Cautand puritatea

[Ops!]

Stiu ca celelalte doua ficuri ale mele au fost esuate. Si dupa ce am modificat o idee extrem de mult ( ideea necizelata a fost postata pe M-A) , sper ca a iesit ceva.


[align=center]I Te urasc!

Era o dimineata de vara. Soarele stralucea, cerul era de o curatenie splendida, iar norii se pare, fugisera departe. Parea vremea perfecta pentru a lenevi, pentru a visa la inghetata si la plaja fierbinte, doar ca elevii de la institutul Learn Hard aveau de dat un examen, care le "taia" pofta de a trai frumusetea verii. Dupa ce cu o zi in urma erau torturati la examenul la lingvistica, astazi urma chinul la matematica. Cineva se hotari sa uite de intunecatele zile de scoala si sa isi imagineze lunile de soare ce aveau sa vina. Din pacate, sora elevei (caci eleva era) nu era de acord nicidecum.
- Sayoko! Trezeste-te! Daca nu o faci, te mananca prof'ul Suceala...
Numai ce auzi porecla profesorului de matematica, cel mai sangeros ucigas din toate timpurile, fata si deschise ochii.
- Dar tu de ce ai ochii atat de vineti? Te-a batut cumva?
- Spre deosebire de cineva, eu am invatat toata noaptea, deoarece nu vreau sa ajung "victima".
Acel "cineva" era, desigur, Sayoko. Oaia neagra a familiei, "Prostuta", " Lenea-ntruchipata" si alte porecle rautacioase ii aminteau lui Sayoko faptul ca este mult, mult inferioara surorii sale.
- Sunt mai mica, am dreptul sa dorm mai mult.
- Si tu crezi ca trei minute sunt suficiente? Hai, imbracarea! Parintii sunt plecati in interes de serviciu, deci numai eu pot raspunde de tine!
"Prostuta" pleca mormaind. Isi aranja parul scurt si ciufulit, isi puse uniforma, se spala pe dinti si isi lua ghiozdanul.
- Domnisoara, de ce fusta e sifonata si cravata nu face parte din tinuta ta?
- Tu esti mama, deci sigur tu stii.
"Mamicuta" nu scoase niciun sunet. N-o fi avand sora ei note sclipitoare, dar o vorba stia s-o intoarca.
Cele doua o pornira la drum, Kaori, sora lui Sayoko, tacand chitic si ascultand trancanelile "prostutei" de langa ea, si dorindu-si ca eleva pe care nici n-o putea numi sora sa taca asemeni "domniei sale". Se hotari sa faca un gest extrem (pe care n-ar fi avut voie sa il savarseasca in "scoala respectabila") si ii puse piedica trancanitoarei. Aceasta cazu, dar trase pe cineva dupa ea. Din pacate, era Teki, cel mai popular baiat din scoala. Apucandu-se de pletele lui (caci el era in fata lor) il facu sa cada pe spate. La propriu.
" Vai s-amar! De ce tocmai el statea in fata mea? Acum chiar ca nu mai am nicio sansa cu el", isi zise Sayoko, ea facand parte din clubul "Tekistilor".
Tanarul "hot de inimi" se ridica. Arunca asupra "lenei-ntruchipate" o privire plina de furie, apoi se rasuci pe calcaie si isi continua drumul.
- Pacat ca prostutele n-au parte de cineva ca el! rase Kaori, maniind-o la culme pe baietoasa ce ii statea alaturi.
- Pamantul catre Domnisoara-Perfectiune! Suntem in intarziere! exclama "impiedicata".
Amintindu-si de test, "sora cea mare si grozava" o lua la fuga. Daca ajugnea dupa domnul profesor, lua nota trei din start. Sayoko alerga si ea, desi era obisnuita cu notele de trei.
Dupa un drum inimaginabil, dupa etaje ingrozitoare, reusira sa intre in clasa. Din fericire, "Sucitul" nu se afla acolo. Usa se deschise incet, parca ingrozitor de incet. Teki, mai mult mort decat viu, se afla in spatele acesteia. Dar cu o ultima sfortare reusi sa ajunga pana la banca sa. Se si intelegea de ce a facut eforturi atat de mari. Profesorul era gata, cu toporul, pardon, pixul sa insangereze lucrarile nevinovate.
- Salutare, piticanii ce sunteti! Bucurosi de oaspeti? zise "criminalul in serie", scotand douazeci si noua de foi. Sper sa luati note mari, in special tu... fata draguta din spate, Sayoko, da! Sigur esti inteligenta, doar ca trebuie sa... adica... tu... invatat... ajutor! zise profesorul, prabusindu-se.
- Repede! Sunati la Salvare! Omul asta e in pericol, ce mai asteptati? intreba " domnisorica super-inteligenta".
- Esti nebuna? Vrei lucrare? Nu imi vine sa cred ca am asa o sora... mormai Sayoko.
" Nici mie nu imi vine sa cred ca am primit un asemenea specimen in grija..." se gandi Kaori.
Profesorul fu pus pe targa (deoarece Salvarea sosise la un apel disperat al lui Kaori), deoarece se pare ca facuse un atac de cord. Pana si "eleva deloc-model" se emotiona si trei lacrimi mai-mai sa-i cada pe obraz. Isi aminti de cate ori nu fusese trasa de par, palmuita, lovita cu batul, insultata de profesor, dar isi aduse aminte de ultimele sale cuvinte inainte de a fi atacat de inima sa. Simtea compasiune, dar isi spunea in continuare ca este doar emotia victoriei.
Nu mai rezista, izbucni atunci cand sentimentele de ura si mila se intalnira:
- Te urasc! Mos nebun! Tu m-ai torturat tot acest an, niciodata n-ai vrut sa-mi explici nimic, doar pentru ca aveam cateva note mici. Unde este democratia, mosule? Ai uitat-o, nu-i asa? Sper sa...
Nu mai avu timp sa isi termine cuvintele, caci plansul o facu sa taca.
" De ce dau apa la soareci? Nu se merita, nicidecum! M-a chinuit deoarece sunt inferioara in ochii lui, in ochii tuturor..."
Teki o privea uimit. Niciodata nu o vazu plangand. I se parea ca aceea nu era Sayoko. Pana la urma ajunse la concluzia ca este ciudata. Targa pe care era asezat profesorul disparu in masina "salvatoare de vieti". Eleva "care da apa la soareci" se aseza in genunchi. Nimeni nu indrazni sa se apropie de ea.

[A'Svear]

HeLLo HeLLo
Am vazut shi eu fic`ul tau...shi ei bine chiar m`a atras titlul :3
Akm comentarii...let`s see:
Descrierea este...desi ar mai putea fi lucrat ceva pe acolo. Sunt descrise locuri shi etc dar ai putea sa mai revizuiesti descrierea de sentimente :D
Actiunea nu e grabita..este povestita chiar foarte detaliat
Naratiunea e buna
Dialogul..ei bine e dragutz...o replica parca mi`a parut cam seaca dar in rest e reusit :)
Ai pus cam multe porecle pe acolo si asta face textul putin mai greu de inteles dar oricum ca alcatuire e bine realizat
Greseli de tastare...ei bine eu nu ma prea uit dupa ele :-"
Ideea...pana acum imi place e originala :D
Abia astept next...spor la scris
Bye and kissu :*

[Ops!]

[/align]Sper ca va place SF-ul.


Vrajitoarea

Dupa ce ambulanta se pierdu in zare, Sayoko se ridica. In privire i se zareau doua sclipiri rautacioase, parca nici nu izbucnise in lacrimi in urma cu cateva clipe. Midori, cea mai simpatica si populara fata de scoala, avu curajul sa ii vorbeasca, in timp ce restul elevilor erau ingroziti.
- Sayo, observ ca nu esti binedispusa. N-am avut pana acum ocazia, dar ai dori sa vii la petrecerea mea, astazi, la ora sapte?
Era singura persoana ce ii spunea "prostutei" "Sayo". Era, probabil, singura ei amica. Accepta invitatia, desi Midori la inceput nu o crezu pe cuvant, tonul "celei care da apa la soareci" fiind foarte sec.
Liceenii se retrasesera in clasa, continuand sa vorbeasca de ceea ce s-a intamplat. Discutia lor a fost intrerupta cand profesoara de lingvistica aparu in fata usii. Nimeni nu o observa, nici cand statea in fata catedrei, cu fisele de examen in maini. Nu o deranja indiferenta copiilor. Tot ce isi dorea era sa isi castige painea. Cu un glas rasunator, anunta "vorbitorii" ce note au luat. Geniul clasei, Kaori, lua nota maxima, un zece. Sayoko, nefiind nici pe departe asemeni surorii sale, lua nota sase.
" Cel putin, e de trecere..." isi zise fata.
Dupa ce cosmarul notelor trecu, prof'a Invizibila" parasi clasa, mergand la cancelarie. Statu acolo pana ce ora lua sfarsit, iar clopotelul vesel anunta libertatea elevilor, chiar daca numai pentru cincisprezece minute.
Restul orelor de curs trecura foarte greu, toti fiind cu gandul la petrecerea ce Midori o organiza. Ea era emotionata, deoarece avea un anunt important pentru invitati, ei fiind intr-un numar foarte mare.
Cine era atent la cele patru camere ale inimii? La biografia lui Rubens? Raspunsul era simplu. Nimeni, cu exceptia lui Kaori.
In sfarsit, la ora doua liceenii se bucurau de dulcea libertate, de viata, si in curand, de aniversarea celei mai dragute fete din institut.
Drumul "surorilor teroare" "prostuta" si "geniul" fu presarat cu certuri, in special despre lipsa de feminnitate a lui Sayoko. Ii spuse "strainei" de langa ea, cum ii placea sa o numeasca adeseori, ca acesta era felul ei de a fi si ca nimeni si nimic nu o va putea schimba. Cand blocul li se arata celor doua, mai-mai sa nu-si creada ochilor. Se certasera mult prea putin. Era penultima saptamana de scoala, o vineri, astfel incat cele doua certarete amanara efectuarea temelor.
Desi foarte diferite, in ceea ce privea petrecerile, tinerele aveau un scop comun: acela de a arata cat mai bine, de a intoarce cat mai multe priviri. Pentru a-si atinge acest tel, stateau cu orele in fata oglinzii, pana ce in ea se reflecta "perfectiunea".
Un lucru o deruta pe "baietoasa". Sora ei care adora machiajul sofisticat, cat mai elegant, nici macar nu se ruja, fiind preocupata de alegerea tinutei. Mai era ceva ce o puse pe ganduri. Niciodata, dar niciodata, "geniala" Kaori nu incuia usa atunci cand se schimba. Ii placea sa isi mustruluiasca dusmanca in legatura cu respectarea intimitatii unui om, si, uneori, sa ii mai dea si cate o castana.
Totusi, fata nu comenta nimic. Ii pierise cheful de cearta. Fu nevoita sa astepte pana sora ei mai mare isi termina "treaba". Din pacate, dura cam mult, astfel incat Sayoko fu nevoita sa se imbrace si machieze in graba. Parul sau saten ii era pieptanat neglijent, fusta ii statea stramba, dar nu avu suficient timp pentru o tinuta mai reusita.
Casa lui Midori era departe, surorile fiind nevoite sa ia autobuzul. Copacii, oamenii, treceau cu o viteza ametitoare prin fata ochilor celor doua. Satena avu impresia ca vede doi ochi albastri, plini de ura.
" Sigur visam cu ochii deschisi!" gandi, parca amuzata.
"Gemenele Urashima" stiau ca Midori avea o stare financiara buna. Dar vila aceea superba era mult prea mult. "Prostuta" observa ceva bizar: toti petrecaretii purtau costume de baie. Abia atunci isi aminti ca petrecerea era una la piscina. La fel de repede afla si motivul pentru care Kaori nu se machiase si incuie usa. Atipic ei, blonda isi dadu jos hainele, ramanand intr-o tinuta de plaja foarte moderna si stralucitoare.
- Prieteni, nu va ingrijorati! Si eu o sa inot! spuse satena.
- Da, Sayo, ai voie sa inoti si intr-o... tinuta rock... zise sarbatorita, care abia isi gasi cuvintele. Dar, continua, vocea ei capatand un ton entuziasmat, am ceva important de spus. Eu si Teki formam oficial un cuplu!
Desi invitatilor li se paru ceva stupid, nu comentara. Stiau ca ea pune accent pe lucrurile de mica importanta. Sayoko, in schimb, era zdrobita. Cum a putut sa faca asta? Nu dorea sa spuna nimic care sa o faca penibila. Astfel se hotari sa taca si sa se bucure atat cat putea in acel context. Dar altceva o deranja.
O fata inalta, subtire, care avea capul acoperit, numai ochii albastri asemeni gheturilor fiindu-i la vedere. Aparu de nicaieri, si mergea cu un pas lent. Numai Midori, Teki si Kaori mai stateau afara, ceilalti dand iama intr-o clipa in casa sarbatoritei. Si ei o observasera, dar inainte de a rosti vreun cuvant...
O palma. Acea necunoscuta o palmui pe Sayoko. Ametita, stand pe marginea bazinului, satena cazu. Cea care a lovit-o pe "prostuta" a disparut, de asemenea, in apa de safir. Un fior rece trecu prin corpul lui Midori. Bruneta sari atunci si ea in apa. Dsiperarea o cuprindea. "Sayo", cu ochii inchisi, parea ca a incetat "lupta". Strania straina paru ca doreste sa spuna ceva. Apoi, bazinul se umplu de lumina. Ochii "celei mai simpatice fete" se inchisera. Era ceva ciudat, infricosator... Acea stralucire inceta. Satena si acea persoana necunoscuta parca se evaporara.
Midori inota ingrozita. Ajunse la suprafata apei. Tei observa ca ceva era in neregula cu ea. Presimti, de asemenea, ca s-a intamplat ceva,avand in vedere ca Sayoko nu se mai intorcea.
-Vrajitoare... lumina ... Sayo... numai atat mai putut sa ingaime bruneta in timp ce iesea din acea apa a groazei. Se prabusi. Tanarul ii spuse lui Kaori:
- Te rog sa ai grija de ea. Esti o mestera a cuvintelor. Am incredere in tine, Kaori!
Se rusina, deoarece, chiar daca nu avea o pasiune pentru el, era "un baiat simpatic si inteligent".
Baiatul ii goni cu greu pe petrecareti. In acelasi timp, vazu o carte pe care era desenata o luna plina.
" <<Cartea vrajitoarelor>>... Mi' e foarte pasionata de ele, oare aici sa fie raspunsul? Si totusi, Teki, aberezi, ce raspuns?"isi zise adolescentul.
Se intoarse acolo unde le lasa pe fete. Iubita sa era mai calma, sora lui Sayoko dovedindu-se o adevarata "mestera a cuvintelor". Cu un glas glacial, bruneta ii ceru baiatului acea carte. Cu voce tare, citi:
[i]Lucruri de baza in vrajitorie

Vrajitoarele sunt fiinte speciale care se pot teleporta, pot lupta, apara si chiar vindeca. O vrajitoare este cunoscuta dupa sangele de culoare neagra. O vrajitoare trebuie sa cunoasca Cele Patru Dimensiuni Principale. Acestea sunt:
Dimensiunea Vida- un loc al demonilor, foarte slab populat, datorita resurselor putine;
Dimensiunea...
Midori tacu. In interiorul sau se petrecea ceva ciudat. Sufletul ei cadea intr-un abis, iar sus se afla o fata cu parul ca aurul si ochii asemeni ghetii. Aceasta avea un zambet sarcastic, apoi intunericul o invalui...
Kaori si Teki ramasesera uluiti. Ochii brunetei nu mai erau asemeni noptii, devenind albastri, asemeni celor ai strainei , ai fetei care zambea...
- Nu o sa o mai vedeti pe draga voastra Sayo niciodata! Prin aceasta vrajitoare slaba, va anunt ca am dus-o in dimensiunea Vida! Imi pare rau, scumpilor, grai Midori, care nu mai era Midori.
Dupa acel mesaj ingrozitor, ochii fetei redevenira negri, iar sufletul ei isi reintra in drepturi. Se pare ca ea, asemeni acelei necunoscute, era o vrajitoare.









Acesta este capitolul doi. Nu stiu cat de mult v-a placut, daca am evoluat sau involuat in arta scrisului.:-? Va rog, spuneti ce nu este in regula.


[/align]

Semneaza Irina