el si zambind.
- Hm...nu stiu. Chiar nu stiu..., a raspuns Rui, incercand sa nu para prea exagerat sau prea fals.
Nu ii putea spune celui mai bun prieten al sau ca : uite...iubitul tau s-a imbatat si m-a violat. Era si vina lui, trebuia sa ascunda termos-ul ala nenorocit si sa se care cu el cu prima ocazie. Se pregatea sa plece asa ca l-a lasat pe masa, cand a coborat din nou si l-a vazut pe Sora obosit nu a mai putut indrazni sa iasa in oras, a uitat complet ca a lasat recipientul pe masa, apoi aia s-a intamplat. Nu il crezuse pe roscat, i se parea imposibil ca o persoana beata sa faca sex, dar, evident, se inselase. Cautand pe internet „efectele bauturii”, a descoperit ca acestia pot incepe a rade in mod necontrolat, plange, saruta pe cei din jur, ii poate ataca, devenind foarte violenti, dar ca alcoolul poate si dezinhiba si stimula instinctele sexuale. Era vina lui pentru ca nu si-a crezut verisorul cand acesta i-a spus ca reactioneaza asa sub influenta alcoolului. Cu alte cuvinte, a primit exact ce a meritat, asta gandea satenul.
Poate fapta in sine putea fi trecuta cu vederea. Daca ii spunea roscatului ce anume se intamplase, cum se intamplase, acesta avea sa inteleaga si sa lase totul in urma. Poate si Shoichi avea sa inteleaga ca nu a fost cu intentie si sa il ierte, dar altceva il tortura mai tare pe saten.
Corpul sau se incalzea si nu oriunde ci „acolo”. Inima ii batea cu putere in preajma roscatului, genunchi i se inmuiau, amintirile ii navaleau in minte si cuvintele rostite ii rasunau in minte. Acel da, spus pe un ton atat de hotarat, il bantuia in fiecare noapte. L-a rostit atat de repede, fara a se gandi de doua ori, incat oricine nu l-ar fi cunoscut ar fi spus ca a planuit toate alea. Era terifiant, nu putea accepta ca a spus asta, ca a spus ca a vrut sa se culce cu acea persoana, nu cand acea persoana era Sora.
Dar...s-ar fi culcat cu un barbat daca acela nu ar fi fost Sora? Nu, nu s-ar fi culcat niciodata cu un barbat. Adevarul e ca nu ii placuse niciodata de nimeni asa ca nu prea daduse importanta iubirii sau actului celui mai reprezentativ pentru manifestarea ei, sexul. Stia ca una e sa se culce cu o persoana pentru care are sentimente si ca alta e sa ajunga in patul unui oarecare, dar sexul era sex indiferent cu cine il facea. Durerea tot era prezenta, atingerile tot aveau loc, buzele tot faceau contact si limbile celor implicati tot aveau sa se uneasca intr-un sarut pasional, deci care era marea diferenta? Ah, da, sentimentele.
Asta il distrugea pe el. Nu reusea sa spuna ce anume facuse el. Facuse dragoste cu verisorul sau, cu sentimente implicate, sau sex? Daca era prima varianta, atunci ce simtea mai exact pentru Sora?
Cat timp nu putea raspunde la asta, cat nu afla ce simte, nu putea sa vorbeasca cu Shoichi si sa ii spuna ce il apasa pe suflet.
Reactiile sale, felul in care se simtise atunci, imbujorarea chipului sau de fiecare data cand il vedea pe Sora, tremuratul trupului sau, toate erau cauzate de niste sentimente, dar nu stia de care anume. Se simtea asa din simplu motiv ca ii placuse sa se culce cu un barbat sau pentru ca se culcase cu Sora?
Daca ii placea idea de a se culca cu un barbat atunci avea sa se simta la fel indiferent cu cine se culca. Putea fi vorba de un necunoscut de pe strada, un profesor din liceu sau un coleg de clasa, dar incercase deja asta. Se gandise la ce insemna sa se culce cu Akimoto, unul dintre colegii sai, si imediat i-a venit rau.
Si-a simtit stomacul intorcandu-i-se pe dos si inima oprindu-i-se in piept, deci nu putea sa fie prima varianta.
Atunci...ii placuse cele intamplate pentru ca cealalta persoana era Sora, dar nu reusea sa priceapa ce anume avea Sora atat de special incat sa il determine sa accepte posibilitatea de a se culca cu el, insa nu cu oricine altcineva. Roscatul era verisorul sau si se simtea apropiat de el, ar fi vrut sa stea mereu cu el, dar asta era normal pentru ca sunt familie, era o companie placuta si reusea mereu sa il faca sa se simta bine, insa de la o ruda sociabila pana la un amant sau iubit era cale lunga. Nu avea cum sa accepte varianta asta. Sora nu putea fi iubitul lui. Nu il putea iubi pe roscat in felul ala si punct.
- Rui, iar esti cu mintea altundeva, a rostit rozaliul.
Satenul nici nu observase ca s-au intors in sala de curs, ca o intreaga ora a trecut fara ca el sa auda macar un cuvant din spusele profesorului, ca se comportase ca un robot si a ajuns sa stea la masa, in cantina, langa Shoichi.
- Ah....scuze. Ce spuneai? a intrebat, de data asta zambind, fericit ca a ajuns macar la o singura concluzie legata de situatia in care se afla.
- Te intrebam ce parere ai despre blondul ala. Nu am apucat sa vorbim despre asta. Nu prea ma deranjeaza ca Sora s-a culcat cu el, dar mi-am dat seama ca va trebui sa fac si eu asta.
Satenul si-a sorbit sucul si a continuat sa il priveasca pe rozaliu. Cum adica nu il deranja? Un total necunoscut, destul de frumos pe deasupra, a avut relatii sexuale cu iubitul sau, il saruta in vazul lumii si pe el nu il deranja? Era stupid. Cat despre revelatia lui, Rui simtea nevoia sa rada. Ce om in deplinatate mintala ar fi inceput o relatie cu un barbat fara a fi constient inca de la inceput ca va trebui sa se culce cu el?
- Cred ca e in regula. Sora nu o sa il mai vada, a raspuns satenul, stiind ca trebuie sa raspunda ceva inainte ca Shoichi sa inceapa sa il mustreze pentru neatentia de care dadea dovada.
- Asta e bine, dar.... Tu esti verisorul lui, nu? Sora s-ar putea sa iti spuna daca vrea asta...sa se culce cu mine, vreau sa spun. Si eu cred ca ar trebui, dar...cand ar trebui sa o fac? In weekend-u asta ar fi prea devreme?
Rui nu a mai putut spune nimic. A facut ochii mari, a inghitit in sec, a intredeschis gura pentru a spune ceva, dar a reusit doar sa isi scape cana din mana, aceasta cazand la pamant si spargandu-se.
Shoichi s-a ridicat imediat, s-a lasat la pamant si a inceput sa adune cioburile, apoi si-a aruncat privirea spre saten. Baiatul statea nemiscat, inca nu constientza ca isi scapase cana din mana, se uita drept inainte si statea cu gura deschisa de parca vazuse cine stie ce.Cateva secunde mai tarziu, a tresarit brusc si s-a lasat la pamant pentru a aduna cioburile. Incerca sa nu reactioneze asa cum ar fi simtit nevoia, dar nu se putea abtine din a nu se arata uimit.
Daca Shoichi vorbea serios, daca chiar intentiona sa se culce cu Sora, atunci avea sa aiba parte de acelasi tratament pe care il primise si el. Nu forta sau brutalitatea era problema. Roscatul avea sa il atinga si sa il sarute pe rozaliu, sa il faca pe acesta sa se incalzeasca si sa tremure, sa icneasca si sa isi incordeze spatele. Sora avea sa se elibereze si in rozaliu, fara a sti macar ca a facut asta si cu propriul sau verisor.
Chipul sau s-a inrosit automat, ochii au inceput sa ii lacrimeze si simtea nevoia sa se inchida intr-un loc intunecos. De ce reactiona asa? Incepea sa se sperie din nou, de data asta de propriile sale actiuni. Devenea insuportabil si greu de controlat, nu mai putea ascunde asta, dar nici nu putea dezvalui ce s-a intamplat. Fiind verisorul lui Sora, ruda de sange, nu putea sa ii impiedice pe cei doi din a fi impreuna, nu putea sa le zica sa inceteze sau sa se desparta, sa stea departe unul de celalalt. Ar fi fost imoral sa isi roage varul sa il atinga si sa il sarute numai pe el, sa se culce numai cu el. Era pacat sa simta toate aceste lucruri pentru roscat, dar le simtea.
- Esti bine?
Shoichi nu avea nici o vina. El nu putea sti ca cel mai bun prieten al sau se culcase cu propriul sau verisor si incepea sa se simta atras de acesta. Rozaliul nu putea anticipa sau banui macar ca prietenul sau din copilarie dorea sa il smulga pe roscat si sa il pastreze pentru sine. Shoichi nu putea afla ca amicul sau isi dorea propriul var, iubitul lui.
- Scuze, cred ca am ramas putin socat, a raspuns rapid. Nu ma asteptam sa te aud zicand asta, dar...eh...cand ai mai avut tu relatii cu barbati, nu? E ceva nou si pentru mine ca prieten bun al tau. Nu cred ca sunt in masura sa iti dau sfaturi, a continuat pe un ton serios, uitandu-se direct in ochii rozaliului.
Ala era Rui pe care Shoichi il recunostea. Baiatul caruia nu ii era frica sa se uite in ochi cuiva, care spunea ce avea de spus si era sincer cu cei din jur. Ala era prietenul lui cel mai bun.
- Inteleg, a zambit rozaliul. Chiar daca esti varul lui si prietenul meu cel mai bun, asta nu inseamna ca stii tot ce simte el sau isi doreste. Poate ar trebui sa vorbesc direct cu el. Rui, orice s-ar intampla intre mine si Sora, noi vom ramane mereu prieteni, nu?
Satenul a zambit, dar cumva fals. Il ranea adevarul spus de rozaliu, cel cum ca nu stie tot ce simte si isi doreste Sora, dar era mai trist din cauza lui Shoichi. Amicul sau era inocent din fire, nu gandea niciodata ce e mai rau despre o persoana, prefera sa vada partea buna a lucrurilor si sa dea tuturor o a doua sansa. Daca cineva ii gresea, el il ierta cu un zambet pe buze si isi continua prietenia fara a pune la suflet acel incident. Chiar daca era timid si uneori se incurca in propriile sale fapte, de cele mai multe ori nici nu reusea sa spuna exact ce isi doreste, Shoichi era cel mai bun prieten pe care il poate cere cineva. Era normal ca rozaliul sa puna o astfel de intrebare fara a se gandi ca ceva rau se poate intampla intre Rui si Sora, dar asta nu insemna ca satenul nu isi punea intrebarea pentru el.
Nu putea sa nu se intrebe daca cei doi aveau sa ramana prieteni dupa ce ii spunea, daca ii spunea, ca e atras de iubitul lui si il vrea pentru sine. Ce ar fi facut Shoichi daca s-ar fi dus la el si i-ar fi spus ca il iubeste pe Sora mai mult decat ca pe un verisor, ca s-a culcat cu el si vrea sa o faca din nou? Probabil s-ar fi dat la o parte, asa era rozaliu. „Stai...”, a inganat satenul, oprindu-se la cativa metri in spatele lui Shoichi.Cand s-a pomenit de „ a o mai face o data”? Nu a spus niciodata ca vrea sa se culce din nou cu Sora, dar gandurile sale pareau sa declare adevaratele sentimente cu mult inainte ca Rui sa fie pregatit sa le accepte.
Era usor sa spuna ca il iubeste pe Sora si ca vrea sa se culce cu el, dar asta nu insemna ca si putea face asta. Daca accepta ca isi iubeste verisorul intr-un mod nepotrivit, ca pe un iubit, avea sa paseasca pe o cale greu de ocolit si ce putea fi fara intoarcere. Avea sa se lupte sa isi ascunda sentimentele, sa planga in tacere dupa roscat, sa simta gelozie de fiecare data cand cineva se apropie de el, sa fie macinat si rupt pe dinauntru, sa fie torturat de gandul iubirii neimplinite. Avea sa apese de bunavoie pe butonul de autodistrugere si nu avea sa fie tocmai cea mai rapida automutilare. Daca accepta ca il iubeste, ca il doreste, avea sa traiasca cu asta o viata intreaga si sa isi distruga orice viitor. In plus, chiar daca dorea sa se culce cu Sora, sa fie din nou al lui, asta nu insemna ca avea sa se si intample.
Ce avea sa faca? Sa il imbete pe Sora si sa initieze actul sexual? Nici gand. Nu putea face asta. Nu conta cat de mult il dorea si il iubea. Ar fi fost prea ipocrit, prea marsav din partea lui. In felul acela, il trada si pe Shoichi si pe Sora, dar se trada si pe sine. Nu a fost invatat sa gandeasca in felul asta, principiile si felul de a gandi il impiedicau sa vada optiunea ca una viabila, dar mai important de atat erau sentimentele ce il uneau de cei doi.
Shoichi era prietenul lui din copilarie, cel cu care a impartasit orice secret, ce i-a impartasit secrete, cel ce ii era mereu aproape si il ajuta fara a pune intrebari. Sora era verisorul sau, aveau acelasi sange.
El nu era un nenorocit, il iubea si pe rozaliu si pe roscat, nu avea rautatea si nici egoismul necesar pentru a ii rani pe amandoi numai pentru a isi satisface propria dorinta. Prietenul sau era serios, lua in considerare posibilitatea de a se culca cu iubitul sau, Sora era la fel de dulce si protectiv, atent cu Rui, amandoi aveau iluzii si vise de implinit. Shoichi spera sa aiba o relatie buna cu roscatul, Sora dorea sa ajunga chirurg, pana si brunetul acela enervat avea o ambitie, cea de a pasi pe urmele tatalui sau, numai el, doar el, verisorul mic si nestiutor al lui Sora nu putea spera la nimic.
Chiar daca isi dorea sa fie cu acel barbat, asta nu avea sa se intample. Nu atat cat erau verisori. Ce stupid...erau verisori si aveau sa fie mereu asa. Nu putea autodeclara ca nu mai e varul roscatului si sa inceapa sa il seduca.
„ Ar fi atat de minunat daca nu ar fi verisorul meu.” a gandit satenul in timp ce a oftat, dar a alungat imediat acel gand. Daca Sora nu ar fi fost ruda cu e, probabil nu avea sa il intalneasca vreodata si nici sa fie atat de apropiat de el. Ei ar fi facut parte din lumi diferite daca nu aveau o legatura de sange. Roscatul ramanea verisorul sau, dar si obiectul dorintei sale. Inima deja nu mai cauta o portita de scapare, eliminase orice alta varianta, era hotarata sa il iubeasca pe barbat, sa sufere pentru el. Rui era gata sa se autodistruga daca nu avea cum sa isi implineasca iubirea.

[I hate maths.]

Well....se pare ca iar ne surprinzi cu un nou capitol foarte frumos.

Imi urasc viatza!De ce trebuie sa se indragosteasca de el....nu sunt si alte persoane pe lume!?Inteleg ca s-a culcat odata cu el dar asta a fost pura greseala.Daca vrea sa se culce iar cu el n-are decat sa spere si sa viseze:die:
Scuze dar NU il suport deloc pe Rui:yada:Pentru simplul fapt ca are sentimente pentru Sora.Sora trebuie sa fie a lui Shoichi.Macar si-a dat si Rui seama ca el si Sora nu vor fii never impreuna.Inteligent pana la urma baiatu.Chiar daca nu il(prea)plac trebuie totusi sa il laud pentru gestul maret e a suferi in tacere si de a-i lasa pe Sora si rozaliu in pace.
Totusi aseara nu puteam sa dorm si m-am gandit la o chestie interesant:ma gandeam la varianta ca Maki sa se fii indragostit de Shoichi(:...:vorbesc prostii)
Ma rog lasam la o parte ideile mele.A fost un capitol frumos si lung:bv:

Well sper sa pui repede continuarea.Mult noroc in continuare.Kiss ja-ne:bye:

[Namine]

Ohhh.....
Ce-avem noi aici? Rui vad ca e intr-o stare emo rau de tot... singuratate, depresie... Yeah, lol :)) Chiar daca o mare parte se bazeaza pe sentimentele lui, dupa cate observ :D , mi-e cam greu sa-l inteleg pe deplin...
Eh, poate o sa imi dau si eu seama pana la urma :D
Oricum, imi place foarte mult fic-ul si abea astept sa vad cum vor decurge lucrurile si sunt curioasa ce va face Sora si cum va reactiona cand va afla ce tampenie a facut. Ei bine, poate n-a fost chiar o tampenie... cel putin l-a facut pe Rui sa-si dea seama ce simte cu adevarat...

Thx for the big chapter ^_^

p.s.: Ce mai face Maki? :-"

[adyna_45]

Bun. Mi-am infrant dusmana cea mai de temut, cea ce ma dovedea de fiecare data cand imi indemnam constiinta cazuta si plina de rani, sa inceapa a lupta iar. Pe scurt, am gasit o pastila pentru lene.

Nu critic. Nu mai critic! Sunt in vacanta, iar in vacanta lumea nu critica! Si nici nu mai ai neaparata nevoie de criticile mele, deoarece tehnica ta de a scrie, a pune virgule, a descrie stari de spirit si altele s-a imbunatatit considerabil.

Ceea ce nu-mi place absolut deloc este inacceptarea lui Rui. De ce mama papucilor mei albastri de la cocolino nu accepta ca il iubeste pe Sora si gata?! Dar nu, sa nu carecumva sa doarma si el o noapte bine. Sa nici nu indrazneasca ca puna geana pe geana fara sa se viseze sarutandu-l pe Sora. Nicidecum! E de neconceput! (Asta a fost o criza de-a mea de razvratire. Asa fac cand ma suprasolicit sa inteleg un personaj.) Si Sora, ca fraieru, nu face legatura intre lichioru de oua si sechelele lui Rui. Saracul... si mai vrea sa ia examenu' la medicina. Cu asa o logica, nu l-ar lua nici Einstein (bine... Einstei banuiesc ca nu l-ar lua oricum...). Ma face sa-mi doresc sa-i sparg tot lichioru ala de oua in cap.

Shoichi e simpatic, dar nu e bun pentru Sora. Am eu un simtamant (gresit), care imi zice ca Shoichi ii e destinat lui Maki... sau ma insel? Oricum, e atat de naiv si de benign... E un mic copilas leganat de vise.

O, nuuu! Te rog, nu! Te rooooog! Te implor ca Maki sa nu faca nimic. E la spital, e in operatie... pierde un pacient, face ceva doar nu se baga intre Rui si Sora! Mi-e frica, Lithium, mi-e frica!

Atat am avut de zis. Astept urmatorul capitol. :D
Kissu and Ja'! :)

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[iluzie optica]

Foarte dragut ficul. Imi place cum scrii de aceea de fiecare data cand apare un fic de al tau repede dau click si nu ma mai misc din fata calculatorului. Sunt noua dar iti citesc ficurile de mai mult timp. Stiu ca scrii deja mult, dar stii si tu cum suntem noi mereu nemultumiti. Vrem mai mult. In fine in minte mi s-a conturat un cuplu: Rui+Maki ( nu stiu de ce). Dar vad ca tu ai alte idei. Tot imi place, nu iti face griji. Nu pot sa iti dau sfaturi si nici sa te critic pentru ca e tarziu si nu am fost atenta la greseli. De data asta doar te laud, cine stie data viitoare...Oricum astept ca intotdeauna cu rabdare(glumesc, nu prea am rabdare) o continuare.

[Lithium-Angel]

deci, m-am chinuit destul de mult cu acest capitol. nu am stiut cum sa fac sa nu sune siropos, dar nici ingrozitor de stupid. sper sa va placa capitolul. astept cu nerabdare comment-urile voastre. remember to reply. enjoy

Capitolul 10
Debusolat

Inima ii batea cu putere si sangele ii fierbea in vene. Isi putea simti picioarele inmuindu-se si pamantul fugindu-i de sub talpi, dar mai grav de atat era privirea celui din fata lui. Roscatul nu isi putea misca corpul, statea drept in fata satenului, mainile sale ii erau inca intinse inspre baiat, dar stateau atarnate in aer. Ochii mari si verzi-albastrui straluceau cu o forta nemaipomenita transformandu-se usor intr-o frumoasa reprezentare a unirii cerului cu marea. Se uitau fix inspre celalalt, nu clipea si nici nu tremurau. Buzele sale erau usor intredeschise, ramase asa dupa ce acesta a fost gata sa spuna ceva, dar de fiecare data cand incercau sa se uneasca sau sa se deschida complet, barbatul simtea un nod in gat, inghitea in sec si isi umezea buzele cu limba. Firele de par rosiatice din breton ii coborau peste ochi si ii acopereau in anumite parti, dar nu il impiedicau pe acesta sa vada chipul verisorului sau.
Umerii ii erau ridicati, spatele incordat, picioarele tepene, dar inima ii batea cu putere. Se uita la Rui si nu stia ce anume sa faca pentru ca nu se asteptase la asta. O puzderie de emotii puneau stapanire pe el, de la cele mai inocente pana la cele mai terifiante sentimente posibile, facandu-l pe Sora sa se simta pierdut si incapabil sa reactioneze. Sentimentul de vinovatie i-a fost trezit la viata, si-a simtit inima injunghiata de cutitul invizibil al propriei lui vulnerabilitati, ochii incepeau a ii lacrima usor cu toate ca acesta incerca din rasputeri sa nu planga. Nu avea el dreptul sa planga sau sa fie trist, asta isi spunea in gand. Nu isi putea aminti cum a inceput asta sau de ce s-a ajuns la o astfel de situatie, insa nu conta. Trupul sau incepea sa transpire, hainele de pe el pareau a dori sa i se lipeasca de trup, mainile ii erau furnicate si gatul il ustura, dar nu se putea ingrijora pentru sine. Chiar daca lui ii venea sa planga si sa tipe, cel din fata lui facuse asta deja si parea a continua sa sufere. De ce a trebuit sa continue sa insiste?
S-a trezit speriat, a avut din nou acel cosmar, s-a ridicat din pat si s-a apropiat de usa verisorului sau. Era sambata dimineata si amandoi inca se aflau acasa. Se facea exact o saptamana de cand Rui se comporta ciudat si chiar daca aflase motivul acestui comportament, Sora nu putea accepta ca era doar asta. A privit podeaua, apoi si-a intins mana spre clanta si a apasat. Credea ca avea sa gaseasca usa inchisa, satenul il evita atat de mult si se comporta atat de ciudat incat nu l-ar fi uimit daca usa de la camera lui era inchisa cu cheia, dar a reusit sa o intredeschida larg. Purta un tricou larg si o pereche de pantaloni scurti, noaptea devenea din ce in ce mai frig si se putea simti tremurand, asa ca putea intra fara jena in camera verisorului sau. S-a oprit in tocul usii si a privit in interiorul camerei. Jaluzele erau ridicate lasand lumina soarelui sa patrunda in intreaga camera, totul era aranjat ca mai inainte, doar Rui parea a fi scos din elementul sau. Era imbracat cu pijamale, trupul ii era acoperit cu o plapuma ce parea destul de groasa, parul ii acoperea cu tot chipul, dar picaturile de transpiratie erau vizibile. Chipul sau era crispat, usor rosiatic in apropierea ochilor si a obrajilor, buzele ii tremurau si la fel si trupul ce statea incolacit in jurul unei perne imense si a cearceafului de pe pat. Mainile sale erau stranse la piept, degetele lungi strangand cu putere de materialul pernei, picioarele ii erau stranse in jurul acelei perne lasand doar gleznele sa iasa in afara lenjeriei de pat pentru a fi expuse vederii. Roscatul a clipit usor si a inceput sa se apropie de patul verisorului sau. Il vedea pe acesta suferind, ceva continua sa il bantuie pana si in somn iar asta il demoraliza complet pe Sora. S-a asezat pe marginea patului si si-a intins mana spre parul satenului pentru a il aranja. Rui avea parul ud, pielea capului ii era si ea transpirata, chiar si gatul. Barbatul a incercat sa desfaca macar primul nasture de la camasa de noapte a baiatului, dar nereusind si-a propus sa ridice plapuma de pe el. Chiar daca toamna era doar la cativa pasi distanta, Rui avea sa moara de cald infofolit in halul ala. A ridicat plapuma si a observat ca mijlocul baiatului era dezgolit. A dat sa ii acopere spatele, dar s-a oprit brusc. Doua semne rosiatice, evident cauzate de saruturile cuiva, ieseau in evidenta exact langa ceea ce parea a fi urme de zgarieturi. Inima barbatului s-a facut ghemotoc, apoi chipul sau s-a inegrit de furie. Cine i-a facut asta verisorul sau ? Cine l-a adus in stadiul in care pana si noaptea are cosmaruri? Nu avea sens. Daca Rui acceptase ca asta sa se intampla atunci urmele nu isi aveau rostul decat daca cealalta persoana a fost o bestie fara suflet caruia nu i-a pasat de ceea ce ii face partenerului sau. Un lucru nu si-l putea scoate din minte chiar daca accepta varianta baiatului. Urma de sange, urma de substanta albicioasa, carpa pe care a gasit-o plina cu sange, toate indicau ca asta s-a intamplat chiar acolo, in casa lor. Nu reusea sa inteleaga cine a fost acolo, cine era atat de apropiat incat sa poata intra in casa fara sa ridice suspiciuni. Era adevarat ca nu prea isi petrecea ziua inauntru si ca se intorcea tocmai seara tarziu, dar ar fi trebuit sa observe o persoana straina.
Sora incerca sa ii aranjeze parul, dar parea a reusi doar sa il faca pe baiat sa tresara. Chipul sau s-a imbujorat complet, facandu-l pe barbat sa se uite la el uimit, apoi a inceput sa devina din ce in ce mai palid pana cand cateva lacrimi si-au facut aparitia pe obrazul lui.
„Rui!!!” a strigat, nestiind ca avea sa inrautateasca lucrurile. Verisorul sau a facut ochii mari, s-a uitat direct in ochii roscatului, apoi, ca un robot automat, s-a ridicat direct in genunchi si s-a dat jos din pat, indepartandu-se din ce in ce mai mult pana cand mainile sale au atins biroul. Nu se mai putea vorbi doar de transpiratie. Rui incepuse sa gafaie si sa tremure inca de prima oara cand roscatul a inceput sa il atinga, dar parea ca lucrurile sa inrautatesc si mai mult.
- Sora...m-ai...m-ai speriat..., a vorbit baiatul, pe un ton atat de scazut si stins de viata incat orice l-ar fi auzit ar fi putut jura ca de abia a iesit din spital in urma unei boli grave.
- Nu crezi ca te sperii cam des? a intrebat roscatul, mai mult ingrijorat decat retoric, dar destul de suspicios. Rui statea lipit cu fundul de birou si parea sa vrea sa rupa marginea acestuia cu doar unghiile sale.
- Nu e vina mea ca ai intrat in camera mea! s-a rastit satenul. Nu dorea sa fie in mod intentionat rautacios, dar nu se putea abtine. Simtea ca doar prin tipete si indiferenta il putea indeparta pe Sora suficient de mult incat sa nu mai resimta acele emotii nepotrivite ce ii invaluiau trupul.
- Adevarat. Imi cer scuze, esti bine? a intrebat din nou, ridicandu-se in picioare si incercand sa se apropie de verisorul sau.
- Da, sunt bine. Ah...e atat de tarziu. Faci tu micul dejun cat ma schimb eu?
Parea doar o incercare de schimbare a subiectului, dar Sora a aprobat si a inceput sa coboare scarile. Nu era nimic ca inainte, totul incepea sa capete contururi ciudate, dar nu intelegea de ce.
Chipul satenului continua sa fie palid chiar si dupa ce acesta a inceput sa manance. Era imbracat intr-un tricou cu maneca lunga si pantaloni trei-sferturi de parca nu dorea ca cineva sa ii vada trupul, dar asa si era. Nu reusea sa faca toate semnele de pe trupul sau se dispara, stia ca trebuia sa le mai acorde putin timp inainte de a se putea autodeclara curat, dar era vorba mai mult de efectul psihologic a ceea ce se intamplase decat urmele in sine. Cele mai multe disparusera deja, insa nu si senzatia pe care acestea le-au lasat in urma lor. Putea fi complet lipsit de semne, tot le-ar fi simtit prezenta si nu ar fi indraznit sa isi arate trupul.
- Rui, sigur esti bine? Poate te-ai imbolnavit..., a murmurat roscatul, apropiindu-si chipul de cel al satenului. Rui a inghiti in sec si s-a indepartat, intocmai cum Sora se asteptase sa se intample. E suficient, a continuat, ridicandu-se in picioare, privindu-si verisorul foarte serios.
- Sora?!
- Pot accepta ca te-ai culcat cu un barbat, dar nu in casa asta. Altceva s-a intamplat si vreau sa stiu ce. Sunt de acord cu sex-ul, dar nu ar fi trebuit sa te aduca in starea asta. Cine e persoana, Rui?
Satenul a inmarmurit. Chipul sau a devenit alb ca varul si ochii sai si-au pierdut toata stralucirea. Trupul ii tremura si buzele ii erau uscate, isi simtea din nou corpul invadat si furat de persoana roscatului chiar daca acesta nu ii facea nimic.
- Nu e problema ta, a raspuns baiatul, ridicandu-se de la masa pentru a se intoarce in camera sa.
- Ma pot gandi doar la cateva persoane. Este cumva vorba de vreun profesor? Ei pot merge in vizite la elevii lor fara a ridica suspiciuni. Asta e?
Sora nu dorea sa accepte idea cum ca el ar putea fi cel vinovat. Era si asta o posibilitate. In termos se aflase lichior, el ridicase termos-ul si probabil si bause ce era inauntru, din cauza asta s-a trezit mahmur, dar ar fi putut sa il atace pe baiat. Totusi, daca asta s-a intamplat, trebuia sa gaseasca o dovada pe propriul sau trup, nu? Dar...
Chipul roscatului a fost cel ce a devenit palid. Carpa pe care a gasit-o era plina de sperma, era clar ca nu poate afla a cui e fara a starni atentia celor din jur, dar putea fi una dintre metodele prin care orice dovada a fost stearsa.
- Rui, daca nu imi spui mie le vei spune lor. Parintilor tai! a amenintat acesta, prinzandu-l pe saten de incheietura mainii tocmai cand dorea sa urce prima treapta. S-a oprit si a incremenit. Nu s-a luptat intocmai cum se asteptase barbatul sa o faca. Cand si-a intors privirea inspre el, lacrimile deja ii curgeau pe obraz si chipul ii era complet rosu.
- Nu...nu le spune..., s-a balbait tanarul, incercand sa il prinda pe verisorul sau de mana. Corpul ii tremura, dar reusea sa spuna printre sughituri macar atat. Nu, continua sa repete in nestire.
- Rui, daca e ceva grav trebuie sa le spui. Rui...., a soptit roscatul hotarat.
S-a ridicat in picioare si a inceput sa mearga inspre telefon. Inima ii batea cu putere si se simtea ingrozitor de rau, stia ca avea sa sufere si el consecintele cand matusa lui avea sa afle ca nu a reusit sa isi protejeze verisorul, dar era pentru binele satenului si pentru el ar fi facut orice.
- Nu..nu poti!!! s-a miscat satenul, alergand inspre roscat, prinzandu-l cu putere de mana cu care dorea sa ridice telefonul. Gafaia si parea ca intra intr-o criza de astm, dar chipul sau era mai ingrijorator. Am zis sa nu!! a tipat din nou, luand telefonul din mana verisorului sau numai pentru a il arunca la pamant cu putere.
- Rui.., dar....
- Am zis nu!!! Nu vreau sa pleci!! Nu vreau sa dispari iar!!
Rui incepea sa se inece cu propria sa saliva, era atat de nervos incat nici macar trupul nu il mai asculta. Tremura in nestire, dorea sa fie cat mai departe de roscat, dar il tinea mult prea strans pentru a putea fi indepartat. Tipa, dar in acelasi timp vocea sa era ragusita si gata sa se stinga oricand. Chipul ii era palid, dar buzele ii erau complet rosii si continuau sa tremure.
Roscatul a ramas impietrit, cateva lacrimi au inceput sa ii coboare pe obraz. De ce a trebuit sa insiste?
- Eu...., a murmurat usor, dar reusind sa atraga atentia verisorului sau. Am fost eu? a silabisit, incapabil sa vorbeasca mai tare. Ochii sai au ramas atintiti asupra satenului, dar firele de par i-au acoperit complet.
- Nu, nu le spune!! a inceput sa tipa Rui, agatandu-se de ambele brate ale roscatului. Sora nu a mai putut sa ramana incremenit, mainile sale au reactionat de indata ce au simtit trupul baiatului cazand la pamant, la fel si picioarele care s-au coborat si l-au ajutat pe barbat sa cada in fund in timp ce il tinea pe Rui in brate. Nu le spune, Sora! Nu trebuie sa le spui!
- Rui, calmeaza-te....Te rog, calmeaza-te.
Sora si-a schimbat tonul complet. Si-a dat seama ca daca era agitat nu avea nici o sansa sa il calmeze pe baiat si sa il faca sa isi vina in fire. Vocea sa a devenit mult mai calda si mai blanda in timp ce bratele sale l-au inconjurat pe saten si l-au strans la piept. Trupul tremurand al satenului a inceput sa se destinda, dar si sa tresara la fiecare miscare a mainilor roscatului.
- E vina mea...eu te-am adus in starea asta...imi pare atat de rau... . Rui, iarta-ma! a soptit roscatul in timp ce il tinea strans la pieptul sau pe adolescent. Rui s-a oprit din plans, chipul sau s-a imbujorat complet, lacrimile au incetat sa ii mai curga, dar ochii au continuat sa ii sclipeasca usor, trupul sau parea a isi recapata forta de dinainte. Inima ii batea ingrozitor de puternic si mult prea rapid, capul il durea si privirea inca ii era incetosata, dar ceva se declansase in interiorul satenului. Baiatul si-a sters chipul, apoi si-a pus ambele maini pe umerii roscatului si s-a dat usor in spate. Sora a tresarit usor si a inceput sa il priveasca pe baiat.
- Sora..., a murmurat adolescentul, incercand sa isi ridice privirea inspre verisorul sau.
Si-a strans pumnii, si-a muscat buza inferioara, apoi l-a privit pe roscat direct in ochi. Sora a cazut pe spate, dar a reusit sa se sprijine in cot inainte de a cadea cu totul la pamant. Barbatul si-a ridicat mana spre obrazul sau, resimtea inca lovitura primita, dar nu putea decat sa clipeasca si sa il priveasca ciudat pe cel din fata lui.
- Considera asta ca o revansa. Parintii mei nu trebuie sa afle, clar? Daca afla....jur ca am sa te urasc pentru tot restul vietii mele si am sa mor numai pentru a te bantui!
Roscatul a inceput sa il priveasca uimit, a dorit sa ii spuna ceva, dar satenul a urcat scarile atat de repede incat l-a lasat pe barbat de unul singur, incercand sa inteleaga ce se intampla.
Simtea ca se sufoca, sangele ii pulsa puternic, trupul ii tremura si incepea sa se resimta. Chipul i s-a inrosit brusc si mainile sale i-au coborat pana la bust unde au acoperit barbatia acestuia. Ii trecuse prin minte posibilitatea ca el sa fie vinovat mai ales in dimineata din acea zi cand s-a trezit foarte excitat si mai mult decat satisfacut, dar nu isi imaginase ca motivul era tocmai verisorul sau. Cum putea fi suficienta o singura imbratisare atat de banala pentru a il excita din nou? Isi simtea stomacul intors pe dos, dar nu era vina satenului ci a sa. Se simtea murdar, nenorocit, unul dintre acei tipi de atunci si nu putea gasi nici macar o singura scuza care sa il deosebeasca de ei.
Lacrimile au continuat sa ii curga pe obraz, dar numai din cauza vinovatiei pe care o simtea in suflet. Restul sentimentelor care il invadau ii spuneau, fara voia lui, ca totul a fost normal si ca trebuia sa se intample asa.
Rui isi incuia usa de la camera in timp ce incerca sa isi tina lacrimile pentru a nu ii cadea pe obraji. Lasand deoparte faptul ca tocmai isi pocnise verisorul si ca fusese imbratisat atat de strans, nu isi putea crede ochilor ca a reactionat in halul ala. Furnicaturile au reinceput sa ii parcurga intreg trupul, coborand din ce in ce mai jos pana intre picioare unde era cuprins de o caldura ciudata.
Sora stia acum ce s-a intamplat si cu cine s-a culcat satenul, dar asta insemna si ca totul avea sa se schimbe intre ei. Pe langa asta mai era si Shoichi care intentiona sa se culce cu verisorul colegului sau. Baiatul si-a lasat trupul sa cada la pamant, apoi mainile sa ii coboare intre picioare. Era jenant si pacat, dar nu se putea abtine. Adanc in sufletul sau spera ca Shoichi si Sora sa nu apuce sa se culce impreuna, pacat ca rozaliul nu stia asta.
Mobilui roscatului a inceput sa sune doar la cateva minute dupa ce Rui s-a intors in camera lui. Sora a raspuns si a inceput sa se balbaie. Asculta ceea ce ii spunea celalalt, dar nu putea sa rationalizeze ce insemna asta. Rozaliul il invita la el acasa chiar a doua zi pe motiv ca vrea sa incerce sa mearga mai departe de saruturi. Inima barbatului s-a oprit pentru cateva secunde, insa nu din cauza a ceea ce auzea ci din cauza lui Rui. Tocmai aflase ca s-a culcat cu verisorul sau, era prea devreme pentru a auzi de la Shoichi ca vrea sa se culce cu el.
Inima i-a revenit la viata si a inceput sa bata din ce in ce mai rapid in timp ce singurele cuvinte care le putea rosti roscatul erau da si bine, cuvinte rostite mai mult din obisnuinta pentru ca mintea sa era in alta parte. Continua sa se gandeasca ca trupul sau s-a aflat deasupra celui al verisorului sau, ca mainile sale l-au atins si ca buzele lui au lasat acele semne, dar cu cat se gandea mai mult la asta cu atat se simtea mai excitat si devenea mai dornic sa stearga acele ganduri. Poate daca se culca cu Shoichi avea sa uite ca a facut acea mare greseala, cel putin asta spera. Oare avea sa descoperere ca se inseala?

[chrissta]

Lithy, esti geniala... I-ai facut sa fie atat de ... Ummmm, de dornici si constienti de prezenta lor. Poate ca o sa fie ceva serios, nu ?

Sincer, nu m-as fi asteptat ca Sora sa reactioneze in halul ala. I mean, dupa ce a aflat ce a aflat l-a mai si imbratisat pe Rui. Iar palma primita de la Rui a fost alta actiune la care chiar nu ma asteptam.

Si totusi, va reusi vreodata Sho sa il faca pe Sora sa simta cum a facut-o Rui ? ... Eu sper ca nu , pentru ca sunt pro relatiei dintre cei doi veri.

Multa insipiratie.
CHU!

[nolazy]

Uhuhuuu, acest capitol a fost intr-adevar fantastic :X
Deci da, stiam eu ca se potrivesc.Si acum, cand incep sa se apropie unul de altul, imi dau seama ca nu m-am inselat.Sunt atat de draguti..tot capitolul m-a tinut cu sufletul la gura, si cand am vazut ca se apropie de final, imi doream sa nu fie adevarat.
Rui a inceput sa-si iubeasca verisorul, Sora nu mai are nici el mult..si daca tot se excita unul in prezenta celuilalt ce mai asteapta? Sa se bage odata in pat :)).In fine, eu mi-as dori sa-i vad facand sex tot timpul, dar tu sti mai bine ce tre sa le faci : P. Oricum, abia astept momentul cand o vor face iar 8->
Si Shoichi vrea sa se culce cu Sora..ma intreb ce o sa faca roscatul..presupun ca va fi intresant orice ar alege.
Mi-a placut faza asta "am sa mor numai pentru a te bantui!" :)) si atunci cand l-a pocnit :D
Spor la treaba..abia astept sa revi cu nextu'