Blood Rain

[Whisky]

Nu-mi vine sa cred..a...a...ai pus continuarea!Ura!Era si timpul...oricum,vreau sa-ti spun ca desi nu am lasat comentarii,am citit de pe la pg. 2.La inceput ai avut o problema cu cuvintele ''dupa'' si ''un'',''Era cu capul dupa alta planeta'' sau asa ceva,nu-mi amintesc foarte bine...cum vine asta?Si in loc de ''nu'' scriai ''un''.In rest imi place idea ficului.La faza cu sarutul m-am blocat.Cum sa o sarute pe sora-sa?Si acum cand am vazut capitolul asta totul s-a clarificat.Ar trebuii sa pui mai multe faze intre Alex si Aime si mai ales cu ea,in ultimele capitole nu prea se vorbeste despre ea avand in vedere ca este personajul principal.Sper sa pui capitolele saptamanal,cum ai facut pana acum.Poti in fiecare seara sa scrii cate putin,si asa ai timp si de alte lucruri.In rest,spor la scris.Bye!

[Akie]

Multumesc pentru comentariu^_^ Imi cer scuze pentru inceputul povestii, adevarul e ca pe atunci eram mai proasta -_-´ si cred ca inca am ramas dar incerc sa ma indrept :D Asa....am sa pun si cu Aime si Alex, chiar in capitolul asta apare si ea. Imi cer scuze daca va plictisesc cu Flashback-ul dar trebuia sa lamuresc cum s-au cunoscut ele doua, cam de ce se poarta asa Alex, etc. Flashback-ul e posibil sa mai dureze doua capitole, dar va spun ca nu vor fii doar de vorbit ^_^Veti vedea mai incolo de ce este iarasi important flashback-ul. Nu stiu ce am avut weekend-ul asta dar am avut o tona de idei pe care le-am scris in ordine si am scris chiar doua capitole, dar pun doar unul :P . P.s: Imi cer scuze pentru ¨un¨dar word-ul meu e de spaniola si cand trece sa corecteze ¨nu¨=> ¨un¨ eu recorectez dar unele e posibil sa imi treaca prin fata fara sa le vad. So....enjoy:

Cap. 13
Partea a-2ª din flashback

Dupa cateva secunde rupse sarutul privind-o calm, culoarea ochiilor revenindu-i la una albastra frumoasa. Se sterse la gura, lasa incet capul fetei pe pamant si astepta. O lua de mana, ar fii vrut sa ii simta racoarea sau pielea ei fina insa abia daca le putea atinge de frica ca se va sparge in bucati. Il fascina pielea neteda a fetei, linistea pe care o arata in momentul acela, fiind bucuros ca a salvat-o. Nu intelegea ce il atragea la ea, parca ar fii fost un fel de magie. Ii dadu firicelele negre la o parte dupa fata si o ridica in bratele lui. Se intoarse privind luna plina, zambi parca triumfator si o lua la fuga prin pustietate, tinand in brate trupul brunetei parca neinsufletit. Era atat de rapid incat abia daca il observai atunci cand trecea pe langa tine, se putea spune ca ar putea face o competitie cu vantul dar cel mai probabil era ca vantul ar fii castigat.
Dupa cateva secunde de alergat ajunse langa niste portii negre de fier, inalte de cativa metri. Privii castelul imens din spatele zidului ce parca statea in lumina lunii. Portiile se deschisera cu un scartait lasandu-l pe baiat sa intre. Inanita pe poteca de pamant, pe margini erau tufe de trandafiri rosii ce ii dadea castelului un aer elegant.
Ajuns pe la mijlocul potecii se oprii brusc zambind usor, se lasa un pic in jos facand o plecaciune, tinand cu grija trupul lui Yuuki.
-Buna seara maiestate! I se apresa pe un ton calm fetei ce aparu in fata lui. Isi ridica privirea intalnind ochii stralucitori si reci ai fetei cu parul de un saten deschis, lung pana la fund, prins intr-un coc elegant si frumos, lasand cateva firicele sa ii cada pe fata. Il privii pe baiat cu ochii caprui-verzui. Pielea ei fina parca stralucind in lumina lunii. Era umbracata cu o rochie lunga, rosu sangeriu, cu maneca scurta.
Se aproprie un pic si o privii pe Yuuki cu o privire usor sfidatoare. Isi intoarse privirea spre Alex:
- Cine e si de ce ai adus-o aici?
-Numele ei e Yuuki, este un semi-vampir! Eu am transformat-o! Am adus-o aici fiindca merita ceva mai bun decat felul in care traia. Ai putea sa o consideri ca o sora! Merita o sansa, nu crezi? In plus am impresia ca fata asta are ceva ascuns ce nici macar ea nu stie!
-Dragul meu Alex... esti un vampir! Nu ar trebui sa fii asa de milostiv! Spune ea privindu-l cald, o privii pe bruneta parca fiind absorbita.
- Nu asta spuneai ca te atrage la mine? Ii dam doar o sansa! Daca se descurca bine, daca nu...avem cina asigurata!
Satena tresari brusc, o mangaie pe obraz pe bruneta, zambind viclean.
- Scumpa mea....de acum inainte....voi fii cu ochii pe tine! Alex du-o pe invitata noastra inauntru! Nu vrem sa raceasca! Spune calma si se intoarse pe calcai, Alex urmand-o pana inauntrul castelului. Urcara la etaj, intrand intr-o camera destul de mare si intunecata. Cum intrara, lumanarile de pe pereti se aprinsera dandu-i un aer usor gotic incaperii. Inaintara pana in fundul acestuia, langa fereastra imensa se afla patul fiind bine decorat, cu cearceafuri albe si rosii, pe podea era un covor negru ce semana cu catifeaua.
Alex o lasa pe bruneta pe patul moale, o inveli cu una dintre asternuturi si venii langa satena ce nu isi lua ochii de la fata. Ii spuse blondului sa ii aduca niste haine noi, spunand ca nu poate sa o lase in halul in care e. Fara sa mai stea pe ganduri acesta disparu. Satena se aseza pe pat, o tinu de mana privind-o parca cald si viclean pe bruneta. Cand ii simtii mana aceasta se trezi brusc, avea ochii de un rosu intens, parca privirea ei vroia sa ucida. Se repezi la gatul satenei care fara sa se miste o lipi de perete. Se ridica de pe pat si se aproprie de bruneta fara nicio expresie pe fata, in timp ce Yuuki se straduia sa se elibereze din stramsoarea invizibila. Satena o mangaie pe obraz privind-o cald dar si rece in acelasi timp.
- Oh! Saracuta de tine....insetata, a nimanui, nestiind ce se intampla, intr-un loc pe care nu il stie.... Oare ce sa te faci tu? Nu-ti face griji, iti voi da eu de mancare! Dar niciodata sa nu mai ridici mana la mine! Intelese?
Bruneta inghitii in sec si clatina din cap in semn ca da, desii parca scrasnea un pic din dinti, satena o elibera, cazand pe podea. Ii intinse incheietura iar bruneta isi infipse coltii in ea fara sa stea pe ganduri savurand lacoma gustul nou al sangelui.
Alex aparu aproape de ele, intr-o mana tinea o rochie de noapte albastra, iar in cealalta o sticla si doua pahare. Cand vazu scena scapa sticla privindu-le cu ochii mari, satena il privii cu coada ochiului, oprind sticla chiar inainte de a se face bucatele, iar apoi murdarind covorul. Clatina din cap privindu-l pe blond cu ochii rosii, acesta schimbandu-si imediat expresia fetei intr-una rece, si culoarea pupilelor. Inghitii in sec si lasa rochia pe pat fara sa zica nimic, puse cele doua pahare pe masa de langa fereastra si turna in ele lichidul rosu. Lasa sticla jos si se intoarse spre usa.
Yuuki isi scoase coltii din pielea alba a satenei si isi sterse buzele murdare de culoarea rosie a sangelui. In momentul urmator Alex se oprii, o privii pe fata din spatele lui:
- Aime, fara suparare, dar eu ma retrag!
Satena il imbratisa nelasandu-l sa plece, isi trecu delicat limba peste linia gatului lui si il saruta dulce langa ureche.
-Imi pare rau dar trebuie sa imi hranesc si supusi, nu? Era foarte imfometata si am zis ca ii fac un bine! Nu-ti face griji, sangele meu inca este al tau, ei i-am dat doar ca o gustare, dar tie....fiindca te iubesc! Ii sopti Aime intorcandu-l cu fata la ea, il saruta lung trecandu-si degetele prin parul lui scurt si blond. Acesta ii raspunse sarutului jucandu-se cu limba ei si plimbandu-si mainile pe sub bluza, simtind pielea catifelata a acesteia, parca arzand de dorinta. Dupa cateva secunde rupse sarutul privind-o cu ochii usor rosii, o mai saruta odata si disparu. Dar nu inainte de a-si lua la revedere de la amandoua. Aime isi trecu degetele peste buzele carnoase si se intoarse spre bruneta care parca ramase lipita in fata ferestrei. Lua cele doua pahare si unul i-l dadu lui Yuuki, savurandu-l apoi pe al ei. Bruneta privii lichidul rosu parca atrasa de el dar intrebandu-se ce i se intampla, o privii pe satena care intelesese totul. Lasa paharul gol pe masa si se aproprie de ea.
- De ce nu iti faci o baie si discutam pe urma? Esti destul de murdara si infometata. Cat timp tu iti faci baie, eu ma duc sa aduc niste mancare. Baia e in coltul celalalt! Ii spuse scurt si disparu.
Bruneta se indrepta spre aceasta, cum intra in baie lumanarile de pe pereti se aprinsera. Se aproprie de cada care era in mijlocul incaperii si dadu drumul la apa. Observa ca nu era nicio fereastra, ci doar o cada si o ghiuveta.Pereti erau de o culoare rosiatica, parea destul de veche incaperea, decorata intr-un fel gotic dar cu stil. Se dezbraca de rochia murdara si de lenjeria intima si intra in apa calda, dandu-i fiori pe spate. Apa facand-o sa se linisteasca si sa se gandeasca la ceea ce i se intamplase. Privii candelabrul imens si isi lasa capul pe spate, sprijininandu-se de marginea cazii. Isi puse in palma sampon si isi spala parul lung si negru ca abanosul. Isi spala apoi corpul murdar, tinandu-se usor de umarul drept, acum nu mai simtea nimic, parca nu patise nimic. Inchise ochii, lasand capul pe spate si cand ii deschise observa cateva petale de trandafir in apa, privii in stanga si in dreapta insa nu observa pe nimeni. Facu ochii mari cand simtii respiratia cuiva in spate, il privii cu coada ochiului. Cand il vazu pe Alex isi tinu respiratia.
-Trandafiri pentru o domnisoara trandafirie! Ii soptii galant, bruneta isi trase repede picioarele la piept incercand sa se acopere; Nu-ti face griji, nu esti prima fata pe care am vazut-o dezbracata! Dar prima cu un trup asa de frumos. Imi cer scuze ca am intervenit asa de tarziu iar badaranii aia te-au atins insa nu trebuie sa iti mai faci griji pentru ei, m-am ocupat personal sa nu se mai ia de nimeni niciodata.
-Ce cauti aici? Intreba scurt si vizibil enervata, bruneta.
-Pe tine! Cum stapana mea e plecata dupa ¨cumparaturi´¨ m-am gandit sa nu te simti singura!
-Nu ma simt! Iesi afara!
-Desigur ca nu..dupa atatea noptii in care ai fost singura, tatal tau...mama ta....nu ii intereseaza ce ti se intampla! Insa mie da! Daca nu mi-ar fii pasat, i-as fii lasat pe cei doi sa se ocupe de tine, putina distractie nu strica niciodata!
Spunea pe un ton calm, zambind viclean, trecandu-si degetele peste linia gatului ei, se oprii cand ajunse la umar observand ceva ca un tatuaj pe spatele ei, in forma de stea. Il privii curios, apoi isi intoarse privirea spre fata, intreband-o de cand are tatuajul acela. Aceasta ii raspunse ca nu stie despre ce vorbeste. Blondul o privii ganditor, incepu sa mearga dealungul cazii trecand cu degetul pe marginea ei insa fara sa-si ia privirea de la bruneta care cauta din priviri un prosop. Alex se oprii in capatul celalalt al cazii, isi trecu delicat degetele prin apa ducandu-si-le apoi peste buze. Zambii viclean privind-o pe fata care nu stia cum sa se acopere.
Aime aparu brusc in incapere privindu-l pe blond cu ochii rosii, ii trase o palma incat ii intoarse fata intr-o parte, lucru care ii lasasera masca pe Yuuki si Alex.
-Cum indraznesti? Sper ca ai o explicatie buna sa imi dai, asteapta afara! Si tu.../ Se intoarse catre Yuuki; Ai de gand sa iesi odata sau vrei sa ajungi o stafida?
-Acum... Spuse tremurat.
Aime ii arunca un prosop si disparu afara cu Alex. Isi puse mainile in sold privindu-l pe blond sfidatoare si rece.
- Nu faceam nimic! Si nici nu aveam de gand sa fac! Doar vroiam sa ii aflu putin secretele! Si ghici ce am afl...
Fu intrerupt de inca o palma de-a satenei care il privea cu lacrimi in ochii insa urat:
-Gandeste inainte de a actiona! Te comporti ca un copil rasfatat! Ce-ai aflat nu cred ca e asa de important ca mine!
- Acum stii cum m-am simtit eu cand tu i-ai dat din sangele tau! Acum ai face bine sa asculti ce am de spus fiindca e important! Fata asta este fiica unui demon! Are tatuat pe spate o stea, pe partea dreapta, aproape de gat, probabil ca nu l-a vazut din cauza parului. Asa ca nici ea nu stie asta, cine stie ce puteri ar putea avea! Am putea sa le folosim pentru noi! Daca ma dau pe langa ea....
-Nu! Nici vorba! Sunt si alte cai! Nu am de gand sa te folosesc pe tine pentru asta! Fata asta e vulnerabila si neajutorata! Daca eu ma port frumos cu ea voi afla mai multe! Ii raspunse scurt satena.
-Tu ai facut multe pentru mine! E randul meu sa fac pentru tine, fie ca vrei, fie ca nu!
Blondul o privii fix in ochii, avea pe fata o expresie hotarata. Aime il privii rece:
- Si asta inseamna sa devii amantul ei nu? Fa ce vrei! Dar de mine sa nu te mai atingi! La sfarsit sa nu te miri daca o sa o omor....sau daca ma gandesc mai bine....am sa o omor chiar acum!
-Nu ai sa o faci! Ai nevoie de ea, la fel cum ai nevoie de mine! Si....pe ea nu o iubesc! Nu o sa ma culc cu ea, e doar o pustoaica, fac pariu ca are doar 11-12 ani! Fac asta pentru noi doi! Nu vreau sa te mai vad asa! Puterile unui demon pot fii mai mari decat celui al unui vampir si combinate pot fii imense, tu esti foarte puternica, daca ai avea puterile ei....nu ar mai fii o problema parintii tai! Aime, te rog, intelege! Eu doar vreau sa fiu cu tine, pe ea doar o sa o folosesc!
Aime inghitii in sec, il privii scurt si se intoarse pe calcai. Nu mai spuse nimic, ci se indeparta. Alex aparu in fata ei si o saruta, fara sa mai stea pe ganduri. O tinu delicat de talie, timp in care satena ii raspunse la sarut, trecandu-si mainile dupa gatul lui. Lumina lunii ii lumina printre trandafiri, parca tinand timpul in loc. Statura pentru cateva minute asa, satena se incumeta si rupse sarutul, lipindu-si fruntea de a lui:
-Bine....dar daca te indragostesti de ea....sau te culci cu ea...va omor pe amandoi!

[Whisky]

Ce tare,Aime geloasa...Daca ma gandesc mai bine imi place cand nu e nici asa de rece dar nici asa de moale,intelegi ce vreau sa spun.Imi pare bine ca ai idei,macar v-a fii un fic lung.Si daca mai ai idei,mai scrie.Nu stica sa ai cateva capitole scrise inainte.Mama,sper doar ca Alex sa nu se indragosteasca de Yuuki,cred ca ar afectao.La chestia cu Wordu,ma gandeam eu ca nu poate sa fie o persoana chiar as ticnita sa scrie in loc de nu-un.Sa pun capitolul urmator repede si sa scrii.Succes la scoala(liceu).Pa!

[tzahranul]

Nu vreau sa imi dau cu presupusu degeaba dar Originale/Proza ar trebui sa insemne proza originala right?
Then why do I sense Bloodrain The Game plot?

[Jasmine]

Fic inchis pana imi voi da seama carei sectiuni apartine. Rog autoarea sa ma contacteze ( id la profil ).

_________________

Fic mutat inapoi la Original.
Am vorbit cu autoarea si mi-a spus ca actiunea nu este inspirata din joc, ci doar titlul. Avand in vedere ca titlul jocului este defapt Blood Rayne si ficul se numeste Blood Rain, ficul este mutat inapoi.
A se intelege ca nu este nimic plagiat, jocul a fost doar lucrul care a inspirat-o pe ea sa scrie. Toata actiunea si personajele ii apartin.

[Akie]

Imi cer scuze pentru toata neintelegerea asta, dar tzahranul dar in primul meu post am zis ca m-am inspirat dintr-un joc numit Blod Rayne, care il am acasa pe CD, dar m-am inspirat din el doar pentru faptul ca este vorba despre vampiri si despre titlu, restul e al meu, adica ideile mele.
Multumesc pentru comment Whisky fara gheata ^_^, si eu as fii daca iubita-miu ar venii cu alta in brate care sa vina sa locuiasca la noi.... si cat sa nu se indragosteasca unul de altul....nu se stie niciodata, la cum rezista unii baieti la ispita...( am zis unii, fara suparare) Asa.... ideile am scris cat pentru vreo 100 si ceva(mai mult) de pagini, si dabia sunt la pagina 64, dar asta depinde de cititori daca ajung pana acolo sau nu^_^ Anyway....next chapter:

Cap.14
Partea 3-a din flashback.

-Nu o sa o fac! Ai incredere in mine! Ii sopti blondul.
Satena disparu, lasandu-l pe Alex in gradina pustie privita de luna. Aparu in camera lui Yuuki, care statea calma pe patul usor sifonat, privind tavanul negru de culoarea noptii. Privii farfuria goala de pe masa, expresia de pe fata ¨necunoscutei¨ nu putea fii descrisa in cuvinte, ci mai degraba inteleasa de cei ce o inteleg. Se aseza finut langa ea, inghitii in sec si incerca cu greu sa schiteze un zambet care se sterse imediat cand vazu ca bruneta nu reactiona deloc, afisand o fata calma ca marea:
- Stiu ca vei incepe cu intrebarile....lasa-ma sa ghicesc unele dintre ele. Pentru ce te-am adus aici? Te-am adus aici fiindca acum esti un vampir, sau cel putin pe jumatate. Un vampir este o fiinta a noptii, nu poate iesii ziua, rareori cand se poate face asta si pot doar vampirii puri. Iar tu esti jumatate vampir, jumatate.....om. Te vei hranii doar cu sange, e posibil ca cateodata sa vrei si sa poti manca si mancare normala. De asemenea vei observa ca ai si diferite puteri, cum ar fii rapiditatea, cititul gandurilor, etc. Eu sunt stapana acestui castel, numele meu e Aime, si eu stapanesc pe aici. Adica sa nu incerci sa faci vreo prostie sau vei ajunge cina mea!
-Mda....nu pot fii doar gustarea? Scuze, nu vreau sa fiu obraznica. Va multumesc ingrijorarea si faptul ca ati avut grija de mine pana acum. Nu prea stiu sa ma comport delicat fiindca nu am avut niciodata pe nimeni care sa il intereseze ce se intampla cu mine, si....
- Nu-ti face griji, nici vampirii nu sunt prea draguti! Daca noua ne pasa de tine este fiindca esti speciala, ai ceva care ne atrage la tine! Nu stiu ce este dar voi afla curand! Va trebui sa inveti sa-ti controlezi puterile si setea de sange, sa-ti inchizi sentimentele fiindca vei incepe sa omori ca sa supravietuiesti. Te voi antrena personal, dar sa nu te astepti de la cine stie ce delicatete sau bunatate de la mine fiindca nu o vei primii. Intelese?
-Intelese.... trebuie oricum, sa fie o viata mai buna decat cea pe care am avut-o pana acum.
-Desigur ca este! Esti mai puternic, poti face multe lucruri, mai ales sa te impui! Doar ca are unele preturi, insa te obisnuiesti repede cu ele. Presupun ca nu ai niciun pic de scoala....poate o sa ma ocup si de asta! Insa principalul este sa inveti sa lupti! Ii explica calma satena.
- Vad ca nici tu nu ai trait o viata prea buna. Locuiesti singura? Parintii tai? Rude? Alex e iubitul tau?
- Nu e treaba ta!
- Imi pare rau...incercam doar sa ne imprietenim. Se auzi dara de regret in glasul brunetei.
-In castelul asta locuiesc doar eu cu Alex! Parintii mei erau plecati mai mereu, m-au parasit cand aveam 7 ani. La 8 ani am macelarit intregul castel, nelasand pe nimeni in viata, fiindca m-au enervat si nimeni nu imi dadea raspunsuri. Erau doar niste inutili! Alex l-am cunoscut acum ceva timp, cand eram infometata. Am vrut sa il omor dar in schimb l-am facut vampir. Tu esti semi-vampir fiindca nu te-am facut eu vampir, altfel ai fii fost completa. Desi erau rare sansele ca eu sa te fac vampir, nu sunt prea milostiva ci doar infometata. Inca mai vrei sa fiim prietene?
Ii raspunse fara nici-o dara de interes sau regret, satena. Se ridica de pe pat, indreptandu-se spre usa cand simtii cum cineva o prinde de mana si ii opreste pasii. Se intoarse si o vazu pe bruneta cum o privea cu ochii mari, plini de boabe cristaline. Ii spuse scurt ca nu are nevoie de mila ei, ca poate supravietui si fara ea la fel cum a facut pana acum. Yuuki clatina din cap, strangand-o de mana.
- Nu este mila, ci doar ca imi pare rau pentru tot ceea ce ti s-a intamplat....
- Nu e cam la fel? Oricum, nu ai de ce sa iti para rau....chiar mi-a facut placere sa ii omor! Se jucau cu mine, era eu sau ei, asa ca am ales sa ii omor eu. Se temeau de mine, de puterile mele, nu aveam de ce sa am mila de ei, nici ei nu aveau mila de mine. Se temeau de mine fiindca eram mai puternica decat ar fii trebuit sa fiu. Dupa ce au plecat parintii mei imi cautam singura de mancare, ei se chinuiau din cand in cand sa aiba grja de mine. Asa am invatat cum este lumea vampirilor, nici tu nu ar trebui sa ai incredere in oricine! Sau daca vrei, poti face ca mine, intra in biblioteca de la etajul superior si vei gasii acolo exemple de vampiri daca nu ma vrei pe mine ca unul! Vei vedea cum poti obtine putere, sa ai tot ceea ce iti doresti, cand iti doresti... vei vedea cum e sa fiu eu!
- Inca vreau sa fiim prietene! Nu imi pasa de ce ai facut in trecut, probabil ca si-o meritau! Important e ce vei face de acum inainte! Ii zambii senina Yuuki. Aime o privii usor induiosata, incerca sa nu lase sa se vada asta. O privii in ochii ei negrii schimbandu-si repede atitudinea intr-una mai rece si usor iritata:
- Nu mai fii asa naiva! As putea sa te omor chiar acum fiindca pentru mine esti un nimeni! Nu mai cred in cuvinte ca astea, e prea tarziu pentru mine si ar trebui sa te obisnuiesti si tu cu ideea ca nu poti avea incredere in nimeni. Mai ai multe de invatat pustoaico! Pana atunci.....ai face bine sa tragi un pui de somn si sa termini cu rugaciunile!
-Nu ai face-o! Nu m-ai omori! Ai nevoie de mine, cum eu am nevoie de tine! Ai sa vezi ca te poti schimba, iti voi arata ca lumea nu e asa cum crezi tu!
-Daca nu e asa cum cred eu....atunci de ce erai pe cale sa fii violata? Intreba sec satena, facand ca plamanii brunetei sa ia o pauza oprind aerul sa intre, lasand-o ca lovita de traznet .
Se aproprie cativa centimetri, trecandu-si degetele prin parul ei, privind-o fix in ochii. Zambi oarecum satisfacuta. Ii dadu un bobarnac in frunte trantind-o imediat pe podea:
-Ar trebui sa iti tai din parul asta lung, te poate impiedica la lupta! Desi e destul de frumos.... Inceteaza sa mai crezi in lucruri stupide! Pamantul e un Iad, daca stii cum sa te comporti, il poti lucra asa cum vrei si poti avea ce vrei! Poate ca ai 11 ani sau mai stiu eu cat, si inca mai ai multe de invatat, si abia ai descoperit lumea vampirilor dar sa stii ca si eu am tot 13 ani si stiu sa ma comport, desi in lumea vampirilor cred ca am vreo 15 sau mai mult. Ar trebui sa te inveti ca de la mine mila nu primesti si nici prietenie! Nu cred in lucruri stupide ca astea! Prietenii sunt doar o durere de cap! Tu te vei antrena ca sa ma ajuti pe mine sa-mi gasesc parintii! Daca nu...esti libera sa iesi pe usa aceea si sa traiesti de una singura!
Spuse cu un aer rece ce lasa incaperea in liniste la pronuntarea cuvintelor ce ieseau din gura ei, in timp ce tinea degetul aratator spre usa de lemn. Se intoarse pe calcai, pasii pana la iesirea din camera spre hol, o lasa pe bruneta in linistea noptii alaturi de gandurile tulburate, in incaperea pustie ce putea face pe oricine sa o ia razna daca nervii erau prea mari.
Era sigura ca v-a pleca, mai ales dupa cum s-a purtat cu ea insa vroia sa o invete cum e lumea vampirilor, sa o invete sa fie fara mila fiindca cu ea nu obtinea nimic. Pasii se auzeau in ecou pe holul intunecat pana la ultima incapere unde se oprira pentru cateva clipe auzindu-se un usor scartait de balamale. Intra in incaperea cat doua camere, in mijloc se afla o masa prelucrata de mana, tinand pe ea doua pahare si o sticla. Pe partea stanga a incaperii se afla patul de doua persoane, bine aranjat. Inca de mica Aime a fost obisnuita mai mult cu stilul decorativ al oamenilor decat cu cel al vampirilor. In mijlocul incaperiii se afla candelabrul imens ce era tinut in tavanul tot negru, de niste lanturi de fier in care se reflecta lumina lumanarilor parca fara sfarsit. Mobilierul abia daca era prezent in incapere, fiind format dintr-un dulap pe partea dreapta usii si o masa.
Aime merse incet spre masa din mijloc, cand vru sa toarne sangele in cele doua pahare Alex aparu in fata ei si ii lua sticla din mana, turnand si ciocnind paharele incat se auzi ca o micuta lovitura disparuta rapid. Luara fiecare cate o gura privindu-se parca absorbiti. Aime se aproprie de Alex trecandu-si degetele prin parul lui, scotandu-le apoi cu grija. Nu spuse nimic, doar savura momentul privindu-l adanc in ochii in timp ce se juca cu lichidul din pahar. Pe privirea usor serioasa a baiatului se asternu un zambet micut pe sub mustati si cu sclipiri in ochii. Isi puse mana stanga in jurul taliei subtiri ai satenei apropriindu-se galant de ea, o melodie placuta incepu sa se auda prin toata incaperea lovindu-se de pereti facandu-se si mai zgomotoasa. O melodie eleganta, calma si cu pasiune, ce a fost compusa de mult timp de catre unul dintre cei mai mari muzicieni. Incepu sa fie acompaniata de niste pasi ce abia se auzeau printre notele muzicale. Lumina lunii incerca sa isi faca loc printre perdelele move pentru a contempla cuplul ce dansa in mijlocul noptii, cu priviri de dragoste sau de dorinta. Cuvintele fura inchise de buzele ce se uneau dand placere si fiori pe sina spinarii, pasii oprindu-se odata cu melodia insa saruturile continuand sa se extinda pe tot corpul, vrand sa faca trupurile sa vorbeasca, schimband noaptea albastra si calma intr-una pasionala.
Firicele de lumina plapande incerca sa se stracoare printre perdelele groase ca lana. Soarele incalzea de mai bine de jumatate de zi, pamantul ce absoarbe fiecare raza incalzindu-se, insa slabind cu fiecare minut care trecea, noaptea luandu-i incet locul. Pe unul dintre holurile castelului se auzeau cativa pasi nici rapizi dar nici lenti.
Aime mergea pierduta in ganduri privind inainte, imbracata cu niste pantaloni lungi si o camasa neagra cu maneca scurta, tinandu-si parul prins in doua codite.
Inainta printre peretii de piatra oprindu-se cand ajunse langa micuta gradina de flori din mijlocul castelului. Privii trandafirii rosii ce isi duceau viata alaturi de celelalte flori si iarba. In mijlocul ei se afla o statuie al arhangelului Mihail, privirea ei fu atrasa de fata ce statea in genunchii pe piatra murdara, rugandu-se cu ochii inchisi. O privea usor enervata, scoase un oftat si inainta asegurandu-se ca soarele nu mai atinge florile la orele acelea. Auzindu-i pasii ce se apropriau de ea, bruneta se ridica in genunchi inchinandu-se si deschizand ochii. Dara de tristete de pe chipul ei fu inlocuita de un zambet larg si senin. Picioarele satenei se oprira cand ochii ei putu sa o vada din cap pana in picioare, aproape ramanand cu gura cascata. Parul lung si frumos al brunetei fu inlocuit de unul scurt pana la urechi, avand cateva fire rebele. Aime o privea nevenindu-i sa creada ca ea chiar a ascultat-o, isi taiase parul! Parul ei lung si negru ca profunditatea unui abis ce ii dadea un aer copilaresc, dandu-i acum un aer matur, un aer ce o facea mai atragatoare, lasandu-te in peisaje pierdute cu un singur punct central.
-Buna ziua! Imi cer scuze daca a fost nepoliticos din partea mea sa merg prin castel fara permis dar m-am trezit prea devreme si Alex mi-a spus ca pot face ce vreau asa ca am facut o mica cercetare si am gasit gradina asta. Este chiar surprinzatoare avand in vedere ca este in castel si nu in afara. Si statuia asta....vezi tu....mama mea nu s-a nascut in Japonia, ci este jumatate europeanca, jumatate japoneza.S-a intamplat ceva? De ce ai ramas asa? Aime? Esti acolo? Oh.....trebuie sa fie din cauza asta...; Graia bruneta pe un ton entuziasmat, atingandu-si firele de par.
-De ce ti l-ai taiat? Intreba oarecum surprinsa satena.
-Nu asa ai spus? ¨ Ar trebui sa ti-l tai, te-ar putea impiedica in lupta¨ Asa ca mi l-am taiat! Eu chiar vreau sa iti gasesc parintii si sa fiu mai puternica![i]
--------------------------------------------------------------------------------------------
Din capitolul urmator o sa grabesc un pic actiunea ca altfel ma intind prea mult cu flashback-ul, daca nu imi iese bine te/va rog sa imi ziceti fiindca vreau sa ma corectez si in descriere si in actiune, fiindca vreau sa particip la un concurs cu fic-ul asta si.... cred ca mai am putin de schimbat la el, asa ca...daca nu iti place ceva, spune-mi^_^

[Whisky]

Da,ai venit repede cu capitolul,exact cum ai spus.Aime e asa de rece,si Alex un pic cam fraier...O duce de nas pe Yuuki,iar ea nici nu isi da seama.Si ai dreptate,te adancesti prea mult in Flashback-uri,imediat ne spui tot trecutul lor.Dar imi place ca nu ai greseli,iar modurile de expunere sunt OK.Acum ar cam fi cazul sa treci la prezent,sa vedem si noi ce se intampla,nu crezi?Oricum,astept capitolul urmator,ca multe altele care vor urma.Asa-i?

[Akie]

Asa e...apai asta e si ultimul capitol din flashback, dar sa nu crezi ca trecutul lor se termina aici, trecutul lui Yuuki si Aime impreuna da, dar in rest se intampla mult mai multe care se vor descoperii pe parcurs, dar probabil nu in flashback-uri asa de mari, asta am vrut sa il pun ca sa va arat cat de cat de ce Alex se uraste atat de mult cu Yuuki, ce s-a intamplat cu Aime, etc.Multumesc pentru aprecieri si imi cer scuze ca m-am lungit atat de mult cu flashback-ul asta. Daca aveti vreo intrebare cu ceva ce nu ati inteles in capitolul asta, cand intru vi le raspund ^_^Asa ca...fara alte comentarii:



Cap.15

-Tu chiar nu stii ce inseamna batjocura nu? Doar ma amuzam putin! Naivo...
-Nu vorbi asa unei domnisoare! Unde sunt bunele maniere Aime? Se auzi cuvinte aratandu-se de dupa un stalp de sustinere, Alex. Afisa pe fata lui senina un micut zambet alaturi de o privire calda ce se apropria incet de fete. Yuuki se intoarse si zambi finut dar oarecum surprinsa, satena il privii fara nici-o expresie ci doar fix in ochii, fara sa scoata un sunet.
Blondul se oprii in fata lui Yuuki, ii saruta gentil mana rece ca gheata si catifelata. Isi ridica privirea incat sa o intalneasca pe a ei, ridicand un trandafir negru daruindu-l alaturi de un delicat ¨buna seara¨. Aime privindu-l stramb:
-Imi cer scuze...dar nu toti putem fii bine crescuti sau manierati ca un adevarat gentleman ca tine! Cred ca norocului i-a intrat ceva in ochii cand te-a nimerit!
-Nu-i asa? Normal ca i-a intrat ceva in ochii! Frumusetea mea nu poate fii trecuta cu vederea asa de usor! Nu, printesa mea?
-Da.... Raspunse schitand un zambet bruneta, observand ca o priveste.
-Aham! Narcisist! Yuuki, urmeaza-ma! Spune rece satena intorcandu-se pe calcai si pasind inainte.
-Ne mai vedem printesa! Apropo, frumoasa coafura, imi place sa privesc o perfectiune! Aime, de ce nu incerci sa te comporti mai frumos cu ea? Nu ti-ar strica putina prietenie!
Aime se oprii, isi intoarse un pic capul aruncandu-i o privire ucigasa care il facu pe baiat sa isi schimbe expresia fetei intr-una serioasa! Se intoarse la loc si inainta:
- Nu am timp de prostii ca astea!
Cei doi ramasesera fara cuvinte, Yuuki observa ca satena se indeparta asa ca isi lua la revedere de la blond care se rezuma doar la un zambet, urmand-o cu privirea pe iubirea lui, pana cand le pierdu din vedere pe ambele.
Mergeau pe hol fara sa scoata un cuvant, doar pasii lor aveau dreptul sa faca asta, desii bruneta avea multa energie si multe intrebari de pus, expresia de nemiscat a lui Aime o facea sa taca si sa isi pastreze gandurile pentru ea. Ajunsera in fata unei usi imense ce se deschise singura, pasira inauntru intrand intr-o camera imensa, tavanul fiind din geam difuminat ce nu lasa razele soarelui sa treaca prin el, dar de data asta abia daca atingeau geamul, noaptea fiind aproape. Aime se oprii in mijlocul incaperii in timp ce bruneta admira incaperea goala, doar un perete era plin cu diferite arme. Brusc se trezii cu cineva in spate, facand-o sa impietreasca. Aime incepu sa ii vorbeasca, facand-o pe ea sa taca:
-Reflexii proaste! Viteza zero! Nervii acumulati pot face ca creierul tau sa te impietreasca intr-un moment, intrand intr-o stare de soc! Nu tremura! Un vampir nu tremura! Si.....; Aime o lua de mana intorcand-o cu fata la ea, zambii scurt si intr-o clipa o tranti de pamant facand-o sa scanceasca de durere; Nu lasa niciodata garda jos! Folosesteti mintea si educo! Nu o lasa sa te educe ea! Fii mai calma, daca te lasi condusa de sentimente tot ceea ce castigi este moartea! Nu suntem ca Ahile care putea fii omorat doar in calcai! Daca suntem nimeriti in cap sau in inima suntem morti! Si mai important, nu putem sa purtam argint! Ne raneste! Asa ca pastrez eu colierul asta! Spune serioasa ridicand in aer un mic medalion, bruneta ducandu-si mana la gat, observand ca nu-l mai are incepu sa se agite. Se ridica repede de jos vrand sa-l ia insa cazand inapoi fiindca Aime eschiva lovitura; Daca il vrei inapoi va trebui sa lupti pentru el, inutilo!
Cand o auzi facu ochii mari, scrasnii din dinti intorcandu-se furioasa spre Aime, ochii prinzandu-i o culoare rosiatica. Aparu in fata ei insa nu apuca sa faca o miscare ca se trezii in perete, ceea ce i se parea interesant era faptul ca nu simtea prea mult durerea, ci doar ca o intepatura. Insa era prea ocupata cu nervii facuti de satena, nu stia exact de ce dar fara medalion se simtea singura, prea singura. Se intoarse insa satena isi infipse mana in gatul ei, lipind-o de perete, afisand pe fata un zambet satisfacut.
-Saracuta de tine....in ce hal ai ajuns...tatal tau e un betiv, mama ta o indiferenta, probabil ca ai un alt tata, nu m-ar mira deloc, ma intreb oare care dintre ei o fii? Incerci sa faci ceva ce nu poti face sau oare nu ti-e clar ca nu esti buna de nimic? Nici macar nu ma poti atinge darmite sa imi iei lantisorul. Esti doar o gluma! Nu-i de mirare ca n-ai prieteni, esti patetica si naiva! Cauti iubire si ai incredere in oricine! Halal exemplu de fiica! Si te numesti un vampir, scuze, semi-vampir! Ar fii trebuit sa pleci cat ai avut ocazia! Ii spuse cu aceiasi dara de racime, cu un zambet superior si satisfacut, facandu-i ca nervii sa creasca la maxim, dar in acelasi timp sa se simta vinovata, vroia sa ii inchida gura, sa o faca sa taca si sa nu ii mai zica nimic.Ura zambetul ala. Intinse mana vrand sa o loveasca insa nu apuca nici macar sa-i faca o zgarietura fiind trantita pe jos. Se ridica repedezindu-se asupra lui Aime care eschiva fiecare miscare de a ei cu usurinta. Se oprii brusc in fata brunetei, ii dadu un pumn in burta simtind ca si cum mii de ace ar trece prin ea, lucru ce o facu sa cada la pamant.
- Ce am spus?Nu te lua dupa sentimente! Un vampir are mai multi nervi, in special cand il calci pe coada! Primul lucru pe care l-ar face un inamic este sa se foloseasca de defectele tale, de sentimente si de viata ta ca sa te distruga! Incearca sa-ti folosesti creierul macar odata! Ridica-te!
La auzul cuvintelor ramasese muta, privind in gol, inchise ochii tragand aer in piept, incerca sa se ridice insa nu putea, durerea nu o lasa. Incerca sa inteleaga de ce o durea din moment ce era ca si moarta, fara viata. Nu intelegea de ce s-a lasat condusa de sentimente, niciodata nu o facea, sau da?
-Ce a fost aia? Este foarte dureros....
-Se numeste putere! Acum ridica-te!
Bruneta se ridica in genunchi clatinandu-se, tinandu-si mana dreapta la burta. Isi deschise ochii privind-o cum statea nemiscata in fata ei, fara nicio expresie. O privii fix in ochii, serioasa:
-Noaptea trecuta....ai spus ca ai aceiasi varsta ca si a mea, dar in ani vampiresti mai multi....cum se poate asta din moment ce te-ai nascut vampir? Daca imi raspunzi la intrebare, iti promit ca in mai putin de o luna voi devenii mai puternica!
-Bine! Dar daca nu iti indeplinesti promisiunea...vei face tot ceea ce iti zic eu, indiferent ca asta ar implica sa-ti sacrifici viata! Un copil nascut vampir, nu este complet, ci creste ca si un om, pana la o anumita varsta, cand parintii trebuie sa il muste si sa ii dea din sangele lor, pentru a-l trezii! Adica....eu raman cu infatisarea asta si cu puterile incomplete pana cand parintii mei ma vor transforma intr-un vampir complet! Multumita? Acum....treci la lupta!
Satena ridica pumnul si vru sa o loveasca insa nimerii in gol, buzele ei schitara un zambet subtil, iar picioarele se intoarsera parca singure, facand-o pe fata ce se afla in spatele ei sa cada la pamant.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Noptile din ce in ce mai racoroase treceau cu rapiditate, majoritatea fiind ocupate de fiintele ce o dominau. Cele doua fete isi ocupau timpul mai mult antrenandu-se dar si sa isi vaneze hrana vitala pentru ele. Cu fiecare antrenament pe care il facea, fata semi-vampir devenea mai puternica, in acelasi timp Aime patea la fel, antrenandu-si rapiditatea si forta fizica. Nimeni nu isi dadea seama ca un legamant se lega intre doua persoane, iar lucrurile ajunsesera mai departe decat ar fii trebuit sa ajunga, secretul lor ramanand un secret nestiiut de nimeni, desii inima cuiva stia ca ceva se petrecea, ceva ce nici macar ea nu apuca sa vada sau sa auda, ci doar sa simta ca ceva e in neregula, ceva ce spera sa nu se adevereasca. Yuuki reusi sa indulceasca un pic inima inghetata a fetei uitata de lume, facand-o prietena ei, devenind prietene bune, incat Aime aproape ca uitase care era objectivul ei cu Yuuki. Dar Alex ii amintea de fiecare data cand se vedeau, de fiecare data ii spunea noutati despre Yuuki, familia ei, prietenii, cine este! Si desigur, de fiecare data cand vedea cum o saruta. Ar fii dat inapoi dar vroia ca puterile ei sa fie complete, ea sa fie completa. Iar Alex ii amintea asta mereu, ca face asta pentru ei doi.
Ca si in noaptea aceea in care s-au intalnit in camera lor pentru a vorbi, pentru a stabili alte lucruri, uitand de faptul ca peretii au urechi, uitand ca nu sunt singuri in castel. Fiind neglijenti!
Aime statea in camera, privind calma cerul plin de stele, afara era racoare, poate prea racoare, pana si clarul geamurilor fiind inlocuit de o perdea foarte subtire de abur, aratand ca in incapere era mai cald decat afara. Luna plina isi facea din nou veacul pe cer, hipnotizand cu frumusetea ei, pe oricine o privea. Un scartait de usa se auzii urmati de pasii lenti ai cuiva. Se oprii in spatele lui Aime incolacindu-si bratele in jurul mijlocului ei, sarutand-o gingas pe gat. Nu se miscara niciunul, doar priveau luna:
-Buna seara.... mi-ai lipsit....in ultimul timp ai stat mai mult cu Yuuki din cate am observat! Ti-a inmuiat inima sau incepi sa o placi? Se auzi vocea seaca si inceata a satenei.
-Nu! E atat de naiva...ar trebui sa vezi cum asculta tot ceea ce ii spun dar nu stiu de ce...cuvintele ei vin din inima, am crezut ca ai facut-o sa-si mai inchida sentimentele. Cred ca e vina mea cum isi aduce aminte de ele de fiecare data...oricum....nu le poti avea pe toate! Nu-ti face griji, asta se va termina curand si vom putea fii din nou ca inainte, doar noi doi....nimeni sa nu intervina in lumea noastra, tu vei avea puterile complete si nimic nu ne v-a sta in cale! Am aflat cate-va lucruri interesante despre ea, dar putine de la ea...nici macar nu e constienta in ce lume a trait sau cum traieste! Defapt....are 17 ani. Tatal ei e un demon, mama ei e o fiinta umana, au facut nunta in lumea demonilor! Ceea ce o face si pe ea un semi-demon prin schimbare de sange. Oricum, revenind la Yuuki, cand s-a nascut... spre surprinderea tuturor a fost fata si demon complet, nu doar pe jumatate. Ei se asteptau sa fie un baiat care sa duca puterea familiei mai incolo dar s-au inselat. Pentru ca ea sa nu afle nimic despre demoni sau lumea paralela cu a oamenilor au apelat la diavol, facand un pact cu el. Acesta sigila puterile fetei iar in schimb ei trebuia sa le daruiasca un fiu, ceea ce nu s-a intamplat pana acum, si asta i-ar face sa-si incalce promisiunea! Diavolul i-a sigilat puterile in steaua aceia ce o are pe spate si nu poate fii indepartat decat dezlegand pactul, ceea ce ar fii ceva cam greu de implinit! Daca dezlegi sigiliul si ii bei sangele, ii vei obtine puterile! Si tadam! Asta e ceea ce trebuie sa faci, voi cerceta zilele astea despre cum sa ii dezlegi sigiliul si va fii toata a ta....
Povesti Alex pe un ton calm si satisfacut de el insusi, zambind viclean si lipindu-si buzele de gatul ei cu saruturi scurte si repetate. Aime nu scoase niciun sunet, privea in gol gradina din umbra. Vru sa spuna ceva insa auzi sunetul usii si suspine incete de planset. Cand vru sa se intoarca trecu la cativa milimetri de capul ei un cutit ce o lasa nemiscata, trecand prin geamul subtire ai camerei, facandu-l mii de bucatele, imprastiindu-se pe pamantul rece din curte. Amandoi se intoarsera spre usa uimiti de cele petrecute. Aime inghitii in sec cand vazu capul plecat al brunetei, lacrimile rosii ce i se scurgeau siroaie pe obraji si mersul ei agale. Alex aparu in fata ei vrand sa o imbratiseze, vrand sa o pacaleasca din nou, in momentul acela Yuuki ii trase un pumn aruncandu-l la picioarele satenei. Se oprii in mijlocul incaperii fara sa ridice privirea, desii ar fii vrut sa vada fata surprinsa a celor doi:
-Am avut incredere in voi...chiar va credeam familia mea! Fiecare noapte petrecuta cu Alex, fiecare sarut rece de-al lui, atingerile....toate....erau doar o minciuna, nu-i asa? V-as intreba ce explicatie aveti pentru asta dar insusi Alex a spus-o, imi vreti puterile! Acum inteleg de ce tata era asa, se comporta asa fiindca nu eram indeajuns de puternica si pactul nu-l putea indeplini fiindca mama nu mai putea face copii dupa ce m-a nascut pe mine fiindca era bolnava, dar a aflat prea tarziu. Am fost asa de proasta sa plec de acasa, mai bine ramaneam.
Se auzira cuvintele ei imbinate cu suspine si lacrimii ce ar inmuia inima oricui, dar cati au inima? Aime o privea oarecum surprinsa, muscandu-si buza inferioara. Il privii pe Alex ce nu spuse nimic, doar clatina din cap in semn ca nu, privind-o temator. Satena zambi scurt dar trist, privirea ei plina de sentimente ce nu ar fii trebuit amestecate era atintita asupra brunetei ce nici macar nu se deranja sa o priveasca:
-Asa de naiva.....asa de proasta...intotdeauna ti-am zis! Nu-ti lasa sentimentele sa te domine! Credeai ca stii ceva despre mine? Nu stiai nimic! Chiar in noaptea in care ai venit am planuit cu Alex ca el sa se aproprie de tine.Si da! Vreau puterile tale pentru am gasii parintii si sa-i omor in chinuri! Sa-i fac sa sufere asa cum m-au facut pe mine, sa ma implore sa ii las in viata dar eu sa continui sa ii torturez chiar daca s-ar presupune ca trebuie sa le aud tipetele! Tu chiar crezi ca mi-a placut faptul ca pe Alex il vedeam in fiecare seara cu tine? Sarutandu-te chiar persoana pe care o iubesc? Ar fii trebuit sa-mi dau seama ca Alex nu isi va tine promisiunea fata de mine si va merge mai departe decat ar fii trebuit! Acum ca ai aprobat-o cu gura ta...sunt sigura ca va pot omori fara tragere de inima! Spuse satena cu un zambet viclean pe fata, ochii ei aveau o culoare rosie, plina de ura. Il lovii cu piciorul pe Alex, aruncandu-l pe fereastra. Aparu in fata brunetei, o apuca de gat o ridica in sus lovind-o in burta si aruncand-o intr-un zid, trecand prin acesta, lovindu-se de peretele dupa hol. Aparu in fata ei si o ridica de par, ridicand-o cat sa o priveasca. Bruneta tinea ochii inchisi in timp ce lacrimile se scurgeau una dupa alta. Ii trase o palma spunandu-i ca sa-si deschida ochii insa aceasta nu reactiona deloc, aparu inapoi in camera, ii dadu drumul lovind-o cu cotul in piept, trantind-o la pamant. Scanci de durere insa nu spuse nimic, doar isi duse mana la piept, simtind cum se sufoca. Se ridica cu greu de jos, abia tinandu-se pe picioare. Aime nu intelegea ce se intampla cu ea, de ce nu o lovea, sa riposteze, sa tina ochii deschisi. Parca pur si simplu se lasa lovita:
- Mi-ar placea sa spun ca inteleg ceea ce simti insa nu inteleg! Esti doar un nimeni care face de-a printesa jucandu-se cu ceilalti! Am crezut ca te pot ajuta, insa nu te pot ajuta! Nici nu vreau sa fac asta fiindca te urasc! Te urasc din toata inima! Faptul pentru care nu ripostez acum este pentru ca....nu sunt ca tine! Dar pentru faptul ca te-ai jucat cu mine si cu Alex, nu te voi ierta! Incheie bruneta si deschise ochii, privirea ei era cu ura dar si calma. Ochii ei aveau o culoare rosie, incerca sa se miste insa niciun muschi din corp nu vroia, parca ceva ar tine-o pe loc si oricat ar incerca sa faca o miscara nu putea. Aime aparu in spatele ei, rosul de mai devreme fu inlocuit de un rosu intens. Linistea ce se lasase intre ele o facu pe bruneta sa isi tina respiratia.
-El s-a oferit! Ii sopti sec. In momentul urmator isi infipse adanc coltii in sigiliul dupa spatele brunetei. In ochii lui Yuuki aparura cate o stea cu margini negre facand-o sa urle de durere. O lumina neagra le inconjura pe cele doua fete ca o sfera ce nu il lasa pe Alex sa intre, exact ceea ce vroia sa faca pentru a o scoate pe Aime de acolo. Linistea infioratoare cuprinse incaperea, lasandu-l pe blond cu respiratia la gura, asteptand ca sfera sa scada din intensitate. Vantul trecu prin incapere adiind, sfera retragandu-se brusc in corpul brunetei. Yuuki si Aime cazura pe covorul negru, fara ca vreuna sa dea vreun semn de viata. Perdeaua de intuneric din fata ochiilor lor se transforma intr-un abis, uitand de lume.
End of flashback

[Akie]

Buna seara! Nu cred ca o sa fac dublu post avand in vedere ca a trecut cevaaaaaaaaaaa timp de cand n-am mai postat la fic asa ca.... cred ca o sa ramana asa. Multumesc pentru.... niciun comentariu.....:zuppy03: anyway.... nu ma supar ca nu a comentat nimeni dar asta e ^_^. So.... fara alte comentarii....next:
P.s: Am editat primul post si sper sa va placa editura, am editat primul capitol din acest fic si i-am adaugat mai multa descriere, sa stiti ca nu e nevoie sa-l cititi dar va anunt ca nu am schimbat absolut nimic din poveste, doar am adaugat descriere, toate se intampla asa cum s-au intamplat in acelasi capitol, asa ca....fara griji ^_^. Aaaa.... si are si o introducere acum, sper sa va placa^_^


Cap.16
Nu voi intreba ce se intampla ci doar cine sunt!

Razele calde de lumina incercau sa treaca prin norii grosi pentru a lumina incaperea prin fereastra fara geam, vantul adia usor jucandu-se cu parul negru al lui Yuuki. Linistea somnului se lasase in intreaga incapere, pe ambele fete. Nimeni nu le deranjase pana dimineata, nestiind ce se intamplase in camera lor, de fereastra sparta sau de Alex, decat o singura persoana ce se lasase invinsa intr-un final,cazand in adancurile somnului. Bruneta adormise in locul unde ramase peste noapte, in genunchi, langa patul lui Aime, tinandu-si de mana prietena sperand ca intr-o zi nu v-a mai exista aceasta imensa bariera intre ele doua. O mana fina isi lasa mangaierea pe capul acesteia dar fara sa o trezeasca, se multumea doar cu faptul sa o priveasca si sa isi puna intrebari. Ochii caprui ai satenei privira pe fereastra, lumina soarelui ce devenea din ce in ce mai intensa cu fiecare minut dar din pacate fiind o lumina difuza, ce nu putea incalzii frigul lasat intre oameni din cauza norilor desi ce isi lasara umbrelele deasupra orasului.
Se ajuta de brate ca sa se ridice in fund, casca profund ducandu-si mana la gura, somnul trecandu-i usor. Incerca sa-si aminteasca ce se intamplase noaptea trecuta, noaptea cea adevarata. Se gandea ca ar fii o posibilitate ca lesinul si visul sa fie opera lui Alex, trase concluzia asta din faptul ca Yuuki inca mai era langa ea, in carne si oase. Se dadu jos din pat, atingand cu picioarele goale gresia ¨inghetata¨. Isi scoase din bratul drept perfuzia, se indrepta spre fereastra vazand cum perdelele se lasau in bataia vantului, se oprii in fata ei, ridicand capul incat sa priveasca in zare, isi dadu seama ca era la un etaj foarte inalt insa nu ii pasa, pur si simplu ignora, defapt nici nu bagase prea mult de seama. Inchise ochii si trase profund aer in piept, simtind cum oxigenul este retinut in plamanii ei, lasandu-l apoi sa iasa incet insa in forma de dioxid de carbon. Privii in jos, observa ca in piciorul ei avea o mica taietura, se lasa pe vine si privii cu atentie. In stratul ei subtire de piele se infipse o bucatica de ciob, ce ramasese pe podea dupa ce geamul se facuse mii de bucatele. O scoase fara sa clipeasca, ridicandu-se in picioare si privind cu atentie ciobul pe care se aflau firicele de sange, sangele ei. Il ridica incat sa-l poata observa mai cu atentie, isi privii mana stanga si fara sa stea pe ganduri il trecu peste pielea finuta, facand o mica adancitura alaturi de cicatricile lasate din prima noapte, lasand un fir de sange rebel sa faca cunostiinta cu aerul de afara.
Stranse din dinti in timp ce privea cum firicelul tot iese, intr-un fel greu. Tresari brusc cand simtii pe umarul ei o mana rece, facand-o sa se intoarca instinctiv, tinandu-si respiratia. Facu ochii mari cand isi vazu tatal ce abia intra in camera si o privea confuz. Nu spuse nimic, privindu-l parca rupta de lume. Hiro observa ciobul din mana fetei si taietura ce si-o facuse, rostii ceva insa satena fiind inca surprinsa de intrarea lui, nu scoase un sunet. Doar il privea cum scoate o batisa, apasand cu grija peste rana, sangele fiind absorbit in tesuturile albe. Fara sa stea pe ganduri ii lua ciobul din mana aruncandu-l pe unde nimeri.
Auzi cum este intrebata ¨ce s-a intamplat¨, satena graind doar un simplu ¨Nu stiu...eu doar...vroiam sa vad cat de puternica sunt¨, Hiro isi ridica privirea neincrezatoare, intalnindu-se cu ochii profunzi ai fetei lui ce nu aratau niciun sentiment, ci indiferenta, indiferenta fata de majoritatea lucrurilor care o inconjoara. Brunetul clatina din cap scotand un mic oftat, nu mai intreba nimic, o lua in bratele lui, asezand-o pe pat, vrand sa o tina departe de bucatile taietoare ce se imprastiasera pe gresie. Ii spuse sa astepte acolo, sa nu se miste, neplecand pana cand satena nu aproba din cap.
Aime lua o patura si o puse pe spatele brunetei ce se misca un pic cand simti caldura, ramanand insa in genunchi. Satena ofta asezandu-se inapoi pe pat, langa bruneta, privind-o trista. Ar fii vrut atat de mult sa inteleaga ce i se intampla, toata lumea era atat de tacuta, incepuse sa isi puna intrebari de genul ¨Cine sunt?¨, se intreba cine e Alex in realitate sau Yuuki sau de ce lumea crede ca a inebunit atunci cand spune despre Alex sau despre ce crede ea? Gandurile ii fura intrerupte de miscarea brusca a brunetei ce se dadu in spate speriata, facu ochii mari cand o vazu pe Aime cum statea calma privind-o. Sari de jos si o imbratisa strans, satena facand la fel, schitand un mic zambet.
- ´Neata! Ma bucur ca te-ai trezit, imi pare rau, am adormit fara sa vreau! Esti bine? Cum te simti? Te mai doare capul? Ti-aduci aminte de mine? Recunosti ca asta e realitatea?
- Daca pui atatea intrebari asa de repede o sa ma doara capul. Sunt bine, si normal ca mi-aduc aminte de tine! Mi-aduc aminte tot si stiu ca asta e realitatea, cred....
- O Doamne! Nu-mi spune ca doctorul avea dreptate, chiar nu mai distingi realitatea de fantezie!
Exclama Yuuki privind-o la fel de speriata, fapt la care Aime ramase stupefiata spunand doar un scurt ¨N-am nimic¨. Bruneta vru sa zica ceva insa se oprii cand vazu ca fata din fata ei privea in pamant cu o expresie ce lasa de dorit. Se auzi cum doctorul deschise usa, intrand in camera urmat de dl. Hiro, apropriindu-se de Aime ce doar le arunca o privire si un buna ziua. Era acelasi barbat de seara trecuta, pe care satena si-l amintea foarte bine.
Incepu sa o controleze, sa se asigure ca se afla intr-o stare buna, ii bandaja mana taiata din care deja nu mai iesea sange, la fel ca si piciorul. Dupa vreo ora de teste in care Aime deja se plictisise, fara sa spuna vreun cuvant cuiva, venii si verdictul doctorului in legatura cu ce se intamplase cu ea doar prin cateva cuvinte calmandu-i pe Yuuki si pe Hiro ¨Este perfect sanatoasa, mai putin lovitura la cap si taieturile pe care si le-a facut din cauza cioburilor, ce vor dura cateva zile in a se reface. Nu voi intreba de unde sunt cicatricile pe care le are dar e posibil sa-i ramana pe viata In resst.. poate pleca acasa!¨ La auzul ultimelor cuvinte Aime murmura un multumesc, intorcandu-se pe calcai, indreptandu-se spre camera in care dormise, urmarita de privirile lasate asupra ei de catre cei doi. Hiro o privii pana cand usa le rupse legatura vizuala. Se intoarse catre Yuuki privind-o serios si intreband-o despre geamul spart, fapt la care il privii ingrijorata:
- Nu stiu, adormisem, iar cand m-am trezit era asa! Am vrut sa o intreb pe Aime dar am preferat sa tac, parea destul de preocupata, desi mai degraba trista. E bine ca nu a patit nimic de la lovitura aia.
- Mda...cred ca a mostenit sistemul imunitar de la maicasa, de se reface asa de repede.
- Cred....
Murmura Yuuki, privirea ei se indrepta spre fata inalta, imbracata intr-o pereche de blugi si o bluza albastra inchis ce ii definea formele. In picioare avea aceleasi cizme negre ca si cele de ieri, isi puse geaca neagra, de iarna, pe ea. Linistea scurta dintre ei se datora de catre zgomotul usii inchise usor.
Yuuki ii zambi larg, satena rezumindu-se doar la unul micut ce pieri imediat la cuvintele ei iritate:
- O ora pentru nimic! Si eu am spus ca sunt bine... Voi ce ati patit? Haideti acasa! M-am plictisit! Si pe deasupra mi-e si foame. Nu stiu de ce dar de cand m-am trezit sunt cam iritata si Yuuki, adu-mi aminte sa vorbim ceva acasa.
Bruneta o privii surprinsa, murmura un ¨am observat¨ la cuvintele auzite, pasii pe urmele satenei ce o lua inainte, privind in pamant ganditoare. Vorbeau intre ei despre lucruri de zi cu zi si despre ce i se intamplase lui Aime. Iesira pe poarta spitalului si mersera putin timp sub cerul inorat, pana la masina neagra a barbatului cu parul saten. Dupa ce se auzi clickaitul conform caruia masina era deschisa, intrara inauntru. Hiro baga cheia in contact, o roti si apasa acceleratia pentru a ajunge la destinatie. Pe tot parcursul drumului Aime ramase pierduta in ganduri, la fel si Yuuki. Amandoua gandindu-se la lucruri diferite dar asemanatoare, lucruri care li se intamplau, lucruri care daca si-ar putea citi gandurile una la alta au ramane surprinse de cate lucruri se intrebau si de bariera intre ele doua. Yuuki se gandea la baiatul de aseara, nu apucase sa intrebe cine e ci doar sa-i multumeasca, ar fii vrut sa-l reintalneasca, sa stie ce era in realitate.... un inger?
Aime in schimb se gandea la multe lucruri fara sfarsit, stresul mancandu-i fiecare nerv din corpul ei, aproape facand-o sa tremure. Nu stia de ce dar se simtea diferita, vroia sa fie diferita. Simtea ca e mai rece, de ce nu plange? De ce nu tipa? De ce e asa de calma dar in acelasi timp nervoasa? Incerca sa inteleaga, punea toate lucrurile care i s-a intamplat la capat: Intr-o noapte in care a venit de la biblioteca a fost atacata de un vampir iar apoi nimic, a doua zi Alex a aparut la scoala, a fost la el la castel unde a lesinat si a fost muscata. Si-aduse brusc aminte ca nu mai avea semne pe gat, inca o intrebare pentru ea. A cazut intr-o stare de raceala iar ranile s-au vindecat mai repede decat de obicei. A fost cu Yuuki la cumparaturi si a salvat un copil cand se intoarceau spre casa. Si-a pierdut esarfa si a inceput sa o caute, dar in schimb s-a lovit cu capul de o piatra si a lesinat avand un vis cat se poate de realist. Sau a fost real si Yuuki o minte din nou? Cand s-a trezit de dimineata geamul era spart, Yuuki in genunchi langa ea. Si pe deasupra a...
Sirul gandurilor fu spart in bucati de catre glasul vesel al lui Hiro urandu-le un ¨bine ati revenit!¨. Ochii ei observara scumpa ei casa ce ii dadea fiori pe sira spinari. Coborara din masina, iar barbatul incepu sa enumere ce va face de mancare, cele doua fete zambind si spunand un simplu ¨Ce vrei tu!¨ intrand in casa si lasandu-l pe brunet sa ofteze singur.
Aime urca lungile scari spre camera ei, se oprii in fata usii parca asteptand sa gaseasca pe cineva acolo imediat ce o va deschide, insa nu a fost asa, nu era nimeni, camera era goala si cu aceiasi liniste monotona. Yuuki topai vesela pana la pat si se tranti pe el, stricand asternuturile asezate frumos. Satena inchise usa, incet, fara sa-si dea seama Yuuki, cu cheia. Isi dadu jos cizmele negre, aruncandu-si privirea calma pe fereastra. Lua un scaun pe care se aseza, fata in fata cu bruneta.
Yuuki isi ridica privirea confuza, intalnind-o pe cea serioasa a satenei ce nu o lasa sa zica niciun cuvant, incepand ea sa vorbeasca:
- Yuuki, ai spus ca esti prietena mea nu? Atunci....nu crezi ca ar trebui sa fii si sincera? De ce mereu cand iti spun cate ceva crezi ca am inebunit? Stiai foarte bine ca aseara, cand ti-am spus ce se intamplase, ti-ai dat seama imediat despre faptul ca Alex era la mijloc! Nu credeam ca esti asa de buna la actorie dar se pare ca da. Si nu ma contrazice fiindca stiu sigur ca ceva se intampla, asa ca te rog sa imi spui! Stii...in ultimul timp incep sa am mai multa incredere in Alex decat in tine sau in tata, amandoi fiind prea ocupati sa ma mintiti. In dimineata asta....am gasit asta pe podea! Spuse satena scotand din buzunar o pana mare, alba, bruneta ramasese fara cuvinte, ridicandu-se in fund; Si in noaptea asta....am avut un alt vis...nu stiu cum se face ca l-am avut. Nimic din ultimul timp nu mai are sens, tot ascuns si eu trebuie sa ii gasesc sensul, ca un puzzle fara capat! Poate vrei sa ma crezi sau nu dar de un lucru sunt sigura! Visul era o amintire de a ta!

[Whisky]

Sorry ca nu ti-am lasat comentariu la capitolul anterior,nici eu nu mai stiu de ce.Si..cum de te-ai hotarat intr-un sfarsit sa pui capitolul?A fost o pauza cam lunga...Eh,nu conteaza pentru ca ai pus unul lung acum.Deci Aime a visat tot Flashback-ul care l-ai postat?Si cum de te-ai hotarat sa pui si un inger in fic?Intradevar,ea a devenit mai rece si sper sa-l pui si pe Alex ,trebuie sa spuna si el ceva.Modurile de expunere sunt O.K.Sper sa pui capitolul urmator cat mai repede,e interesant.Scuze inca o data ca nu ti-am lasat comentariu :-* .