25-12-2010, 08:01 PM
Heeey guys! >:d< Inainte sa-mi postez lucrarea vreau sa va spun ca ele, in realitate, sunt doua, insa...sunt lipite :-p. N-am avut nici cea mai mica idee cum sa le combin ca sa iasa cava, asa ca am luat un cuvant care mi s-a parut ca se potriveste cel mai bine si l-am adaugat. Sunt sigura ca o sa remarcati asta... Oricum, vreau sa spuneti adevarul, chiar daca e dureros. Eu sunt incepatoare... Noroc, AlerimxD (Doamne!!! Ce nume ciudat ai...)
Eu traiesc asta pe pielea mea. Inainte, cand ma uitam spre viitor, vedeam numai stele...stralucitoare. Stiam ca se putea intampla asta, dar numai cu ajutorul unei persoane. Fara ea, totul se destrama ca un sirag de perle argintii...
Acum, cand privesc in fata, cand incerc sa descifrez acele coduri incrucisate, nu vad decat un abis intunecat si o usa alba care nu vrea sa se deschida. Trag de ea cu putere, insa...parca o tine cineva...Mai mult de cateva centrimetri nu o pot deschide. Totusi, e de-ajuns. E deajuns sa vad acea persoana draga mie, care nu vrea sa-mi deschida. Spre mirarea mea, pune fericirea ei, mai presus de a mea.
Si asa plutesc in abisul meu intunecat si fara fund...O usoara adiere imi mangaie parul, iar eu...Traiesc. Respir. Viisez.
Stiu ca nu e cine stie ce...Vreau sa spun ca aici mi-am varsat eu toate sentimentele: direct sau indirect. Sper sa va placa >:d<
P.S.: Repetitiile au fost facute intentionat pentru a capta atentia pe un singur cuvant, ca sa zic asa...
Esuare...
Nu mai lupt contra curentului. Nu mai pot. Gata. Totul s-a terminat.Niciodata nu voi putea invinge acest curent invincibil. Apa ma acopera intr-o fractiune de secunda. Nu pot respira. Imi invadeaza toata gura, scurgandu-se inceeet spre interior. Ma las purtata de val... Asta e, a castigat. Incetul cu incetul imi pierd constiinta si devin una cu apa. Ma stapaneste complet. Sunt complet o alta persoana. Nu stiu daca e bine sau rau ceea ce am facut, dar... cred ca sunt multumita. Ma schimb radical, deci voi soca. Cu alte cuvinte, sunt fericita. Oricum…Ti-ai imaginat vreodata cum ar fi daca, o singura si simpla veste sa-ti schimbe total viitorul? Sa nu stii pe unde s-o apuci... Sa te pierzi prin labirintul incarligat... Sa incerci sa lupti, totusi...sa pierzi lupta.Eu traiesc asta pe pielea mea. Inainte, cand ma uitam spre viitor, vedeam numai stele...stralucitoare. Stiam ca se putea intampla asta, dar numai cu ajutorul unei persoane. Fara ea, totul se destrama ca un sirag de perle argintii...
Acum, cand privesc in fata, cand incerc sa descifrez acele coduri incrucisate, nu vad decat un abis intunecat si o usa alba care nu vrea sa se deschida. Trag de ea cu putere, insa...parca o tine cineva...Mai mult de cateva centrimetri nu o pot deschide. Totusi, e de-ajuns. E deajuns sa vad acea persoana draga mie, care nu vrea sa-mi deschida. Spre mirarea mea, pune fericirea ei, mai presus de a mea.
Si asa plutesc in abisul meu intunecat si fara fund...O usoara adiere imi mangaie parul, iar eu...Traiesc. Respir. Viisez.
Stiu ca nu e cine stie ce...Vreau sa spun ca aici mi-am varsat eu toate sentimentele: direct sau indirect. Sper sa va placa >:d<
P.S.: Repetitiile au fost facute intentionat pentru a capta atentia pe un singur cuvant, ca sa zic asa...
Hope si-a lasat urma pe-aici...
,,Lucrurile nu sunt bune sau rele în sine, gândirea noastră le face să fie astfel."- William ShakespeareMai genial nici ca se putea. Multumesc muult mult de tot, Aby