[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

acum stiu ca eu mereu vin cu povesti dughite si ca mi se nazar zeci de idei, dar povestea asta a pornit in principal din vina cuiva si am vrut sa o astern pe hartie. momentan recunosc, inca nu e interesanta, dar va fi.
stiu ca Rui are parul verde..dar lasati-l sa fie saten..mi-a fost greu sa gasesc o poza mai potrivita.
sper ca macar capitolul de introducere sa va placa si il duceti pana la capat.
v-as fi recunoscatoare daca ati comenta si aici cum ati facut-o la More than Brotherly love din moment ce povestea asta pastreaza un oarecare feeling din cealalta.
va pwp. Spor la citit.

Shoichi : http://i31.photobucket.com/albums/c356/h...art7xe.jpg
Sora: http://i298.photobucket.com/albums/mm256...85e0c1.gif
http://i300.photobucket.com/albums/nn38/...aab8fc.jpg
Rui: http://i31.photobucket.com/albums/c356/h...s/boy9.jpg
Maki :http://i31.photobucket.com/albums/c356/high_on_shugar/Anime%20Boys/proInku2.jpg




Capitolul 1.

Bun venit acasa!



Sunetul usor deranjant al trenurilor ce ajungeau in gara nu se putea compara cu dezordinea din mintea baiatului care incerca sa nu se mai gandeasca la ce insemna intoarcerea sa acasa. Se astepta ca frana sa faca destul zgomot incat sa il trezeasca la realitate, bine, poate nu realitatatea din mintea lui, ci una mai imperfecta si imprevizibila, dar si-a dat seama, de indata ce usile s-au deschis, ca trenul avea sini magnetice si nu ar fi scos nici macar un sunet, decat daca avea loc o defectiune.
Pasind pe peron, incepu sa se gandeasca de ce nu a luat un tren normal, unul care sa mearga cu viteza mica si sa il intarzie cat mai mult posibil, pentru ca apoi sa aiba o scuza pentru care sa spuna ca ii este somn si sa nu trebuiasca sa intre in discutie cu familia sa. Aproape toti din jurul lui, cautau cu privirea pe cineva din familie sau poate prieteni si apoi plecau de indata ce isi luau bagajele, dar asta nu se aplica si pentru persoana lui. Baiatul pasi drept inainte pana cand a ajuns la poarta, apoi a cautat un taxi si a plecat spre noua lui destinatie. Parul lui roscat stralucea candva, insa acum arata prafuit si obosit, la fel ca ochii sai verzi-albastrui ce abia se intrezareau pe deasupra ochelarilor de soare. In mod normal, s-ar fi imbracat ceva mai frumos, pentru a se reintalni cu familia sa, dar tocmai revenea dintr-o excursie asa ca singurele haine de pe el erau o pereche de blugi albastri ce pareau stramti, dar si largi in acelasi timp, si o jacheta tip hanorac care parea ca e cu doua numere mai mari si trada o slabire brusca a baiatului.
Singurul bagaj pe care il aduse cu el era un rucsac cu cateva haine necesare primelor zile, stia ca restul hainelor sale vor ajunge in cateva zile de la facultate. Oricum nu avea sa inceapa stagiu inca de cum ajunge, vacanta se termina abia peste o luna si atunci incepea si pregatirea lui pentru a deveni medic chirurg. Nu s-ar fi intors in orasul sau natal, daca profesorii de la universitate nu i-ar fi spus ca Universitatea din Tokyo e cea mai bine pregatita pentru a asigura medici foarte buni, dar cumva se simtea linistit, chiar daca ar fi dorit sa o rupa la fuga inapoi si sa nu se mai intoarca niciodata.
Avea motivele lui pentru care refuza sa se gandeasca la Tokyo ca oras natal sau posibil loc pentru a se stabili pe viata, problema lui nu era orasul in sine ci cateva persoane ce se aflau in acel oras. Din nou, problema nu erau exact acei oameni ci relatia tensionata pe care o avea cu ei. De fapt, daca statea sa se gandeasca mai bine, avand in vedere ca au vorbit doar de cateva ori in 9 ani de zile, nu prea aveau cine stie ce relatie.
Meditand la intoarcerea sa, baiatul a ajuns la stupida concluzie ca de fapt nu are de ce sa fie tensionat, avea sa isi revada unchii si verisorul, totul avea sa fie bine atata timp cat nu o dadea in bara. Si daca facea ceva gresit?
� Nu..� a murmurat baiatul, scuturand usor din cap de indata ce a coborat din maxi taxi si a ajuns in fata unui complex de apartamente. A scos o foaie mica din buzunar si s-a uitat pe ea, apoi a mototolit-o si a aruncat-o in cosul de gunoi de la intrare. A inceput sa urce scarile, parca dorind sa se intoarca inapoi, s-a trezit ciocanind in usa, chiar daca dorea sa se faca ca nu vede adresa si apoi a asteptat.

Clichetul farfuriilor nu se putea auzi pana in living unde o femeie cu par si ochi negri ca abanosul, se chinuia sa intre intr-o dispozitie buna. Nu putea inca asimila si constientiza ca acel baiat avea sa se intoarca in viata lor si sa locuiasca chiar in propriul lor apartament. Chiar daca sotul si fiul ei erau incantati, ea nu putea sa gaseasca acel curaj sau poate binevointa de a il accepta pe nepotul sau. Dupa atatia ani, era ca si cum un strain intra in casa lor si se baga in treburile familiei, dar nu tocmai asta o ingrijora. Senzatia de ingrijorarea era datorata temerii femeii ca fiul sau sa nu se lase manevrat de acel baiat si sa devina ca si el. Si, totusi, nici ea nu stia exact ce anume e atat de gresit la el. Fiind coordonator general a uneia dintre cele mai cunoscute organizatii nonguvernamentale din Japonia, se simtea in tot dreptul sa decida cine ce trebuie sa faca si cand. Reusise sa dicteze cat de cat viata propriului sau fiu, pana si sotul ei era mult prea ascultator, insa puterea ei de manevrare nu avea sa functioneze impotriva noului venit. Sunetul farfuriilor s-a oprit si cateva secunde mai tarziu, usa de la bucatarie s-a deschis si inauntru a intrat un baiat de aproape 17 ani, parul sau saten aproape stralucea chiar si in slaba lumina din living, ochii sai caprui spre galben denotau numai bucurie, el era poate singurul, cel mai fericit, de sosirea verisorului sau.
- Rui, ti-ai terminat toate temele? a intrebat femeia foarte vesela, gata sa alunge gandurile rele din mintea sa.
- Ma duc sa vad, a raspuns satenul, pe un ton calm si suav, deloc aspru precum specificul vocii barbatesti odata ajunsi la adolescenta. Cand vine Sora?
- O sa vina. Nu inteleg de ce il astepti asa de nerabdator, a recunoscut bruneta.
- Mama, Sora e verisorul meu. Tin minte ca mereu a avut grija de mine. A fost mereu langa mine cand eram mici. O sa vezi ca va fi si in continuare.
Baiatul a urcat scarile in graba, nu a avut ocazia sa auda bataile din usa, insa femeia le-a auzit foarte clar. A stat pe ganduri cateva minute, apoi s-a ridicat de pe scaun si s-a dus pana la usa. Cel pe care il vedea de partea cealalta a vizorului, parea a fi nimeni prea special, dar nici bun de aruncat la gunoi. Ea a deschis usa cu un singur gand in minte. Baiatul se pregateste pentru a deveni chirurg, deci nu putea avea prea mult timp liber si trebuia sa fie inteligent, iar ei ii placeau oamenii inteligenti.
A deschis usa larg si a afisat un zambet enorm chiar daca frica de a il primi in casa inca stagna in mintea ei.
- Buna ziua, numele meu e Sora, s-a prezentat baiatul, mai mult decat politicos, zambind, ca si cum era intradevar fericit sa fie acolo.
Adevarul era ca amandoi aveau propriile lor motive sa fie rezervati si asteptand ce e mai rau. Femeia se temea ca trecutul s-ar putea repeta sau ca de data asta s-ar putea intampla ceva cu adevarat iremediabil. Baiatul se temea de respingere si credea cu adevarat ca nu va mai fi niciodata considerat membru al familiei, ca va ramane un intrus.
- Bine ai venit, Sora-kun! a raspuns femeia, fara sa isi dea seama de tonul ridicat al vocii.
De indata ce l-a invitat pe tanar in sufragerie, de la etaj s-a auzit un zgomot si apoi cativa pasi grabiti pe scari. Baiatul si femeia si-au ridicat privirea spre scari si amandoi s-au speriat. Satenul alergase rapid spre parter, s-a impiedicat accidental si a cazut in gol. Roscatul a fost primult care a reactionat. A urcat rapid scarile, cate doua, si a reusit sa il prinda pe Rui chiar inainte de a se lovi de scari. Trupul lui Sora a fost primul care s-a lovit de pamant, insa nu si al satenului. Una dintre mainile roscatului il tineau strans la corpul sau, cealalta pe moalele capului, protejandu-l de orice lovitura pe care o putea primi din cauza caderii. Nici ochelarii baiatului nu au cazut la pamant, nici nu ar fi avut cand pentru ca roscatul l-a strans puternic la pieptul sau inainte de a isi lasa propriul trup sa cada.
De indata ce amandoi au ajuns la podea, femeia s-a relaxat si a oftat adanc. Satenul s-a ridicat repede in picioare, numai pentru a constata ca fusese ferit total de orice lovitura. Privirea sa s-a indreptat imediat spre roscatul ce inca se afla langa scari si isi freca usor capul pentru a mai atenua din durerea pe care o simtea. In cele din urma, Sora si-a ridicat privirea spre cel de langa el, apoi a zambit cald.
- Rui..., aproape a susotit roscatul, pe un ton protectiv si oarecum glumet.
Inccidentul ii amintea de copilarie, cand Rui obisnuia sa faca mereu o nazdravenie si aproape sa fie ranit. Un gand linistitor strabatu mintea noului venit. Verisorul sau nu se schimbase, era la fel de prietenos si de vesel ca intotdeauna, putea fi singurul care sa se bucure cu adevarat de intoarcerea sa. De indata ce roscatul s-a ridicat in picioare, satenul l-a luat in brate si practic a tipat: Bine ai venit! in urechea lui, facand-ul pe Sora sa se strambe putin.
- Vezi, mama? Ti-am zis ca Sora va fi alaturi de mine? Ca in copilarie! a zambit satenul, de indata ce i-a dat drumul verisorului sau si aceasta a multumit pentru primire.
Femeia s-a uitat cu coada ochiului la roscat, apoi a schitat un zambet oarecum fals, dar si neincrezator. Chiar daca reusea sa faca lucrurile acestea nesemnificative, asta nu insemna ca brusc, Sora era cel mai potrivit pentru a ii incredita siguranta propriului sau fiu. Acel zambet a fost impartasit si de roscat. Chiar daca Rui spunea asta, vorbele sale nu le faceau neaparat si adevarate.
- Uhm..., daca as putea, as vrea sa ma intind putin. De abia m-am intors dintr-o alta calatorie, recunoscu baiatul pe un ton destul de cald, dar si de obosit. Femeia a aprobat dand usor din cap, apoi a urcat in camera ei pentru a isi continua munca.
- Sora onii-chan, chiar vrei sa te culci? s-a auzit vocea dulceaga a satenului de indata ce roscatul a ajuns la etaj. Baiatul si-a lasat rucsacul in fata balustradei, si-a sprijinit coatele pe ea, apoi a oftat si a zambit usor.
- Numai putin. Lasa-ma sa ma odihnesc putin, s-a rugat acesta schitand o expresie faciala intradevar demna de mila celorlalti. Oboseala se citea pe chipul lui, nu era numai o oboseala fizica ci si una mintala. Ultimele zile si le petrecuse gandindu-se ca se va intoarce acasa, la fosta lui casa, si ca va fi nevoit sa se reintegreze intr-un mediu din care a fost dat afara cu mult timp in urma.
Vazand expresia dureroasa de pe chipul verisorului sau, Rui a zambit si l-a rugat pe Sora sa aiba grija de sine pentru ca oboseala nu face bine la sanatate. Pentru saten, conversatia nu a sunat deloc ciudat. Adolescentul isi amintea ca Sora era mereu alaturi de el, dar nu reusea sa aduca la suprafata ultima amintire pe care o avea despre verisorul sau. Stia ca, la un moment dat, parintii roscatului au murit, apoi, peste cateva timp, Sora a fost trimis la o scoala cu internat si de atunci noua ani au trecut fara a se mai revedea.
Usa s-a inchis cu greu in urma roscatului. Capul il durea de dinainte, dar dupa lovitura primita, incepuse sa capete nuante mai grave. Camera lui..., isi amintea de momentele in care parintii il aduceau acasa la unchi si il lasau sa se joace cu Rui. Primise chiar si o camera numai a lui, diferenta de varsta dintre cei doi veri fiind de patru ani. Acea camera de atunci era aceeasi ca cea in care a ajuns acum, dar parea mult mai rece si mai distanta decat cea din trecut.
Sora si-a trantit rucsacul pe pat, si-a scos cateva haine dinauntru si apoi le-a luat cu sine pana in baie. Ar fi fost minunat daca o baie calda ar fi rezolvat toate probleme lui, dar nu a fost asa. De la cald, robinetul a fost imediat rotit spre rece.
Mainile roscatului s-au sprijinit de perete, acesta si-a aplecat capul si a oftat usor, lasand apa sa ii curga pe trup si sa il mai racoreasca putin, sa ii clarifice mintea. Nu a rezistat mult, trupul a inceput sa ii tremure, daca mai ramanea mult sub jetul de apa, risca sa raceasca si nu ar fi fost tocmai cea mai buna idee. Sora s-a apropiat de oglinda si a inceput sa isi usuce parul cu unul dintre prosoapele pe care le-a gasit in baie. Liniile gatului sau pareau trasate perfect, umerii sai erau nici prea lati, dar nici prea mici, mai jos de pieptul sau se puteau zari acele patratele de atlet, ce coborau pana la bazin, unde alte doua linii coborau de o parte si de cealalta a corpului. Chiar daca muschii sai nu ieseau ingrozitor de tare in evidenta, se vedea ca baiatul avea un trup lucrat, nu unul firav si dezlanat, arata chiar foarte bine pentru cineva de douazeci de ani. De fapt, era deja major, nu mai putea fi numit baiat ci barbat. Pentru un proaspat barbat, Sora arata ingrozitor de bine.
In camera satenului, Rui se juca cu creionul si nu reusea sa rezolve nici macar una dintre problemele de matematica pe care le primise de la scoala. Spera ca, de indata ce verisorul sau se intoarce, cei doi vor putea petrece ceva timp impreuna si sa povesteasca ce au facut in ultimul timp, dar roscatul parea sa aiba cu totul alt plan. Rui simtea ca nu poate lasa lucrurile asa, s-a ridicat de pe scaun, si-a lasat ochelarii pe birou si a iesit din camera sa, tinta spre camera roscatului.
- Sora! Sora, eu..., satenul s-a oprit cand l-a vazut pe verisorul sau punandu-si tricoul. Firicele de apa coborau de pe parul inca putin ud al barbatului si reuseau sa ii dea acestuia o sclipire ciudata, total nespecifica parului sau.
- Rui, imi pare rau. trebuie sa plec. Vorbim cand ma intorc, bine? a intrebat roscatul, cu un zambet pe chip, deschizand din nou usa si iesind in graba. Inainte ca satenul sa mai poata spune ceva, roscatul deja iesise pe usa de la intrarea in apartament si se indrepta cu pasi repezi spre centrul orasului.
Nu ii lipsea aglomeratia. In Fukuoka era destul de multa galagie, nu numai ziua ci si noaptea si totusi, nimic nu se putea compara cu Tokyo, capitala metropola. Nu recunostea multe dintre locurile prin care trecea, dar stia in ce directia anume trebuia sa o ia pentru a ajunge la Cafeneaua Viselor. Nu intelegea exact de ce i se spunea asa, astepta sa ajunga acolo pentru a se intalni cu amicul lui, prietenul lui din copilarie, si sa vorbeasca. Maki era un fel de geniu, inca de mic dovedise ca e inteligent. Doar cu doi ani mai mare decat Sora, aceasta isi incepuse deja stagiatul desi nu avea nevoie. Tatal lui era directorul general al Spitalului National Tokyo, era suficient sa spuna o vorba si fiul sau putea deveni medic fara macar a munci. Maki dorea sa devina si el chirurg, insa nu unul obisnuit. Bine, Maki nu era obisnuit.
Ajuns la acea Cafenea a Visurilor, Sora a dat peste o lume total diferita fata de ce se afla in exteriorul ei. Parea ca fiecare locusor este decorat intr-un mod anume, parca mii de personalitati se ciocneau si fuzionau unele cu altele creand o atmosfera perfecta pentru oricine dorea sa se simta in largul lui. Pasind in holul principal al cafenelei, roscatul a observat un chelner imbracat in haine chinezesti, cu parul prins in coada de cal, venind inspre el.
- Buna ziua, cauti pe cineva anume?
- Uhm..., un prieten, a raspuns usor nesigur, roscatul. Trebuia sa ma intaln...
- Am inteles. Aici toti sunt prieteni. Pe cine anume cauti? A intrebat, din nou, chelnerul afisand un zambet derutant de cald.
- Pe Maki.
- Ah..., domnul Fujiwara. Maki Fujiwara. Desigur. Te rog sa ma urmezi, a facut o plecaciune acesta aratand in directia unei usi ceva mai departata decat restul.
De indata ce roscatul a pasit inauntru, a vazut o singura persoana, un barbat inalt cu parul negru, lung, si cu ochii aparent usor tulburati. Griul din iris dadea senzatia ca acel barbat e nauc si nu se poate controla, dar ii dadeau brunetului si un aer de senzualitate si mister. Camasa alba cu cateva brodarii florale la baza, pantalonii negri foarte matasosi la vedere, felul in care ridica ceasca cu cafea de pe masa, totul dadea impresia unui adevarat nobil.
Cand barbatul a observat prezenta celor doi noi veniti, s-a ridicat de pe scaun si a zambit larg.
Chelnerul s-a scuzat si s-a indepartat de cei doi, deschizand usa si apoi inchizand-o usor.
- Nu e frumos locul, Sora? Imi aminteste de Hong Kong, tie nu?
Trecusera atatia ani, vocea prietenului sau cu siguranta se schimbase. Parea atat de increzator pe sine, atat de neclintit si de impunator, numai eticheta lui comportamentala ii putea face pe cei din jur sa se simta inferior. Vocea calda si linistita parea ca nu se poate umili a ajunge la tonul jucaus si imprevizibil al celorlalti. Cel putin nu pana cand brunetul s-a apropiat de roscat.
- So-Ra! a silabisit acesta pe un ton cu tonul diferit, foarte jucaus si glumet, in timp ce l-a luat in brate pe roscat. De cand nu te-am vazut....hehe...multa vreme a trecut, a ras brunetul, incepand sa il loveasca usor pe celalalt, in umar.
- Maki, hei...ce e cu locul asta?
- Iti place? a intrebat barbatul. I se zice Cafeneaua Visurilor. Fiecare incapere poate fi considerata o mica tarisoara, cu specificul acelui popor. Asta de exemplu se cheama � Camera Shanghai, dar are si cateva detalii de prin restul Chinei. Practic, aici regasesti orice loc pe planeta. Cu siguranta si tu vei gasi unul in care sa te simti bine.
- Tu vorbesti serios? O cafenea mica la baza unui bloc poate avea cate ...
- Hei....vezi toate astea zece etaje. Toate sunt ale Cafenelei.
Roscatul si-a inchis gura si s-a asezat pe cateva dintre pernele multicolore si frumos aranjate din mijlocul camerei, si a inceput sa soarba din ceaiul verde ce statuse pana atunci acoperit.
- Cum e ? a intrebat brunetul, foarte curios.
- Ceaiul e grozav.
- Nu ceaiul. Rui si familia. E bine?
- Da, e bine momentan. Astazi Rui m-a prins semidezbracat, a oftat roscatul, evident afectat.
Cumva locul parea sa isi indeplineasca menirea, se simtea linistit si in largul lui, nimic nu putea sa il incomodeze sau sa il deranjeze, culorile vii ii placeau, pernele erau atat de comfortabile incat roscatul si-a lasat trupul sa se intinda in cel mai lipsit de jena mod posibil. Brunetul a ridicat o spranceana cand a vazut un semn rosu, undeva aproape locul unde se afla fermoarul pantalonului lui Sora, si s-a lasat in genunchi, gata sa ii deschida fermoarul pentru a vedea ce se afla acolo.
- Hei, ce faci?! s-a rastit de indata aceasta, prinzand exact la timp mana prietenului sau.
- Ai un semn rosu, a spus foarte ironic brunetul, afisand un zambet usor rautacios, uitandu-se in directia fermoarului.
- Maki, noi n-am mai vorbit de mult..., lucrurile s-au schimbat foarte mult si...
- Amandoi am crescut. Sunt 9 ani. Deci, ce fata se face vinovata de insemn?
Roscatul si-a ridicat privirea spre brunet si l-a privit fix pe acesta in ochi. Ochii verzi-albastrui pareau sa se miste usor, culoarea lor devenind rapid albastru clar apoi capatand nuante verzulii pe margini, in timp ce griul ochilor lui Maki parea sa se micsoreze din ce in ce mai mult. Brunetul a zambit, oarecum compatimator, si s-a asezat in fund, in fata celuilalt.
- Am inteles, aproape a soptit brunetul, intelegand de ce Sora s-a uitat asa de fix la el. Te inteleg, amice! a continuat foarte calm si amuzat, batandu-l usor pe roscat, pe umar. Sora a clipit des de cateva ori, apoi a zambit la randul sau si a continuat sa isi bea ceaiul.
- Ce zici? Comandam niste bautura adevarata? a intrebat brunetul.
- Nu cred. Bautura m-a adus cum ai vazut, a recunoscut roscatul.
Privirea curioasa a prietenului sau, l-a determinat pe Sora sa ii povesteasca. Trimis intr-un schimb de elevi, roscatul a cunoscut un baiat cu parul blond spalacit, la fel de inalt ca el, slabut si frumos imbracat, cu un aer oarecum obisnuit, dar cu un comportament dinadins provocator. Amic al unui coleg de-al roscatului, acel baiat, Tayo il chema, a inceput sa se invarta prin oras impreuna cu ei si sa ii duca in cluburi de noapte destul de rau faimate. Fiind neobisnuit cu bautura, intr-o noapte i s-a facut rau roscatului si tocmai blondul s-a oferit sa il duca la apartamentul inchiriat provizoriu.
Ametit de la bautura, nu tocmai sigur pe actiunile sale si ciudat de dezinhibat, Sora s-a trezit pipait de acel baiat si mai apoi sarutat. Trupul sau nu a reactionat pe moment, insa cateva momente mai tarziu, s-a trezit sarutandu-l inapoi si atingandu-l intr-un mod in care nu isi imagina ca va atinge vreodata un baiat. Oricat de ciudat si imoral ar fi putut parea, experienta nu s-a repetat numai o singura data si Sora a dezvoltat un soi de reactie raspuns la genul acela de atingeri, atunci cand se imbata. In ultima sa noapte in acel oras, Tayo a renuntat la a il mai aproviziona pe roscat cu bautura si a dorit ca acesta sa o faca avand mintea clara. Chiar daca Sora se mai culcase pana atunci cu Tayo, aceea ultima noapte a fost cea mai stresanta si obositoare din viata lui, motiv pentru care inca se simtea terminat chiar si in timp ce statea relaxat pe perne si sorbea din ceai.
- Am inteles, a aprobat brunetul aparent multumit de ce aude. Deci un blond te-a sedus prin imbatare in mod repetat si pana sa iti dai seama, ai dezvoltat o reactie automata. Una dintre intrebarile mele este: chiar nu ti-ai dat seama...sau nu ai vrut?
Roscatul a stat cateva momente pe ganduri apoi a oftat adanc. Trebuia sa recunoasca, pe o parte nu ii pasa absolut deloc daca se culca sau nu cu acel blond, pe de alta parte mintea lui, sau mai bine zis trupul sau, reactionase fara voia lui. Tumultul si dezordinea din mintea lui l-au facut incapabil sa gandeasca in acel prim moment, in urmatoarele dati pur si simplu s-a lasat condus de val fara a incerca sa impiedice o repetare a acelei seri.
- Sora, tu nu te-ai indragostit de acel Tayo. Se pare ca ati fost doar parteneri de sex, hm... . Destul de bine, prietene. O ultima intrebare. Tu ai primit-o sau ai dat-o?
Intrebarea l-a facut pe roscat sa se inece si sa inceapa sa tuseasca necontrolat. Roseata din obrajii celui mai tanar l-a facut pe Maki sa realizeze ca intrebarea sa a fost intradevar putin cam deplasata, dar sclipirea din ochii aceia atat de nespecific japonezi, i-au dat de inteles ca roscatul s-a ridicat la nivelul asteptarilor si s-a comportat ca un adevarat barbat.
Brunetul l-a mai batut de cateva ori pe umar si i-a ranjit, foarte fericit ca prietenul sau nu s-a lasat pe mainile unui necunoscut, si ca a preluat conducerea, chiar si ametit fiind.
- Sunt sigur ca ai reusit sa il faci sa planga. Probabil semnul a fost o razbunare, a pomenit din nou brunetul, dupa ce amandoi au parasit Cafeneaua Visurile si au inceput sa mearga inspre Mall.

Pasii inceti ai celor doi adolescenti se auzea in tandem cu melodia pe care o ascultau. Satenul cara cateva sacose, impreuna cu un alt baiat, putin mai inalt decat el, cu parul rozaliu si ochii rosiatici, clari, ce purta ochelari. Rui nu trebuia sa ii poarte mereu ci doar cand isi facea temele, dar prietenul sau, Shoichi, ii purta mereu si nu ii dadea jos nici macar la sport.
- Deci, ceea ce vrei tu sa zici e ca verisorul tau s-a reintors in oras si nici nu te baga in seama? a mai intrebat odata rozaliul pentru a se convinge ca a auzit bine ceea ce i-a povestit prietenul si colegul lui de liceu.
- Da, vreau sa zic...inteleg. E mai mare decat mine cu patru ani si probabil are propria lui viata, dar totusi...sunt verisorul lui, nu?
- Mi-l amintesc pe Sora...sau mai exact ochii lui, a recunoscut Shoichi. Cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut, a continuat putin mai incet, intr-o stare mai mult de reflectare decat de jena.
- Da, asta asa ...., satenul a vrut sa spuna ca e adevarat, dar s-a oprit brusc cand l-a vazut pe varul sau, cateva sute de metrii mai in fata, in compania unui barbat ce arata mult prea atragator si se comporta exagerat de prietenos. Uite-l, e acolo, a continuat satenul, aratandu-i colegului sau cele doua persoane ce se pregateau sa treaca pe la semafor.
Rui s-a uitat inspre Shoichi, asteptand ca acesta sa spuna ceva, insa ambii obraji ai prietenului sau erau rosii. Rozaliul se uita foarte uimit la cei doi, care pareau parca scosi din filme, un frumos rebel in toata regula si un galant plin de senzualitate, si se simtea oarecum ametit. Isi putea auzi bataile inimii marindu-si frecventa, corpul sau nu mai dorea sa urmeze fiecare comanda pe care creierul sau o trimitea, nici macar baiatul nu stia la care dintre cei doi se uita sau de ce se simtea asa de ...captivat. Si alte cuvinte puteau fi folosite pentru a descrie starea lui, dar parca �Captivat� le cuprindea pe toate. Rui a continuat sa se uite intrebator la colegul sau, apoi uimit la cei doi care ii observasera pe baieti si se indreptau spre ei.
� Stai asa...doar nu s-a....nu s-a indragostit?� a gandit satenul de indata ce l-a vazut pe Shoichi inghitind in sec, in momentul in care roscatul si-a salutat verisorul.
- Hei... te stiu de undeva, nu esti cumva Shoichi? a intrebat foarte vesel, roscatul gata sa il imbratiseze pe rozaliu. Maki s-a uitat putin uimit la baiatul cu ochelari, apoi si-a indreptat privirea spre satenul ce privea in jur nemaintelegand nimic.
Rozaliul era aproape complet inrosit la fata, Sora era foarte fericit si plin de viata, Maki usor derutat de atitudinea celorlalti trei in timp ce Rui parea nepotrivit de deranjat.
Ceva se intampla, intalnirea aceasta avea sa fie un nou inceput si sa aduca cu sine multe peripetii. Pentru fiecare in parte si pentru toti in acelasi timp, in cele mai ciudate moduri.

[Drama Queen]

Yep I'm first.Ce pot sa spun e ca am citit tot capitolul(chiar nu am putut sa citesc numai jumate) si rezultatul este ca m-am abonat la un nou yaoi fic.
So,se pare ca sunt prima fana.
See ya!

[MaDyY]

Am citit si eu capitolul si pot a spun ca m-ia placut mult, atat lungimea(care nu e deloc mica), cat si continutul. Nu am observat greseli de tastare etc, iar descrierea este la ea acasa si se poate citi usor.

Nu pot sa-ti mai spun altceva decat ca astept nextu si spor la scris.

See Ya

[nolazy]

Nah ca am venit si eu sa las comm,desi nu prea am chef sa gandesc.
Spre deosebire de Mousy, eu nu il vreau pe Sora cu Shoichi..In nici un caz...adica nu se potrivesc..Desi mi-a placut finalul,cu sarutul dintre ei si tinutul de mana, totusi nu formeaza un cuplu perfect din punctul meu de vedere :D...eu sunt mai degraba adepta relatiilor in familie si cu asta am zis tot :))
Acum, ca o parere generala despre fic, pot spune ca e destul de dragut.Deocamdata imi place si vad ca ne-ai promis ca va fi o poveste interesanta asa ca voi citi si de acum incolo..
Am totusi un sfat..gandeste-te de acum si la finalul ficului pentru ca ar fi pacat sa renunti la el..
Spor la scris in continuare :bye:

[Dark~Melody]

Dupa cum ma asteptam este la fel de bun ca si celalalt fic al trau.Cateva greseli pe ici pe colo dar nu prea conteaza.Ai descriere, dialogul nu e sec plus niste personaje very cute. ;;) .M-am indragostit de Sora, desi nu prea imi place numele lui...*adica zici ca e Sora Naegino din Kaleido Star :))*Tine-o tot asa.Spor la scris in continuare.Astept urmatorul capitol.Kisses and hugs!!! :-*:-*

[Lithium-Angel]

guys..am observat ca am scris digereze in loc sa digeste.....o my god...
deci...numele Sora l-am ales dintr-un singur motiv, din cauza culorii ochilor lui care il deosebesc de ceilalti . O sa intelegeti mai tarziu semnificatia culorii diferie....Sora e si nume de baiat...asa ca sper sa nu va mai ganditi la Sora Naegino...sincera sa fiu....nu prea mi-a placut de ea...era ok..dar nu era Yuki:X:X
uneori am senzatia ca am prea multa descriere .....
cine stie cu cine ramane Sora...asa ca... mwahahaha

capitolul asta e mai mult despre Maki, dar in curand va avea loc si prima intalnire dintre Sora si Shoichi ..
enjoy



Capitolul 4
Adevaratele intentii mereu raman ascunse



Valurile oceanului se loveau cu putere de mal, dar se disipau inainte de a ajunge aproape de
picioarele satenului. Chiar daca era imbracat de plaja, impropriu zis, imbracat din moment ce purta doar o pereche de pantaloni scurti, oricine l-ar fi considerat un singuratic.
Avea nevoie sa isi limpezeasca gandurile, sa analizeze putin noua situatie. Verisorul sau a plecat de langa el cand avea doar opt ani, s-a intors noua ani mai tarziu, dar a ramas distant. Nu stia nimic despre Sora, roscatul nu spunea multe despre el, putea fi normal pentru el sa inceeapa o relatie cu un alt baiat, dar putea fi si ceva nou, iesit din comun.
Rui a inspirat adanc si apoi a oftat. Se parea ca Sora nu avea o relatie cu Maki, desi era posibil sa fi avut una in trecut, accepta sa iasa cu Shoichi, desi cei doi nu se cunosteau prea mult, deci era de datoria sa, a verisorului roscatului, sa ii ajute pe cei doi in relatia lor. Atunci, Rui nu ar fi avut cum sa stie cat de multe se insela, in mai multe privinte.
- Rui, este bine? s-a auzit vocea lui Sora, venind din spatele baiatului.
- Sora! Da...sunt bine, a aprobat satenul, de indata ce celalalt s-a asezat langa el.
- Sper ca te distrezi cat de cat. Stiu ca am spus ca vom petrece ceva timp impreuna, dar i-am adus si pe ei. Totusi, e mai bine asa.
- De ce? a intrebat baiatul cu o franchete greu de mimat.
- Pai....noi nu ne-am mai vazut 9 ani la rand. Presupun ca amandoi ne-am schimbat. Chiar daca ne leaga familia, suntem aproape straini. Cred ca mama ta s-ar fi simtit mai bine daca cu noi veneau si persoane care te cunosc mai bine. Ca Shoichi.
Vocea satenului era linistita, dar plina de caldura, oferind satenului o siguranta aparte, dar enervandu-l in acelasi timp. Rui nu putea sa inteleaga de ce doua persoane unite de sange pot fi straini. Oricat de justificat ar fi fost motivul verisorului sau, prezenta lui Maki nu era potrivita pentru un astfel de rationament.
Chipul satenului s-a intristat putin, dar nu si-a dat pe fata adevaratele sentimente. Sora era verisorul lui, nimic nu l-ar fi putut priva de calitatea asta, aveau sa fie mereu verisori si asta il linistea pe baiat, dar asta nu insemna ca nu poate simti prezenta brunetului ca o amenintare. Cumva, numai felul in care Maki ii privea pe cei trei, il facea pe saten sa simta un frig ciudat coborand pe coloana vertebrala si imprastiindu-se in intregul sau trup. Chiar daca pentru Sora, brunetul putea fi un bun prieten sau un fost iubit, Rui ar fi preferat sa nu se afle prea mult in preajma acestuia.
- Si Maki de ce a venit? a intrebat in cele din urma, uitandu-se direct in ochii roscatului.
- Pai, nu e tocmai corect ca doi adolescenti sa umble cu un singur major. Doi fiind, putem avea mai bine grija de voi.
Rapiditatea si tonul folosit pentru a rosti acele cuvinte il dadeau de gol pe Sora, era evident acum, pentru saten, ca Sora avea alte motive sa il tina pe brunet aproape de el.
- Sora, nu uita! a strigat satenul dupa el de indata ce acesta a inceput sa se indeparteze. Acum esti cu Shoichi!
Roscatul a zambit, dar a continuat sa taca din gura. Sora era constient de minciuna sa desi era partial adevarata. Cu Maki langa el, roscatul se simtea mai relaxat. Daca Rui patea ceva, Maki il putea ajuta mai bine avand mai multi ani de studiu al medicinei, ba mai mult, cu Maki acolo, Rui nu avea de ce sa pateasca ceva.
Din urma roscatului, satenul mergea usor ganditor, intrebandu-se cum ar putea afecta prezenta lui Maki, relatia celor doi. Trebuia sa isi protejeze prietenul de ceea ce parea a fi un lup in straie omenesti, inainte ca brunetul sa le distruga celor doi relatia. De indata ce amandoi au ajuns la masa, verisorii i-au vazut pe Maki si shoichi zambind, relaxati, si asta l-a facut pe Rui sa se uite suspicios la barbat.
- Sora, inteleg ca niste felicitari sunt binevenite! a vorbit brunetul, ridicandu-se de pe scaun. Maki s-a apropiat de roscat, l-a batut usor pe umar, dar l-a si strans putin, zambind cald si calm.
Roscatul s-a uimit putin, l-a urmat cu privirea pe cel ce s-a indreptat spre masina, continuand sa priveasca confuz, dar si usor jenat. Nu se astepta ca Maki sa il felicite, dar nici sa se simta atat de ciudat din cauza asta.
- Ce-ar fi sa mergem la un onsen? a intrebat mai apoi, brunetul, intorcandu-se cu telefonul in mana.
- Sigur, cand? a raspuns roscatul printr-o alta intrebare.
Pe Rui l-a uimit putin familiaritatea dintre cei doi, chiar daca Sora plecase cu noua ani in urma, parea ca roscatul pastrase legatura cu brunetul si nu incetase a isi vorbi. Asta era clar din moment ce cei doi s-au reintalnit de indata ce Sora s-a intors in oras si l-a contactat pe Maki. Sora si Maki pareau sa impartaseasca ceva special, diferit de ce avea Rui si roscatul.
- Pai, ce-ar fi sa mergem chiar azi? Familiile voastre pot fi anuntate imediat. Fiti gata, plecam in cateva minute, a zambit brunetul, fara a mai astepta raspunsul.
A facut cu mana la niste oameni care au strans masuta si umbrela, apoi au bagat totul in portbagajul masinii ce parea sa ii apartina brunetului. Era o decizie de ultim moment, dar le-a placut idea asa ca toti au acceptat si au urcat in masina. In mod curios, Sora si Rui au stat in spate in timp ce Shoichi s-a asezat langa brunet, cel care conducea, de parca nu era prima oara cand facea asta.
- De ce nu stai cu el? a intrebat satenul, aproape soptind, fara a dori sa atraga atentia prietenului sau sau al brunetului.
- Asa am stat si cand am venit aici, a raspuns la fel de incet, roscatul. Rui a ridicat o sprinceana si si-a urcat picioarele pe scaun.
Satenul nu se asteptase ca roscatul sa fi stat alaturi de el, a presupus ca Shoichi a fost cel ce l-a lasat sa se intinda si sa se manifeste in timp ce dormea si ca Sora sa stea alaturi de Maki. Rui stia bine ca era genul de persoana ce se agata complet de persoana de langa el, cautand caldura, atunci cand dormea, si nu cunostea pe nimeni capabil sa ii suporte toanele, nimeni inafara de Shoichi.
Drumul a decurs lin, fara acidente sau interventii, ore bune in care brunetul a condus fara a spune nimic. Cand au ajuns in fata unei cladiri din lemn imense, inconjurate numai de copaci si avand in spate munti, Maki a coborat din masina si i-a rugat pe ceilalti trei sa o urmeze pe doamna ce venea sa ii intampine. Purta un kimono de culoarea piersicii si avea parul prins in coc, se putea vedea ca era o doamna destul de tinerica ci nu una dintre batranile specifice unui astfel de loc care stiau sa se faca placute. Femeia s-a oprit in fata lui Maki, i-a evitat privirea, dar a ascultat vorbele acestuia, apoi a inceput sa ii indemne pe baieti spre camerele lor.
Locurile libere erau destul de putine, asa ca Shoichi si Rui au trebuit sa imparta o camera pe cand Sora si Maki au primit o camera numai a lor. Cei patru s-au asezat, dupa ce si-au despachetat lucrurile, la aceeasi masa si au inceput sa manance in liniste din ceea ce le era oferit. Maki se oferise sa plateasca tot, asa ca baietii nu aveau de ce sa se ingrijoreze.
- Doriti niste sake? a intrebat femeia, apropiindu-se de roscat. Sora a refuzat policitos si a rugat-o sa nu ii serveasca nici pe adolescenti. Femeia s-a inrosit putin, apoi s-a scuzat si i-a lasat singuri. Maki observat atitudinea femeii si a privit-o urat, dar s-a concentrat asupa celor pe care i-a adus cu el.
- Cat putem sta? a intrebat Shoichi, aratandu-se foarte vesel.
- Cat vrei. Locul asta e parte din patrimoniul familiei, a rostit acesta ridicandu-si tava pentru a o duce la bucatarie.
- Serios. Ce tare! a tipat, fara sa vrea, rozaliul.
Maki a zambit foarte calduros si a luat cu sine celelalte tavi pentru a le putea duce la spalat. Shoichi a anuntat ca trebuie sa sune acasa, asa ca Sora si Rui au ramas singuri.
Roscatul s-a asezat pe veranda si a admirat luna ce si-a facut aparitia pe cer. Satenul s-a asezat langa el, usor timid, nestiind exact despre ce sa vorbeasca cu verisorul sau.
- Sora, tu si Maki, voi ati pastrat legatura ,nu?
- Bineinteles, a chicotit roscatul, ciudat de vesel. De ce?
- Pai, cu noi vorbeai doar ocazional, cu el pari sa fii mult mai apropiat, ca si cum ati vorbit mereu.
- Hm...nu m-am gandit la asta. Maki si eu am inceput sa vorbim mai mult...cam acum trei ani de cand profesorul responsabil cu clasa noastra, mi-a recomandat un spital si un doctor ce mi-ar putea fi de folos. Mi-am dat seama ca e vorba de tatal lui Maki, asa ca am inceput sa vorbim. Asta e tot.
- Asta e tot? a intrebat usor neincrezator, dornic sa afle mai multe.
- Sa spunem ca...Maki ma cunoaste foarte bine. Cel putin, ma intelege, a rostit roscatul pe un ton melancolic, ridicandu-se in picioare.
Rui nu a mai intrebat nimic, s-a retras in camera lui, anuntand ca Sora s-a dus la culcare. Chipul lui Shoichi s-a imbujorat din nou, baiatul devenind, imediat, mult mai timid.
- Hei, Rui..., a inceput acesta, asezandu-se pe marginea patului sau, framantandu-si degetele si privind neincrezator.
- Ce e? a intrebat satenul, asezandu-se la randul sau pe marginea celuilalt pat.
- Rui, verisorul tau e oarecum ciudat, dar e si foarte fermecator, a marturisit rozaliul, irosindu-se complet la fata. Degetele sale se loveau pe rand, de lemnul patului, era evident, dupa frecventa lor, ca nu a fost deloc usor pentru baiat sa spuna asta.
- Ti-am spus deja ca te voi ajuta! a chicotit satenul.
Era prima oara cand isi vedea prietenul fastacindu-se si comportandu-se atat de rusinat din pricina altora. Shoichi nu a fost niciodata indragostit, sentimentul trebuia sa fie complet nou si in plina dezvoltare, asa ca era de datoria satenului sa ii ofere un impuls. Rui stia ca Shoichi mai avuse o prietena, in al doilea an de generala, dar era vorba atat de o fata cat si de o relatie mai mult de prietenie decat de pasiune arzatoare. Rozaliul se sarutase de cateva ori cu acea fata, dar nu trecuse de a doua baza. Shoichi se comprometea acum, unei relatii cu totul diferite in care partenerul era o persoana de acelasi sex, mai in varsta, cu care trebuia sa mearga mai departe de niste simple saruturi.
- Rui, ma intreb....cum ma pot apropia mai mult de Sora?
Satenul s-a gandit destul de mult la asta, apoi a venit cu o solutie ce i se parea nemaipomenita. Totul indica ca Sora si Maki erau foarte apropiati si ca isi impartaseau multe secrete, deci cea mai buna metoda prin care cineva se putea apropia de roscat era prin apropierea de Maki.
- Shoichi, cred ca va trebui sa te imprietenesti cu Maki. Sora si brunetul par a se intelege foarte bine.
Rozaliul a gasit propunerea prietenului sau ca fiind una destul de buna. Brunetul nu era o persoana dezagreabila, era chiar amuzant si cu el se putea purta oricand o conversatie pe aproape orice subiect. Maki putea deveni usor prietenul oricui, avea o abilitate inascuta de a se baga sub pielea oricui.
- In regula, e de treaba si Maki. Ma pot intelege cu el, a zambit rozaliul inainte de a casca fara pic de rusine.
- Trebuia sa iti fac o poza. Sora ar fi vrut sa vada asta, a glumit satenul, invelindu-se cu patura de pe patul sau, declarandu-se gata de culcare.
- Sa nu indraznesti! a amenintat rozaliul, amintindu-si ca satenul avea niste poze din tabere, nu tocmai cele mai bune poze ce puteau lasa o impresie buna roscatului.
- O ba da, a zambit satenul, stiind ca asta il enerva pe Shoichi.
Mana rozaliului a ridicat perna de pe pat, apoi a aruncat-o direct in fata satenului, facandu-l pe acesta sa reactioneze in acelasi mod.
Perna a inceput sa zboare dintr-o parte in alta a camerei, apoi un zgomot scurt s-a auzit venind din apropierea patului satenului. Rui s-a aplecat peste pat si a privit dedesubt, observand cioburile a ceea ce parea a fi o fosta vaza, apoi s-a ridicat in picioare si a aruncat cu tot ce avea pe pat, lovindu-l usor pe rozaliu. Shoichi i le-a inapoi tot prin aruncare, apoi amandoi au cazut in fund si au inceput sa rada zgomotos.
- Acum chiar am sa ii arat pozele lui Sora.
Shoichi s-a strambat la prietenul sau, apoi s-a bagat in pat pentru a se putea odihni. Singurul care nu intentiona sa adoarma era Maki. Brunetul statea rezemat de fereastra, privind spre aceeasi luna pe care a contemplat-o si roscatul, cu numai cateva minute in urma.
Usa incaperii s-a deschis usor, inauntru a pasit o femeie inalta si tanara, aceeasi femeie de dinainte, de data asta imbracata intr-un kimono rosu. Aceasta a pasit usor, a lasat tava pe care se afla o ceasca de ceai, pe masa si a dorit sa plece, dar s-a oprit.
- Fujiwara-sama, ceaiul, a anuntat aceasta, facand o plecaciune. Femeia a incercat din nou sa plece, dar s-a oprit de indata ce a auzit sunetul produs de bataile unghiilor brunetului, in lemn. Ea s-a intors cu privirea spre brunet si a asteptat ordinul.
- Spune-mi, ce parere ai despre prietenii mei?
- Par a fi persoane de treaba si de incredere. Mai ales...
- Mai ales roscatul, nu? a intrerupt-o brunetul.
Pe chipul brunetului se putea observa o tenta de neincredere si de rautate, dar nu acea rautate specifica oricarui personaj negativ ce isi cauta o noua victima. Rautatea brunetului era starnita de reactiile celor ce il cunosteau pe roscat si il declarau a fi un iubit perfect.
Femeia nu a raspuns, doar si-a plecat capul, umila si a ramas nemiscata. Maki i-a facut semn sa vina langa el si, de indata ce s-a apropiat suficient de mult, i-a atins chipul si a zambit destul de ciudat.
- Satisfa-mi curiozitatea. Ce e asa de atragator la el? a intrebat brunetul, pe un ton scazut, aproape soptind, parca initiind o ambianta romantica pentru cei doi.
- Fujiwara-sama? a intrebat femeia, confuza, nestiind daca ar trebui sa isi ridice privirea spre brunet sau sa isi plece capul.
- Spune-mi. Ce anume il face atat de special? a intrebat din nou, miscandu-si degetele pana aproape de gatul femeii, incepand sa ii traseze liniile corpului.
Femeia s-a gandit cateva momente, putea fi o capcana de a brunetului prin care cauta motive de a o tortura intocmai cum facea de fiecare data cand acesta trecea pe la onsen.
- Baiatul e sincer. E amabil, dragut si atent cu cei din jur si nu se preface deloc. E sincer in ceea ce face, a raspuns aceasta, timida, nestiind daca a facut bine sau nu.
- Inteleg, deci e atragator pentru ca nu-si tradeaza caracterul, a susotit brunetul in timp ce si-a apropiat buzele de gatul ei.
In lumina lunii, kimono-ul rosiatic cu floricele de cires, radia de frumusete. Mainile barbatului au continuat sa coboare, au desfacut obi-ul femeii si au lasat kimono-ul sa cada la pamant, reveland trupul gol al celei din fata lui.
Femeia s-a inrosit imediat desi nu era prima oara cand brunetul ii facea asta.
- Fujiwara-sama...
- Vrei sa imi spui ca nu sunt atragator sau ca nu sunt sincer? a intrebat acesta, pentru ultima oara inainte de a o impinge pe femeie la pamant, aceasta cazand in genunchi.
- Fujiwara-sama...poate daca ati fi ceva mai gentil..., a susotit necunoscuta, fara a dori sa il supere pe brunet. Maki a schitat un zambet, a atins usor parul femeii, apoi, folosind doua degete, i-a intredeschis gura si si le-a impins inauntru pentru ca aceasta sa le linga.
- Gentil...credeam ca actionez cu destul de mult tact. Sau poate vrei sa spui....cu mai mult sentiment si mai putine planificari? a rostit acesta inainte de a isi scoate degetele si de a ii impinge capul aproape de bustul sau. Femeia s-a resemnat, a deschis larg kimono-ul albastru pe care il burta brunetul, asezandu-si buzele pe barbatia lui.
In timp ce femeia incerca din rasputeri sa nu il dezamageasca pe fiul stapanului sau, era constienta ca nu va deveni acea persoana importanta pentru el. In adancul inimii, ea stia ca Maki astepta o persoana speciala, care ii putea starni blandetea si il putea determina sa isi deschida sufletului. Trebuia, undeva in lume, sa fie cineva, barbat sau femeie, care sa il faca pe brunet sa zambeasca sincer sau sa isi simta inima strangandu-se in piept.
In tot acest timp, brunetul continua sa priveasca luna, ca si cum aceasta il fermecase si nu mai dorea sa ii dea drumul. Mintea lui era intr-o cu totul alta parte, nici macar nu era atent la ceea ce se intampla, desi corpul sau reactiona. Mainile sale au strans-o cu putere pe femeie de brate, au trantit-o pe pat, apoi barbatul a patruns-o cu forta. Cele cateva clipe de dinainte, le folosise pentru a se putea proteja, dar asta era doar reactia automata a trupul sau si nicidecum dorinta inimii sale. In mintea sa se intreba ce anume ar putea face, cum ar putea sa ii desparta pe cei doi pentru a pune mana pe cel care-l dorea. Nu intentiona sa ii raneasca profund pe niciunul dintre ei.
Adevarul era ca se intreba daca se merita cu adevarat. Avand atatea relatii sexuale, ii era greu sa inteleaga care e deosebirea intre a fi cu cineva si a fi cu acel cineva. Se culcase cu atat de multi, incat brunetul isi construise o metoda proprie de a se comporta in timpul sexului. Putea fi cu mintea la afaceri, la noua victima sau la orice altceva, asta nu il impiedica din a se culca cu acea persoana si de a isi lasa trupul sa se simta bine.
Desi se culca cu acea femeie, se intreba cum putea alege intre atatea persoane si spune cu siguranta ca una dintre ele este aceea ce ii va sta alaturi o viata intreaga sau ii va aduca fericire?
Pe ce criteriu se putea alege o singura persoana cu care sa stea alaturi pentru restul vietii? Ce naiba era iubirea daca nu oferirea de plecere tuturor celorlalti? Nu era sexul o manifestare a iubirii? Iubire...oare iubise candva, atunci? In urma cu cinci ani, cand de abia devenise adolescent si l-a intalnit pe el? Sau poate el l-a condus la iubire, sau.... Atatea intrebari la care nu stia raspunsul, dar in ciuda acestui fapt, un lucru ii era foarte clar.
Shoichi si Sora nu puteau ramane impreuna. Acum mai trebuia si sa realizeze asta.


va rog sa nu uitati sa comentati ;)

[I hate maths.]

Primul lucru bun pe ziua de azi.....ma bucur ca pui repede continuarile la fic:d

Oare de unde mi-am dat seama ca Maki o sa se bage intre Sora si Shoichi:-wSi te-am rugat frumos sa nu il legi de relatia lor.De ce oare nu il violeaza Maki pe Rui(don't kill me...am stat prea mult in soare)Macar Rui e de partea lor...cel putin asa cred:-?
Dhoamne ce face nefericitu ala cu bietele angajate!Io una mi-as da demisia si sa stiu ca am de hranit 15 copii!Jesuse...am inceput sa vorbesc prostii(fira-i tu al dracu Darius)
Greselute ai...dar stiu ca au fost facute din neatentie.Asa ca te iertam.
Apropo sa stii ca si mie imi place numele "Sora" desi pe Sora din KS nu o prea suport.
Sa stii ca nu imi place deloc Maki.Si o sa ajung sa il urasc daca ii desparte pe Sora si Shoichi(iti spun de pe acum ca nu voi avea cuvinte de lauda la adresa lui)

Cam atat....ma ustura pielea(au)...sa pui repede continuarea.Mult noroc in continuare si spor la scris.
Ja-ne!:bye:

[Dark~Melody]

Rezervat.Dau edit maine ca nu prea mai am timp acum.:-*

[Lithium-Angel]

nu pot sa ma abtin.....stiu ca fac pe cineva sa sufere acum..dar maine nu am sa pot sa postez asta...asa ca voila.....
capitolul asta e mai full de greseli decat restul. avand in vedere ca ma car candva curand...am scris azi-noapte...asta nu e scuza, dar nu pot sa nu il postez chiar acum, chit ca are aceste greseli.


Capitolul 5
Confuzie


Cele cateva zile dupa intoarcerea celor patru au fost cuprinse de un adevarat val de nedumerire. De multe ori, satenul se oprea in pragul usii roscatului si il indrepta ce are de gand sa faca in privinta lui Shoichi, apoi il urmarea prin toata casa pana cand Sora se satura si decidea sa ia o gura de aer cald. Era dificil, chiar daca si-a impus sa accepte ideea ca ii poate placea unui prieten din copilarie pe care nu l-a mai vazut de noua ani, era ceva nou pentru el, total diferit fata de viata lui pana atunci. Roscatul incepuse sa se gandeasca la lucruri din ce in ce mai complicate pana cand a decis ca e momentul sa uite sentimentele sale proprii si sa priveasca situatia cu obiectivitate.
El era un tanar de douazeci de ani ce dorea sa devina chirurg, a carui temere cea mai ingrozitoare era ca Rui sa pateasca ceva din cauza sa ( intocmai cum se intamplase in trecut ), care simtea nevoia sa stea cat mai departe, si, totusi, mult prea aproape de el, pentru a il proteja. Sora trebuia sa inceapa de la zero, in fostul sau oras natal, sa inceapa prietenii si relatii noi si sa isi vada mai departe de viata lui. Daca lua in considerare sentimentele rozaliului si accepta sa incerce a intretine o relatie cu el, atunci nu facea decat sa se complice si sa isi creeze numai probleme ce mai tarziu aveau sa ii dea batai de cap. Dar..., cum putea sa ii spuna „nu”, unei persoane atat de adorabile, care parea a nu fi facut niciodata rau altcuiva, care era furnicat de o senzatie noua si dorea sa o dezvolte, considerand-o una placuta si revigoranta pentru sine? Shoichi zambea mereu sincer, nu isi trada sentimentele, se comporta intocmai cum se simtea in acel moment, fastacindu-se cand e jenat, imbujorandu-se cand se simte flatat, zambind cand e fericit, sau plangand cand se simtea trist. Era genul de persoana ce spune mereu ceea ce gandeste fara a inflori lucrurile in vreun fel si nu isi trada niciodata prietenii. Ce altceva mai putea cere de la o persoana care se presupunea ca va deveni iubitul lui?
- Sora, acum serios! Trebuie sa ii spui „da” sau „nu” ! s-a auzit vocea satenului, de partea cealalta a usii camerei roscatului.
Trecuse aproape o saptamana de cand cei patru au fost la plaja si Sora inca nu se decise ce anume sa ii spuna baiatului, sa accepte sa incerce sa iasa cu el sau sa il refuze. Verisorul sau nu inceta sa ii aminteasca ca rozaliul si-a exprimat sentimentele, i-a spus roscatului ca se simtea ciudat in preajma lui, dar ca ii place senzatia, si ca e de datoria lui, a unei persoane mature, sa ii dea acestuia un raspuns concret.
- Stiu, Rui, dar inca nu stiu ce sa fac..., a recunoscut roscatul, fara a dori sa ii dezvaluie verisorului sau ca nu era sigur daca ar trebui sa accepte sa iasa cu cineva aproape necunoscut.
- Uite ce e, Sora. Shoichi nu stie nici el exact ce vrea, stie doar ca se simte grozav in preajma ta si ca ar vrea sa te vada mai mult. Eu unul cred ca te place. Nu zic ca trebuie sa fii un iubit in toata regula, dar macar da-i o sansa. Incearca sa vezi cum te simti in preajma lui.
Roscatul a zambit, deloc uimit de atitudinea verisorului sau. Inca de mic, Rui stia exact cum sa se faca auzit si ce anume sa spuna pentru a obtine ce isi doreste. El era cel ce primea cele mai multe bomboane, chiar daca i se interziceau pentru ca mai apoi abunda de energie, el era cel care putea sta treaz dupa ora 8 pentru ca „citea o carte” cand de fapt se juca cu verisorul sau, el era cel ce scapa cu basma curata la scoala, stiind mereu cum sa se scoata din probleme. Satenul era foarte direct, nu se invartea niciodata in jurul cozii, cateodata ii lua mai mult decat de obicei sa se exprime, dar, de cele mai multe ori, spunea exact ce are in minte. In cele din urma, baiatul avea dreptate. Nu era nevoie ca Sora sa accepte imediat sa fie iubitul rozaliului, puteau incepe mai intai prin a se cunoaste.
- Cred ca esti un pic cam prea entuziasmat, a chicotit roscatul, aruncand o radiera in verisorul sau.
- Da...bine, poate m-am grabit putin cand am zis ca esti cu Shoichi, dar nu am stiut ce ati vorbit, s-a justificat satenul, aruncand radiera inapoi la Sora.
Roscatul a zambit, apoi s-a lasat pe speteaza scaunului si a oftat adanc. Incercase sa isi repete cateva notiuni, insa de fiecare data cand ajungea la birou, Rui isi facea aparitia si ii strica toate planurile. Gata sa cedeze, barbatul s-a ridicat de pe scaun si s-a asezat pe patul sau, alaturi de verisorul sau, si l-a privit curios.
- Si cum propui sa ma apropii de el pentru a incerca sa vad cum ma simt in preajma lui?
Satenul a ranjit, de parca astepta momentul acela de ceva vreme, lucru nu prea departe de adevar, apoi s-a asezat in pat, in genunchi si a continuat sa se uite amuzat la Sora.
- Va sugerez sa mergeti sa vedeti un film! a strigat baiatul, dupa mai multe momente de liniste completa.
Roscatul a inceput sa clipeasca des, apoi a zambit, si a aprobat. Nu doar iubitii se duceau la film, chiar si prietenii se duceau din cand in cand la cinema, cu alte cuvinte, Sora putea iesi sa vada un film cu Shoichi fara a trebui sa se transforme in iubitul lui. Desigur, cu ocazia asta putea sa isi faca si o idee despre ce anume ar trebui sa faca in privinta lui, dar nu asta era prioritatea lui.
Nu a durat mult pana cand satenul si-a sunat prietenul, l-a anuntat de ceea ce a facut, si i-a spus o mica minciunica, pe jumatate adevarata, cum ca Sora ar vrea sa iasa sa vada un film cu el. Chiar a doua zi, daca era posibil. Rui nu avea pic de rabdare, era destul de entuziasmat desi nu prea reusea sa isi dea seama de ce. Daca tot era sa piarda timpul valoros pe care il putea petrece alaturi de verisorul sau, macar sa o faca in favoarea cuiva cunoscut ci nu a unui oarecare.
Shoichi nu a primit vestea pe atat de bine pe cat si-ar fi imaginat satenul. Baiatul a intrat intr-o stare de nervozitate greu de imitat, a inceput sa isi distruga sifonierul, cautand niste haine potrivite, nu prea exagerate, dar nici prea simple, pentru a iesi impreuna cu roscatul. Urmatoarea zi, baiatul s-a trezit de dimineata, si-a facut un dus, s-a uitat la televizor, apoi si-a facut teme, gandindu-se la Sora, a transpirat din nou, si-a mai facut un dus, pana cand s-a facut ora sase si a trebuit sa inceapa sa se imbrace.
O pereche de blugi albastri, drepti, un tricoul negru pe sub o camasa alba, subtire, cu maneci scurte, o pereche de slapi alb cu negru, o curea neagra care sa se asorteze cu tricoul, au fost suficiente pentru a il convinge pe Shoichi ca arata prezentabil.
- Hei, ai cumva o intalnire? s-a auzit un chicotit venind dinspre sufragerie. Baiatul a coborat scarile si
si-a scos capul pe usa, apoi a zambit.
- Poate..., a raspuns Shoichi, inrosindu-se usor la fata.
- Atunci ar fi bine sa iti intorci camasa, a mai rostit fetita dragalasa ce se afla pe canapea.
Parul ei rozaliu era prins in doua codite, fiecare codita prinsa intr-un panglica de culoare rosiatica, chipul ei parea dragalas, ca al unei papusi de portelan, ochii mari si caprui, mica de statura si slabuta, imbracata intr-o rochie subtirica si finuta de vara, de culoare alba cu multe buline roze. La spusele fetei, baiatul si-a indreptat atentia spre propria sa camasa si a observat ca o purta pe dos asa ca a scos-o rapid si a imbracat-o corect. Fetita a chicotit din nou, apoi s-a intors cu privirea spre televizor si a inceput sa butoneze telecomanda.
- Mersi, surioara, a spus acesta, rapid, facand un pas mare pana la canapea pentru a ii oferi fetei un sarut scurt pe par. Rozalia a dat din cap in semn ca ii primeste multumirile, apoi si-a strans picioarele pe langa corp si si-a orientat atentia spre emisiunea de divertisment ce abia incepea.
Baiatul si-a aranjat hainele pentru ultima oara, apoi a coborat scarile in viteza si a inceput sa mearga spre centrul orasului, la cinematograful principal, locul in care stabilisera sa se intalneasca.
La doar cateva minute dupa ce a ajuns rozaliul, Sora si-a facut si el aparitia, imbracat foarte frumos, aratand mult mai atragator decat ar fi trebuit sa arate pentru o intalnire intre prieteni. Maieul negru era suficient de larg incat sa nu se lipeasca complet de trupul roscatului, dar destul de micut pentru a ii scoate in evidenta linia trupului si frumusetea acestuia. Pantalonii de blug erau largi, cadeau usor pana la jumatatea distantei dintre abdomen si bazin, dand senzatia ca roscatul apartinea unei gasti, in timp ce adidasii din picioare, in combinatie cu restul, ar fi dat oricui senzatia de baiat rebel, frumos, tipicul baiat rau ce arata divin, al oricarei povesti.
Shoichi a inghitit in sec, si-a intors capul spre roscat si a zambit, apoi a intrat in cinematograf, lasandu-l pe Sora sa intre din urma lui.
- Deci...uhm..., ce film vedem? a intrebat rozaliul, fara a dori sa se arate jenat.
- Pai, Rui mi-a recomandat filmul. Mi-a spus ca o sa iti placa, a zambit barbatul, lovindu-l usor pe baiat pe umar, insotindu-l spre intrarea in sala.
Majoritatea randurilor erau ocupate, dar cei doi au reusit sa gaseasca niste locuri libere ceva mai in spate. Minute mai tarziu, filmul a inceput, dar nu a fost intocmai cum se asteptase Shoichi sa fie. Cu cat vedea mai mult din film cu atat se speria mai tare, incepea sa isi urcea picioarele pe scaun si sa se ghemuiasca cat mai aproape de roscat, prinzandu-i mana cu putere si uitand sa ii dea drumul. Sora se amuza din ce in ce mai mult, anticipase intr-o oarecare masura ca asta avea sa fie reactia baiatului, dar nu se putea hotara sa se priveze de amuzamentul de care avea parte, totul pentru a il scuti pe Shoichi de un film de groaza.
La fiecare tipat pe care il auzea, rozaliul se incolacea si mai mult in jurul roscatului, facandu-l pe acesta sa zambeasca si sa chicoteasca usor. Nu il deranja deloc reactia baiatului, i se parea chiar foarte adorabila, poate mult prea adorabila. Shoichi a expirat relaxat de abia dupa ce filmul s-a terminat si cateva lumini s-au aprins in sala. Era inca prins de bratul roscatului, incapabil sa se ridice de pe scaun, dar nu mai tresarea la fiecare zgomot sau imagine.
- Esti bine? a intrebat Sora, intinzandu-si mana spre chipul baiatului, ridicandu-l usor pentru a il privi in ochi, apoi manganindu-i obrazul.
- Da...da....filmul a fost superb....Da!! a exclamat rozaliul, realizand ca se facuse de rusine. Chipul calm si lipsit de mustrare al celui de langa el, l-a calmat si l-a facut sa zambeasca.
Un moment ciudat de liniste s-a instaurat. Nimeni nu mai spunea nimic, erau doar ei in sala, unul in fata altuia, uitandu-se unul la celalalt. Roscatul a fost primul care s-a miscat, initiind o atmosfera mult prea ciudata pentru doi simpli prieteni. Mana de pe obrazul rozaliului a coborat pana la barbie, apoi chipul barbatului s-a apropiat de cel al baiatului si buzele sale le-au atins pe cele ale lui Shoichi. Buzele s-au atins usor, apoi cele ale roscatului le-au acaparat pe ale rozaliului si au inceput sa le guste. Baiatul nu se misca, ii era imposibil sa spuna ceva, a stat nemiscat pana cand Sora s-a retras, apoi a tresarit usor.
- Scuze, te-am speriat? a intrebat barbatul, de indata ce a realizat ca a facut ce i s-a nazarit, fara a ii oferi celuilalt nici macar un avertisment. Baiatul continua sa se uite pierdut, nestiind ce sa spuna sau sa faca, in timp ce luminile se aprindeau complet si sale se scufunda in lumina.
- Hm...sunt bine. Chiar sunt, m-ai surprins ...atata tot, a zambit Shoichi, ridicandu-se in picioare.
- Imi cer scuze, nu am vrut sa te sperii. Ce zici, mergem sa mancam ceva? a propus roscatul, avand grija sa nu il mai ia prin suprindere pe rozaliu.
Cei doi au parasit cinematograful si au ales sa intre intr-un restaurant destul de normal, adica nu pentru oameni bogati, apoi s-au asezat la o masa destul de indepartata pentru a putea vorbi. Shoichi era inca usor speriat, mai degraba uimit decat speriat, dar oricum cu gandul departe, nereusind sa fie mereu atent la ceea ce spune celalalt. Prima oara cand l-a cunoscut pe Sora, a ramas uimit si nu a putut spune nimic, era ca si cum cineva ii taiase limba si refuza sa il ajute sa isi revina, apoi, la plaja, si-a dat seama ca se simte foarte comfortabil in preajma roscatului si ca ii place compania acestuia, ba mai mult, a realizat ca si-ar dori sa petreaca cat mai mult timp posibil in preajma lui, dar de abia acum realiza ce insemna sa ii placa de un baiat. Sarutul nu a fost deloc scarbos, de fapt chiar i-a placut, doar ca a fost neasteptat si mult mai gentil decat trebuia sa fie. Buzele lui Sora erau usor umede, dar pline de caldura, tandre si gentile, fine la atingere, nimeni nu ar fi putut sa le urasca.
Inima rozaliului ii batuse cu putere atunci, continua sa ii bata in ritm alert chiar daca se afla la o masa, inconjurat de zeci de oameni, motiv pentru care roscatul nu avea sa repete sarutul si nici sa il surprinda pe baiat.
- Sa inteleg ca nu ti-a placut filmul? a chicotit roscatul, perfect constient de faptul ca Shoichi nu il asculta cu atentie.
- Ba da...doar ca...nu imi plac filmele de groaza..., a susotit baiatul.
- Cumva anticipam asta. Rui era mult prea entuziasmat de filmul asta.
Rozaliul a zambit, apoi si-a plecat usor capul. Pe o parte, dorea sa ii taie capul prietenului sau pentru ca a sugerat un astfel de film ca fiind bun pentru a il vedea impreuna cu Sora cand baiatului ii era frica de moarte de filmele de groaza, pe de cealalta parte, stia ca intentiile satenului au fost bune si ca tot ce a dorit acesta a fost sa ii darame zidul de jena si sa il determine pe Shoichi sa fie mai relaxat in preajma roscatului. Daca filmul ar fi fost oricare altul, probabil rozaliul ar fi stat teapan pe scaun, incapabil sa se simta bine, si ar fi distrus prima intalnire pe care ar fi avut-o cu Sora. Barbatul gandea acelasi lucru ca cel din fata lui. Era sigur ca singurul motiv pentru care verisorul sau a sugerat un astfel de film, era pentru a ii face pe cei doi sa se destinda si sa se manifeste instinctiv, fara a isi gandi reactiile. Fusese amuzant, roscatului i-a placut reactia rozaliului si s-a simtit bine in compania lui.
- Rui....nu cred ca e o idee buna sa asculti de Rui cand vine vorba de iesiri in oras, a rostit baiatul incet, pe un ton suspicios, uitandu-se cu ochii mici la cel din fata lui. Sora a ras din nou, apoi a inchis meniul din mana sa.
- Poate, dar daca nu l-as fi ascultat, m-ar fi scalpat. Cel putin asa am aflat ca iti place inghetata cu banane, a mai adaugat barbatul, inainte de a il ruga pe chelner sa ii aduca doua inghetate.
Shoichi nu avea de unde sa stie ca satenul si-a pus verisorul la colt si i-a oferit o adevarata lectie despre ce anume ii place rozaliului. Sora stia acum ca Shoichi adora verdele, iubea inghetata de banane, cand da examene isi pune doua sosete diferite, ca se uita mereu la desene animate si adormea ca un bebelus atunci avea o zi placuta, insemnand ca nimeni nu il putea trezi odata ce acesta adormea. Roscatul incercase sa se eschiveze de verisorul sau, dar mai tarziu a realizat ca a fost o buna ocazie pentru a afla lucruri noi si despre Rui.
- Probabil te-a urmarit non stop pana cand ai acceptat sa il asculti, nu? Sora a inceput sa rada, fusese prins cu mata in sac, dar nu ii parea rau.
- Ce ar fi sa vorbim despre asta dupa ce plecam de aici? Te conduc acasa...
Roscatul chiar ar fi dorit sa vorbeasca cu rozaliul in drumul lor spre casa acestuia, dar o ploaie maruntica a facut lucrul asta imposibil. Cei doi au inceput sa alerge pana cand au ajuns la cladirea in care locuia baiatul si s-au oprit in casa scarii.
- Cred ca nu a fost o idee buna sa alergam. Acum ne-am udat.
- Sho, trebuie sa vorbim, a rostit roscatul, prinzandu-l pe baiat de mana. Shoichi s-a oprit pe primele trepte ale scarii, s-a asezat pe una dintre ele si a asteptat ca Sora sa ii vorbeasca. Imi cer scuze ca te-am sarutat brusc, s-a scuzat roscatul, asezandu-se langa baiat.
- Pai..uhm...
- Nu sunt sigur ca e cea mai buna idee sa devenim iubiti, mai ales cand tu nu ai nici cea mai mica idee ce inseamna sa fii impreuna cu un baiat si...
- Pot invata! Serios! Pas cu pas...daca vrei sa ma ajuti...
Glasul rozaliului a fost sigur, dar a inceput sa se auda din ce in ce mai incet, pana cand nu s-a mai auzit deloc. Sora si-a muscat buza inferioara, apoi si le-a lins pe amandoua usor, dupa care si-a intins mana spre chipul baiatului si l-a intors spre el. Nu a spus nimic, a cerut voie doar cu privirea si, vazand roseata din obrajii lui Shoichi, a decis ca merita sa incerce. Si-a apropiat buzele de cele ale baiatului, le-a mangaiat usor cu ale sale, apoi le-a indepartat pentru a le putea acapara pe ale lui Shoichi, si i-a prins capul in ambele maini. Rozaliul nu a mai ezitat, de data asta a raspuns la sarut, ba chiar l-a lasat pe roscat sa isi introduca limba in gura sa. Spre suprinderea lui Sora, baiatul si-a lasat propria limba sa o atinga pe cea a barbatului si a initiat un sarut mult mai pasional decat acesta intentionase.
Shoichi s-a trezit ridicat in brate si asezat in poale celuilalt, dar a reactionat imediat, l-a inconjurat pe roscat cu bratele si i-a lasat mainile acestuia sa ii coboare pe mijloc, apoi si-a simtit trupul lipit de cel al lui Sora si inima sa a inceput sa bata nebuneste.
Cand barbatul a oprit sarutul, a realizat ca poate a depasit masura si a vrut sa isi ceara scuze, dar baiatul rasufla greoi, aproape gafaia, chipul sau era inrosit complet, pana si urechile ii erau rosii, insa nu parea deloc dezgustat. De indata ce l-a observat pe Sora uitandu-se la el, rozaliul a vrut sa se ridice, dar s-a impiedicat si a aterizat in bratele celuilalt, motiv pentru care s-a rusinat si mai tare.
- Esti bine? a intrebat barbatul, ingrijorat pentru baiat. Shoichi nu a putut raspunde, doar a dat din cap in semn ca da si a ramas in bratele acestuia. Sora a zambit calduros, l-a ajutat sa se ridice si sa si stea in picioare, apoi s-a apropiat de el si l-a imbratisat.
- Uhm...Sora?
- Cand Rui mi-a zis ca ma placi...sa zicem ca am fost putin uimit. Nu vreau sa te ranesc, dar nici sa iti creez iluzii pentru ca mai apoi sa te dezamagesc. Pas cu pas...e bine asa?
Chipul baiatului s-a colorat din nou, un zambet enorm a aparut pe chipul lui, parca viata i-a revenit in corp, apoi acesta si-a muscat buza inferioara.
- Adica....putem fi impreuna chiar daca trebuie sa o luam pas cu pas?
- Cred ca e o idee grozava sa o luam pas cu pas. Si eu am nevoie de asta, a raspuns roscatul, dorind sa il sarute pe rozaliu.
- Multumesc... . Ma voi...
- Pot sa te sarut? Vreau sa zic...sarutatul ar putea fi un prim pas, nu?
Chipul rozaliului s-a imbujorat din nou, acesta si-a muscat buzele si a acceptat ca Sora sa il sarute, apoi a asteptat ca acesta sa faca ia initiativa din nou pentru a mai putea simti buzele barbatului. Acesta si-a apropiat din nou buzele de cele ale lui Shoichi, dar nu a mai parcurs etapa gentila a sarutului, si-a strecurat direct limba in gura lui si l-a sarutat cu pasiune.
Trupul baiatului s-a lipit de perete, mainile roscatului ii inconjurau trupul, oricine ii putea vedea, oricine intra in cladire, oricine iesea, dar erau prinsi in micul lor colt de lume. Shoichi a urcat, in cele din urma, in casa, Sora s-a intors la parter si a inceput sa se indrepte spre propria sa locuinta sau mai exact casa unchilor sai, dar promisiunea de a incepe relatia cu un sarut a ramas in picioare.
Usa de la intrare s-a deschis incet, dar zgomotul provocat a fost auzit de satenul care a alergat pana la usa numai pentru a isi putea bombarda verisorul cu zeci de intrebari.
- Deci?? Cum a fost?? a sarit Rui, fara a astepta ca roscatul sa se aseze pe un scaun sau sa isi traga sufletul.
- Destul de bine, a raspuns barbatul.
- I-a placut filmul? a chicotit satenul, imaginandu-si ca prietenul sau a sarit in bratele lui Sora, poate chiar s-au sarutat.
- Da, a ras pe tot parcursul lui, a rostit acesta, stiind ca verisorului sau nu avea sa ii placa ce anume auzea si ca, asa, se putea razbuna un pic pe acesta pentru insistentele sale.
- Poftim?! Si inghetata?!
- Ah, da...mi-a spus ca e ok daca imi place cea de banane, lui ii plac mai mult ciresele.
Satenul s-a ridicat in picioare, s-a uitat urat la cel de pe canapea ce se pregatea sa se intoarca in camera sa, l-a urmarit pe acesta pana cand s-a asezat pe scaun la birou, apoi a ridicat una dintre pernele de pe patul verisorului sau si a aruncat-o in roscat.
- Si eu care ma asteptam sa iti sara in brate si ca tu sa il hranesti cu lingurita, a mormait baiatul, incercand sa nu fie prea evident in nemultumirea sa. Satenul a aruncat restul pernelor in Sora, apoi s-a indreptat spre usa si a deschis-o larg.
- Rui...daca chiar vrei sa stii... . E in regula. Am cazut de acord sa o luam pas cu pas, sa nu ne grabim, a zambit roscatul, stiind ca avea sa regrete daca isi lasa verisorul sa plece cu impresia gresita ca a esuat in a isi ajuta prietenul.
Satenul a inchis usa in urma sa, a oftat adanc in timp ce si-a lasat trupul sa se lipeasca de usa si apoi sa cada la pamant, dupa care si-a strans genunchi la piept si i-a inconjurat cu bratele. Avea sa se tina de promisiune, avea sa incerce sa isi ajute prietenul pentru ca amandoi erau importanti pentru el, dar nu putea inceta a se simti ignorat. Era constient ca trebuie sa renunte la gelozia copilareasca, ca oricat de mult ar incerca, Sora nu va mai fi atat de apropiat de el, ca cei doi au crescut si ca trebuie sa se comporte ca doi adulti nu ca doi copii razgaiati, dar mai stia si ca ii trebuie timp.
Dupa noua ani in care nu si-a vazut singurul verisor si cel mai bun prieten, Rui deja facuse primul pas in a se elibera de dependenta sa fata de Sora. Tot ceea ce trebuia sa faca era sa isi ajute prietenul cum putea mai bine, sa fie alaturi de Sora daca era nevoie si sa nu uite ca roscatul avea sa fie mereu parte din familia sa. Satenul chiar planuia sa faca asta si sa se apropie din nou de verisorul sau. Pacat ca lucrurile nu aveau sa se intample intocmai cum isi dorea el.

[chrissta]

Interesanta ideea ta... Am impresia ca am mai citit ceva yaoi scris de catre tine, dar nu sunt foarte sigura ce...

Din cate spune titlul ("In familie " ) am vaga impresie ca se va intampla ceva mai mult intre Rui si Sora. Plus ca satenul e cu mult prea gelos si posesiv. Nu am nimic cu Shoichi, dar nu cred ca e potrivit pentru roscat.

Felul tau de a scrie imi place. Nu te incurci in detalii si jonglezi foarte foarte bine cu naratiunea si dialogul, iar capitolele sunt consistente.

Abia astept continuarea...
Multa inspiratie si pofta de a scrie .

Chu !