27-08-2012, 04:07 PM
S-au dus 24 de ore. Deci un nou capitol . Asta e proaspat facut. Sper sa fie bun. :*
Capitolul 9
Soarele incepe sa-si strecoare razele prin fereastra mea si sa se abata cu aura lui peste patul meu, curand ajungand pana la fata mea si orbindu-ma de atata lumina puternica. Simt chiar si adormita sclipirile sale intense pe fata mea. Ma trezesc bulversata si oarecum speriata. Azi e luni, va trebui sa confrunt o noua batalie interioara, critici otravitoare din partea colegilor si mai ales critici fara sens din partea profului de fizica. Ceea ce imi acaparase mintea era situatia mea scolara la aceasta materie fara inteles, adica fizica in sine pare logica, dar persoana care o preda , nu.
Stau in pat cu patura acoperindu-mi picioarele si talia. Ma uit in toate colturile camerei in zadar. E o liniste completa, apoi ma arunc din nou cu capul pe perna moale si alba. Somnolenta isi pusese mana pe mine si paru sa ma inghita complet, cand aud soneria ceasului atat de strident. Ma ridic repezita din pat, dau patura la o parte si cobor din pat. Ma uit in oglinda si imi vad chipul parca palid si sters, destul de indiferent si un par foarte dezornonat. Pijamalele mele sunt roz, nu o culoare tocmai pe gustul meu, dar sunt foarte lejere. Deschid geamul si caldura si prospetimea diminetii ma imbata, parca devine un drog pentru simturile mele si imi topeste aceasta stare de gheata pe care o am. Ma indrept la sifonier si nici nu stau sa analizez tinuta de azi. Imbrac o bluza violet cu un trandafir galben imprimat pe ea si niste blugi mulati negri. Ma decid sa iau niste pantofi platforma nu exagerat de inalti negri. Parul il prins intr-o coada lasata pe spate, imi iau ghiozdanul de scoala si inchid usa la camera cu insemnul hartiei. Cobor scarile fara graba si ajung la living. In mijloc fusese asezata in locul coltarului masa din bucatarie, o masa de 12 persoane. In coltul mesei , imi paru ca vad o fafurie cu supa de pui cu tacamurile frumos puse si un biletel agatat de o vaza transparenta cu garoafe. Atunci nevoia fireasca de hrana incepe sa-mi bantuie stomacul , mirosul acela delicios de supa de casa imi mangaia narile. Ma apropii de masa, trag scaunul usor, ma asez cand remarc biletul.
'' Draga mea, m-am gandit ca o supa de casa ti-ar face bine. Considera un gest de afectiune din partea mea si sper sa-ti placa. Am gatit-o pe placul tau.
Tatal tau !''
Destul de dragut, gestul lui m-a inmuiat. Am mancat supa intr-o maniera destul de repezita, apoi mi-am luat ghiozdanul si am plecat. Majordomul este afara de ceva vreme, ma conduce pana la scoala. Tot drumul am stat ingandurata nici nu sesizasem ca eram la scoala deja. Cobor din masina, ma strecor pe coridor. Nimic neobisnuit, aceleasi fete fandosite, baieti care se vaicaresc. Ceva e diferit. Lumea ma priveste fix, dar nu cu sageti otravitoare, ci surprinzatoare. Unii ma aratau si cu degetul, apoi o colegul meu de banca imbracat la costum si bine parfumat ma lamureste :
-' Neata Denissu ! Esti tare celebra azi !
- Cu ce ocazie ? intreb eu ironic asezandu-mi ghiozdanul in banca. A aflat toata scoala ca am 4 la fizica?
- Nu ! Cativa colegi , acum doua zile, s-au dus prin oras, si au auzit de concursul formatiilor de pe stadion. Te-au vazut intr-una din formatii, te-au si auzit cantand.
- Si voi ati imprastiat in toata tara ca si eu eram acolo ? Ce oameni!
- Asculta, asta e sansa ta sa schimbi lucrurile !
- Da, dar pentru mine, prin aceasta popularitate vor ajunge la concurenta cu fandositele scolii.
Nu mai scot nici un cuvant. Ma simt tulburata de aceasta conversatie inutila. Prima ora fizica. Si mai nasol! Proful apare in clasa cu un tanc de lucrari de acum 1 luna. Alta veste proasta! Omul e imbracat intr-un costum crem de sarafan cu camasa alba. Se aseaza la catreda, isi pun ochelarii mari si incepe sa strige notele. Nu aud nimic pana nu-mi rosteste numele. Fara ezitare si putin surprins , proful imi spune nota : 7. Incredibil ! M-am salvat !
- Domnisoara, aceasta nota e pentru ca ai studiat atunci si erai altfel, acum te-ai prostit !
Aceasta replica ma face sa explodez de nervi, era imposibil sa nu strecoare un strop de gluma ieftina. Ridic mana politicos si imi spun opinia. Ma simt revoltata .
- Domn profesor, dati-mi voie, in ce sens m-am schimbat ? Sunt aceeasi!
- Te-ai schimbat de cand am auzit de vestea ca tu frecventezi intr-o formatie rock. Ce vis nerealist !
Nu-mi venea sa cred, ce putea scoate pe gura aia. Simt cum toti nervii se intensifica, apoi se sfarama pana ce devine ca praful. In suflet acum sunt goala, aruncata intr-o fundatura abisala, unde visul meu e inecat in acest intuneric. Cuvantul ''nerealist'' , ma macinase launtric. Tac, inghit in sec si il injur in gand.
A doua ora, am franceza. Profa este in varsta, vopsita brunet, slabuta imbracata cu o fusta lunga neagra si camasa albastra de catifea. Aceasta doamna fusese stilata la viata mea, margelele albastre de la gatul ei dovedind o nota de o usoara elenganta. M-a zarit abatuta si stia despre ce e vorba, doar eu eram acum cea mai noua barfa din cancelarie. Se apropie de mine si rosti pe un ton prietenos si parintesc aproape :
- Draga, stiu ce s-a intamplat. In lumea asta exista numeroase vise. Unele mai obisnuite, altele mai marete. Al tau este maret, dar daca tu vrei sa canti intr-o formatie, atunci urmeaza calea asta.
- Multumesc foarte mult doamna profesoara !
Cuvinte de incurajare, destul de mieroase care imi mangaie acum inima si alunga durerea. Astfel celelalte 4 ore, trecura fara prea mare importanta. La finalul cursurile, ma indrept spre iesire cand intalnesc la intrare pe Bodo, imbracat in costum de blugi turcoaz si cu parul lui tepos. Se apropie spre mine cu pasi repeziti, ma apuca de incheietura mainii si ma tranteste de un perete. Nu apuc sa reactionez nimic, il simt pe Bodo apropiindu-se de mine. Buzele lui carnoase le cuprinde pe ale mele intr-un joc pasional. Ma uit la el uimita, el ma saruta pe mine. Ce are in cap? La scurta vreme se desprinde din sarut ca o pala de vant pe o vreme insorita.
- Te iubesc ! imi sopteste el aprins. Da' tu esti prea oarba ca sa vezi ! Yasu nu tine la tine, eu da si sincer !
Nu pot spune nimic, nu-mi permit, doar ii fac un semn sa plece. Plec capul si privesc podeaua, apoi ii spun aproape ca un ordin repezit :
- Pleaca ! Acum !
Capitolul 9
Soarele incepe sa-si strecoare razele prin fereastra mea si sa se abata cu aura lui peste patul meu, curand ajungand pana la fata mea si orbindu-ma de atata lumina puternica. Simt chiar si adormita sclipirile sale intense pe fata mea. Ma trezesc bulversata si oarecum speriata. Azi e luni, va trebui sa confrunt o noua batalie interioara, critici otravitoare din partea colegilor si mai ales critici fara sens din partea profului de fizica. Ceea ce imi acaparase mintea era situatia mea scolara la aceasta materie fara inteles, adica fizica in sine pare logica, dar persoana care o preda , nu.
Stau in pat cu patura acoperindu-mi picioarele si talia. Ma uit in toate colturile camerei in zadar. E o liniste completa, apoi ma arunc din nou cu capul pe perna moale si alba. Somnolenta isi pusese mana pe mine si paru sa ma inghita complet, cand aud soneria ceasului atat de strident. Ma ridic repezita din pat, dau patura la o parte si cobor din pat. Ma uit in oglinda si imi vad chipul parca palid si sters, destul de indiferent si un par foarte dezornonat. Pijamalele mele sunt roz, nu o culoare tocmai pe gustul meu, dar sunt foarte lejere. Deschid geamul si caldura si prospetimea diminetii ma imbata, parca devine un drog pentru simturile mele si imi topeste aceasta stare de gheata pe care o am. Ma indrept la sifonier si nici nu stau sa analizez tinuta de azi. Imbrac o bluza violet cu un trandafir galben imprimat pe ea si niste blugi mulati negri. Ma decid sa iau niste pantofi platforma nu exagerat de inalti negri. Parul il prins intr-o coada lasata pe spate, imi iau ghiozdanul de scoala si inchid usa la camera cu insemnul hartiei. Cobor scarile fara graba si ajung la living. In mijloc fusese asezata in locul coltarului masa din bucatarie, o masa de 12 persoane. In coltul mesei , imi paru ca vad o fafurie cu supa de pui cu tacamurile frumos puse si un biletel agatat de o vaza transparenta cu garoafe. Atunci nevoia fireasca de hrana incepe sa-mi bantuie stomacul , mirosul acela delicios de supa de casa imi mangaia narile. Ma apropii de masa, trag scaunul usor, ma asez cand remarc biletul.
'' Draga mea, m-am gandit ca o supa de casa ti-ar face bine. Considera un gest de afectiune din partea mea si sper sa-ti placa. Am gatit-o pe placul tau.
Tatal tau !''
Destul de dragut, gestul lui m-a inmuiat. Am mancat supa intr-o maniera destul de repezita, apoi mi-am luat ghiozdanul si am plecat. Majordomul este afara de ceva vreme, ma conduce pana la scoala. Tot drumul am stat ingandurata nici nu sesizasem ca eram la scoala deja. Cobor din masina, ma strecor pe coridor. Nimic neobisnuit, aceleasi fete fandosite, baieti care se vaicaresc. Ceva e diferit. Lumea ma priveste fix, dar nu cu sageti otravitoare, ci surprinzatoare. Unii ma aratau si cu degetul, apoi o colegul meu de banca imbracat la costum si bine parfumat ma lamureste :
-' Neata Denissu ! Esti tare celebra azi !
- Cu ce ocazie ? intreb eu ironic asezandu-mi ghiozdanul in banca. A aflat toata scoala ca am 4 la fizica?
- Nu ! Cativa colegi , acum doua zile, s-au dus prin oras, si au auzit de concursul formatiilor de pe stadion. Te-au vazut intr-una din formatii, te-au si auzit cantand.
- Si voi ati imprastiat in toata tara ca si eu eram acolo ? Ce oameni!
- Asculta, asta e sansa ta sa schimbi lucrurile !
- Da, dar pentru mine, prin aceasta popularitate vor ajunge la concurenta cu fandositele scolii.
Nu mai scot nici un cuvant. Ma simt tulburata de aceasta conversatie inutila. Prima ora fizica. Si mai nasol! Proful apare in clasa cu un tanc de lucrari de acum 1 luna. Alta veste proasta! Omul e imbracat intr-un costum crem de sarafan cu camasa alba. Se aseaza la catreda, isi pun ochelarii mari si incepe sa strige notele. Nu aud nimic pana nu-mi rosteste numele. Fara ezitare si putin surprins , proful imi spune nota : 7. Incredibil ! M-am salvat !
- Domnisoara, aceasta nota e pentru ca ai studiat atunci si erai altfel, acum te-ai prostit !
Aceasta replica ma face sa explodez de nervi, era imposibil sa nu strecoare un strop de gluma ieftina. Ridic mana politicos si imi spun opinia. Ma simt revoltata .
- Domn profesor, dati-mi voie, in ce sens m-am schimbat ? Sunt aceeasi!
- Te-ai schimbat de cand am auzit de vestea ca tu frecventezi intr-o formatie rock. Ce vis nerealist !
Nu-mi venea sa cred, ce putea scoate pe gura aia. Simt cum toti nervii se intensifica, apoi se sfarama pana ce devine ca praful. In suflet acum sunt goala, aruncata intr-o fundatura abisala, unde visul meu e inecat in acest intuneric. Cuvantul ''nerealist'' , ma macinase launtric. Tac, inghit in sec si il injur in gand.
A doua ora, am franceza. Profa este in varsta, vopsita brunet, slabuta imbracata cu o fusta lunga neagra si camasa albastra de catifea. Aceasta doamna fusese stilata la viata mea, margelele albastre de la gatul ei dovedind o nota de o usoara elenganta. M-a zarit abatuta si stia despre ce e vorba, doar eu eram acum cea mai noua barfa din cancelarie. Se apropie de mine si rosti pe un ton prietenos si parintesc aproape :
- Draga, stiu ce s-a intamplat. In lumea asta exista numeroase vise. Unele mai obisnuite, altele mai marete. Al tau este maret, dar daca tu vrei sa canti intr-o formatie, atunci urmeaza calea asta.
- Multumesc foarte mult doamna profesoara !
Cuvinte de incurajare, destul de mieroase care imi mangaie acum inima si alunga durerea. Astfel celelalte 4 ore, trecura fara prea mare importanta. La finalul cursurile, ma indrept spre iesire cand intalnesc la intrare pe Bodo, imbracat in costum de blugi turcoaz si cu parul lui tepos. Se apropie spre mine cu pasi repeziti, ma apuca de incheietura mainii si ma tranteste de un perete. Nu apuc sa reactionez nimic, il simt pe Bodo apropiindu-se de mine. Buzele lui carnoase le cuprinde pe ale mele intr-un joc pasional. Ma uit la el uimita, el ma saruta pe mine. Ce are in cap? La scurta vreme se desprinde din sarut ca o pala de vant pe o vreme insorita.
- Te iubesc ! imi sopteste el aprins. Da' tu esti prea oarba ca sa vezi ! Yasu nu tine la tine, eu da si sincer !
Nu pot spune nimic, nu-mi permit, doar ii fac un semn sa plece. Plec capul si privesc podeaua, apoi ii spun aproape ca un ordin repezit :
- Pleaca ! Acum !
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)