26-08-2012, 09:13 PM
E destul de scurt, dar voi reveni cu lucruri mai bune.
Capitolul 8
Ma aflu intru-un taxi galben care se tot clatina pe toate partile si nu stiu ce naiba are. Nu pot sa cred ca dupa cate am infruntat impreuna in exercitiu, acest concurs, ma cert iarasi cu colegii mei de trupa. Ne-am calificat in finala si urmeaza sa plecam pe 12 decembrie la Bucuresti. Indeciziile ma tot bantuie si totul pare foarte incert. Nu stiu daca sa merg sau nu. Totusi cei doi nu au voce, eu sunt solista. Ar fi umiliti daca nu as aparea pe scena. Ceilalti colegi ai mei de trupa raman in urma. Deocamdata ramane in ceata decizia de a ma duce sau nu, desi sunt convinsa pe moment sa nu merg.
Ma vait ca am luat 4 la fizica, profesorul pare o fiinta ciudata care tine mult la materia lui si crede ca totul se invarte in jurul lui, dar n-are idee cat se inseala. Masina se misca printre blocuri repede si ma face emotiva. Privesc cu raceala aceste mari constructii de beton si fier care adapostesc oameni. In scurt timp, ironia sortii facu sa ajung mai repede acasa. Taxiul opri incet in dreptul portii, cobor si cu o lene sau mai bine zis sila grozava urc scarile si strecor cheile in broasca. Aceasta scoate un sunet si usa se deschide singura, parca scutindu-ma de efortul chiar de o mai deschide. Casa mea e complet goala? Unde sunt ai mei? Am uitat ca sunt singura si ei sunt la lucru.
Urc scarile de la etaj si pornesc spre camera mea. Usa parea neclintita, putin intredeschisa si patul cam ciufulit. Oare asa am lasat totul. Ma indrept spre oglinda si incerc sa-mi aranjez superficial parul, insa intorc capul. Stai putin, eu mereu cand plec, sau aproape mereu, pun o hartiuta la tocul usii sa stiu daca a intrat cineva in spatiul meu personal. Daca hartiuta e la loc inseamna ca nimeni nu mi-a invadat spatiul, dar de data asta era deplasata cu mult de la locul ei. Ma duc , ma aplec si vad ca hartiuta fusese pusa pentru a ma duce in eroare, dar nu functioneaza. E clar! Cineva a fost aici! Cineva care stie ca eu pun marci la usa.
Incep sa cercertez prin camera si vad ca nimic nu era nelalocul lui. Patul era putin vraiste. Asta era! Ma uit mai atenta si vad ca era un plic pus pe asternut. Parea dubios. Cine sa fii intrat sa-mi lase bilet. Chiar langa el era inscrisul tatei care zicea: ''Fata mea, am gasit acest plic la usa casei, ti l-am pus in camera. Si sa stii ca nu ti lam citit. E sigilat. Cu drag, tatal tau''
'' Ce dulce! Nu mi-a violat intimitatea! De data asta...''
Deschid plicul si scot o scrisorica. Data , era ziua anterioara, noaptea scrisa pe la 2-3. Incep a-l citi. Recunosc scrisul. E al lui Bodo. Introducerea era simpla si directa ca la toate scrisorile.
'' Draga Denissu,
Vad ca vorbesc cu tine, dar tu ma ignori... Am incercat sa te inteleg, dar jur ca esti cea mai complicata fata. Mi-e greu sa te inteleg, ce sa mai nu te inteleg deloc. Azi esti cineva, maine esti o alta. Ce se intampla? De ce nu bagi de seama ca eu ma chinui sa-ti atrag atentia, sa fii cu mine, iar tu te prefaci ca nu exist. Am inceput sa....sa te iubesc si tu iti bati joc cu desavarsire de iubirea mea. Am incercat sa las pasiunea asta sperand ca va disparea, sperand ca ma pot orienta catre altcineva.. Incepusem sa ies cu Olivia, dar nu merge. Nu este bine. Atitudinea ta ma baga intr-o confuzie tare si deasa. Spune ce e cu purtarea asta pe tine?La scoala , te cred esti ciudata din cauza colegilor, dar nu cred ca merit acelas tratament ca ei. Cel care te iubeste sincer nu merita tratat asa, ai sa pierzi. Nu vreau sa-l las pe Yasu sa se lege de tine. Tu il urasti din cale-afara, dar si pe mine? Asta e nedumerirea mea. Cu bine, Bodo!''
Deci in sfarsit, aflu ce e cu purtarea ta. Ma iubesti zici? Vad ca mereu esti de partea mea, am sprijini, dar nu e momentul inca sa-ti intorc favorul. Iarta-ma Bodo, dar asta e! Nu-mi bat joc, doar ma port rece. N-am ce face asta sunt eu. De data asta scrisorica aterizeaza intr-un sertar intunecos si stramt, dar confortabil. Nu o arunc pentru ca acest baiat si-a irosit speranta in a scrie ceva frumos si cu mult suflet. Nu sunt asa de rece!
Maine dimineata voi incerca sa dau uitarii toate incidentele de azi. Weekendul e pe sfarsite. Maineva trebui sa plec la scoala. Si iarasi va trebui sa fac pe indiferenta...
Capitolul 8
Ma aflu intru-un taxi galben care se tot clatina pe toate partile si nu stiu ce naiba are. Nu pot sa cred ca dupa cate am infruntat impreuna in exercitiu, acest concurs, ma cert iarasi cu colegii mei de trupa. Ne-am calificat in finala si urmeaza sa plecam pe 12 decembrie la Bucuresti. Indeciziile ma tot bantuie si totul pare foarte incert. Nu stiu daca sa merg sau nu. Totusi cei doi nu au voce, eu sunt solista. Ar fi umiliti daca nu as aparea pe scena. Ceilalti colegi ai mei de trupa raman in urma. Deocamdata ramane in ceata decizia de a ma duce sau nu, desi sunt convinsa pe moment sa nu merg.
Ma vait ca am luat 4 la fizica, profesorul pare o fiinta ciudata care tine mult la materia lui si crede ca totul se invarte in jurul lui, dar n-are idee cat se inseala. Masina se misca printre blocuri repede si ma face emotiva. Privesc cu raceala aceste mari constructii de beton si fier care adapostesc oameni. In scurt timp, ironia sortii facu sa ajung mai repede acasa. Taxiul opri incet in dreptul portii, cobor si cu o lene sau mai bine zis sila grozava urc scarile si strecor cheile in broasca. Aceasta scoate un sunet si usa se deschide singura, parca scutindu-ma de efortul chiar de o mai deschide. Casa mea e complet goala? Unde sunt ai mei? Am uitat ca sunt singura si ei sunt la lucru.
Urc scarile de la etaj si pornesc spre camera mea. Usa parea neclintita, putin intredeschisa si patul cam ciufulit. Oare asa am lasat totul. Ma indrept spre oglinda si incerc sa-mi aranjez superficial parul, insa intorc capul. Stai putin, eu mereu cand plec, sau aproape mereu, pun o hartiuta la tocul usii sa stiu daca a intrat cineva in spatiul meu personal. Daca hartiuta e la loc inseamna ca nimeni nu mi-a invadat spatiul, dar de data asta era deplasata cu mult de la locul ei. Ma duc , ma aplec si vad ca hartiuta fusese pusa pentru a ma duce in eroare, dar nu functioneaza. E clar! Cineva a fost aici! Cineva care stie ca eu pun marci la usa.
Incep sa cercertez prin camera si vad ca nimic nu era nelalocul lui. Patul era putin vraiste. Asta era! Ma uit mai atenta si vad ca era un plic pus pe asternut. Parea dubios. Cine sa fii intrat sa-mi lase bilet. Chiar langa el era inscrisul tatei care zicea: ''Fata mea, am gasit acest plic la usa casei, ti l-am pus in camera. Si sa stii ca nu ti lam citit. E sigilat. Cu drag, tatal tau''
'' Ce dulce! Nu mi-a violat intimitatea! De data asta...''
Deschid plicul si scot o scrisorica. Data , era ziua anterioara, noaptea scrisa pe la 2-3. Incep a-l citi. Recunosc scrisul. E al lui Bodo. Introducerea era simpla si directa ca la toate scrisorile.
'' Draga Denissu,
Vad ca vorbesc cu tine, dar tu ma ignori... Am incercat sa te inteleg, dar jur ca esti cea mai complicata fata. Mi-e greu sa te inteleg, ce sa mai nu te inteleg deloc. Azi esti cineva, maine esti o alta. Ce se intampla? De ce nu bagi de seama ca eu ma chinui sa-ti atrag atentia, sa fii cu mine, iar tu te prefaci ca nu exist. Am inceput sa....sa te iubesc si tu iti bati joc cu desavarsire de iubirea mea. Am incercat sa las pasiunea asta sperand ca va disparea, sperand ca ma pot orienta catre altcineva.. Incepusem sa ies cu Olivia, dar nu merge. Nu este bine. Atitudinea ta ma baga intr-o confuzie tare si deasa. Spune ce e cu purtarea asta pe tine?La scoala , te cred esti ciudata din cauza colegilor, dar nu cred ca merit acelas tratament ca ei. Cel care te iubeste sincer nu merita tratat asa, ai sa pierzi. Nu vreau sa-l las pe Yasu sa se lege de tine. Tu il urasti din cale-afara, dar si pe mine? Asta e nedumerirea mea. Cu bine, Bodo!''
Deci in sfarsit, aflu ce e cu purtarea ta. Ma iubesti zici? Vad ca mereu esti de partea mea, am sprijini, dar nu e momentul inca sa-ti intorc favorul. Iarta-ma Bodo, dar asta e! Nu-mi bat joc, doar ma port rece. N-am ce face asta sunt eu. De data asta scrisorica aterizeaza intr-un sertar intunecos si stramt, dar confortabil. Nu o arunc pentru ca acest baiat si-a irosit speranta in a scrie ceva frumos si cu mult suflet. Nu sunt asa de rece!
Maine dimineata voi incerca sa dau uitarii toate incidentele de azi. Weekendul e pe sfarsite. Maineva trebui sa plec la scoala. Si iarasi va trebui sa fac pe indiferenta...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)