22-05-2009, 01:22 PM
Ryu, fac bine [ stiu, raspunsul asta e atat de folosit si nu raspunde in niciun fel la intrebare, dar m-am gandit ca ar fi dragut din partea mea sa raspund in stilul clasic ]. De fapt, incerc din rasputeri sa scriu, dar imi lipseste cu desavarsire inspiratia, ascult muzica [ ceva normal pentru mine] si astept cu nerabdarea clipa libertatii mele [ vacanta de vara ]... Vreau ceva, dar nu stiu ce vreau [ tipic pentru mine 
. Intotdeauna am fost indecisa- mai ales cand trebuia sa scriu ceva ]...
Teh, si mie-mi pare bine de cunostinta. Ma bucur ca-ti place felul meu de a fi [ macar acum sa fiu eu cu adevarat, nu ? ].
blue.dream , am editat postul trecut si ti-am raspuns la ceva din intrebarile adresate.
Acum ,am sa mai scriu cate ceva despre mine intr-o alta forma [sper sa iasa ceva ].Initial, se dorea a fi un fic, dar e parte din viata mea, asa ca m-am decis sa scriu aici si s-o fac pe scurt. N-o sa fie prea mare, caci ma pot descrie foarte simplu, doar ca unele cuvinte refuza sa-mi iasa pur si simpu si am simtit o nevoie disperata de a duce totul intr-un plan ceva mai spiritual. Stiu ca sunt ciudata, dar ...
EU
Oglinda aburita imi reflecta chipul obosit. Cearcane adanci imi 'impodobesc' ochii caprui, dandu-mi un aspect destul de ciudat. Parul ravasit imi sta in toate directiile, in timp ce bretonul ceva mai lung imi acopera o spranceana si jumatate din ochi. Buzele rosii schiteaza un zambet sarcastic, plin de sila... pentru propria-mi persoana.
In lumina difuza ce intra prin geamul murdar, paru-mi multicolor sclipeste . Suvite blonde, roscate , castanii... Putini sunt cei care imi gasesc adevarata nuanta. Pana si eu am uitat-o in timp, caci capul meu e ca un tablou,... plin de culoare.
Firele indreptate cu placa se revolta. Incretit, ciufulit , dezordonat... Niciodata nu am reusit sa-mi fac parul sa stea normal. Cat de mult il urasc...
Dermatograful negru mi s-a intins pe toata fata, contrastand cu roseata nelipsita din obraji. Hainele imbibate in apa de ploaie imi stau lipite de trupul inghetat, iar picaturile de apa ce mi se scurg din par se lipesc de covor.
Mainile tremurande fac conturul chipului obosit. Nu sunt urata, uneori sunt chiar draguta . Pacat ca mi-e cu mult prea sila de oameni pentru a ma putea adora.
Dorinta istovitoare ma copleseste din nou... Degetele imi sunt infiorate, iar inima imi tresalta la singurul gand bun pe care il pot avea, marea si unica mea pasiune.
Tastatura uzata face zgomote surde sub maini. Gandurile ma parasesc, inaltandu-se spre neant, incercand sa umple golul produs de umanitate. Vise noi se nasc, iar personalitatea ce lipseste cu desavarsire imi e din ce in ce mai puternic conturata. Simple litere imi aduc oxigen in sange, imi fac inima sa pulseze., imi aduc o urma de briza in dogoarea unei iubiri neimpartasite.
Cuvintele ma dezvaluie asa cum sunt... Sunt EU, copila tematoare din spatele unei adolescente cu prea multe probleme , gandul matur din spatele zambetului sters, plin de regrete.
Uneori uit si de durere, si de lume, si de viata ... Ma cufund in lumea mea , in care soarele inca mai straluceste, desi nori plumburii apar din umbra. Cateodata am atata energie, incat pot sa zbor pana la cer cu simple aripi improvizate. Alteori ma scufund in lacrimi si ma prabusesc. Sangele incepe sa-ti clocoteasca, iar intreg universul incepe sa se invarta in juru-mi. Stancile pe care visam sa pot zburda in liniste imi sfasie carnea, rupandu-mi oasele in mii de bucati. Picaturile reci de ploaie, ce candva imi stingeau focul , incep sa picure pe ranile deschise, contopindu-se cu lichidul vital.
Stau linistita minute in sir, fara sa am curajul de a da frau liber lacrimilor. Stiu ca , odata lasate sa curga in voia lor, nu le-as mai putea stapani, iar inima mi-ar seca din nou. Sunt sfarsita pe interior, iar cariile incep sa-mi roada sufletul, dezgustate de amaraciunea lui.
In astfel de momente, zambesc stins . Urasc sa fac asta, dar asa sunt mai puternica . Sunt dezgustata de minciuni, iar viata mea e cea mai mare minciuna. Nimic nu e real, doar cuvinte fara nicio urma de adevar si pline de sperante desarte.
. Intotdeauna am fost indecisa- mai ales cand trebuia sa scriu ceva ]...Teh, si mie-mi pare bine de cunostinta. Ma bucur ca-ti place felul meu de a fi [ macar acum sa fiu eu cu adevarat, nu ? ].
blue.dream , am editat postul trecut si ti-am raspuns la ceva din intrebarile adresate.
Acum ,am sa mai scriu cate ceva despre mine intr-o alta forma [sper sa iasa ceva ].Initial, se dorea a fi un fic, dar e parte din viata mea, asa ca m-am decis sa scriu aici si s-o fac pe scurt. N-o sa fie prea mare, caci ma pot descrie foarte simplu, doar ca unele cuvinte refuza sa-mi iasa pur si simpu si am simtit o nevoie disperata de a duce totul intr-un plan ceva mai spiritual. Stiu ca sunt ciudata, dar ...
EU
Oglinda aburita imi reflecta chipul obosit. Cearcane adanci imi 'impodobesc' ochii caprui, dandu-mi un aspect destul de ciudat. Parul ravasit imi sta in toate directiile, in timp ce bretonul ceva mai lung imi acopera o spranceana si jumatate din ochi. Buzele rosii schiteaza un zambet sarcastic, plin de sila... pentru propria-mi persoana.
In lumina difuza ce intra prin geamul murdar, paru-mi multicolor sclipeste . Suvite blonde, roscate , castanii... Putini sunt cei care imi gasesc adevarata nuanta. Pana si eu am uitat-o in timp, caci capul meu e ca un tablou,... plin de culoare.
Firele indreptate cu placa se revolta. Incretit, ciufulit , dezordonat... Niciodata nu am reusit sa-mi fac parul sa stea normal. Cat de mult il urasc...
Dermatograful negru mi s-a intins pe toata fata, contrastand cu roseata nelipsita din obraji. Hainele imbibate in apa de ploaie imi stau lipite de trupul inghetat, iar picaturile de apa ce mi se scurg din par se lipesc de covor.
Mainile tremurande fac conturul chipului obosit. Nu sunt urata, uneori sunt chiar draguta . Pacat ca mi-e cu mult prea sila de oameni pentru a ma putea adora.
Dorinta istovitoare ma copleseste din nou... Degetele imi sunt infiorate, iar inima imi tresalta la singurul gand bun pe care il pot avea, marea si unica mea pasiune.
Tastatura uzata face zgomote surde sub maini. Gandurile ma parasesc, inaltandu-se spre neant, incercand sa umple golul produs de umanitate. Vise noi se nasc, iar personalitatea ce lipseste cu desavarsire imi e din ce in ce mai puternic conturata. Simple litere imi aduc oxigen in sange, imi fac inima sa pulseze., imi aduc o urma de briza in dogoarea unei iubiri neimpartasite.
Cuvintele ma dezvaluie asa cum sunt... Sunt EU, copila tematoare din spatele unei adolescente cu prea multe probleme , gandul matur din spatele zambetului sters, plin de regrete.
Uneori uit si de durere, si de lume, si de viata ... Ma cufund in lumea mea , in care soarele inca mai straluceste, desi nori plumburii apar din umbra. Cateodata am atata energie, incat pot sa zbor pana la cer cu simple aripi improvizate. Alteori ma scufund in lacrimi si ma prabusesc. Sangele incepe sa-ti clocoteasca, iar intreg universul incepe sa se invarta in juru-mi. Stancile pe care visam sa pot zburda in liniste imi sfasie carnea, rupandu-mi oasele in mii de bucati. Picaturile reci de ploaie, ce candva imi stingeau focul , incep sa picure pe ranile deschise, contopindu-se cu lichidul vital.
Stau linistita minute in sir, fara sa am curajul de a da frau liber lacrimilor. Stiu ca , odata lasate sa curga in voia lor, nu le-as mai putea stapani, iar inima mi-ar seca din nou. Sunt sfarsita pe interior, iar cariile incep sa-mi roada sufletul, dezgustate de amaraciunea lui.
In astfel de momente, zambesc stins . Urasc sa fac asta, dar asa sunt mai puternica . Sunt dezgustata de minciuni, iar viata mea e cea mai mare minciuna. Nimic nu e real, doar cuvinte fara nicio urma de adevar si pline de sperante desarte.