14-07-2010, 10:15 AM
Capitolul 3
La ore nu pot sta concentrata. Ce se intampla cu mine? Off! Toate gandurile mele zboara ca o furtuna in mintea mea, iar sperantele se ingramadesc in suflet si parca s-ar rupe una cate una pana nu ramane decat un mare gol abisal. Ma chinuie gandul rau si alte posibilitati de iesire din situatia asta. Viata mea merge in jos, la scoala nu ma asculta si apreciaza nimeni, acasa ma confrunt cu parintii, visul nu mi-l pot atinge si singurele persoane cu care mai puteam schimba o vorba m-au parasit. Sunt singura intr-o lume plina de demoni fara valoare. Si nu pot sa scap niciunde...
Ziua de azi este total pe dos. De dimineata, stateam in ora de fizica si scriam, cand proful s-a rastit la mine. Eu, eleva model, m-am ridicat in picioare la ordinul lui. Profesorul, un om gras cu parul carunt, ochelari foarte mari si nasul stramb ma privea cu dispret. Purta tot timpul numai costume de sarafan. Si cu mainile la spate, plimbandu-se in jurul meu, a inceput sa ma ia peste picior. Furia mea crestea, deoarece nu facusem nimic gresit sa merit o asa caterinca.
M-a scos la tabla incercand sa ma provoace si mai tare. Mare greseala! Am iesit mergand ca un melc cu pasi fini si lini.
- Scrie ecuatia principiului 1 al termodinamicii!
Eu ma faceam ca gandesc, dar de unde! Nu deschisesem cartea dupa cearta cu Bodo si Olivia.
Am scris pe tabla o amarata de ecuatie ce-mi aparuse intr-un ultim moment. Colegul meu de banca ca era un tocilar, dar in tot sensul cuvantului. Invata mecanic si uita sau se balbaia cand urma sa fie ascultat. A tot incercat sa ma faca sa ma uit la el, sa-mi spuna, dar nimic. Am continuat sa-mi storc mintea, dar nimic nu-mi iesea clar. Vedeam doar scenele mele cu Bodo cand ne certam sau cuvintele Olviei cand m-a facut lasa si mi-a zis despre vis.
- N-ai deschis caietul, nu-i asa? Treci la loc! Imi pare rau, dar asta e! Ai un 4 pe ziua de azi!
Toata clasa a ramas cu gura cascata. Eu am merg nervoasa spre banca cu pasi repezi, aruncandu-ma in scaun cu forta.
- Multumeste-ti ca nu ti-am dat ca la altii 2! Multumeste-mi!
'' Ti-as multumi daca m-as scapa de tine!''
Ora a trecut repede dupa asta. Si asa am tinut-o toata ziua. Si acum tin supararea, iar nervozitatea mea este critica. Sunt suparata si pe mine si pe scoala, aproape ca ma gandesc sa las fie toate si sa plec departe, fie sa mor si iarasi sa plec. Nu stiu, dar daca as fugi as fi o ''lasa''.
Sunt o luptatoare si nu voi renunta. Vreau sa o sun pe Olivia sa-mi cer scuze, dar ceva ma opreste. Au trecut 3-4 zile si nu mi-a dat nici un semn, mi-a respectat dorinta. Ceva din mine ma impiedica, dar las acest obstacol si trec. Ma ridic din patul meu caldut si iau telefonul, apelez si duc la ureche. Dupa cateva secunde suna. Nu raspunde nimeni si ma prinde casuta.
- Olivia, sunt eu Denissu! Imi pare rau ca ne-am certat! Promit sa incerc sa ma schimb si stiu ca inca esti suparata pe mine! Sper sa primesti mesajul meu! Cu bine!
Dupa ce inchid telefonul ma uit pe geam. Si vad langa mine oglinda. Ma privesc si nu stiu cine mai sunt. Ma uit pe pervarz si vad o fundita si un boboc de trandafir. Fundita are culoarea sangelui si sclipeste uimitor. Apuc trandafirul si il plimb pe buze. Parfumul lui imbietor si puternic imi inunda narile si il inspir cu drag. Un miros fermecator! Stiu de unde mai primisem un asemenea trandafir, de la Bodo, de ziua mea!
- Asta e...Asta e de la Bodo! Dar cand a avut el timp sa se strecoare in camera mea si sa-mi lase asta!?
Plina de suspans si totodata si frustrare ca-mi invadase spatiul chiar si pentru o clipa, l-am strans in mana, distrugand fragilitatea si frumusetea florii si transformand-o in fragmente aspre parfumate. L-am aruncat iarasi pe geam, de data asta plangand si ofticandu-ma. Am un nod in inima, il simt clar. De ce ma doare?
- Bodo, idiotule! Hotaraste-te ce vrei de la mine? Daca vrei sa-ti ceri iertare, n-o mai face!...
La ore nu pot sta concentrata. Ce se intampla cu mine? Off! Toate gandurile mele zboara ca o furtuna in mintea mea, iar sperantele se ingramadesc in suflet si parca s-ar rupe una cate una pana nu ramane decat un mare gol abisal. Ma chinuie gandul rau si alte posibilitati de iesire din situatia asta. Viata mea merge in jos, la scoala nu ma asculta si apreciaza nimeni, acasa ma confrunt cu parintii, visul nu mi-l pot atinge si singurele persoane cu care mai puteam schimba o vorba m-au parasit. Sunt singura intr-o lume plina de demoni fara valoare. Si nu pot sa scap niciunde...
Ziua de azi este total pe dos. De dimineata, stateam in ora de fizica si scriam, cand proful s-a rastit la mine. Eu, eleva model, m-am ridicat in picioare la ordinul lui. Profesorul, un om gras cu parul carunt, ochelari foarte mari si nasul stramb ma privea cu dispret. Purta tot timpul numai costume de sarafan. Si cu mainile la spate, plimbandu-se in jurul meu, a inceput sa ma ia peste picior. Furia mea crestea, deoarece nu facusem nimic gresit sa merit o asa caterinca.
M-a scos la tabla incercand sa ma provoace si mai tare. Mare greseala! Am iesit mergand ca un melc cu pasi fini si lini.
- Scrie ecuatia principiului 1 al termodinamicii!
Eu ma faceam ca gandesc, dar de unde! Nu deschisesem cartea dupa cearta cu Bodo si Olivia.
Am scris pe tabla o amarata de ecuatie ce-mi aparuse intr-un ultim moment. Colegul meu de banca ca era un tocilar, dar in tot sensul cuvantului. Invata mecanic si uita sau se balbaia cand urma sa fie ascultat. A tot incercat sa ma faca sa ma uit la el, sa-mi spuna, dar nimic. Am continuat sa-mi storc mintea, dar nimic nu-mi iesea clar. Vedeam doar scenele mele cu Bodo cand ne certam sau cuvintele Olviei cand m-a facut lasa si mi-a zis despre vis.
- N-ai deschis caietul, nu-i asa? Treci la loc! Imi pare rau, dar asta e! Ai un 4 pe ziua de azi!
Toata clasa a ramas cu gura cascata. Eu am merg nervoasa spre banca cu pasi repezi, aruncandu-ma in scaun cu forta.
- Multumeste-ti ca nu ti-am dat ca la altii 2! Multumeste-mi!
'' Ti-as multumi daca m-as scapa de tine!''
Ora a trecut repede dupa asta. Si asa am tinut-o toata ziua. Si acum tin supararea, iar nervozitatea mea este critica. Sunt suparata si pe mine si pe scoala, aproape ca ma gandesc sa las fie toate si sa plec departe, fie sa mor si iarasi sa plec. Nu stiu, dar daca as fugi as fi o ''lasa''.
Sunt o luptatoare si nu voi renunta. Vreau sa o sun pe Olivia sa-mi cer scuze, dar ceva ma opreste. Au trecut 3-4 zile si nu mi-a dat nici un semn, mi-a respectat dorinta. Ceva din mine ma impiedica, dar las acest obstacol si trec. Ma ridic din patul meu caldut si iau telefonul, apelez si duc la ureche. Dupa cateva secunde suna. Nu raspunde nimeni si ma prinde casuta.
- Olivia, sunt eu Denissu! Imi pare rau ca ne-am certat! Promit sa incerc sa ma schimb si stiu ca inca esti suparata pe mine! Sper sa primesti mesajul meu! Cu bine!
Dupa ce inchid telefonul ma uit pe geam. Si vad langa mine oglinda. Ma privesc si nu stiu cine mai sunt. Ma uit pe pervarz si vad o fundita si un boboc de trandafir. Fundita are culoarea sangelui si sclipeste uimitor. Apuc trandafirul si il plimb pe buze. Parfumul lui imbietor si puternic imi inunda narile si il inspir cu drag. Un miros fermecator! Stiu de unde mai primisem un asemenea trandafir, de la Bodo, de ziua mea!
- Asta e...Asta e de la Bodo! Dar cand a avut el timp sa se strecoare in camera mea si sa-mi lase asta!?
Plina de suspans si totodata si frustrare ca-mi invadase spatiul chiar si pentru o clipa, l-am strans in mana, distrugand fragilitatea si frumusetea florii si transformand-o in fragmente aspre parfumate. L-am aruncat iarasi pe geam, de data asta plangand si ofticandu-ma. Am un nod in inima, il simt clar. De ce ma doare?
- Bodo, idiotule! Hotaraste-te ce vrei de la mine? Daca vrei sa-ti ceri iertare, n-o mai face!...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)