22-09-2010, 08:07 PM
Multumesc din nou Ali ca ai trecut pe aici ^_^ >:D< . Acum nextul :
Cap 5
La stadionul Panduru vor fi jurizate 5 formatii punk si rock. Voi avea ocazia. A trecut o saptamana obositoare repetand negresit, clipe de clipe dorind perfectiunea. Totul atarna de umerii mei, nu pot gresi. O singura ocazie pentru a ne indeplini visul. Si visul meu nu este numai acesta. Mai am unul care trebuie urgent implinit, pentru ca de acesta atarna viata unei persoane pe care o iubesc si este speciala pentru mine.
Sudoare mi se scurgea pe obraji si gura mi-era satula si uscata de cantat, dar tot n-am renuntat. Luam microfonul in mana si exersam. Cantam singura privita de luna si incetam la ivirea zorilor. Asta este munca asidua! Inima este epuizata, prinsa in maracinile suspansului si entuziasmului. Daca n-o fac, o voi ucide si va curge din ea otrava esecului. Totusi nu este admis! Vreau sa fiu cineva de valoare, nu mai vreau sa fiu un nimic de elev retras in coltul banci stand singura si incercand sa ma privesc o stea doar in vise. Vreau o schimbare.
Dimineata de sambata este astazi. Ora ceasului se bate cu precizie de ora 9 si jumatate. Mai am putin. Ma imbrac si ma dichisesc cum pot. Port o fusta turcoaz cu incretituri si o bluzita de aceeasi culoare. Pe mana imi pun niste manusi tot turcoaz care au degetele libere si peste mai pun cate sase bratari la fiecare mana. Imi iau vesta neagra cu guler si tenesi, parul mi-l las in bataia vantului, ma machiez strident cu albastru si imi pun cate doi cercei in fiecare ureche.
In fond, trebuie sa seman unei vedete rock. Ma uit pentru ultima data in oglinda dupa care plec grabita pe scari. Trantesc usile casei si pornesc cu masina condusa de majordom la Parcul central. Drumul nu dura decat 15 minute aproximativ. Eu incerc sa-mi pastrez calmul si sa ma concentrez pe melodie. Ajunsa la parc, acolo intalnesc pe colegii mei de trupa: Olivia si Bodo. Olivia purta o fusta neagra stil gotic cu colanti negri, o bluza mov cu zorzoane si multe bratari. Bodo, un baiat bine, se imbracase in haine de rocker, costum de piele, parul facut cu gel si cercel in urechea stanga. I-am salutat cum se cuvine si am pornit spre Bmw-ul lui Bodo.
Dupa ce ne-am urcat, tot drumul n-am scos un cuvant. Oliviei ii este teama sa nu greseasca si repeta totul in minte. Eu privesc nepasatoare imprejurimile incercand sa fac conexiunea suprema cu sufletul meu, sa fiu una cu el. Bodo conduce incet si pasnic, fara stres ca de obicei. Lasa totul in plata Domnului.
- Hey am ajuns, spre sa nu intarziem! intervine Bodo putin ironic
- Inscrierile le-am facut de saptamana trecuta! raspunde Olivia plina de incredere si cu putin venin afisat in privire.
- Haideti acum!
Pornim pe scena asezati dupa cortina. Inaintea noastra canta o formatie pop 3 Sud-est. Era populara cand eram copilita acum pare sa se destrame de tot, dar cu toate acestea, ei vor din nou sa fie in top. Imposibil!
- Denissu, astia nu sunt Sud-estul?
- Ba da, Bodo! Ciudat au renuntat sa mai scoata cantece de aproape doi ani! Ce cauta aici?
- Poate vor sa ne fure gloria? intreba putin inspaimantata bruneta.
- Nu, vor sa se lanseze iarasi! Dar parca se destramase! In fine...
Dupa cantecul lor care parea pitiguiat, a urmat o alta formatie punk care era rivala noastra numarul 1. Yasu era sef in ea si i-a placut de mine cand eram boboaca, apoi si-a schimbat gusturile. Tipul era un chelios adolescentin care purta des ochelari de soare. Avea voce frumoasa in materie de punk. A venit tocmai din Japonia in Romania, acum vreo 10 ani.
Cantecul lor se termina cand eu raman blocata la miscarile lui Yasu. Olivia vorbeste, dar eu nu-i aud glasul sau nu-i dau ascultare. Cei patru membrii ai formatiei rivale fac o plecaciune, apoi pleaca in sir indian din scena sarutandu-si fanii. Yasu trece pe langa mine si cand ajunge in spatele scoate un ras ciudat. Eu nu sunt surprinsa de atitudinea sa, desi ma cam calca pe nervi. Incerc sa stapanesc senzatia, pentru ca una ca mine nu se coboara asa de josnic. Simt o mana rece prinzandu-se de mana mea si strecurandu-si degetele in ale mele. Ii simt prezenta grea in spatele meu si ii vad umbra suprapunandu-se peste a mea.
- Denissu, sopteste Yasu la urechea mea cu o voce mieroasa, ce frumoasa te-ai facut! Au trecut aproape 2 ani!
- Yasu ia mana de pe mine!
- Tot rea ai ramas din cate vad! De ce nu pleci din formatia asta ce 2 bani si alatura-te la Trapwest. Vom pleca in Japonia!
- Nici prin cap nu-mi trece! Raman la Red Stones si pleaca de langa mine! zis eu furioasa intorcandu-ma spre el.
Bodo intervine pentru mine in zadar. Ar dori sa-l pocneasca pe Yasu, dar degeaba. Olivia ii opreste incercarea si Bodo incearca sa se calmeze. Privirea Olviei de implorare il inmuie pe baiat in cele din urma. Yasu tot nu pleaca. Se apropie de mine si sa saruta repezit pe buze. Eu il imping brutal si foarte furioasa.
- Nenorocitule! Cum indraznesti?
- Ia-o ca pe un succes din partea mea si ia aminte la vorbele mele: Intr-o zi vei fi una de a noastra indiferent!
- Niciodata, cand o zbura porcul!!
Din scena se auzi numele formatiei noastre. Noi atunci intram lasandu-l pe chelios in urma. Eu imi iau rolul de solista. Bodo canta la tobe si Olivia e chitarista. In fata aveam un public larg aproape ca la un concert si un juriu asezat la coltul scenei.
- Doamnelor si domnilor, noua formatie Red Stones!
Lumea aplauda. Numele este promitator. Ritmul incepe si incep sa simt in sange. Pornesc a canta purtata de valurile muzicii. Colegii mei ii simt de partea mea. Prima noastra melodie : Broken rose, mai mult dedicata lui Bodo indirect pentru pasiunea si grija pe care cred ca o poarta asupra mea...
Cap 5
La stadionul Panduru vor fi jurizate 5 formatii punk si rock. Voi avea ocazia. A trecut o saptamana obositoare repetand negresit, clipe de clipe dorind perfectiunea. Totul atarna de umerii mei, nu pot gresi. O singura ocazie pentru a ne indeplini visul. Si visul meu nu este numai acesta. Mai am unul care trebuie urgent implinit, pentru ca de acesta atarna viata unei persoane pe care o iubesc si este speciala pentru mine.
Sudoare mi se scurgea pe obraji si gura mi-era satula si uscata de cantat, dar tot n-am renuntat. Luam microfonul in mana si exersam. Cantam singura privita de luna si incetam la ivirea zorilor. Asta este munca asidua! Inima este epuizata, prinsa in maracinile suspansului si entuziasmului. Daca n-o fac, o voi ucide si va curge din ea otrava esecului. Totusi nu este admis! Vreau sa fiu cineva de valoare, nu mai vreau sa fiu un nimic de elev retras in coltul banci stand singura si incercand sa ma privesc o stea doar in vise. Vreau o schimbare.
Dimineata de sambata este astazi. Ora ceasului se bate cu precizie de ora 9 si jumatate. Mai am putin. Ma imbrac si ma dichisesc cum pot. Port o fusta turcoaz cu incretituri si o bluzita de aceeasi culoare. Pe mana imi pun niste manusi tot turcoaz care au degetele libere si peste mai pun cate sase bratari la fiecare mana. Imi iau vesta neagra cu guler si tenesi, parul mi-l las in bataia vantului, ma machiez strident cu albastru si imi pun cate doi cercei in fiecare ureche.
In fond, trebuie sa seman unei vedete rock. Ma uit pentru ultima data in oglinda dupa care plec grabita pe scari. Trantesc usile casei si pornesc cu masina condusa de majordom la Parcul central. Drumul nu dura decat 15 minute aproximativ. Eu incerc sa-mi pastrez calmul si sa ma concentrez pe melodie. Ajunsa la parc, acolo intalnesc pe colegii mei de trupa: Olivia si Bodo. Olivia purta o fusta neagra stil gotic cu colanti negri, o bluza mov cu zorzoane si multe bratari. Bodo, un baiat bine, se imbracase in haine de rocker, costum de piele, parul facut cu gel si cercel in urechea stanga. I-am salutat cum se cuvine si am pornit spre Bmw-ul lui Bodo.
Dupa ce ne-am urcat, tot drumul n-am scos un cuvant. Oliviei ii este teama sa nu greseasca si repeta totul in minte. Eu privesc nepasatoare imprejurimile incercand sa fac conexiunea suprema cu sufletul meu, sa fiu una cu el. Bodo conduce incet si pasnic, fara stres ca de obicei. Lasa totul in plata Domnului.
- Hey am ajuns, spre sa nu intarziem! intervine Bodo putin ironic
- Inscrierile le-am facut de saptamana trecuta! raspunde Olivia plina de incredere si cu putin venin afisat in privire.
- Haideti acum!
Pornim pe scena asezati dupa cortina. Inaintea noastra canta o formatie pop 3 Sud-est. Era populara cand eram copilita acum pare sa se destrame de tot, dar cu toate acestea, ei vor din nou sa fie in top. Imposibil!
- Denissu, astia nu sunt Sud-estul?
- Ba da, Bodo! Ciudat au renuntat sa mai scoata cantece de aproape doi ani! Ce cauta aici?
- Poate vor sa ne fure gloria? intreba putin inspaimantata bruneta.
- Nu, vor sa se lanseze iarasi! Dar parca se destramase! In fine...
Dupa cantecul lor care parea pitiguiat, a urmat o alta formatie punk care era rivala noastra numarul 1. Yasu era sef in ea si i-a placut de mine cand eram boboaca, apoi si-a schimbat gusturile. Tipul era un chelios adolescentin care purta des ochelari de soare. Avea voce frumoasa in materie de punk. A venit tocmai din Japonia in Romania, acum vreo 10 ani.
Cantecul lor se termina cand eu raman blocata la miscarile lui Yasu. Olivia vorbeste, dar eu nu-i aud glasul sau nu-i dau ascultare. Cei patru membrii ai formatiei rivale fac o plecaciune, apoi pleaca in sir indian din scena sarutandu-si fanii. Yasu trece pe langa mine si cand ajunge in spatele scoate un ras ciudat. Eu nu sunt surprinsa de atitudinea sa, desi ma cam calca pe nervi. Incerc sa stapanesc senzatia, pentru ca una ca mine nu se coboara asa de josnic. Simt o mana rece prinzandu-se de mana mea si strecurandu-si degetele in ale mele. Ii simt prezenta grea in spatele meu si ii vad umbra suprapunandu-se peste a mea.
- Denissu, sopteste Yasu la urechea mea cu o voce mieroasa, ce frumoasa te-ai facut! Au trecut aproape 2 ani!
- Yasu ia mana de pe mine!
- Tot rea ai ramas din cate vad! De ce nu pleci din formatia asta ce 2 bani si alatura-te la Trapwest. Vom pleca in Japonia!
- Nici prin cap nu-mi trece! Raman la Red Stones si pleaca de langa mine! zis eu furioasa intorcandu-ma spre el.
Bodo intervine pentru mine in zadar. Ar dori sa-l pocneasca pe Yasu, dar degeaba. Olivia ii opreste incercarea si Bodo incearca sa se calmeze. Privirea Olviei de implorare il inmuie pe baiat in cele din urma. Yasu tot nu pleaca. Se apropie de mine si sa saruta repezit pe buze. Eu il imping brutal si foarte furioasa.
- Nenorocitule! Cum indraznesti?
- Ia-o ca pe un succes din partea mea si ia aminte la vorbele mele: Intr-o zi vei fi una de a noastra indiferent!
- Niciodata, cand o zbura porcul!!
Din scena se auzi numele formatiei noastre. Noi atunci intram lasandu-l pe chelios in urma. Eu imi iau rolul de solista. Bodo canta la tobe si Olivia e chitarista. In fata aveam un public larg aproape ca la un concert si un juriu asezat la coltul scenei.
- Doamnelor si domnilor, noua formatie Red Stones!
Lumea aplauda. Numele este promitator. Ritmul incepe si incep sa simt in sange. Pornesc a canta purtata de valurile muzicii. Colegii mei ii simt de partea mea. Prima noastra melodie : Broken rose, mai mult dedicata lui Bodo indirect pentru pasiunea si grija pe care cred ca o poarta asupra mea...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)