Blood Crystal Glasess

[Prevented :D]

Disclamer:Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Salu tuturor. Am de gand sa ma apuc de un nou fic. Celallt am vazut ca nu era deloc citit, asa ca sper ca acesta sa va fie pe placul vostru. Eu cred ca am mai evoluat, insa tot astept critici din partea voastra. Atentie nu vreau sa plagiez pe nimeni, insa daca se intampla sa scriu aproape la fel ca alt cineva asta e insa eu nu plagiez deoarece nu imi place. Cuplul principal va fi SasuSaku iar poveste in general de vampiri. De cand ma stiu ca citesc ficuri cu naruto putine sunt despre vampiri. Asa ca m-am gandit sa fac eu insami unul asa. Sper ca voi avea succes.

Spor la citit!>:D<:D




Cap. 1 – Inceputul de la mijloc

-Si dvs doriti sa imi spuneti ca ati mai vazut creatura de aici nu-i asa?
-Da! Uneori noaptea inca se mai aud strigate dinspre acel conac de peste rau.
-Va multumesc mult de tot. Daca mai aflati ceva nou aveti numarul meu, nu ezitati.
-Bine! Va multumesc. La revedere.
Plec inspre masina mea propie si ma urc la volan. Las pe scaunul din dreapta carnetul meu cu date si informatii si aparatul foto. Introduc chiea in locul sau din bord si o rasuces. Masina incepe sa se trezeasca la relitate inaintand inspre sosea. Pe parbrizul meu imens de la Rand Rover-ul negru apare o lacrima din cer, urmata de inca una si tot asa pana cand imi dau seama ca fara defapt ploua. Lacrimile pure de cristal se prelungeau pe geam usor, dandu-mi parca niste fiorii reci pe spate. Drumul meu pana acasa este foarte lung si de aceea am timp sa ma gandesc si la viata mea pe care se pare, ca nu prea am stiut sa o traiesc din plin. Am uitat sa ma prezint, scuzele mele sincere, ma numesc Sakura Haruno si am 21 de ani. Parintii mei au fost ucisi de un vampir fioros la varsta de numai 8 ani si de atunci de mine au avut grija parintii mamei, deoarece sincer pe parintii lui tata nu i-am cunoscut niciodata. Am plecat din grija lor la varsta de 19 ani si tot ce am in prezent este facut pe spatele meu cum ar veni vorba. Hai sa ma laud si eu putin deoarece mi-au murit laudatorii. Am 1.75, 55 Kg parul meu fiind de o culoare nemintalnita de roz bombn si nu este vopsit iar ochii mei ma completeaza fiind verzi exact ca cele mai pretioase zmaralde asezandu-se perfect cu buzele de un rosu putin aprins. Cam atat despre mine, acum stau in sudul Venezuelei intr-o vila destul de mare cu trei etaje facuta si decorata pe gustul propiu. Nu am iubit si nici nu prea imi doresc deoarece timpul meu liber nu exista. Despre discutia de mai devreme, sunt asa zisa-sefa celui mai mare ziar din lume, pentru cei care cred ca exista orice pe lume. “Mituri reale” pe numele sau, eu sunt cea care trebuie sa aduca tot felul de vesti insa nu este usor. Cateodata mi se face un dor de parintii mei, incat incep sa plang singura gandindu-ma cu ce am gresit de Dummnezeu mi ia luat de langa un suflet pierdut asa cum eram eu. Iar mi se inunda ochii de lacrimi amare si opresc masina. Stau pe o margine de autostrada si plang cu lacrimi mari, parca cerul plangand o data cu mine, acum am de facut un reportaj despre cele mai infioratoare creature nocturne, acelea fiind vampirii. Intr-un fel ii adoram deoarece se spuneau tot felul de mituri si legende despre ei, insa nu toate aveau “happy end” ci in multe oamenii mureau, fara ca la cineva sa ii pese ca poate era pentru unii cele mai importante suflete. Sirul gandurilor mi se rupe de un sunet destul de asurzitor, imi ridic fata plansa din palme si ma uit la piciorul meu stang unde se afla telefonul mobil. Scot Alcatelul OT-710 alb din buzunar si raspund apasand pe touch. Din difuzorul subtire o voce groasa imi adreseaza cateva vorbe dure si reci
-Alo!
-Daca vei continua cu reportajul….nu vei mai prinde soarele de maine. Aceea voce ma cutremurat cu totul. Nu mai puteam zice absolute nimic, ci doar ma uitam fix la imaginea teleonului cum scrie ca, convorbirea sa incheiat. Numarul era ascuns si imi dadea fiori pe tot corpul meu firav. Imi era din ce in ce mai frig. Nu imi pot da seama de ce insa acum nici ploverul negru purtat peste un tricou verde si nici pantaloni de blugi stramti pana jos, nu ma mai ajuta la incalzirea trupului. Pornesc din nou la drum calmandu-ma oarecum, ca aceea voce si persoana care o detine este doar o farsa, nimic mai mult, insa stiam in adancul meu ca nu este asa. Este mult mai mult decat o simpla farsa facuta fara simt al umorului. Dau drumul al radio in speranta ca poate voi uita pentru moment de telefonul primit. Melodia de la radio imi placea la nebunie. Era o melodie ce te trimite intr-o stare de calmare si relaxare. Am dat volumul mai tare si am inceput sa cant si eu dupa ea . Parca versurile ei imi explica viata mea fara scrupule.

Imi apare din cand in cand
Vii si pleci pe aripi de vant
Rascolesti in mintea mea
Amintiri ingropate demult undeva

Nu mai vreau sa-mi amintesc
Stiu ca n-am sa mai iubesc
Nu voi mai avea vreodata
Inima asa curata...

Cimitir de amintiri
Inimi frante si iubiri
Ia la tine si ingroapa
Inca o iubire moarta....

Vreau acum langa mine sa fii
Sa alergam prin locuri pustii
In al meu suflet sa rasara apa
Fiindca am ramas iubito...izvor de gheata....

Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprïns

Aia- Cimitir de amintiri

Melodia s-a terminat si o data cu ea si gandurile mele, acum ma simt mai libera insa nu stiu de ce. Vad ca nu mai am mult pana acasa asa ca calc pe pedala de acceleratie ca sa prind mai multa viteza. In 10 minute ajung si eu acasa, opresc masina in garajul propiu si intru in curtea mea plina de tot felul de flori colorate si frumos mirositoare, care raspandeau in aer un miros imbietor de lalea, trandafir si margarete. Erau pline de roua, semn ca ploaia sa oprit, si in sfarsit ajung in fata usii mare de lemn de fag, si tocmai cand vreau sa o deschid observ undeva in dreapta o cutie mare neagra cu funda roz legata foarte frumos, se pare ca cineva a dorit sa ma incante probabil cu ceva frumos. Ridic usor aceea cutie si parac voia sa se miste. Intru in holul meu albastru si imens, unde ma descalt pe un covoras facut din blana de urs polar, si trec prin fata glinzii de crystal. Imi admir fata plansa si obosita pe care o detineam. Ma asez pe canapeaua din livingul plin de carti de toate felurile asezate ordonat pe rafturile ce acoperea peretii albi, Toata mobila din living era neagra peretii find albi iar semineul avea culoarea caramizilor proaspat lustruite. Ma pun jos si desfac usor si incet acea cutie. Din ea sari si mieuna o pisica foarte frumoasa. Era un pui micuti, de culoare alba si cu negru paraca era un Dalmatian dar in forma de pisica. A inceput sa toarca atunci cand am pus-o la mine in poala, si am inceput sa o mangai pe cap. Cel mai greu acum este numele, dupa putin timp de gandit am gasit numele perfect “Raza lunii” o sa o cheme de acum innainte. Aud o bataie scurta in usa si il las pe Raza de luna sa coboare jos din poala mea, eu deschizand usa repede. In fata mea se afisa un barbat putin mai inalt decat mine, ce era imbracat de strada, avand pe el o pereche de blugi albastrii inchis cu multe lanturi si insigne, si o bluza alba cu rosu. Parul il avea brunet si facut tepi la spate si tinea mainile in buzunar. Ma privea insistent cu ochii mici si negri ca cel mai adanc abis al sufletelor.
-Tu esti Sakura nu-I asa? Vocea lui ma facea sa ma gandesc la nebunii cu baiatul asta. Las gandurile la o parte si raspund scurt si apast.
-Da. Ai vreo treaba cu mine?vreau sa par o dura in fata lui, nu sa ma las prostita de cum arata.
-M-am inscris la seriviciul tau, unde mi s-a spus de seful tau sa te caut, sa ma pui din mers cum sta treaba.
-Aha. Pai bine, atunci intra.
Ii fac loc sa intre iar Raza de luna fuge la el parca bucuroasa ca l-a vazut. S-a intors spre mine si mi-a zambit dezvelindusi astfel dintii albi ca laptele, desii ciudat era caci canini lui erau uimitor de mari.
-Scuze ca sunt nepoliticoasa insa, ai probleme de, canini tai sunt atat de mari?
-Aaaa! Nu, pur si simplu asa ma facut mama mea care acum sta cu tata si sora mea mai mare in Andaluzia.
-A. Pai este bine, doresti sa bei ceva fate comod pana iti aduc niste suc.
-Mersi.
Intru in bucataria mea, de culoarea nisipului fierbinte si am duc drept spre figiderul mare. Deschid usa si apuc prima sticla de suc pe care o vad. Torn in doua pahare albe si le duc pe masuta din sticla din mijlocul sufrageriei.
-Acum ca am clarificat putin de tot lucrurile imi poti spune si mie cum te numesti?
il intreb uitandu-ma la el cu o maingaia pe Raza lunii.
-Numele meu este Sasuke Uchiha si am 25 de ani. Stau la doua case departare de tine, si m-am angajat acum de curand la un nou servici. Insa eu nu prea stiu ce trebuie sa fac, asa ca seful am trimis la cea mai buna angajata Sakura Haruno care se pare ca esti chiar tu.
“Ding Ding Ding”
-Este soneria, ma scuzi putin?
-Da nu este nici o problema.
Ma ridic de pe canapea si am duc cu pasi repezi la usa. O deschid si vad ca este………..



Sper sa va placa!

[tamoshiku]

O deschid și vad ca este... Un vampir, un vârcolac, bunici?...Sunt foarte curioasă, iar în mintea mea încep să apară tot felul de idee, vreau să știu cine e la ușă. Mai mult de atât vreau să știu sigur dacă Sasuke e vampir, sau măcar semi-vampir. E bine și semi-vampir... Altceva, îmi place la nebunie melodia:X.... Aşa, îmi place cum descriu sentimentele, dialogul nu mi se pare sec, iar firul narațiunii este ușor de urmărit. Idee este drăguţă şi originală, acţiunea este bine plasată şi nu e fugărită de tren...
Cam atât... A... Îmi place mult numele ficului...
AÅŸtept nextu... Ja ne! :bye:

[Prevented :D]

Hello! Am adus next-ul fierbinte abia scos din "Microsoft Word":)). Sper sa va placa si sa imi lasati si cateva comm-uri daca se poate. Scuze pentru cei care nu le-am putut comenta sau aduce next-ul mai repede insa mi s-a stricat pc-ul si...multe fire, cabluri ehh de toate. Astept critici duree. Va pwp si nopate buna!!!


Capitolul 2 – Nu te inteleg? Clarifica.


Deschid usa si vad ca este un barbat inalt si bine facut, parul ii era roscat, ochii erau verzi si putin mai inalt decat mine. Era imbracat cu un tricou albastru cu verde si o pereche de blugi albatrii inchis trasi peste adidasi ce ii purta acestia fiind albi. Parea destul de serios, insa simt ca si cum ceva nu ar fi in regula cu el. Ma uit inca uimita la el, nu scotea nici un sunet. Pur si simplu ne holbam unul la altu in liniste, pana cand il aud pe Sasuke ca vine langa mine si se uita la baiatul ce se afisa in fata noastra. Deoadat ii aud vocea melodioasa cum rasuna spunand ceva uimitor din punctul meu de vedere.
-Ce mai faci omule? Cum iti mai e? Cum de naiba ma gasesti peste tot oriunde ma-s duce?
-Ce sa fac bai men, pe la tine, insa am vazut ca nu erai, si mi-am ziz daca nu cumva te-ai dus la aceea fata despre care imi tot vorbeai. Zice acel baiat strangand mana prieteneste cu Sasuke.
-Tu trebuie sa fii Sakura nu? Acel baiat ma fixa cu privirea. Imi zambeste dragastos dezvelindu-si dantura aceea perfect alba. Insa acelasi lucru l-am observat si la el, avea acei canini destul de mari. N-am vrut sa par nesimtita si sa ma fac de ras in fata lor, asa ca am tacut si l-am poftit in casa. Cand a trecut pe langa mine, am imtit un fior rece pe spate, poate de la faptul ca parfumul lui imi umplea capul cu gandurii nebunesti. Scutur usor din cap si ma trezesc la realitate. Il aud cum imi da detalii despre el, vorbind exact la fel de calm ca mai inainte.
-Scuze ca dau buzna asa insa, ma numesc Garra si vreau sa te rog daca se poate sa nu intrebi ce varsta am. Asta nu vreau sa stie nimeni, desi poate te-ar uimii, intr-un sens destul de bun mai bine sa ramana secret. Stau langa casa lui Sasuke pe care dupa cum observ il cunosti, sunt prieten cu el de un car de ani cum se mai spune. Ma bucur de cunostinta. Sasuke mi-a povestit ca se va duce la o cea mai buna angajata care din cate am inteles esti cu o treapta mai jos de marele sef insa tot o sefa esti nu?
-Da..cam asa ceva. In sfrasit am reusit sa scot pe gura mea cateva cuvinte insa tot nu pot sa imi iau ochii de la el pare atat de calm cand vorbeste incat ma innebuneste pe mine. Sasuke parea destul de iritat ca eu il fixez cu privirea si in aceea camera se puse stapana linistea. Nu imi vine sa cred ca am atatea intrebari si nu am cui sa le pun, oare o sa gasesc vreo solutie pentru problema mea? raspuns: niciodata. Hotarasc sa ma bag in discutie cu cei doi intreband ceva putin cam evident insa de folos in momente din-trastea si il rog daca doreste ceva de baut si imi spune ca da. Plec pana in bucatarie lasand-I pe cei doi singuri. Pun intr-un pahar suc de portocale si dau sa plec de acolo. Aud niste soapte si ma opresc in usa. Cu greu le disting insa aud ceva ce poate nu era bine sa aud.
-Si? Ce zici? La noapte e bine?
-Vezi sa nu te atasezi prea mult de ea caci habar nu are in ce se poate baga.Iai zis sau…..astepti inca momentul potrivit?
Gata. Nu mai suport, intru repede in camera anunatandu-mi prezenta, uitandu-ma la cei doi, ce se uitau putin ciudat la mine pentru ca am strigat ceva foarte penibil.
-Hey! Am adus sucul.Altceva nu mi-a iesit pe gura. Imi este destul de frica cu ei doi in casa, sunt niste……inumani, deci nu mai inteleg nimic. Din fiecare cuvant ce le iesea pe gura imi aduceau mie parca din ce in ce mai multe intrebari desii, poate erau cuvinte banale. Frica pune stapanire pe mine, si ma indruma sa devin destul de tupeista incat sa ii pot intreba ceva mai intim in asa fel in cat sa aflu mult mai multe despre ei.
-Si? Garra nu? Stai la casa ta sau cu iubita?il intreb sorbind usor din paharul meu cu suc.
-Iubita? Nici vorba, de ce as avea eu nevoie de acum, de iubita? Timpul meu e plin de cu totul alt ceva, in orice caz, vrei sa te oferi voluntara? Ma privi pervers eu uitandu-ma la el destul de urat lasand paharul pe masuta. Doamne! din baiatul clam si calculat a ajuns la scene de genul asta intr-o clipita. Poate ca au avut drepate ca habar nu am in ce ma bag. Ma prefac ca uit ce tocmai am auzit indreptandu-mi toata atentia spre Sasuke.
-Tu Sasuke? Tot asa ca Garra sau, mai diferit?Il intreb uitandu-ma la el apoi la Garra. Eu stateam ingura pe un fotoliu, iar Sasuke statea langa Garra pe canapea Aceasta asezare imi oferea atuul perfect pentru a le detecta orice semn sau miscare.
-Eu inca mai caut pe cineva perfect pentru mine, insa stii cum se spune, nimeni nu este perfect. Deci visul meu cu “fata perfecta” va ramane mereu un vis.
-Nu-I adevarat, daca stii pe cine sa alegi poate fii chiar piesa din puzzle-ul pe care tu vrei sa il faci si lipseste. O liniste apasatoare se lasa peste noi,deodata aud un miorlait usor si o vad pe Raza de luna cum sare in bratele mele.
-Ce-I frumoasa mica? Spun si incep sa o mangai supor pe burtica, incepand sa toarca.
-Imi dai si mie pisica te rog? Ma roaga tare Garra parca vrand sa ii dea un fel de semnal lui Sasuke. I-o inmanez pe Razade luna baiatului, acesta incepand sa toarca dand agitata din labute in timp ce eu o indreptam, spre el cu doua maini. Sasuke se ridica si ma intreaba daca se poate duce la baie si unde este. Ma ridic si eu de pe canapea deoarece casa este destul de mare si nu doresc sa ajunga intr-un fel in camea mea. Il las in sufragerie pe Garra cu pisica, si il duc direct in fata usii la baie.
-Vrei sa te astept sau stii sa te si intorci? Il intreb de dupa usa sa aflu ce are de zis
-Ma descurc mersi.
Plec incet si cobor scarile de marmura pe care desigur le-am si urcat.
-Vad ca te-ai imprietenit cu Raza lunii destul de repede. Zic si il surprind pe baiat, care parea prins destul de mult in jocul cu pisicuta mea. Totusi se uita fix in ochii ei ceea ce ma infioara, insa trebuie sa trec peste. Sper sa pot dormi la nopate cu toate intrebarile astea idioate.
-Tot nu inteleg insa cine mi-a pus-o in fata usii, poti sa imi dai si mie vre-un indiciu? Il intreb asezandu-ma si savurandu-mi sucul. Cred ca am pus cea mai tampita intrebare insa, daca doresc sa port o conversatie alt ceva nu mi-a venit. Astept raspunsul lui, desii parca steam ca nu va stii , ma asteptam la ceva mai mult de la el.
-Imi cer scuze insa nu te pot ajuta cu absolut nimic. Nu am vazut pe nimeni venind la usa ta de cate ori am iesit. Din tot ce mia aberat nu cred ca e un gram de adevar insa, mai bine asa decat deloc.
-Mersi in orice caz. Ma las pagubasa, nu pot purta nici macar ceva banal cu tipul asta, e asa de calculate incat nu ii scapa nimic din vedere. A innceput sa nu-mi mai placa sa sa vorbesc cu el, era mai bine cand doar ne aruncam priviri si cam atat.
-Ce te-a facut sa ii pui numele “Raza lunii”?Am crezut ca doar sa raspunda stie, insa tipul asta ma uimeste de-a dreptul.
-Sincer habar nu am, pur si simplu mi-a venit pe moment si mi sa parut destul de frumos. Poate nu l-am mintit in totalitate, insa chiar cred ca a fost ceva de la sine. Insa, ma intreb oare l-a deranjat cu ceva numele pe care acea draguta faptura il poarta cu mandrie?Sau e ceva mai sinistru la mijloc? Poate ca nu voi avea niciodata vreun raspun la intrebarile pe care mi-le tot pun, si a inceput deja sa ma doara capul, in linistea aia o melodie destul de deranjanta pentru niste urechi fine , rasuna tare de tot. Sa scuza si raspunde la un telefon negru cu touch ce parea a fi un “Philips Xenium 800” destul de simpatic.
-Mda(….)ce? Nu se poate.(……………) De unde stii? (…..)bine vin imediat. [faza cu “(…)” inseamna ca vocea de pe partea cealalta a firului vorbeste]
-Ce sa intam…
-Scuze trebuie sa plec. Am o urgenta, imi cer scuze insa nu mai pot sta. Papa!
-Pa…zic incet uitandu-ma in urma lui cum m-a interrupt din propozitie, plecand si inchizand usa in urma lui. usa. Nu-mi vine sa cred cat de grabit era, cand a zis “ce?” deja era alb ca varul la fata, sper sa nu ii se-ntample nimic rau.
-Unde sa dus Garra? Ma intreaba Sasuke ce cobora scarile acoperite de un covor alb si pufos.
-A primit un telefon si a plecat val-vartej putin nervos si speriat.
-Aha…poi Sakura, esti o fata extraordinara insa te dezamagesc si eu deoarece am putina treaba acasa.
-Sigur nu-I nici-o problema, insa sper sa revii si alta data deoarece esti de treaba.zic si ma ridic de pe fotoliu. Sasuke se apropie de mine si face un gest ce nu credeam ca poate fi facut atat de repede, nu este ceva mare insa conteaza la fel de mult ca si un sarut. Ma strange in barte puternic parca nevrand sa imi dea drumul si isi afunda capul in parul meu roz. Sunt inca uimita si poate si putin ametita de la parfumul lui pe care abia acum il simt insa reusesc cu greu sa ii raspun la imbratisare dupa care pleaca lasand in urma lui o multime de intrebari la care poate niciodata nu voi putea raspunde, sau voi putea raspunde mai repede decat ma asteptam. Din nou intrebari, deci de cand au venit cei doi la mine in casa, viata mea este o intrebare in sine, nu numai cele puse "cum? dece? pentru ce? oare cum? etc". Intru in baia mea destul de spatioasa, acesta find decorata cu faianta si gresie de diferite nuante ale albastrului iar ghiuveta, cada si WC-ul sunt albe, oglinda find suspendata deaspura ghiuvetei este intodeauna curata. Pe 3 servante destul de lungi imi tin toate samponurile, buretii de baie, aromele pentru cada si prosoapele, iar pe celalte fardurile mele, de care am atata nevoie la varsta mea. Dau drumul la apa, iar acele mici picaturi cristaline imi ating pielea dandu-mi fiori pe sira spinarii. Duc palmele mele pline de acel lichid incolor si rece pana In dreptul fetei dupa care, pielea mea face, cred, cel mai rece contact dupa care ma sterg cu un prosop moale. Intru in camera mea verzuie spre turcoaz si ma asez pe pat. In mijlocul camerei se afla patul meu de doua personae, acoperit cu un cerceaf albastru si pernele fiind verzi. Ma uit pe o noptiera sa vad daca am loc si imi pun telefonul meu acolo, ma ridic si am indrept spre dulapul din lemn de fag din stanga patului si incep sa imi caut pijamalele. Le gasesc intr-un final si le arunc pe pat. Deschid usa inchisa mai devreme si incep sa-mi strig pisicuta.
-Raza lunii! Raza lunii!Pis-pis-pis-pis Raza lunii….aici erai micut-o! vine ea intr-un sfarsit dupa mine in camera. In partea dreapta langa usa de la baie de culoare alba se afla un balcon mare pe care aveam, o masa si doua scaune. Le-am pus acolo deoarece, in visele mele , in casa eram eu si cu el. Acel “el” nu stiu nici pana acum cine este insa sper ca va fii un “el” in viata mea. Ma schimb in pijamlele mele roz prinzundu-mi parul meu intr-o coada de cal la spate. Hainele avute le arunc la baie in cosul pentru cele murdare si ma bag la culcare. Pisicuta mea vine si se face micuta pe patura . Pe fata mea se aseza o raza de la luna ce pare ca nu voia in niciun chip sa ma lase sa ma odihnesc . Pana la urma dispare, iar eu adormcu gandul la ziua care, se pare ca este inceputut la ceva foarte interesant si periculos.


Sper ca va placut!>:D<

[Prevented :D]

Hello! Am adus next-ul insa scuze daca este prea scurt. Sper sa am si eu cateva comm-uri, nu conteaza de care doar sa fie sa vad ca nu scriu degeaba. Insa le multumesc celor care -au deranjat sa il citeasca macar. Insa Sper Sa Va Placa!:D>:D<


Capitolul 3 – Multe intrebari si doar un raspuns…..

Ma trezesc intr-un final din pricina unei melodii sacaietoare ce se aude din telefonul meu. Imi deschid ochii cei somnorosi si raspun apasand pe imagine. Pe partea cealalta era aceeasi voce ca in ziua aceea cand terminam de facut un alt reportaj. Se pare ca nu are de gand sa ma lase cu una cu doua in pace. Vorbele acelea grele si reci ma faceau sa-mi fie frica si de umbra mea. Nu e o dimineata tocmai frumoasa daca am innceput in necunoscut.
-Tu nu intelegi? Nu te amesteca in treburile lor, lasa-I sa faca ceea ce le este sortit sa faca.
-Nu inteleg! Cine esti? De unde ma cunosti? Cine sunt ei? Tip in telefon insa, aceea voce a innceput sa rada zgomots si cu pofta.
-Naiva ce esti. Ii cunosti de mult timp, insa nu sunt asa cu te asteptai sa fie dupa atata timp.
-Cine sunt aceste persoane de care imi tot vorbesti? Deja eram intr-o ceata densa care nu se risipea pana ace nu aflam cate ceva de la cei doi de ieri. Telefonul imi arata ca, convorbirea s-a inncheiat si s-a blocat automat. Nu mai rezist simt ca cedez. Habar nu am despre cine imi tot explica, nu cred ca voi afla prea curand din moment ce eu, mi-am facut un viitor nedeslusit inca de mine. Simt in adancul meu ca cei doi nu sunt ca mine, sunt altfel si acei dintii. Uf! Deja nu mai pot avea incredere in nimeni si nimic. Stau pe spate in pat privind tavanul si jucandu-ma cu urechiusa lui Raza lunii ce sta langa mine pe patura. Nu imi aduc aminte sa fi cunoscut pe cinva sa sa-l uit apoi sa-l revad. Ma hotarasc sa cobor din pat si ma indrept spre baie. Imi fac siesta mea obijnuita apoi ma duc glont la sifonier. De acolo imi aleg o pereche de blugi pana putin sub genunchi, dupa care imi aleg un tricou alb cu negru cu diferite modele. Imi pieptan parul meu cel moale si il prind intr-o coada la ceafa.. Ma machez usor si ma dau cu parfum. Plec pe usa dupa ce o incui si ma duc sa il caut pe acel Sasuke. Am inteles de la el ca sta prin apropiere. Bat la a treia casa departare de mine si de acolo imi raspune o doamna destul de invarsta ce vorbea dulce si calm.
-Da? Te pot ajuta cu ceva?
-Daca se poate sa imi spuneti unde sta un asa-zis Sasuke?
-Sasuke? Da stiu unde sta, insa te avertitez sa nu te duci cu ganduri bune acolo. Nopatea se aud niste zgomote ciudate deci fii prudenta. Sta la acea casa cu gardul verde.
-Multumesc mult de tot. O zi placuta in continuare.
-Mersi la fel.
Deja parca nu mai vreau sa ma duc. Deci se pare ca, chiar nu e uman. Ma intreb oare ce sunete? Of! Si acea doamna nu putea fii mai explicita? Acum lasa. Ma apropii cu mana stanga de usa aceea de un maro foarte deschis si lovesc usor si finut de ea. Aud un “Imediat” din spatele usii dupa care pasii aceia grabiti se opresc. Usa aceea se deschide scotand un scartait destul de deranjant.
-Buna! Spune el cand ma vede nemiscata
-Buna Sasuke nu? Ce faci?
Cred ca o intrebare mai tampita decat asta nu puteam scorni, insa cand sunt in preajma lui paca ceva se intampla cu mine, nu mai sunt cea de dinainte sunt altfel. Mai timida si retrasa, mai inchisa si fara sa imi dau seam sunt in casa lui. Deja ramasesem la propiu cu gura cascata. De afara parea o casuta destul de mare insa dinauntru este imensa. Ma aflu la jumatatea unui hol unde trebuia sa ne dam pantofii si gecile in caz ca aveam si sa le punem in cuier. Ma desclat de adidasi mei negrii ramanand doar in sosetele albe si curate.
-Poftim niste papucei, caci este rece pe jos. Pune si imi arata niste papuci verzi plini de blana inauntrul lor.
-Mersi Sasuke. Imi place la tine aici. Sunt multe carti, chiar foarte multe. Spun asta deoarece parasind acel hol de culoare albastru deschis, dam intr-un living marfe sip e toti peretii erau rafturi pana la tavan cu diferite carti. In partea drepata era un spatiu gol unde se afla un semineu ce parea vechi din caramizi ce luceau iar in fata lui finn doua fotolii maro inchis si o canapea de aceeasi culoare. Pe jos era un parchet de un maro-galben deschis de tot. In partea stanga se aflau niste scar ice duceau sus probabil si sub acele cari era o usa deshisa pre bucatarie deoarece acolo a disparut Sasuke sa imi audca ceva de baut. Nu inteleg inc ace, dar acea casa imi tot da o stare de déjà vu. Desii pana acum nu steam ca cineva poate detine atatea carti intr-o singura camera.
-Sakura esti in regula? Imi aud numele strigat si intorc capul automat.
-Mda sunt bine, dece?
-Pai am vazut ca tot studiai pe aici de cand am venit.
-Nu-ti face grji! imi place la nebunie ce ai tu aici, e original.
-Mersi, insa la ce-i bun daca am invatat toate cartile pe derost?
-Pe toate? Nu imi vine sa cred ochilor si auzului. Toate acele carti imense?
-Da. Pe absolute toate, daca nu aveam ce face in timpul meu liber, pur si simplu citeam si citeam. Daca vrei iti pot da sa vezi despre ce am studiat.
-Pai, bine mersi. Il vad cum se indeparteaza de mine si se duce fugarind cu ochii fiecare carte pana da de cea aleasa.
-Poftim. Este despre Vampiri si Varcolaci. Cand am auzit cu vantul “vamipri” am crezut ca voi lesina, deci despre asta a tot citit el atata timp. Despre neamul lui nu imi vine sa cred dar nu il pot cataloga altfel decat un vampir. In pahar este o substanta rosie ce pare a fi suc insa nu stiu ce mi-ar fi putut pune in ea. Prefer sa o pun pe masuta de sticla din fata semineului.
-Acum ca te-ai facut comoda, eu asezandu-ma pe fotoliu, despre doresti sa discuti cu mine?
Acum este momentul adevarului. Totul sau nimic va trebui sa il intreb ceva ce nu credeam ca voi intreba vreodata pe cineva insa uite ca se intamplat.
-Scuze daca sunt mai directa insa, tu esti ei bine…..vampir?gata am spus-o, nu mai pot da timpul inapoi. Ma uit foarte atenta la expresia fetei sale ce parea neschimbata. El state pe fotoliul opus cu al meu imbracat cu un tricou si niste pantaloni gri si largi. Insa observ ca isi lasa privirea in jos analizand parca parchetul. Il fixez cu privirea si il observ ca se uita din nou la mine.
-In sfrasit mai descoperit. Am crezut ca esti mai rapida de atat, dar este bine si asa.
-Stai putin! Ce vrei tu sa imi spui este ca tu chiar esti vampir? Dar am crezut ca nu mai exista aceste creaturi.
Se ridica usor de pe fotoliu si se indpreapta spre mine aminintator de mult.
-Te rog sa nu imi faci rau! Spun si ma fac mica strangandu-mi picioarele la piept inchizand ochii.
-Prostuta mica. Nu am de gand sa iti fac ceva rau. Vreau doar sa vad ceva la tine, atat. Ii imt respiratia in ceafa, se pare ca ma cauta de vreo cicatrice sau ceva de genul asta. Ii simt mana catifelata plimbandu-se pe gatul meu incet parca dorind sa raman nemiscata. Nu mai suport si imi deschid ochii incet vrand sa ma trezesc in pat si sa ma gandesc ca este un cosmar. Dar cand ochii fac contact cu lumina puternica din casa lui totul mi se clarifica.
-Deci, ai gasit ce cautai?imi fac curaj sa il intreb dar atat de incet parca numai pentru mine.
-Sakura, sa stii trebuie sa iti pun ceva ce de mult ma tin insa pana acum nu te-am intalnit si se pare ca destinul mi-tea scos in cale cand ma asteptam cel mai putin sa dau peste tine.
-Cum adica? Ce vrei sa imi spui? Nu cred ca pricep, nu te cunosc decat de ieri in rest nu te-am mai vazut vreodata in viata mea.
-Of of of! Totul ti se va clarifica imediat.
Si punand astea se apropie de gatul meu dupa care o durere rece si usturatoare imi brazda tot corpul meu inghetat de frica. Simt cu slabesc si ochii mi se inchid incet incet, pana ce ajung sa dorm fara sa visez absolut nimic. Ma simt de parca as cadea intr-o groapa adanca de unde sansele sa ies sunt scazute apropae de 0%. Din negura ce eu o denumeam vis in subcotient aud o vorba care ma infioara si tot o data ma incalzeste enorm de mult.
-"Esti lumina ochilor mei, insa pacat ca nu te pot vedea."




Sper sa va placa!>:D<

[Prevented :D]

Hey! am revenit cu next-ul. Va urez lectura placuta...
p.s.= Soryyyy de greselile care vor fi!:">(daca sunt.....)


Capitolul 4 – De ce eu?

Acea fraza spusa atat de usor inca ma face sa tremur. Vreau sa deschid ochii sa ma trezesc la realitate insa nu am puterea necesara. Acea durere si usturime de pe gatul meu firav a disparut insa imi simt corpul murdar. Groapa aceea separe ca sa terminat dar eu tot nu am facut contact cu ea. Deschid ,dupa o lunga repriza de incercari esuate, sa imi arat din nou perlele mele pana acum ascunse de vazul lumii. Clipesc alert incercand sa imi dau seama unde sunt dar nimic din tot ce este in acea incapere nu mi se pare cunoscut. Incerc sa ma ridic dupa ce observ ca sunt intinsa si simt o durere si o amorteala in tot corpul. Observ greu in acea bezna ca sunt intr-un pat mare cu doua perne. Culoarea lenjeriei nu o pot distinge insa nu cred ca este nici una vesela. Inlatur patura ce ma acoperea finut si ma adun incet pentru a putea ajunge macar la intrerupator. Imediat cum picioarele mele au facut contact cu parchetul rece, ma strafulgereaza din talpi pana la ultimul fir de par din cap. Acum daca stau bine si ma gandesc era mult mai bine in pat. Unde imi era cald si bine. Inaintez usor si cu frica, pana ce degetele mele au facut contact cu o suprafata rece. Imi dau seama ca este peretele si merg frecand cu mana fiecare parte a lui pentru a ajunge la intrerupator. Dau intr-un sfrasit de el si il ridic in sus. In cateva clipe lumina inunda acel loc. Imi inched instictiv ochii deoarece nu erau obisnuiti cu atata lumina. Imi revin repede si ma uit in jur. Observ patul imens fiind acoperit de o lenjerie de culoare verde inchis, deci am avut dreptate ca nu este o culoare prea fericita, in partea dreapta a patului se afla o usa de un maro inchis si in stnga lui se afla un dulap imens cat tot peretele. Peretii sunt de un mov pal, si pe ei sunt atarnate cateva tablouri de familie cu acel baiat. A da! Si uitasem ca am venit la Sasuke si ca am ramas in living. Observ ca exact pe unde am coborat din pat se aflsa o usa unde dadea intr-un balcon maricel. Fac stanga imprejur si dau de usa dormitorului. Eram imbracata exact as acum am venit deci nu am de ce sa nu cobor. Intind mana spre clanta usii dar imi aud numele strigat din spate.
-Sakura, unde pleci? Vocea se auzea din spatele meu insa de aproape. Ma intorc sfioasa si ma uit la acea persoana.
-Voiam sa plec acasa. Spun mecanic fara sa gandec ce consecinte pot urma .Sasuke statea lipit cu patele de usa balconului fiind imbracat cu o camasa de culoare neagra deschisa la primii trei nasturi si o pereche de blugi albastrii deschis.
-Nu mai vrei sa stai? Ma intreaba intazand mainile ironic in fata mea apropiindu-se periculos de mult de mine privindu-ma pervers.
Ma dau doi pasi in spate si ma lipesc de usa. Simt cum sangele mi se urca in cap sI imi este foarte cald. Nu inteleg de ce ma simt asa insa, nici nu cred ca voi afla mult prea curand.
-Te mai doare gatul? Pot sa vad? Spune in timp ce ma atinge cu mainile acele imposibil de calde. Ii simt degetele alunecand pe gatul meu vrand a caute vreo urma sau ceva.
-Se pare ca ti-am lasat o urma destul de uratica. Scuze!
-Scuze!?? cum adica scuze?? Pentru ce? Imi trec mana usor peste gat, si observ o micuta umflatura si ajung sa imi trec mana peste a lui.
-Ce mi-ai facut? Pentru ce m-ai chinuit? Intreb lasand picaturile cristalina sa rasara din ochii mei precum pestii din lacul netulburat.
-Am facut-o inspre binele tau. Nu te teme caci de acum vei fi exact ca mine. Nu mai trebuie sa iti fie frica de absolut nimic.
-Poftim? Raman perplex la auzul cuvintelor sale ce ieseau pe gura fara vreo scrupula.
-Of Sakura Sakura! Eu sunt un vampir. Am in jur de nouazeci de ani. Dar arat in zilele astea exact ca un tip de douazeci si ceva de ani. Tu ai fost candva sotia dusmanului meu. Dar cand eu l-am ucis, cu puteri te-a facut om normal sis a dispari de acolo. In mijlocul razboiului cand nu mai te puteai incerde nici in propiul tata, o raza de lumina mi sa aratat. Stiam ca acel pergament stravechi spunea ca trebuie sa omor un mare lider pentru a implini profetia de a te lua de sotie. Acea profewtie am implinit-o omorand propia-m sotie. Dar cum nu a fost sa fei, tu ai fost trimisa si eu acum aveam sarcina sa te gasesc. Dar cand te-am gasit nu m-ai recunoscut si habar nu aveai cu cine stateai de vorba. Deci trebuia sa te fac sa vezi cu adevarat cine sunt.
Am ramas uimita. Ma uitam la el fara sa imi dau seama daca tot ce spune este sau nu adevarat
-Si ai hotarat sa ma faci si pe mine vampir? Daca tu esti vampir, parintii mei de ce nu au fost? Si cine ia omorat? Din cate stiu parintii mei au murit din cauza rasei tale. Deci nu mi se pare o idée excelenta faza cu “eu sotia ta”.
-Ai dreptate. Parintii tai habar nu aveau ca iubita lor fiica avea sa intre in cea mai periculoasa rasa dupa ce la cunoscut pe seful nostru “Shino”.
-Shino!. Dar Shino era doar un copil de numai 10 cand iam cerut o bucata de creta si acesta se uita bucuros la mine. Se uita atat de frmuos de parca eram intr-un univers pararel si el era eu si eu el.

Flashback
Soarele tralucea pe bolta infinita. Pasarele ciripeu si zurau fericite finnd inca o zi din vara. Intr-un parculet niste copii se jucau si se distrau. Intr-un colt mai retras o fetita de numai noua ani tatea si plangea, fara ca cineva sa vina sa o consoleze. La in jur de cinci metri de ea un baiatel ce nu parea a fi mult peste zece ani avea o galetusa de creta colorata. Baiatul avea parul castaniu inchis si niste ochi albastrii ca marea. Fetita incerca sa inceteze s amai planga pentru a reusi s aii ceara o bucata cat de mica din creta sa. Ii era frica ca poate nu ii va accepta oferta I o va refuza. Pana la urma se duse ciu sfiala I ii ceru pe un ton jos I cu capul plecat.
-Poti te rog frumos sa imi dai si mie putina creta?
-Sigur! De ce nu vorbesti mai tare caci de abia te-am auzit? Acel copil raspunsese cu zambetul pe buze analizand mica faptura.
-Uite aici. Poti lua orice culoare si vino sa desenzi cu mine. Spune baiatul intinzand galeata plina cu creta.
-Multumesc mult! A luat culoarea celor mai pufosi nori de vara si a innceput sa deseneze. Se distrau si pareau ca s einteleg din ce in ce mai bine.
-Cum te cheama? Sas tiu cum sa te strig. Baiatul era mult mai pus pe conversatie decat ea.
-Ma numesc Sakura. Pe tine?
-Eu? Sunt Shino si ma bucur ca suntem prieteni.

EndofFlashback

-Asta credeai tu despre el? Ca avea zece ani? Rasul sau se auzea ca un ecou. Nu stiu ce am spu atat de haios insa avea sa aflu curand. Draga mea Shino are peste treisute de ani. Este primul si nemuritorul rege peste noi ceilalti. Are sange pur din stramosii sai asa ca poate rezita mult mai mult decat noi. Eu unul care sunt var cu el pot trai pana cam pe la douasutecinzeci de ani. Deci nu este chiar asa cum il crezi tu.
-Deci stai sa inteleg. Tu esti var cu regele, eu trebuie sa fiu sotia ta si suntem vampiri. Acum nimic nu mi se mai pare ciudat.
Il simt cum se apropie de buzele mele si ne contopim intr-un sarut. M-a Indus deja intr-o tare de euforie. Nu mai stiu nimic, ci doar ii simt respiratia sa ce incerca sa ma incalzeasca si mai mult. Ii simt mainile sale catifelate cum ma ia de brau si ma dezlipeste de usa cea rece. Ma strange la pieptul sau puternic eu simtind parca din plin sarutul impreunat cu parfumul sau atat de dulce. In mintea mea se deruleaza scene care nu sunt tocmai normale, insa nu stiu daca mai pot rezita din moment ce limba lui se joaca atat de haios cu a mea. E pentru prima data cand fac asa ceva si pot spune cu tarie ca este extraordinar. Deschid cu sfiala ochii pe care iam inchis ceva mai devreme si ma uit la el. Nu avea ochii deschisi larg ci doar intredeschisi. Se desparte cu greu de mine si imi sopteste la ureche muscandu-ma de lobul urechii stangi vorbe dulci ce ar face orice fata sa lesine
-Esti un inger ce ma innebuneste!
Si cu aceste cuvinte isi continua jocul mai departe. Nu apucam sa ne distram foarte mult deoarece , injurand-ul pe cel care a inventat soneria, ma ridic din pat caci pana acolo ajunsesem si raspund la apelul primit.
-Am crezut ca nu o sa iti mai spuna. Ma bucur ca esti bine…….Sakura! era aceea voce ce ma tot stresa de mult. Acea voce groasa si rigida ce pana acum imi dadea fiori.
Apelul s-a incheiat si ecranul telefonului s–a blocat automat.
-Cine era? Ma intreaba Sas’ke de pe pat fiind la bustul gol camasa lui fiind undeva aruncata ca si bluza mea. Respiram amandoi alert desii inca nu ajunsesem la puctul culminant.
-La telefon? Habar nu am, au chef de glume. Spun si ma intind langa el pe pat. Acesta nu sta mult pe ganduri si se pune deasupra mea incepand sa ma sarute iar. Se pare ca soarta nu este de partea noastra si se aude soneria. Acel zgomot infernal ma dernja la urechile pe care le simt mult mai dezvoltate intra-le auzului. Il aud cum maraie putin si se coboara de pe mine.
-Cine !^$@%&@ o fi la usa? Nu stiu cum de sau gasit toti acum.
Zice si pleaca nervos la usa. Imi caut bluza si o iau pe mine. Cobor scarile sI vad ca la usa in fata lui Sasuke este chiar…………..

Sper ca va placut!>:D<:D

[Prevented :D]

Hello. Am adus next-ul si sper sa va placa. Bafta la citit!
p.s.= v-am lasat putin in suspans nu???

Capitolul 5 – Trecutul se intoarce.



In fata lui Sasuke se afisa chiar Shino. Nu imi pot crede ochilor, arata exact ca si atunci, insa mult mai inalt si se pare nervos. Purta un tricou de un negru abisal, pantalonii fiind albastrii si cu o tenta de negru, sI parul lui semana foarte tare cu ciocolata fierbinte. Nu cred ca m-a observat insa Sas’ke ma cheama sa fiu sI eu prezenta la discuita lor. Cobor scarile usor uitandu-ma fix la el. Arata mult mai bine decat il stiam eu insa, tot are acel ceva ce te face sa nu ii poti rezista. Am ajuns cu pasi mici langa Sasuke, Shino masurandu-ma din priviri. Se opreste cu ochii la parul meu studiind-ul. Deschide gura usor si rosteste ceva ce nu puteam crede ca isi mai aduce aminte.
-Ce mai faci, Sakura?
Raman nemiscata cu ochii fixati pe ai lui. Sasuke se uita la noi ciudat in timp ce astepta ca vreunul din noi sa zica ceva. Vreau sa raspund pentru a sparge a cea linite suparatoare insa Sasuke mi-o ia inainte.
-Ma mir, Shino, ca o ma stii pe Sakura. A trecut asa de mult timp de atunci.
-Cum as putea sa o uit? Singura persoana care nu stia ca are sange pur nu se uita asa de usor.
Raman socata. Si el stia? Mai este ceva ce eu nu stiu dar restu’ de vampiri da? Vreau si eu sa stiu ce stiu ei despre mine insa, oarecum imi este frica. Analizez in minte o multime de intrebari pentru a aduna cat mai multe raspunuri despre mine sau trecutul meu. Nu gasesc si o pun pe prima ce imi iese din gura.
-Vreau sa-mi stiu trecutul! Spun pe un ton poruncitor, de parca era un fel de regina sau asa ceva.
-Shino hai in casa, avem de vorbit. Zice Sas’ke si se da din usa, eu studiind-ul pe el din cap pana in picioare. Se aseaza langa Sasuke pe canapea eu stand pe fotoliul alaturat. Odata ce asezarea a fost finalizata Shino se uita la mine si eu la el. Nu aveam habar ce o sa spuna insa, speram ca-I de bine.
-Sakura, iti mai aduci aminte incidentul de la casa parintilor? Se uita fix in ochii mei, nu stiu daca voi putea purta o discutie cu el fixandu-ma in halul asta.
-Cum sa il uit? Raspund sfios “ciulind” urechile la spusele lui.
-Bine, parintii tai au fost de sange pur, au fost parintii mei, dar la nastere tata m-a vrut pe mine si mama pe tine. Asa ca au bagat divort pentru ca gemenii sa fie imaprtiti. Nu semanam stiu, insa avem exact acelasi trecut, tata sa recasatorit cu o femeie muritoare iar mama sa recasatorit cu un tradator din clanul “Ochii Aurii” rival cu al nostru. Parintii tai au fost ucisi de fostul rege in timp ce ai mei au fost ucisi de varcolaci. Sasuke imi este var deoarece asa-zisa mea mama avea o sora si acesta vampir si un baiat. Cand te-am vazut atunci in parc stiam cine esti insa imi era frica sa-ti vorbesc de trecut, erai un copil, nu stiai tu ce poti face.
-Am inteles acum, insa nu inteleg de ce trebuie sa ma casatoresc cu Sasuke?
-Am raspun si la asta, tu sora regelui trebuie sa iei cea mai apropiata ruda a mea pentru ca sangele pur sa castige teren in fata corciturilor. Acesta regula a fost din cele mai vechi timpuri si inca are putere si respect. Cand eu nu voi mai fi rege, tu vei sta pe tron.
-Cum recunosc pe strada vampiri? Cum ii deosebesc, si daca vreau sa vorbesc cu ei si nu sunt recunoscuta?
-Acum , daca doresti pot sa te fac recunoscuta insa, va durea rau de tot.
-Sper ca nu ma musti nu?
Rasul lui e auzea in acea casa cu ecou, cred ca daca ar putea s-ar da cu capu de pereti la cat de toanta am putut fi punand acea intrebare.
-Nu te voi musca, iti voi face un tatuaj. Deoarece esti sora regelui, ai un tatuaj mai diferit. Iti voi face pe umar un soare cu trei raze. Restul ce nu sunt rude au un soare cu cinci raze, iar cei care nu au ambii parinti vampiri le numim corcituri si au o stea.
-Dar iarna purtam haine groase, cum se va vedea? se pare ca am prins destul curaj cat sa pun aproape orice intrebare. Imi place!
-Nu iti face tu griji, acest tatuaj pentru vampiri, straluceste si pe dedesubtul a doua sute de haine. E imposibil sa nu il vada.
Ma uit la Sasuke care pana acum statea pur si simplu si se uita cand la mine cand la el. Oberv ca pe umarul lui era un soare cu trei raze, exact asa cum voi avea si eu. E desenat perfect, parea ata de real si frumos, ma mir ca pana acum nu l-am vazut.
-Bine, accept sa mi-l faci insa, nu voi fi in pericol daca dau de vre-un alt clan sau alta specie?
-Nu. Pentru ca difera aces tatuaj, noi clanul “Coltii de Cristal” am ales soarele si steaua, “Ochii Aurii” au ales luna si norii. Alt clan a ales floare si pom. Depinde din ce regiune esti.
-Sasuke are pe umar cu trei raze, deci ti-e var insa de ce nu il vad ca traluceste?
-Asta depinde de tine. Daca vei ajunge a il iubesti cu adevarat va straluci, te asigur. Raman masca. Nu mai puteam zice nimic. M-am dat singura de gol ca nu il iubesc pe Sasuke asa cum ar fi trebuit. Insa nu ii pot ordona sentimentului “IUBIRE” ce sa faca.
-Acum ca am inteles putin mai mult, trebuie sa reiau de la capat. Deci eu sunt sora cu regele vampirilor , sunt vampir de sange pur, trebuie sa ma casatoresc cu varul regelui, trebuie sa imi fac un tatuaj reprezentativ si nu am voie sa spun la cineva muritor de voi nu?
-Exact. Tot ce ai zis este correct si dus pana la capat. In caz ca cineva spune la un muritor de noi, acesta moare. Doresc sa te avertizez, dupa casatoria cu Sas’ke trebuie sa ai minim doi copii doarece in felul acesta sangele pur va avea urmasi, in timp ce corciturile scad treptat.
-Bine, acum imi poti face tatuajul ala sa stiu ca am scapat si de asta.?
-Pot, insa va trebui sa nu te uiti. O se te musc in locul unde va trebui sa apara tatuajul. In ce parte vrei?
-In partea drepta, daca se poate.
-Bine, cum vrei.
Il vad cum se ridica de pe canapea si se indreapta spre mine, mi-a spus sa nu ma uit deci, intorc capul in directia opusa analizand cartile din biblioteca lui Sasuke. Nici bine nu ma uit ca simt o durere intepatoare in umar si incepe sa imi acapareze tot bratul. Deja nu il mai simt, nu mai rezist mult si incep sa gem usor de atata durere, ma abtin cat pot insa simt cum cedez usor. Inchid ochii si durerea incepe sa se amelioreze treptat. Deschid ochii si vad ca nici Sasuke nici Shino nu mai sunt si am ramas singura in living. Oare unde au disparut? O mai vorbi cu mine Sasuke? Sper ca nu este suparat pe mine. Creierul meu incepe sa se framante cu mult intrebari si raspunsul intarzie sa apara. Ma ridic de pe fotoliu si ma duc sus in camera. Ma uit imprejur si observ ca am ramas singura, fara nimeni in casa. Dupa ce am ajuns sus caut usa baii. O gasesc si ma uit in oglinda. In fata ochilor mei se afisa un chip obosit, si totusi oarecum fericit. Eram bucuroasa caci in sfarsit am reusit sa aflu adevarul. Imi ridic maneca de la tricoul meu si ma uit la tatuaj.Observ ca ester roz la fel ca parul meu. Oare este dupa culoarea parului? Sau pur si simplu negru la baieti si roz la fete? Ies din baie si sting lumina. Plec in living si incep sa-ma uit la cartile din acea biblioteca imensa. Un fior ma cuprinde de la spate si ma face sa tremur usor. Ma intorc rapid si bucuroasa crezand ca este Sasuke insa se pare ca nu el este cel cu bratele inconjurate in jurul abdomenului meu. Ma uit fix in ochii lui si nu imi vine sa cred de pozitia pe care o aveam. Desii nu prea il cunosc atat de bine, ma simteam minunat stand stransa la pieptul sau. Incerc sa-l despart de mine insa nu doreste a-mi da drumul. Nu il vreau pe el ci pe Sasuke, insa habar nu am cum a ajuns aici, insa vreau sa plece cat mai curand. Simt cum ma strange din ce in ce mai tare de brau, parca ne vrand sa imi dea drumul. Scap un geamt de durere in timp ce o voce se aude din spatele lui. Ma rog la Dumnezeu sa fie vocea lui Sasuke.
-Ce faci aici?Date la o parte!


Sper ca va placut!

[Prevented :D]

Hellooo! Am adu next-ul si sper sa fie pe placul cititorilor!


Capitolul 6 – Invata-ma si pe mine…sa iubesc!

“-Ce faci? Da-te la o parte!” Tot mai repet acea intrebare si acum dupa ce toate apele s-au mai linistit. Nu imi vine sa cred ca Dumnezeu ma ascultat si a facut printr-o minune sa fie vocea lui Sasuke. Poate ca Gaara era derutat sau nu ma pot gandi cum era capabil sa se dea la mine stiind ca eu sunt la Sasuke in casa, pur si simplu nu am putut vedea bataia dintre ei. Ma simteam vinovata pana peste masura si pedeapsa mea pentru asta era moartea. Dupa ce ca nu stiu ce voi face peste doua minute, acum multe vorbe sunt inghitite si pastrate poate pentru niciodata. Doresc sa ii spun macar un multumesc salvatorului meu, insa atunci cand intredeschid buzele, vorbele se inneaca si vin inapoi in cap de unde le-am conceput. Stateam pe obisnuitul meu fotoliu iar Sasuke se plimba linistit prin fata mea. Nu avea stare, stia ca mai devreme sau mai tarziu Gaara se va intoarce pentru ca vrea sa ma omoare pentru sangele meu regal, ca el sa devina nemuritor. Aceasta frica de el a innceput sa incoltesca din momentul in care Sasuke scotandu-ma din bratele lui a presupus ca deja acesta gusta dulcele meu sange. Imi plec capul si mi-l asez pe genunchii mei stransi la piept. Acea liniste asurzitoare a fost sparta de o voce masculina si usor rece.
-Acum ce facem?Ma intreaba uitandu-se la mine in timp ce se pune pe canapea. Pur si simplu nu ii pot raspunde. Stiam ca singura alternative sa nu mor este ca eu sa ma mut la el sau el la mine. In oricare caz tot in acelasi pat vom dormi.
-Zi tu Sakura, ca eu nu mai stiu ce sa fac.
-Singura optiune este ca unul din noi sa se mute la celalalt. Gata! Am spus-o si pe asta, se pare ca asa te simti cand vorbesti. Desii acum realizez ca poate nu era bine sa fi deschis gura. Ma privea intr-un mod ciudat, plin de dragoste dar si de ura, fricos si totusi gata sa sara in orice pericol pentru mine. Nu pot descrie absolut nimic din tot ce se intampla. Ma las purtata de val, lasand iar capul pe genunchi in timp ce parul meu se revarsa peste ei, parand ca este o cascada.
-Sakura, crezi ca asa vei fii in siguranta?
-Daca nu risti, nu castigi nu? Zic putin mai zambitoare uitandu-ma la el.
-Bine fie, atunci vino sa stai cu mine. Nu imi place casa ta. E mult prea vesela.
-Atunci trebuie sa mergem sa imi iau hainele si pe Raza Lunii bine? Ii zic facand ochii mari, poate nu suporta sa ii lase par prin casa.
-Bine, dar a stii ca eu am lasat-o pe Raza Lunii in fata casei tale. In realitate numele ei este “Regalo”(in spaniola inseamna “cadou”). Am vrut sa ai ceva ce iubeai din copilarie. Shin mi-a spus ca iubeai pisicile si nu ai avut niciodata una. Asta e o rasa speciala deoarece se poate transforma intr-o creatura uluitoare cand esti in pericol daca e prin apropiere. Te avertizez sa nu plangi prin preajma ei pentru ca ma va ataca pe mine, crezand ca te ranesc. Asta daca nu vrei sa devii vaduva inainte de maritis.
A innceput a rada usor ridicandu-se de pe canapea si ma ruga sa-l imit pentru a merge sa imi iau hainele. Ajungem imediat acasa unde observ toata casa data cu “fundul” in sus. Hainele, patul, mesele, tot ce aveam acum este rasturnat. Cineva mi-a scotocit prin casa cautand probabil ceva pretios. Aud un zgomot de la etaj unde si ma indrept impreuna cu Sasuke. El era in fata pentru orice eventualitate. Zgomotul de adineauri se intesifica de cum urcam fiecare treapta. Ajung in fata usii dormitorului meu, era inchisa si plina de zgarieturi facute cel mai probabil de pisicuta mea pe care nu o gasesc. Un sentiment de frica ma brazdase in timp ce tremuram din toate inchieturile. Sasuke nu era chiar asa de fricos, insa se putea observa cu usurinta ca este destul de nesigur. Am ramas blocati cand din spatele usii s–a auzit un trigat de om si apoi un urlet de animal. Fara sa stau pe ganduri am deschis usa intr-o rapizitate uimitoare, poate chiar inainte ca Sasuke sa clipesca strigand numele pisicii mele. Am ramas cu ochii mari si atintiti spre o creatura infernala ce parea desprinsa din realitate. Era de doi metri jumatate deoarece de la tavan pana la podea sunt trei metri fix, unghiile mari si ascutite, niste dinti mari fiorosi si blana fiind acum gri inchis ma facea sa cred ca mai bine nu stiam si de forma asta. In urmatoare fractiune de secunda imi intorc capul spre acel individ ce a hotarat sa imi devasteze intreaga casa. Observ ca este chiar Gaara. Ce surpriza placuta, gandeam ironic in timp ce Sasuke se alatura uitandu-se la fel de ciudat. Monstrul de acum cateva clipe a devenit iar Regalo cum defapt o cheama. Vine la mine si se unduleaza de picioul meu torcand si mieunand incet. Tip la Gaara cat pot de tare Sasuke fiind sigur ca nu fug de acolo ma ia de incheietura mainii stangi.
-Gaara! De ce? Cum ai putut sa imi faci una ca asta? Te credeam altfel, sa stii ca imi puneam mari sperante in tine pentru a deveni amici. Spunand asta cad in genunchi plangand in hohote, nu mai rezistam sa vad acest calvar. Sunt o fire iubitoare si blanda, nu o persoana rece si dura ca betonul. Sasuke ma tine inca de mana, simt cum acel loc este cald, ma incalzeste in interior faptul ca nu mi-a dat drumul.
-Haide Sakura! Ridica-te, nu sta pe jos.
-Asa Sakura, fa ce spune el, te indruma la bine. Te indruma sa vii cat mai aproape de destinul tau, de a-mi oferi mie sangele tau regal pentru nemurire. Zicea avand pe fata un zambet ironic si tot odata rautacios.
-Termina! Cine te crezi? Chiar ai pretentia ca eu sa fac cum vrei tu? Te inseli, Sakura este a mea si de aceea nu-ti permit sa o atingi nici macar cu un deget pe soarele meu. Nu te voi lasa ai auzit Gaara?
-Cum dovedesti ca Sakura este a ta si nu a mea, din moment ce nu esti casatorit cu ea nici macar nu te-ai bucurat vreo noapte de trupul ei atat de perfect? M-a facut sa tremur iar, eu incercand sa ma ridic de jos.
-De ce as profita de singurul lucru ce ma motiveaza sa ma trezesc dimineata?
-Nu stiu. Poate pentru ca in adancul tau chiar asat vrei sa si faci, dar o vointa stupida te opreste Dupa ce o sa o cunosti mai bine pe Sakura, iti zic ca nu ii vei putea rezista. Te asigur de asta.
Spunand asta a disparut inecxplicabil de repede.
-Sasuke? Este adevarat ca vrei sa te culci cu mine? Zic incet lasand capul in jos rosind de parca eram doi copii mici ce isi marturiseau ca se plac reciproc.
Liniste, atat auzeam de la cel cu care imi voi petrecere restul vietii. Era deranjator faptul ca nu spunea nimic, ci pur sI simplu se uita pe geamul din fata noastra.
-Spune-mi Sakura, daca ar fi adevarat faptul ca te iubesc si vreau sa fii a mea, te-ar convinge sa mi-te lasi prada?
Nu stiu ce sa spun, acesta intrebare mi-a pus lacat pe buze. Nu aveam nici cea mai mica idée despre ce-ar trebui sa raspund. Daca zic ca vreau sa ii cad in plasa, atunci m-ar crede o prada usoara, dar daca spun nu atunci ii confirm faptul ca nu-l iubesc. Poate ca il iubesc si neg au intra-devar nu il iubesc deloc. Capul meu este vraiste in acest moment semanand cu interiorul casei mele. Raspunsul meu intarzie inzecit sa apara fata de raspunsul lui. Nu am nici cea mai vaga idée, deci nu am decat sa tac si sa plang. Plang deoarece nu stiu ce imi rezerva viitorul acesta ce am innceput sa il cos pe dos. Linistea aceea este sparta de o alta intrebare la fel de inchizatoare ca precedenta. Rostita de aceeiasi persoana face ca intrebarea sa doara si mai rau decat ea in sine doare.
-Cand te-a atins Gaara ti-a placut nu? Nu opuneai forta deloc maingaierilor sale. Am fost domn cu tine sI uite asa ma rasplatesti. Las’ ca te invat eu minte sa te mai pui cu mine. Spunand asta ma apuca cu o singura mana incheieturile ambelor maini trantindu-ma in patul deja sifonat. Se pune peste mine eu incepand sa las frau libr lacrimilor ce deveneau din ce in ce mai amare. Regalo statea si se uita crezand ca ne jucam, vazand ca Sasuke avea un zambet pe fata. Acel zambet era unul pervers si jocul a innceput. Ma saruta apasat pe buzele mele fine, ce nu mai aveau timp sa riposteze.
-Iti place cand te joci cu unii, dar nimeni sa nu se joace cu tine, ca te spargi ca o papusica de portelan. Se pare ca acum nu mai este din buna-vointa, ci din pura ambitie. Il rog cat mai pot vorbi sa ma lase,caci nu imi place ce-mi face, cand eram la el era din pasiune acum, totul este facut doar din pariul cu el inusi sa ma faca a lui.
-Tu nu esti asa cum vrei sa pari. I-am spus fara sa gandesc nici macar o clipa. Atunci il vad ca se opreste din a imi da jos tricoul ce-l purtam si sutienul meu. Coboara de pe mine spunand ceva ce nici eu nu credeam ca el tocmai el l-ar putea nascoci.

~~~~Sper sa va placa!~~~

[Prevented :D]

Salut. In sfarsit am revenit si eu!!! Am adus next-ul si
ATENTIE : este hentai poate contine +16 si +18
p.s. = scuzati va rog greselile de orice fel.



Capitolul 7 – Regrete si Iubire


-Acum daca stau bine si ma gandesc poate scapam mai usor dandu-te lui Garaa. Sakura, tu nu intelegi faptul ca eu am putere peste tine? Pot face orice vreau eu cu tine, fara ca Shin sa ma opreasca deoarece vei deveni sotia mea foarte foarte curand. In regulile noatre daca un barbat vampir se casatoreste cu o femeie vampir inainte de casatorie poate face orice, absolut orice cu ea, dupa casatorie el trebuie sa ii fie aproape insa pana acolo mai e drum lung. Intelegi?
Stateam pur si simplu in pat fiind in capul oaselor tinand de sutientul desfacut ce aproape sta sa cada fixandul cu privirea, nu puteam sa cred ce cuvinte puteau iesi printer buzele ce odinioara mi se parea atat de moi si calde in ciuda faptului ca nu voiam deloc sa le gust in asa circumstanta.
-Am si eu ca toata lumea niste pofte. Daca nu sunt satisfacut fac urat rau. Tu ma cunosti de “baiatul bun, ce mereu ma ajuta” nu? Ei bine draga Sakura, nu sunt doar asa. Nu vreau sa te sperii ci doar sa vorbim.
Spune asta sI apoi se apropie de mine cu un zambet usor pervers si ironic. Se aseaza pe merginea patului fixandu-ma cu privirea. Sangele meu deja clocotea de emotii. Capul imi este ravasit si nu mai pot gandi limpede. Imi era frica de urmatoarea sa miscare. In orice clipa putea sa ma faca sa sufar si apoi sa uite de mine pana la casatorie. Spre marea mea uimire, a produs un gest rar intalnit la baieti. E apropie de buzele mele sarutandule cu foc, dorind sa le intredeschid. Ma las purtata de val incercand totui sa mai fiu constienta de ceea ce fac. Buzele sale atat de moi se contopeau cu ale mele, sangele statea sa explodeze prin fiecare vena a corpului. Simteam in acest sarut fiorii numiti foarte simplu “Iubire”. Da ma simt iubita sI sper ca si el simte excat acelasi lucru prin buzele mele. Ii simt mana usor pe umarul meu ce ma impinge in spate, ma las moale ajung sa fac contactul cu perna mea. Simt o greutate ce imi acapareaza intreg corpul, deschid sfioasa ochii si il vad deasupra mea. Sarutul nici acum nu a incetat. Sincera sa fiu nici nu as vrea, acei fluturasi in stomac poate ca existau si la alte creature cum am fi noi. Imi desfac incet mainile ce erau incolacite pe sutienul meu si il strang in brate mai aproape de mine, acesta imi inalura bucata de material lasandu-mi sanii mei la vedere. Rupe sarutul sI il vad cum se ridica avand picioarele pe o parte si pe alta a bazinului meu inlaturandu-si tricoul ce ii acoperea bustul sau atat de incantator. Il vad cum se apropie de mine sI ma saruta incet coborand pe gat apoi pe sanii mei. Imi tinea mainile deasupra capului pentru a nu incerca sa fac ceva necugetat. Fiorii aceia iar ma strabat. Imi placea la nebunie ceea ce imi face. Felul cum se joaca cu mine ma deruteaza complet. Ii simt limba pe abdomenul meu, eu incordandu-ma usor de atata placere iar el zimbind continuand sa ma sarute peste tot. Imi da drumul la maini sI desface incet nasturul de la pantalonii mei apoi fermuarul. Ii trage in jos sarutandu-ma pe fiecare picior pana ce pantaloni erau undeva pe langa pat. Revine cu fata langa a mea, luandu-mi piciorul stang si ridicandul pe langa el eu tinand-ul usor moale. Incepe din nou sa ma sarute eu strangad-ul de par pentru a adanci sarutul. Mana lui se plimba nestingherita pe piciorul meu gol, iar cealalta ma tinea de umar. Ii fac jocul sI ma las usor pe sub el deschizand-ul la pantaloni. E si randul meu nu? Ii trag in jos esind de sub el iar acesta se intoarce cu totul spre mine. Ma arunc peste el luandu-l in brate si incepand sa il sarut. Mainile lui nu au stare si incep sa se joace pe corpul meu fierbine. Ma privea intr-un mod misterios, parca abia atepta sa dechid gura sa vorbesc. Imediat imi dau seama ca se referee la chiloteii mei de culoarea ierbii si desprind sarutul. Ma uit la el cu neincredere, oare sunt pregatita pentru pasul asta?
-Sasuke, nu stiu ce sa spun. Las privirea in jos eu fiind peste bazinul lui cu picioarele de o parte si de alta.
-In legatura cu asta, daca doresti ne putem opri insa, atunci cand vei deveni sotia mea nu o sa fie cu atata pasiune.
-De ce? Ce te impiedica sa continui atunci ce am inceput acum?
-Pai faptul ca atunci cand ne vom casatori tu trebuia a fii deja a mea sI daca nu ai devet deja a mea unul dintre cei mai mari violatori va asista, sI daca nu ii convine ceva la noi, ei bine…
Am inghetat pur si simplu. Cum adica? De ce? Cine a mai dat si regula asta stupida?
Ii simt mainile cu ma apuca de brau si ma trage peste capul sau, sanii mei ajungand langa fata sa. Ma bufneste rasul insa il transform repede intr-o tuse seaca. Incepe sa ma sarute pe sani coborand din ce in ce mai jos. Ajunge in zona mea si trage de chiloteii mei in jos eu inrosindu-ma imediat. Se lasa la mariginea patului fiind intins pe pate si ma provoaca pe mine sa ii imit gestul de mai devreme. Ma ridic sfioasa sI totusi il execut lasand-ui barbatia la vedere. Acesta incepe sa rada si ma intinde din nou pe pat eu avand picioarele incolacite in jurul bazinului sau. Ma privete in ochi s I isi intredeschidele buzele ajung la urechea mea dreapta soptindu-mi usor si cald
-Esti sigura? Spune”Da”si continui, spune “Nu” si ma opresc dar, tu vei avea de suferit dupa casatorie.
Nici nu mai tiu ce sa zic, capul meu era total ravasit. Aceta ma fixa cu privirea asteptand raspunsul meu. Intr-un moment de uitare completa a relelor si bunelor raspund un “da” urmat apoi de un geamat lung si infundat de un sarut satisfacut. Gata! Am facut-o si pe asta. Il simt pe Sasuke cum isi introduce barbatia in mine foarte brusc, apoi facand miscari usoare de dute-vino. Vreau sa tip, sa fug sa scap, si totusi parca incepuse ca acea durere insuportabila sa devina usor o placere nemaipomenita. Gemetele mele rasunau in toata casa, pentru el fiind o melodie ce ii placea mult. Ma saruta pe gat apoi coboara spre adomen frecand cu mana dreapta piciorul meu iar cu cea stanga sanii mei usor intariti. Nu se oprea din acel joc ci pur si simplu se dadu in spate putin apoi ma penetra tare de tot facandu-m sa tip efectiv de durere. Ma aruta incept inapoi pe buze si se pune langa mine pe pat. Vreau sa trag patura caci imi era detul de frigut caci ne-am incins si respiram foarte repede. Ma opreste sI ma duce de mana in baie. Ne bagam sub dus sI da drumul la apa aceea fierbinte ce aluneca usor pe corpurile noastre incercand sa spele acea transpiratie. Sapunul lichid cu miros de vanilie si scortioara ce-I facea veacul pe la mine in baie acum este intins de catre Sauke pe mine cu miscari lente. Venise si randul meu asa ca daca el a fost moale cu mine eu voi mai jucausa. Imi pun in palme sapun si incep sa ii dau pe spate iar acesta se roteste vrand sa ii dau si pe bust asa cum mi-a facut si el mie. Cobor incet cu mainile pe soldul lui apoi ii simt barbatia in mana mea, eu trangad-ul destul de uor acesta gemand sa imi faca jocul. Ne clatim de acea spuma create de catre sapun. Dusul meu era destul de mare deci nu vad de ce nu a profita de chiestia asta. Ma prefac foarte bine ca alunec ajungand la nivelul braului sau razand pervers. Aceta rade si el si ma apuca de par. Eu dechid gura lasan-ul pe Sasuke a se impina in gura mea. Limba mea se juca cu amicul au acesta incepand a geama de placere. Mainile mele erau undeva pe abdomenul au incordat de atata placere. Ii simt mana din par cum ma trange incet sI ma obliga sa ma apropii din ce in ce mai mult de capat. Mainile mele erau acum pe bazinul sau eu dand sa ma ridic. Ajung aproape de nivelul sau sI il simt cum ma apuca de sold si ma trage cat mai aproape de el. Se apropie pentru a nu stiu cata oara de urechea mea ce nu se saturase sa il auda cum imi soptete vorbe dulci ascultand-ul cu mare atentie.
-Ti-a placut? A fost greu? Regreti ceva?
Doamne trei intrebari deodata. Nu tiu la care a raspund prima. Pfff.
Ma apropii de el I ii zic pe un ton senzual sI rautacios
-Sa imi placa? La nebunie Sa fi fost greu ? Putina durere atat Sa regret? Regret faptul ca ne-am oprit! Dupa ce termin de vorbit acesta isi dezveleste dintii albi si cu buzele ale atat de catifelate formeaza un zambet pervers si satisfacut. Iesim din dus si ne stergem cu un prosop imens ca pentru trei persoane facut la comanda de catre mine. Intram in camera si ma imbrac in nite haine lejere. Lenjeria de data ata este albastra sI imi iau un tricou rosu pe care scria cu litere cat mai ciudate “ It’s not easy to play with me”. Imi aleg o perche de pantaloni gri deschis cu un model floral si in picioare sandalute albe cu putin toc. El se im braca cu aceleasi haine si mergem sa se schimbe. Doar nu o sta asa nu? Cand ajungem la el in casa cineva ne astepta pe fotoliul meu. Nu stiu cine era insa parea ca il cunoaste pe Sasuke al meu. Persoana repectiva era….


~~~Sper ca va placut!~~~

[Prevented :D]

Hello! Am adus next-ul si sper sa va placa.
Scuzati greselile de :
-scriere
-exprimare



Capitolul 8 – Oare chiar pot sa plec?


Persoana respective era o femeie slaba, sumar imbracata avand pe ea doar o rochita pana sub fund foarte mulata, dar decolteul sau era cel care o completa, albastra deschis asortata cu niste pantofi albi, parul lung si negru ii statea ca o cascada deoarece era destul de lung cam dupa mine pana la jumatatea spatelui fiind cret. Ochii sai ne priveau pe amandoi in timp ce isi ridica piciorul pentru a schimba pozitia ,picior peste picior, pe care o avea initial. Sasuke, care intrase primul, o studiaza putin dupa care bufneste nemultumit. Aceata se uita din ce in ce mai dispretuitor la mine, daca privirea ar putea ucide, cine imi aduce flori la mormant?. Se aude o voce ce sparse linistea din incapere, se pare ca eu eram cea care deranjam cel mai mult acolo.
-Se pare, draga, ca nu ti-a fot greu sa ma uiti.
Oare ce vrea sa spuna? Cum adica “draga”? Pe cine a uitat Sasuke? Oare e fosta sa iubita?, o multime de intrebari imi acapareaza din nou capul si durerea ma doboara. Aud un glas cristalin ce ma scoate din acea stare de euforie si ma aduce cu picioarele pe acest aspru pamant.
-Daiana, sincer nu cred ca mai trebuie sa rascolim trecutul. Ce a fost, a fost. Acum daca se poate, te-as ruga cat de frumos se poate sa pleci.
Acea fata se ridica de pe fotoliu si se indreapta spre noi, inghet pur si simplu, nu mai pot face nici o micare. Privirea ei albastra ma strapunge si ma doare tot corpul. Se uita fix si dispretuitor la mine. Pasi drepti si calculati ai fetei pareau ca de papusa. Stia fix unde calca fara a se uita dupa ce pasea.
-Te rog Daiana, nu-mi place prezenta ta aici. Vocea iubitului meu Sasuke se auzea ca un ecou in toata casa. Pentru o secunda se opreste si apoi isi schimba directia. Se apropie periculos de mult de Sasuke si acesta o impinge de brau sa iasa pe usa.
-Iubi, de cand ma respingi tu asa de rau? Ce ti-a facut acesta muritoare?
De unde stia? Adica eu nu mai sunt muritoare, sau poate ca mai sunt dar nu cred.
Of, din nou nu mai pot gandi limpede.
-Daiana, eu nu te mai iubesc, va trebui sa ma casatoresc cu ea. Este de sange pur deci nu este muritoare…..
-Si este sora regelui nu-I asa?
Taie rece propozitita spunand ceva absolut socant. Sasuke isi inghite vorbele dandu-si seama ca stia mult mai mult decat era normal pentru o simpla vampiroaica.
-Oricum, te pup iubi si bafta cu "dulceata" asta roz.
A zis dispretuitor plecand foarte elegant din incapere. In urma ei se lasa pe capul meu o ceata deasa ce nu se risipeste chiar asa de repede decat daca Sasuke este de accord sa imi raspunda la tonele de intrebari procesate de catre creierasul meu obosit. Prima intrebare ce mi se strecoara printre buzele uscate si crapate a fost “Mai sunt multe secrete de aflat?”. Nu am auzit decat usa care s–a inchis automat la impinsatura lui, iar eu am plecat asezandu-ma pe canapea. Nu mai puteam sta pe fotoliul acela. Imi simteam capul din ce in ce mai greu si ma intind pe canapea. Sasuke se aseza pe acel fotoliu insa se uita fix la mine oftand zgomotos. Se ridica incet si se duce sus pe scari fara sa scoata vre-un sunet. Raman singura oftand si fixand tavanul intr-un punct vazut doar de mine. Intrebarile curgeau siroaie prin mintea mea imbaxita de atatea intrebari si ma bufneste plansul. Lacrimile amare au innceput sa curga pe obrajii mei rosii si suspinele mele erau un ecou neplacut pentru Sasuke care cobora scarile imbracat intr-o pereche de pantaloni de trening negri si un tricou verde. Ma ridic plangand cu capul de pe marginea canapelei si ma asez in fund langa Sasuke care ma cuprinde in brate. Imi asez incet capul pe umarul sau acesta incepand sa-mi spuna vorbe dulci ce-mi mangaia auzul cu vocea aceea inceata.
-Cat mai trebuie sa indur? Nu mai vreau sa stau mereu cu grija.
-Sakura, vrei sa plecam?
Imi ridic fata mea plansa din plame si ma uit la el. Nu ma privea, se uita in podea fixand un punct anume. Il intreb incet parca numai pentru mine unde vrea sa plecam? Nu am o alta casa si cred ca o sa imi fie destul de greu sa plec de aici.
-Am eu o casa in Austria, asa ca imi va fi usor deoarece este un cadou de la Shin de ziua mea.
-Nu stiu, o sa imi fie greu deoarece serviciul meu si al tau este singurul ce ne asigura traiul. Acolo poate avem casa insa bani de unde?
-Nu te ingrijora, acolo sta un var de al meu Adalbert. Lucreaza la repararea si decorarea masinilor pentru curse si motociclete. Eu ma descurc in domeniul asta iar sotia sa este model. Cred ca ti-ar sta bine pe coperta revistelor.
-Chiar crezi ca o sa ne ajute? Adica vreau sa spun venim asa fara anunt. Nu poti vorbi cu ei in vre-un fel?
-Ba da. O sa ii sun insa sa stii ca ea nu-I vampir deci nu ii pomeni de noi, ok?
-Nu prea stiu, sunt foarte nesigura.
Lacrimile mele au incetat sa mai cada insa capul meu este din nou plin de ganduri, nu imi place absolut deloc sa fiu asa. Nu pot gandi absolut nimic lucid. Si faza cu mutatul, chiar sunt in dubii cu aceste persoane. Sasuke nu intelege ca nu este usor sa faci acest lucru bazandu-te doar pe ceva ce stiai de mult. Cred ca nu voi putea gandi sa ii explic faptul ca este periculos. Il rog frumos sa mergem sa dormim, cel putin eu chiar vreau sa scap de acest creier obosit si de acesta stare de rau. Ma ridic incet de pe canapea, Sauke imitandu-mi gestul si mergem sus in pat. Ma intind in pat, Sasuke se baga sub patura langa mine. Statea sprijinit cu spatele de tablia patului meditand. Eu imi asez capul pe perna moale si pufoasa. Sper ca asa durerea bietului meu cap se va mai domoli. Adorm intr-un sfarsit insa visul este de departe cel mai urat din lume. Intrebarea ce ma bantuie cel mai mult este aceea :
“Oare chiar voi putea pleca si sa las totul in urma? ”


~~~Sper ca va placut!~~~

[Prevented :D]

Hello! Am adus next-ul si sper ca o sa va placa, va rog scuza-ti greselile de scriere si de exprimare.


Capitolul 9 – O veste deprimanta.


Somnul meu a fost distrus de un sunet deranjator pentru un asa auz fin precum al vampirilor. Sunetul parea sa vina din living. Ma ridic in sezut si vad ca sunt singura in camera. Ma ridic repede la auzul altei bufnituri si incep sa cercetez cu ochii livingul ce se pare ca era "reamenajat" de catre Sasuke.
Zic asta pentru ca darama tot ce ii iesea in cale necontand ca poate era ceva valoros. Parea foarte furios si pornit pe razboi. Nu l-a mai vazut asa nici atunci cand sa certat cu Gaara. Oare ce o fi patit? Il vad ca sa ranit intr-o sticla sparta si acum sta pe canapea analizandu-si rana adanca din care curgea sange patand covorul.
-Sasuke? Zic cu un tremurat in glas, acesta isi fixeaza privirea spre mine privindu-ma urat. Inima mi-a stat in loc cand nu l-am mai vazut pe canapea ci in spatele meu. Tremuram la propiu, imi era foarte frica de cum a ajuns. Ma uit peste umar incet la el si vad ca are ochii rosii. Simt doua maini ce se incolacesc in jurul bazinului meu apoi il simt pe spatele meu cu fata plangand. Lacrimile sale imi udau bluza, incerc sa ma intorc a il iau in brate. Ma rasucec in bratele sale, cand am ajun cu fata la el aceta isi ascunse capul peste umarul meu in par.
-Sasuke, nu mai plange….te rog. Spun incet si calm, il rog cu inima nu cu vorbele sa nu mai planga. Desii doresc foarte mult sa aflu de ce plange pentru un moment este mai important sa il fac sa se opreasca. Cred ca am stat asa cam douazeci de minute. Intr-un final se opreste din plans, suspinand.
-Sasuke, de ce plangi? Poti sa imi zici? Poate te pot ajuta in vreun-fel. Il indepartez putin de mine sI ii astept raspunsul care se pare ca intarzie sa fie pronuntat. Intr-un tarziu ii aud din nou glasul sau cel dulce. Plin de suspine si lacrimi uscate pe fata imi raspunde socandu-ma :
-M-a sunat sora mea, mi-a spus ca tata a batut-o pe mama ca a prins-o cu altul in pat de a omorat-o. Nu pot sa cred ce aud. Cum se poate asa ceva? Inteleg sa o bati caci nah, e de rau dar chiar sa o omori?
-Cand s-a intamplat asta? spun dupa ce il strang in brate.
-Acum doua zile. Nici macar nu am fost la inmormantare, nu inteleg de ce nu ma sunat? Oare nu a vrut sa-mi zica sau ceva a oprit-o?
Incerc in disperare sa il calmez, dar se pare ca tot ce faceam era doar sa vorbesc cu peretii.
-Sakura, dute si fa-ti bagajele ca maine plecam in Andaluzia. Nu mai pot astepta, nu-mi pasa de nici un servici sau de casa, vreau doar sa fiu langa sora mea in momentele astea.
Amutesc, nu imi pot crede auzului, cum sa plecam maine? Nu avem nimic anuntat, bagajele trebuiesc facute, si de unde bani de avion? Toate astea trebuiesc facute in cateva ore.
-Sasuke, esti sigur de decizia luata? Adica…
-Taci! Nu vrei sa stii ce inseamna sa suporti aas ceva, sa nu participi tu la inmormantarea propiei mame, ucise de catre tatal tau. Nu vei stii niciodata.
Tipa sI plangea la mine de parca eu eram cea de vina ca nu l-am anuntat. Nu vreau sa ma cert cu el la nervi asa ca il las sa tipe pana nu mai poate dupa care o da din nou in plans.
-Gata? Te-ai calmat? Iti e mai bine?
-Scuze, nu am vrut, nu prea stiu ce fac cand sunt asa. Oricum dute si fa-ti bagajele. Nu mai stau aici pana la sfaritul saptamanii desii e dabia vineri.
Se pare ca nu a renunta la idée asa ca il mai iau o data in brate si ma duc acasa pentru a-mi face bagajele. Ajung acasa, si cum intru in hol ochii imi sunt atintiti pe livingul meu ce arata ca dupa razboi. Ma duc la mine in camera si ma schimb de haine intr-un pantalon de trening albastru cu un fluture mare si roz pe piciorul stang langa glezna si un triocu alb cu tot felul de desene pe el. Imi prind parul meu lung si moale intr-un coc si ma apuc de curatenie. Incep sa strang, sa pun la loc sau sa sterg toata casa. Aspiratorul meu nu avea pic de odihna precum nici eu. Dupa ce termin cu livingul ma duc in bucatarie si imi iau un pahar de suc din frigider. Cand bulele de suc au atins interiorul gurii mele, un fior ciudat ma strabatut repede. Termin sucul de portocale si ma duc in camera mea. Si acolo trebuie sa fac curat deci il voi deranja pe saracul Regalo ce dormea bine-mersi pe perne.
-Pis-pis-pis, Regalo, haide mamica ridica-te. Patul meu nu se face singur puiule. Spun si il mangai putin. Ceasul mare ce statea frumos pe noptiera indica ora 18:32. Ma mir avand in vedere ca eu azi nici nu stiam in ce zi suntem daramite ceasul. Termin intr-un sfarsit si cu curatenia si ma duc la dus. Picaturile de apa cristaline se rostogoleau pe corpul meu obosit. Imi ud parul meu desfacut si il umplu de samponul cu miros de vanilie. Termin dusul si ma inbrac in alte haine lejere. Trebuie sa imi fac bagajul caci maine plec, off. Pentru prima data de cand ma stiu plec din casa asta. Ma duc la dulapul meu scotand de sub hainele aranjate pe umeras un troler verde cu maro foarte mare. Incep sa aranjez hainele in troler cand telefonul meu incepe sa sune. Melodia rasuna in toata camera. Ma duc si ma uit la apelant. Scrie din nou numar necunoscut. Raspund repede deoarece poate era din nou acea persoana.
-Da?
Vocea aceea de femeie ma alarma in privinta lui Sasuke, habar nu am cine este sau de unde ma stie desii se poate sa fie Daiana acum tot ce conta era Sasuke. Ma grabesc la casa lui cand vad in jurul casei……

~~Sper ca va placut!~~~