Când nimic nu este ceea ce pare a fi

[Leontina]

Va multumesc pentru cometarii >:d< Nu prea mai am ce sa zic despre acest capitol, deci lectura placuta ;)

Capitolul 11

- Vraja despre care vreau să vă vorbesc este probabil ceva mai complexă decât cele cu care sunteţi voi două obişnuite. Aceasta va creea o legătură între noi trei, dacă pot să spun aşa.
Aici a făcut o pauză căutându-şi cuvintele. Au trecut câteva minute înainte de a continua.
- În lipsa unor cuvinte mai potrivite, voi spune că este o legătură sentimentală.
Ok, devenea din ce în ce mai interesant. Nu înţelegeam prea bine la ce se referă. Mie îmi veneau în minte nişte chestii care cel mai probabil nu aveau nici cea mai mică legătură cu ce ne spusese el când mă gândeam la această vrajă. Trebuia să ne mai dea nişte detalii altfel toată chestia asta suna foarte ciudat. Suna ca una din scenele siropoase pe care le văzusem o dată într-un film.
- Cred că sunteţi puţin nedumerite deci vă voi da un exemplu. Dacă, să zicem, unul din noi ar fi foarte speriat dintr-un anumit motiv ceilalţi îşi pot da seama de acest lucru imediat. Şi vor putea sesiza şi motivul pentru care respectivul este speriat.
- Adică putem să ne dăm seama ce simte respectiva persoană, a zis Chris.
- Da, cu menţiunea că se pot simţi doar acele sentimente care sunt foarte puternice.
- Acum am înţeles de ce a plecat Andy atât de brusc, a zis ea cu un zâmbet amuzat pe faţă. Andy şi sentimentele. Nu prea se potrivesc.
Ne-a mai spus că pentru ca vraja să poată fi pusă în practică toţi cei implicaţi trebuie să fie de acord cu această, aşa zisă, legătură. Altfel nu va funcţiona. Ne-a mai spus de asemenea că trebuie făcută la miezul nopţii. Asta mi s-a părut a fi o problemă. Trebuia să găsim un mod pentru a o face fără să-i atragem atenţia tatei.
Chris a venit cu soluiţia salvatoare. Ryan ar urma să doarmă la noi în seara asta urmând ca noi să găsim o scuză destul de bună. În felul ăsta totul ar fi fost ok.
El nu mi s-a părut a fi complet de acord cu planul surorii mele. A spus că s-ar putea strecura înăuntru pe la miezul nopţii şi totul ar fi decurs la fel.
- Iar dacă tata va auzi ceva vom avea ceva bătăi de cap încercând să-i explicăm de ce te strecori în casa noastră la o asemenea oră târzie, a zis Chris pe un ton ironic.
Nu a părut să-i convină, dar în cele din urmă a acceptat. Exact la timp aş putea spune deoarece peste cinci minute s-a auzit uşa de la intrare deschizându-se, iar în sufragerie a apărut tata.
A rămas suprins să ne vadă acolo. I l-am prezentat pe Ryan, iar eu, datorită imaginaţiei mele atât de bogate, i-am spus că el se află aici deoarece noi trei trebuia să ne ocupăm de un proiect pentru ora de fizică. I-am spus că este destul de important şi că am vrea ca Ryan să rămână la noi peste noapte pentru a putea discuta despre detalii. A acceptat după ce i-am spus că este un proiect destul de important.
Mă simţeam prost pentru faptul că a trebuit să-l mint din nou. Mi-aş fi dorit să nu fie necesar. Mi-aş fi dorit să-i pot spune adevărul.
În curând a apărut şi mama care mie una mi s-a părut destul de obosită. Asta mi s-a părut ciudat. Nu o mai văzusem niciodată aşa. De obicei venea acasă ca şi cum ceea ce trebuise să facă nici măcar nu era atât de complicat.
Când i-am spus ceea ce voiam noi trei să facem nu a părut prea încântată. Dar, cu toate acestea, nu s-a opus.
Ce se tot întâmpla? De când cu toată această poveste mama era chemată tot mai des la locul de muncă.
I-a spus lui Ryan că singurul loc disponibil era pe canapea, iar el a spus că nu este nicio problemă.
A plecat să-şi ia câteva lucruri de acasă timp în care eu şi Chris ne-am făcut temele. Nu că mi-ar fi ars mie de teme. Nu mă puteam gândi decât la acea vrajă. Nu eram aşa sigură dacă era o idee bună. Într-un fel îmi era teamă. Nu voiam să fac vreo prostie pe care să o regret mai târziu. Ce ridicolă eram. Eu eram cea care insistase să avem încredere în el, iar acum tot eu eram cea care nu era sigură dacă ideea lui era bună sau nu.
Am scuturat din cap sperând să scap de aceste gânduri. Trebuia să am incredere. Făcea asta pentru a ne ajuta până la urmă.
Cina a fost petrecută în linişte, asta dacă îl excludem pe tata care l-a interogat pe săracul Ryan tot timpul. L-a întrebat cam de toate, începând cu familia lui şi sfârşind cu şcoala. Când a ajuns la acest subiect a întrebat brusc despre aşa zisul nostru proiect la fizică. Sperasem să nu aducă vorba despre el. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce să-i spun despre el. Nu eram bună la fizică. Nu puteam şi eu să înventez un proiect la orice altă materie?
Din fericire pentru noi Ryan o fost destul de inventiv şi i-a dat tatei o explicatie conform căreia trebuia să exemplificăm câteva experimente care erau explicate în manual. A făcut totul să pară atât de complicat încât tata nu a mai ştiut ce să zică la final.
Şi credeam că eu inventez chestii complicate...
Puştiul ăsta mă surprindea din ce în ce mai mult. Şi, mai mult, tata părea să-l placă chiar destul de mult. Nu am crezut că va fi aşa. Cu Andy fusese dezastru. Chiar dacă acum râdem de acea întâmplare atunci nu ne-am distrat prea tare.
În schimb mama părea destul de încordată. Îl privea destul de insistent pe Ryan ca şi când ar fi aşteptat ca el să spună ceva ce nu ar fi trebuit să zică. Nu o mai văzusem niciodată aşa. Ştiam că e probabil îngrijorată pentru noi, dar modul în care îl privea pe Ryan trăda o oarecare neîncredere în forţele pe care le avea. Acest lucru mi se părea cel mai ciudat. Adică, ea fusese cea care ne spusese că el este într-adevăr fiul celui care conduce consiliul. Asta nu însemna oare că este destul de puternic şi de abil pentru a ne ajuta să rezolvăm această problemă? Şi, dacă asta era adevărat, atunci de ce părea mama că nu ar crede acest lucru?
Tata a sesizat încordarea mamei, dar ea a pus-o pe seama slujbei. Pentru prima oară în viaţa mea aveam împresia că mama nu ne spusese adevărul într-o anumită privinţă. Voiam să aflu de ce. Dar nu acum. Acum aveam alte lucruri la care trebuia să mă gândesc.
După cină toți trei am stat în sufragerie discutând despre, așa zisul, proiect. Ryan împreună cu sora mea tot spuneau niște chestii pe care mă îndoiam că le înțelegeau chiar și ei. Mie îmi mai spunea Chris prin intermediul gândurilor ce să mai adaug pe acolo pentru că nu aveam nici cea mai vagă idee ce aș putea zice.
Pe la zece seara m-am băgat în pat cu gândul că poate reuşesc şi eu să dorm până la miezul nopţii. Dar, cum era de aşteptat, nu reuşeam.
Am tot schimbat canalele la televizor sperând să găsesc ceva interesant la care să mă uit, dar după vreo cinci minute m-am plictisit şi l-am închis. Mi-am luat mp3 player-ul şi am început să ascult muzică în speranţa că-mi va distrage atenţia de la orice altceva. A funcţionat, iar pe la a patra melodie am început să devin destul de somnoroasă.

***

Am simţit vag cum cineva mă scutura de unul dintre umeri şi am auzit vocea lui Chris. Abia peste vreo câteva minute am realizat că ea încerca să mă trezească.
M-am încruntat puţin apoi am deschis ochii. S-a uitat la mine amuzată înainte de a-mi spune că Ryan ne aşteaptă în camera ei.
M-a ridicat cu greu din pat de somn ce-mi era şi am urmat-o. După ce am intrat Chris a închis uşa în urma ei. L-am zărit pe Ryan pe scaunul de lângă biroul surorii mele. după ce am clipit de câteva ori mi-am dat seama că avea o privire cât se poate de serioasă în ochi.
Brusc, m-a încercat o stare de nelinişte. Mi-am amintit de acea vrajă şi mi s-a făcut puţin frică. Nu eram sigură dacă doream să merg până la capăt cu acest lucru. Nu pentru că nu aş fi crezut că e pentru a ne ajuta, ci pur şi simplu deoarece nu ştiam la ce să mă aştept. Nici măcar nu eram sigură dacă el ştie ce face.
Linişteşte-te. Doar e fiul celui care conduce consiliul. Sunt sigură că va fi bine.
Vocea lui Chris m-a mai liniştit puţin. Avea dreptate. Trebuia să mă liniştesc. Şi până la urmă nu-mi folosea la nimic dacă mă speriam de una singură. Aveam eu un talent în a-mi face sigură sânge rău. Mă gândesc la tot felul de scenarii cu sfârşit prost cu toate că în adâncul minţii mele există ceva care îmi spune că nu trebuie să mai fac asta. Că toate aceste gânduri negative îmi fac rău şi că nu e cazul să intru în panică.
Am inspirat adânc încercând să alung toate acele gânduri negativ. În schimb m-am gândit la cât de mult ne-ar fi putut ajuta această vrajă. În câteva minute deja mă simţeam ceva mai bine.
- Deci, vă întreb pentru ultima oară: sunteţi sută la sută sigure că doriţi să mergeţi până la capăt cu această vrajă?
Am dat amândouă afirmativ din cap moment în care mi s-a părut că Ryan s-ar fi relaxat puţin. Deci fusese îngrijorat că ne-am putea răzgândi.
Ne-a spus că pentru a face vraja era necesar să ne aşezăm în cerc şi să ne ţinem de mâini. Ne-am aşezat pe podea unindu-ne mâinile într-un cerc. Mi s-a părut destul de ciudat, dar mi-am amintit că trebuie să cred că ştie ce face. Ne-a zis să închidem ochii şi să ne gândim la acestă legătură sentimentală pe care urma să o creăm între noi şi la faptul că eram de acord să mergem până la capăt.
I-am urmat instruncţiunile, iar la un moment dat am simţit nişte furnicături în tot corpul, dar nu am lăsat ca atenţia să-mi fie distrată şi am continuat să mă concentrez. Nu voiam ca totul să iasă prost din cauza mea. Îmi doream ca totul să iasă bine.
La un moment dat am simţit cum Ryan a dat drumul mâinii mele.
- Gata. Asta e tot.
Am deschis ochii şi l-am privit nedumerită. Asta fusese tot ceea ce trebuia să facem? Dar zisese că era o vrajă mai complexă.
Mi-a văzut figura de pe față și a spus că este mai complexă deoarece durează o vreme până când devine complet activă.
- Mai exact cât? A întrebat Chris.
- Cred că până dimineață ar trebui să se rezolve
Acestea fiind spuse am lăsat-o pe Chris să se culce și m-am dus în camera mea. M-am întins pe pat sperând că această vrajă va avea efectul dorit de Ryan.
Când m-a luat somnul deja eram mult mai relaxată decât fusesem toată ziua. Și, mai mult ca oricând, eram convinsă că totul se va sfârși cu bine.