Blood Crystal Glasess

[Prevented :D]

Hey! am revenit cu next-ul. Va urez lectura placuta...
p.s.= Soryyyy de greselile care vor fi!:">(daca sunt.....)


Capitolul 4 – De ce eu?

Acea fraza spusa atat de usor inca ma face sa tremur. Vreau sa deschid ochii sa ma trezesc la realitate insa nu am puterea necesara. Acea durere si usturime de pe gatul meu firav a disparut insa imi simt corpul murdar. Groapa aceea separe ca sa terminat dar eu tot nu am facut contact cu ea. Deschid ,dupa o lunga repriza de incercari esuate, sa imi arat din nou perlele mele pana acum ascunse de vazul lumii. Clipesc alert incercand sa imi dau seama unde sunt dar nimic din tot ce este in acea incapere nu mi se pare cunoscut. Incerc sa ma ridic dupa ce observ ca sunt intinsa si simt o durere si o amorteala in tot corpul. Observ greu in acea bezna ca sunt intr-un pat mare cu doua perne. Culoarea lenjeriei nu o pot distinge insa nu cred ca este nici una vesela. Inlatur patura ce ma acoperea finut si ma adun incet pentru a putea ajunge macar la intrerupator. Imediat cum picioarele mele au facut contact cu parchetul rece, ma strafulgereaza din talpi pana la ultimul fir de par din cap. Acum daca stau bine si ma gandesc era mult mai bine in pat. Unde imi era cald si bine. Inaintez usor si cu frica, pana ce degetele mele au facut contact cu o suprafata rece. Imi dau seama ca este peretele si merg frecand cu mana fiecare parte a lui pentru a ajunge la intrerupator. Dau intr-un sfrasit de el si il ridic in sus. In cateva clipe lumina inunda acel loc. Imi inched instictiv ochii deoarece nu erau obisnuiti cu atata lumina. Imi revin repede si ma uit in jur. Observ patul imens fiind acoperit de o lenjerie de culoare verde inchis, deci am avut dreptate ca nu este o culoare prea fericita, in partea dreapta a patului se afla o usa de un maro inchis si in stnga lui se afla un dulap imens cat tot peretele. Peretii sunt de un mov pal, si pe ei sunt atarnate cateva tablouri de familie cu acel baiat. A da! Si uitasem ca am venit la Sasuke si ca am ramas in living. Observ ca exact pe unde am coborat din pat se aflsa o usa unde dadea intr-un balcon maricel. Fac stanga imprejur si dau de usa dormitorului. Eram imbracata exact as acum am venit deci nu am de ce sa nu cobor. Intind mana spre clanta usii dar imi aud numele strigat din spate.
-Sakura, unde pleci? Vocea se auzea din spatele meu insa de aproape. Ma intorc sfioasa si ma uit la acea persoana.
-Voiam sa plec acasa. Spun mecanic fara sa gandec ce consecinte pot urma .Sasuke statea lipit cu patele de usa balconului fiind imbracat cu o camasa de culoare neagra deschisa la primii trei nasturi si o pereche de blugi albastrii deschis.
-Nu mai vrei sa stai? Ma intreaba intazand mainile ironic in fata mea apropiindu-se periculos de mult de mine privindu-ma pervers.
Ma dau doi pasi in spate si ma lipesc de usa. Simt cum sangele mi se urca in cap sI imi este foarte cald. Nu inteleg de ce ma simt asa insa, nici nu cred ca voi afla mult prea curand.
-Te mai doare gatul? Pot sa vad? Spune in timp ce ma atinge cu mainile acele imposibil de calde. Ii simt degetele alunecand pe gatul meu vrand a caute vreo urma sau ceva.
-Se pare ca ti-am lasat o urma destul de uratica. Scuze!
-Scuze!?? cum adica scuze?? Pentru ce? Imi trec mana usor peste gat, si observ o micuta umflatura si ajung sa imi trec mana peste a lui.
-Ce mi-ai facut? Pentru ce m-ai chinuit? Intreb lasand picaturile cristalina sa rasara din ochii mei precum pestii din lacul netulburat.
-Am facut-o inspre binele tau. Nu te teme caci de acum vei fi exact ca mine. Nu mai trebuie sa iti fie frica de absolut nimic.
-Poftim? Raman perplex la auzul cuvintelor sale ce ieseau pe gura fara vreo scrupula.
-Of Sakura Sakura! Eu sunt un vampir. Am in jur de nouazeci de ani. Dar arat in zilele astea exact ca un tip de douazeci si ceva de ani. Tu ai fost candva sotia dusmanului meu. Dar cand eu l-am ucis, cu puteri te-a facut om normal sis a dispari de acolo. In mijlocul razboiului cand nu mai te puteai incerde nici in propiul tata, o raza de lumina mi sa aratat. Stiam ca acel pergament stravechi spunea ca trebuie sa omor un mare lider pentru a implini profetia de a te lua de sotie. Acea profewtie am implinit-o omorand propia-m sotie. Dar cum nu a fost sa fei, tu ai fost trimisa si eu acum aveam sarcina sa te gasesc. Dar cand te-am gasit nu m-ai recunoscut si habar nu aveai cu cine stateai de vorba. Deci trebuia sa te fac sa vezi cu adevarat cine sunt.
Am ramas uimita. Ma uitam la el fara sa imi dau seama daca tot ce spune este sau nu adevarat
-Si ai hotarat sa ma faci si pe mine vampir? Daca tu esti vampir, parintii mei de ce nu au fost? Si cine ia omorat? Din cate stiu parintii mei au murit din cauza rasei tale. Deci nu mi se pare o idée excelenta faza cu “eu sotia ta”.
-Ai dreptate. Parintii tai habar nu aveau ca iubita lor fiica avea sa intre in cea mai periculoasa rasa dupa ce la cunoscut pe seful nostru “Shino”.
-Shino!. Dar Shino era doar un copil de numai 10 cand iam cerut o bucata de creta si acesta se uita bucuros la mine. Se uita atat de frmuos de parca eram intr-un univers pararel si el era eu si eu el.

Flashback
Soarele tralucea pe bolta infinita. Pasarele ciripeu si zurau fericite finnd inca o zi din vara. Intr-un parculet niste copii se jucau si se distrau. Intr-un colt mai retras o fetita de numai noua ani tatea si plangea, fara ca cineva sa vina sa o consoleze. La in jur de cinci metri de ea un baiatel ce nu parea a fi mult peste zece ani avea o galetusa de creta colorata. Baiatul avea parul castaniu inchis si niste ochi albastrii ca marea. Fetita incerca sa inceteze s amai planga pentru a reusi s aii ceara o bucata cat de mica din creta sa. Ii era frica ca poate nu ii va accepta oferta I o va refuza. Pana la urma se duse ciu sfiala I ii ceru pe un ton jos I cu capul plecat.
-Poti te rog frumos sa imi dai si mie putina creta?
-Sigur! De ce nu vorbesti mai tare caci de abia te-am auzit? Acel copil raspunsese cu zambetul pe buze analizand mica faptura.
-Uite aici. Poti lua orice culoare si vino sa desenzi cu mine. Spune baiatul intinzand galeata plina cu creta.
-Multumesc mult! A luat culoarea celor mai pufosi nori de vara si a innceput sa deseneze. Se distrau si pareau ca s einteleg din ce in ce mai bine.
-Cum te cheama? Sas tiu cum sa te strig. Baiatul era mult mai pus pe conversatie decat ea.
-Ma numesc Sakura. Pe tine?
-Eu? Sunt Shino si ma bucur ca suntem prieteni.

EndofFlashback

-Asta credeai tu despre el? Ca avea zece ani? Rasul sau se auzea ca un ecou. Nu stiu ce am spu atat de haios insa avea sa aflu curand. Draga mea Shino are peste treisute de ani. Este primul si nemuritorul rege peste noi ceilalti. Are sange pur din stramosii sai asa ca poate rezita mult mai mult decat noi. Eu unul care sunt var cu el pot trai pana cam pe la douasutecinzeci de ani. Deci nu este chiar asa cum il crezi tu.
-Deci stai sa inteleg. Tu esti var cu regele, eu trebuie sa fiu sotia ta si suntem vampiri. Acum nimic nu mi se mai pare ciudat.
Il simt cum se apropie de buzele mele si ne contopim intr-un sarut. M-a Indus deja intr-o tare de euforie. Nu mai stiu nimic, ci doar ii simt respiratia sa ce incerca sa ma incalzeasca si mai mult. Ii simt mainile sale catifelate cum ma ia de brau si ma dezlipeste de usa cea rece. Ma strange la pieptul sau puternic eu simtind parca din plin sarutul impreunat cu parfumul sau atat de dulce. In mintea mea se deruleaza scene care nu sunt tocmai normale, insa nu stiu daca mai pot rezita din moment ce limba lui se joaca atat de haios cu a mea. E pentru prima data cand fac asa ceva si pot spune cu tarie ca este extraordinar. Deschid cu sfiala ochii pe care iam inchis ceva mai devreme si ma uit la el. Nu avea ochii deschisi larg ci doar intredeschisi. Se desparte cu greu de mine si imi sopteste la ureche muscandu-ma de lobul urechii stangi vorbe dulci ce ar face orice fata sa lesine
-Esti un inger ce ma innebuneste!
Si cu aceste cuvinte isi continua jocul mai departe. Nu apucam sa ne distram foarte mult deoarece , injurand-ul pe cel care a inventat soneria, ma ridic din pat caci pana acolo ajunsesem si raspund la apelul primit.
-Am crezut ca nu o sa iti mai spuna. Ma bucur ca esti bine…….Sakura! era aceea voce ce ma tot stresa de mult. Acea voce groasa si rigida ce pana acum imi dadea fiori.
Apelul s-a incheiat si ecranul telefonului s–a blocat automat.
-Cine era? Ma intreaba Sas’ke de pe pat fiind la bustul gol camasa lui fiind undeva aruncata ca si bluza mea. Respiram amandoi alert desii inca nu ajunsesem la puctul culminant.
-La telefon? Habar nu am, au chef de glume. Spun si ma intind langa el pe pat. Acesta nu sta mult pe ganduri si se pune deasupra mea incepand sa ma sarute iar. Se pare ca soarta nu este de partea noastra si se aude soneria. Acel zgomot infernal ma dernja la urechile pe care le simt mult mai dezvoltate intra-le auzului. Il aud cum maraie putin si se coboara de pe mine.
-Cine !^$@%&@ o fi la usa? Nu stiu cum de sau gasit toti acum.
Zice si pleaca nervos la usa. Imi caut bluza si o iau pe mine. Cobor scarile sI vad ca la usa in fata lui Sasuke este chiar…………..

Sper ca va placut!>:D<:D