Born to be loved

[Akane]

Prolog


Cand am inceput sa iubesc credeam ca dragostea era un sentiment pur. Cel ce a zis prostia asta se inselase amarnic. Am crezut ca cel care ma place va sta cu mine nu doar pentru frumusetea sau averea pe care le detineam,credeam ca ma va iubi pentru sufletul meu. Dar EL ma iubea pentru simplu fapt ca semanam cu Ea. Da semanam cu fosta lui iubita.
Dar m-a dezamagit. Mi-a frant inima in bucatele iar la urma ca sa fie mai rau le-a stropit cu venin. Doar pentru El plangeam, pentru El continuam sa lupt, sa sper si sa traiesc...



Capitolul I


Inceputul

Kira...Cel mai puternic muritor. Era un ucigas platit. Da omora tot. Nu conta:femei, copii, demoni, familii intregi chiar. Eu de ce il admiram asa mult? Nici eu nu stiu. Intr-adevar era frumos, puternic, bogat si lista putea continua. Nu, eu nu-l iubesc pentru toate astea. Cand eram mica m-a salvat, ma putea lasa sa fiu omorata de niste hoti. L-am intrebat de ce m-a salvat. Mi-a raspuns un ,,Nu stiu'' sec . De cate ori ma gandeam chiar si la numele lui inima parca incerca sa iasa din cutia toracica. Nu il mai vazusem de noua ani. Atatia ani fara sa stiu nimic de el. Ii duceam dorul. Foarte mult.
Eram prinsa in amintiri cand tatal meu m-a strigat.
-Kanna vino in sufragerie! Avem musafiri!
Vroiam sa-i zic vreo doua tatalui meu dar aveam oaspeti. Nu vroiam sa creada ca sunt prost educata. As fii patat onoarea si numele familiei.
-Da tata! Vin imediat.
I-am raspuns pe un ton de fata cuminte si ascultatoare. Tatal meu era un barbat trecut de varsta a doua. Atunci cand traia mama, ochii lui albastrii radiau de fericire dar acum irisul a capatat o culoare ,,invechita'' de albastru. Parul carunt in acoperea capusorul micut.
Inainte sa merg in sufragerie unde era tatal meu si cei doi domni, m-am uitat in oglinda ce trona pe peretele din dreapta mea. Ochii mari si albastrii priveau reflexia mea. Da eram frumoasa dar nu ma mandream. Parul rozaliu cadea pe umerii goi ajungand la sani. Buzele rosi si pline stapaneau fata iar pielea putin alba era un contrast perfect cu buzele. Ochii mari priveau tinuta. O rochie lunga, simpla cu umeri goi. Avea o fundita neagra in mijlocul bustului meu. Era de culoare alba ce se asorta perfect cu parul si pantofii de cristal. Avea o fundita neagra in mijlocul bustului meu. Parca eram o printesa din povestile ce mi le spunea mama cand eram mica. Trebuia sa plec fiindca tata si musafirii deveneau nerabdatori. De cate ori barbatii veneau in vizita era vorba despre aranjarea casatoriei mele cu un anumit individ putred de bogat sau cine stie ce cavaler.
Deschid usa hotara inchizand-o in urma mea. Tocurile pantofilor perturbau linistea ce se asternuse. Ce era cu aceasta liniste? Parca urma sa se intample ceva. Linistea din inaintea furtunii.
Cobor hotarata scarile ajungand in sufragerie unde tata si cei doi oameni statea in jurul mesei rotunde. Cand am pasit inauntru toate privirile m-au tintuit. Ma simteam incomfortabil. Ah nu va mai benoclati atata! Ma enervati. Se pare ca egoul meu nu-i placea ce faceau acei domni. Pareau sa ma dezbrace din priviri.
-Kanna ma bucur ca ai venit in sfarsit!
Tata avea o privire blanda dar sub acea privire se ascundea furia. Accentuase ultimul cuvant. Cred ca am dat de belea. Of omule intelege sunt fata! Trebuie sa arat bine pentru pretendentii mei.
-Ia loc! Draga mea acesti domni au venit aici sa...
Dar n-a mai putut sa continue propozitia deoarece bubuitura ce s-a auzit in toata casa l-a intrerupt. In jurul nostru era numai fum iar becurile se sparsesera.Ma uitam zapacita in jurul meu nestiind ce se petrece. Lumina unui bec palpaia slab. Incercam sa vad ceva. O silueta intrase si se indrepta rapid spre acei domni. Isi ridicase sabia infingand lama in cei doi. Sangele vital nu inceta sa apara patand covorul maroniu. Corpurile acelor oameni fusesera sfasiate de sabie. Dupa ce terminase cu cei doi privirea atacatorului s-a indreptata spre tata. Atunci frica ma stapanise. Daca vroia sa-l omoare si pe el? Trebuia sa fac ceva, trebuia sa-l apar cum ma aparase si el de nenumarate ori.
-Te rog nu-i face rau!
Tipam cat ma tineau plamanii. Trebuia sa imi portejez tatal. Cu orice pret. Atacatorul nu ezita nici o secunda. O clipa, atat a durat sa-l decapiteze pe tata. Corpul cazuse inert pe podea. Sangele sarea pe peretii crem patandu-i. Mai bagase de doua ori lama sabiei in corpul neinsufletit al tatalui meu si isi muta privirea spre mine. Speram sa nu ma omoare si pe mine. Creierul nu vroia sa accepte ideea. Priveam in fata mea cadavrul neinsufletit al tatalui meu. Doar in cateva secunde ramasesem singura pe lume. Dar corpul mi-a fost invadat de sentimente ce nu le-am avut niciodata. Razbunare. Da vroiam sa ma razbun pe nemernicul ala. L-a ucis cu sange rece pe tata. Dintr-o data capatasem o forta neobisnuita. Ma puteam misca. Corpul asculta comenzile mele. Cu furia la maxim m-am indreptat asupra atacatorului si i-am dat o palma puternica peste fata, urmand alte palme si lovituri. Dobitocul ala se rezuma sa schiteze doar un ranjet. Eu ma indepartasem de el. Frica revenise. Si era mult mai mare. Ce vroia sa faca? Se apropia amenintator de mine. Isi ridicase sabia. Vroia sa ma omoare? Inima mai avea putin si exploda. Cu fiecare pas ce il facea spre mine eu faceam unul in apoi. Isi indreptase lama sabiei spre mine. Eu deja inchisesem ochii fiind pregatita sa mor. Zece secunde, treizeci secunde si nu se intamplase nimic. De ce nu simteam durerea provocata de lama sabiei? Am deschis ochii si in fata mea se afla el cu acelasi zambet idiot pe fata.
Dintr-o data ma simt luata in brate. In spatele meu mai era o persoana. Ma luminasem la fata cand vazusem un chip cunoscut. Era Ren. Servitorul fidel al tatei. Eram salvata. Frica incepuse sa se diminueze. Da asta este. Ma poate ajuta. Ramasesem neclinitita cand i-am intalnit zambetul. Era un zambet de triumf. Ce punea la cale? Credeam ca ma v-a duce in siguranta dar el in schimb mi-a pus o batista la nas cu un miros intepator. Imediat mi-am simtit picioarele cum cedau sub greutatea mea. Inainte sa adorm am auzit conversatia purtata intre cei doi. Ucigasul ala nenorocit si servitorul infidel. Chiar daca eram ametita puteam auzi cat de cat ce discutau.
-Acum ca ai capturat-o ce vei face cu ea? Vocea parea ca este a lui Ren.
Ce vroia sa zica? Nu nu trebuia sa se intample toate astea. El era de partea mea nu de partea atacatorului. Ne tradase.
Imbecilul. Daca il prind jur ca il decapitez iar din capul lui fac expozitie in camera mea. Simteam cum am fost data in bratele altui barbat si lama ascutita a sabiei se afla pe piele mea ,,mangaind-o''
-O voi duce la mine acasa si...
Restul n-am mai auzit. Adormisem in bratele unui necunoscut. Eram in pericol.Trebuia sa ma salveze cineva. Nu puteam sa mor asa.

[Zăpă]

Bunaa>:D<

Poi, tin sa`ti spun ca unul dintre lucrurile ce nu mi`au placut a fost inceputul. A fost cam banal si neatractiv. Daca nu te cunosteam, sincera sa fiu, nu mai continuam sa citesc. Insa am facut un efort, omenesc sau neomenesc si am continuat. A inceput sa devina mai atractiv, doar putin si a ramas asa pe tot parcursul capitolului.
Poi descrierea este in mare parte absenta. Ai descris cate ceva, cum ar fi rochia fetei, care sincera sa fiu nu ma interesa, in rest nimic. Descriere sentimentele, narezi la persoana I si asta iti da un adaos la descrierea sentimentelor care este vital unei povesti. Deci, nu uita de sentimente. -repetitie :))-
Alt lucru care m`a deranjat profund a fost ca nu stii cand sa pui virgula, iar frazele ce aveau catusi de putina esenta in ele, au devenit banale. Exista un topic cu limba romana pe forum, cred ca trebuie sa treci pe acolo si sa citesti. O sa-ti fie de ajutor si asa vei intelege rostul virgulei si cat de importanta poate fi.
Alt lucru care m`a deranjat a fost ca ai grabit actiunea. Lucrurile au decurs prea repede. Multitudinea intamplarilor pe care tu le`ai redactat in acesta capitol, eu o faceam in doua si ar fi iesit mult mai bine. Lasa lucruile sa decurga normal, sa aiba un rand al lor, sa fie totul pus la punct.
Ti se mai intampla sa amesteci timpurile verbelor. Sper sa fi mai atenta data viitoare.
Pana atunci iti urez succes!

[Jigoku]

Vroiam sa-i zic vreo doua tatalui meu dar aveam oaspeti. Nu vroiam sa creada ca sunt prost educata. As fii patat onoarea si numele familiei.
-Da tata! Vin imediat.
I-am raspuns pe un ton de fata cuminte si ascultatoare. Tatal meu era un barbat trecut de varsta a doua. Atunci cand traia mama, ochii lui albastrii radiau de fericire dar acum irisul a capatat o culoare ,,invechita'' de albastru. Parul carunt in acoperea capusorul micut.
Inainte sa merg in sufragerie unde era tatal meu si cei doi domni

Avea o fundita neagra in mijlocul bustului meu. Era de culoare alba ce se asorta perfect cu parul si pantofii de cristal. Avea o fundita neagra in mijlocul bustului meu.
Repeti,ai grija cu asta :p

tata si cei doi oameni statea - stateau,pentru ca sunt mai multi
becurile se sparsesera.Ma uitam zapacita in jurul meu nestiind ce se petrece. Lumina unui bec palpaia slab. - initial ne dai impresia ca s-au spart toate,apoi aflam ca unul a supravietuit. Ai grija cu detalii de genul asta, sa nu te incurci

Am mai observat cliseul cu sange pe pereti, dar nu era necesar sa precizezi ca s-au patat [puteai inlocui cuvantul, suna mai bine]
Apoi trecerea de la negare la furie e prea rapida aici, incearca sa vizualizezi in spatiu real. Teama, groaza, speranta, ratacire, negare, furie... dupa toate astea crezi ca cineva poate adormi? Sper ca intelegi ce vreau sa zic...e prea mult pentru oricine, chiar daca e personajul principal curajos si puternic.

Ai putea pune mai mult accent pe lupta,de exemplu, sau pe sentimente. Evident, fara figuri de stil pompoase si alte prostii de genul asta, insa focalizeaza si pe personaje,nu doar pe actiune.

Cam asta ar fi. Ideea e destul de draguta, sa vedem cum o conturezi si dezvolti.
Succes!