Blood Rain

[Akie]

Ma bucur ca va place ficul, multumesc mult pentru comenturi. La ceea ce ai spus tu zozy asa este, AIme la injunghiat pentru ca se saturase de toate cuvintele care i le spunea. Am luat in considerare sfatul tau Daphne si am incercat sa descriu mai mult, sper ca a iesit mai bine de data asta. Personajul negativ si cel pozitiv se va adeveri pe parcursul povestii ^_^ Enjoy it:

Cap. 8
De ce ti- e frica... nu scapi.

- Yuuki. Sopti satena speriata, bruneta se intoarse cu fata spre ea.
Linistea cuprinsese incaperea, un nor acoperi luna lasand intunericul sa cuprinda din nou incaperea. Alex privea satisfacut intreaga scena asteptand reactia lui Aime, zambii, privirea lui nu se schimbase, inca avea aceasi privire profunda si vicleana. Ochii mari si rosii ai lui Yuuki continuara sa o studieze pe Aime din cap pana in picioare, isi musca buza de jos stiind ca Aime urma sa o urasca pentru ca nu i- a povestit pana acum ca ea este un vampir, o fiinta fara viata, o fiinta blestemata sa bantuie Pamantul pentru eternitate si sa bea lichidul rosu al oamenilor nevinovati.
Simtea cum secundele de liniste o apasau din ce in ce mai tare, inima ii batea puternic, in momentele acelea nu ii pasa ca Alex era in camera si avea ocazia sa- l omoare. Tot ceea ce isi dorea era ca Aime sa nu o respinga, sa ii dea sansa sa se explice.
Parca limba satenei a fost mancata, se zbatea sa inteleaga daca ceea ce vedea era adevarat sau nu, daca Yuuki era chiar prietena ei cea adevarata, daca persoana care statea in fata ei si daca acea fata cu parul negru si scurt, cu ochii rosi plini de frica si asteptare.. era intr- adevar Yuuki.
Ochii lui Aime se intalnira cu cei ai brunetei. Ochii satenei facandu- se mari, mana palida a acesteia incepu sa tremure, simtea cum inima ei accelera cu fiecare minisecunda ce trecea, respira lacoma aerul din jur. Nu mai auzea nimic din ceea ce spunea Alex, nu mai auzea nici vantul de afara ce lovea puternic fereastra. Tot ceea ce auzea erau amintiri.
Flashback
- Buna, eu sunt Yuuki, tu cine esti? Gura mica a lui Yuuki schita un zambet cald, satena in schimb isi intoarse capul dand semn ca nu vrea sa o cunoasca. Bruneta isi retrase mana ingrijorata, se aseza pe banca langa Aime si incepu sa- I vorbeasca
- Ai vrea sa mergem dupa- miaza in parcul cu lac? Intreba pe o voce entuziasmata, Aime nu ii raspunse, statea la fel de inbufnata privind incruntata drept inainte
- De ce esti tot timpul suparata? Intreba bruneta pe o voce ingrijorata, isi intoarse privirea catre Aime.
- Si de ce nu ar trebui sa fiu? Intreba satena fara sa isi miste privirea. Yuuki se ridica si rupse o floare, i- o intinse lui Aime si zambi cald
- Mama mea imi zicea mereu ca atunci cand sunt suparata o floare plange, iar apoi se va usca… nu este bine ca florile sa se usuce. Spuse pe o voce calda. Aime o privii rece:
- Si de ce ar trebui sa- mi pese de flori? Lor nu le- a pasat atunci cand mama a murit…. Bruneta retrase mana cu floarea, privii intr- o parte:
- Probabil mama ta era trista, iar o floare s- a uscat… probabil ea insusi, daca nu ar fi fost trista, nu ar fi murit. Aime facu ochii mari la cuvintele lui Yuuki; Dar nu ar trebui sa te razbuni pe ceilalti din cauza asta, vezi tu, o floare moare dar apoi reiinvie, probabil mama ta a reinviat intr- o stea, si te vegheaza de sus. Aime ridica privirea inlacrimata si zambi, se ridica si se intoarse cu spatele:
- Ne vedem la 5 in fata portii. Pleca lasand- o pe Yuuki zambind.
End of flashback
Flashback
Poate ca asa este mai bine.... mai bine sa nu stii ce s- a intamplat... cateodata este mai bine ca lucrurile sa ramana ascunse...
End of flashback

Satena isi muta privirea inspre pamant, nelasand ca cei doi sa vada
boabele cristaline ce ii curgeau incet din ochi. Stranse pumnul si zambi:
- Aime… sopti bruneta pe un ton suav si ingrijorat. Satena ridica privirea, in ochii ei caprui- verzi se observa o stralucire, inima ei se calma. Alex o privi nerabdator, se sprijini de masa, incrucisa mainile. Bruneta o privi confuza, isi tinu respiratia pentru cate- va secunde. Aime il privi pe Alex:
- Alex... mai prins, cred ca te- ai amuzat pe seama mea pana acum asa de mult, sa ma torturezi psihic pana acum a fost intr- adevar cel mai greu lucru pe care l- am putut suporta, dar acum… sa aduci persoana asta aici; Isi indrepta privirea sper Yuuki; nu stiu cum… ai reusit sa o faci sa semene asa de bine cu prietena, ba nu, sora mea. Nu- mi vine sa cred cat de josnic poti ajunge doar pentru a ma tortura pe mine.
Bruneta facu ochii mari, privi in gol, nu raspunse ¨Crede ca sunt, crede ca sunt doar o iluzie?!¨. Alex o privi confuz, ridica o spranceana si ii spuse ca el nu are nimic de- a face cu asta, ca persoana care statea in fata ei era chiar Yuuki, defapt partea ascunsa a lui Yuuki, partea de care bruneta se temea sa i- o arate. Ii spusese ca torturarea psihica era candva jocul ei preferat si a folosit- o doar pentru a o aduce cu picioarele pe pamant, pentru a o readuce la ceea ce ea obisnuia sa fie.
Aime privi in gol, neintelegand ceea ce ii spunea Alex ¨Jocul meu preferat?!¨ Se gandi aceasta incercand sa inteleaga.
- Vrei sa spui.. ca fata aceasta cu ochii rosii este Yuuki? Si pe deasupra este si sora ta? Intreba satena privindu- I cand pe Alex cand pe Yuuki. Bruneta nu stia ce sa zica, de ceea ce ii era cel mai rau frica se adeverise.
Alex ii spuse ca poate nu vede prea bine in tot intunericul acela, pocni din degete si toate lumanarile prafuite din camera revenira la viata cu o flacara puternica, luminand incaperea cum niciodata nu au facut- o. Intr- un colt un fluture negru se aproprie curios de flacara rosie, se aproprie atat de mult incat lua foc si intr- o secunda se facu cenusa.
Intensitatea si amintirile continuau sa bantuie incaperea. Aime o privi pe bruneta pentru o secunda apoi isi indrepta privirea spre fereastra, observand cum vantul se juca cu crengile copacilor ¨ranindu- le¨in acelasi timp. O boaba cristalina cazu din ochiul lui Aime spargandu- se de podea, trezindu- I pe cei doi la realitate:
- Se spune ca de ce ti- e frica nu scapi; incepuse sa vorbeasca pe un ton calm; stiam de cand am vazut- o ca era Yuuki, insa.. am refuzat sa cred asta, am refuzat sa cred o realitate care mergea paralel cu viata mea, o realitate pe care eu nu am stiut- o pana acum. Este ca si cum am deschis ochii pentru prima data si ma intreb ¨ Cum de nu am observat asta pana acum? Cum am putut fi asa de oarba?¨ incercam sa caut in toate amintirile mele dar… tot nu pot intelege… Yuuki.. de ce m- ai mintit pana acum?
Satena isi indrepta privirea inlacrimata inspre bruneta intreband- o de ce si cum a putut sa- I ascunda asta pana acum. Yuuki ridica privirea, teama o cuprinse cand vazu chipul trist a lui Aime, ochii ei revenira la culoarea lor normala si continua cu o voce tremuranda, nu avea curajul sa o priveasca in ochi asa ca privii in pamant:
- Pentru ca am vrut sa te protejez, am crezut ca asta este singura cale de a te proteja…
Satena continua sa o priveasca, o intreba sa o protejeze de ce anume? De lumea vampirilor? O intreba daca nu cumva ii era frica ca ea ar fi putut deveni vampir, asa avea ocazia sa- si razbune mama.
- Am vrut sa te protejez de a deveni vampir, am vrut sa te protejez de o lume pe care ar fi trebuit sa ramana ascunsa de tine, pentru a nu face mai mult rau…, am vrut sa te protejez de lumea aceasta cruda. Continua bruneta pe o voce la fel de tremuranda, ochii ei se umplura de lacrimi. Simti ca cineva era langa ea, intoarse capul si observa ca era Aime. Privea drept inainte, expresia fetei ei se schimba intr- una hotarata, parea a nu fi Aime, parca toata frica din ea se evaporase. Lumina de la lumanari lumina conturile fetei acesteia. Satena nu o privi pe Yuuki ci doar ii sopti ¨Multumesc.. pentru ca m- ai protejat aici, insa…¨. Bruneta nu scoase nici o vorba ci se mira,se gandea ca Aime a inteles ca nu a vrut sa- i faca rau si ca a iertat- o. Satena se indrepta inspre Alex fara sa scoata o vorba, bruneta urmarind- o din priviri. Blondul nu vru sa intrerupa toata scena asa ca tacu din gura,metinandu- si aceiasi pozitie. O privi pe Aime insa nu dadea semne sa vrea sa o raneasca sau sa se joace mai mult cu ea. Ci expresia fetei lui era una satisfacuta, parea mandru de Aime. Satena il privi fara nicio expresie pe fata, umbra ei urmand- o incontinuu de parca ar fi fost paznicul ei ascuns. Ajunsa in fata lui Alex ii intinse mana, acesta o privi, apoi o privi in ochi, ii intinse esarfa. Aime o lua fara sa zica nimic o privi, o stranse un moment. Se intoarse cu spatele, trecu in liniste pe langa Yuuki. Bruneta o privi confuza, inima ei batea puternic, scapa sabia din mana, ecoul acesteia auzindu- se in toata incaperea. Aime ajunse la usa, intinse mana inspre clanta ruginita cand auzi strigatul de oprire a lui Yuuki, se opri:
- Unde te duci? De ce nu zici nimic? Aime, spune- mi ceva, te rog….
Satena isi intoarse capul si o privi rece, facand- o pe bruneta sa tresara. Ii vorbi pe acelasi ton rece:
- De ce ti- as spune tie?