12-04-2008, 06:39 PM
In acest topic va voi povesti despre Bucataria Japoneza obiceiuri si traditii. Iar retetele japoneze le voi pune in topicul Carte de bucate.
Bucătăria japoneză
Naturală şi armonioasă, este considerată una din cele mai sănătoase din lume. Conţine puţine calorii, este bogată în proteine şi fier, fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi.
În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor, abundenţa orezului, a produselor pe bază de soia (miso, tofu), a peştelui, fructelor de mare, algelor şi legumelor. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple, minunat prezentate, în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte.
Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios, tradiţional. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier, care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. Potrivit conceptului shun, fiecare ingredient (peştii, legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume, de aproximativ 10 zile, în care calităţile lui nutritive sunt optime.
Naturală şi armonioasă…
Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun…
Şi anume, baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. În plus, în Japonia, mai ales în vremurile de demult, aproape că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. De fapt, pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă".
Sushi
Sushi are o istorie de 1300 de ani. Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. În principiu, acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez, cu un pic de hrean japonez (wasabi). La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui
Tipuri de sushi:
Nigiri - bulete de orez cu o bucăţică de ton, un crevete, caracatiţă, ouă prăjite;
Gunkan - forme din orez ÅŸi alge umplute cu fructe de mare;
Norimaki – ruladă de orez, sushi şi alge, cu diverse umpluturi;
Temaki - conuri din alge umplute cu orez sushi, fructe de mare ÅŸi legume;
Oshi - peşte presat împreună cu orez într-o cutie de lemn;
Chirashi - un fel de mâncare din fructe de mare, ciuperci şi legume presărate pe o porţie de orez sushi.
Kyuho – savoir-vire japonez
• nu servi niciodată cuiva mâncarea cu ajutorul beţigaşelor (în ritualurile funerare budiste participanţii îşi dau unul altuia în acest mod cenuşa răposatului). Dacă vrei să îl serveşti pe comeseanul tău, întinde-i farfuria şi dă-i voie să-şi aleagă bucata dorită
• dacă doriţi să folosiţi acelaşi recipient, folosiţi beţigaşelor la ambele capete
• sushi se poate apuca cu degetele, sashimi – doar cu beţigaşele
• nu ţine beţigaşele la jumătate, încearcă să le apuci întotdeauna de extremitate
• nu folosi beţigaşele pentru a trage bolurile înspre tine
• nu muşca o parte din măncare pentru a pune restul înapoi în farfurie; dacă ai ridicat o bucată trebuie s-o mănânci în întregime
• nu cere să ţi se aducă un cuţit
• după mâncare lasă beţigaşele rezemate de hashi oki, de preferinţă paralel cu tejgheaua sushi barului; nu lăsa niciodată beţigaşele direct pe masă;
• nu pune niciodată beţigaşele înapoi în vas (şi aceasta le-ar aduce japonezilor aminte de ritualuri de înmormântare)
• încearcă să mănânci tot orezul; a lăsa chiar şi o mică parte din mâncare pe farfurie este o lipsă de tact, a lăsa orez nemâncat este chiar o grosolănie (această regulă se respectă doar în Japonia)
• nu fuma sub nici un pretext; fumul de tutun nu le permite comesenilor să savureze gustul şi aroma felurilor delicate de mâncare; în plus, doar mirosul poate să ne asigure că peştele este proaspăt
• sosul de soia este un adaos pentru peşte, nu inmuia niciodată în el întregul sushi
• lucru ciudat, când ţi se serveşte o supă sau un fel de mâncare cu macaroane, ai voie să sorbi (dar nu ai voie să râgâi); poţi să ridici bolul la gură – mai întâi foloseşti beţigaşele pentru a consuma “grosul†apoi, pur şi simplu, bei restul.
• se bea sake înainte şi după masă; vinul de orez pur şi simplu nu se potriveşte cu orezul; în timpul mesei se poate bea bere, vin alb, ceai sau apă; sake-ul se serveşte în mod tradiţional doar cu sashimi
• berea sau sake-ul se toarnă tuturor mesenilor; nu există obiceiul de a bea din sticle separate
• părerile japonezilor sunt împărţite: unii ne sfătuiesc să începem cu sashimi, să continuăm cu sushi, pentru a termina cu o supă miso cu orez; alţii recomandă pentru început un sushi cu omletă şi legume, apoi un fel la alegere, iar la sfârşit sashimi
Bucătăria japoneză
Naturală şi armonioasă, este considerată una din cele mai sănătoase din lume. Conţine puţine calorii, este bogată în proteine şi fier, fără a avea mult colesterol sau diverse grăsimi.
În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor, abundenţa orezului, a produselor pe bază de soia (miso, tofu), a peştelui, fructelor de mare, algelor şi legumelor. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple, minunat prezentate, în care nici unul din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte.
Unul din motivele longevităţii japonezilor este regimul lor alimentar armonios, tradiţional. În bucătăria japoneză domneşte principiul sezonier, care constă în selectarea ingredientelor astfel încât acestea să fie consumate în perioade atent alese. Potrivit conceptului shun, fiecare ingredient (peştii, legumele şi fructele) are în decursul anului o perioadă anume, de aproximativ 10 zile, în care calităţile lui nutritive sunt optime.
Naturală şi armonioasă…
Clima Japoniei diferă de la regiune la regiune dar există un element comun…
Şi anume, baza a mai tuturor felurilor de mâncare o constituie orezul. Clima în Japonia este deosebit de propice cultivării acestei plante pretenţioase. În plus, în Japonia, mai ales în vremurile de demult, aproape că nu se consuma nici un fel de altă carne în afară de peşte. Carnea nu se bucură de o prea mare trecere. De fapt, pentru a caracteriza bucătăria japoneză ajung două cuvinte: naturală şi armonioasă".
Sushi
Sushi are o istorie de 1300 de ani. Bucătarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul aşa cum îl cunoaştem astăzi. În principiu, acesta se compune dintr-o felie de peşte pusă pe o mică buletă de orez, cu un pic de hrean japonez (wasabi). La preparare se foloseşte peşte de cea mai bună calitate şi oţet. Bineînţeles se aleg cele mai gustoase părţi ale peştelui
Tipuri de sushi:
Nigiri - bulete de orez cu o bucăţică de ton, un crevete, caracatiţă, ouă prăjite;
Gunkan - forme din orez ÅŸi alge umplute cu fructe de mare;
Norimaki – ruladă de orez, sushi şi alge, cu diverse umpluturi;
Temaki - conuri din alge umplute cu orez sushi, fructe de mare ÅŸi legume;
Oshi - peşte presat împreună cu orez într-o cutie de lemn;
Chirashi - un fel de mâncare din fructe de mare, ciuperci şi legume presărate pe o porţie de orez sushi.
Kyuho – savoir-vire japonez
• nu servi niciodată cuiva mâncarea cu ajutorul beţigaşelor (în ritualurile funerare budiste participanţii îşi dau unul altuia în acest mod cenuşa răposatului). Dacă vrei să îl serveşti pe comeseanul tău, întinde-i farfuria şi dă-i voie să-şi aleagă bucata dorită
• dacă doriţi să folosiţi acelaşi recipient, folosiţi beţigaşelor la ambele capete
• sushi se poate apuca cu degetele, sashimi – doar cu beţigaşele
• nu ţine beţigaşele la jumătate, încearcă să le apuci întotdeauna de extremitate
• nu folosi beţigaşele pentru a trage bolurile înspre tine
• nu muşca o parte din măncare pentru a pune restul înapoi în farfurie; dacă ai ridicat o bucată trebuie s-o mănânci în întregime
• nu cere să ţi se aducă un cuţit
• după mâncare lasă beţigaşele rezemate de hashi oki, de preferinţă paralel cu tejgheaua sushi barului; nu lăsa niciodată beţigaşele direct pe masă;
• nu pune niciodată beţigaşele înapoi în vas (şi aceasta le-ar aduce japonezilor aminte de ritualuri de înmormântare)
• încearcă să mănânci tot orezul; a lăsa chiar şi o mică parte din mâncare pe farfurie este o lipsă de tact, a lăsa orez nemâncat este chiar o grosolănie (această regulă se respectă doar în Japonia)
• nu fuma sub nici un pretext; fumul de tutun nu le permite comesenilor să savureze gustul şi aroma felurilor delicate de mâncare; în plus, doar mirosul poate să ne asigure că peştele este proaspăt
• sosul de soia este un adaos pentru peşte, nu inmuia niciodată în el întregul sushi
• lucru ciudat, când ţi se serveşte o supă sau un fel de mâncare cu macaroane, ai voie să sorbi (dar nu ai voie să râgâi); poţi să ridici bolul la gură – mai întâi foloseşti beţigaşele pentru a consuma “grosul†apoi, pur şi simplu, bei restul.
• se bea sake înainte şi după masă; vinul de orez pur şi simplu nu se potriveşte cu orezul; în timpul mesei se poate bea bere, vin alb, ceai sau apă; sake-ul se serveşte în mod tradiţional doar cu sashimi
• berea sau sake-ul se toarnă tuturor mesenilor; nu există obiceiul de a bea din sticle separate
• părerile japonezilor sunt împărţite: unii ne sfătuiesc să începem cu sashimi, să continuăm cu sushi, pentru a termina cu o supă miso cu orez; alţii recomandă pentru început un sushi cu omletă şi legume, apoi un fel la alegere, iar la sfârşit sashimi