19-12-2011, 10:21 PM
Multumim! *puppy eyes*
Capitolul 24
M-am trezit cu greu si am inceput sa-mi frec ochii umflati de somn cu podul palmei, realizand la un moment dat ca nu ma mai alfam in camera cu Kiro al meu, sau, mai precis, el nu se mai afla in camera. Mirosul din jurul meu era incantator, iar trupul gol imi era acoperit acum de petale de trandafiri incredibil de parfumati. M-am ridicat usor, tragandu-mi si cearsaful pe mine, chiar daca nu ma vedea nimeni acum, si m-am indreptat catre noptiera, unde se afla un bobocel frumos de trandafir, iar sub acesta un bilet cu scrisul iubitului meu.
'' Dulceata mea,
Sunt la vanatoare. Ma intorc in curand.
Te iubesc!
Kiro ''
Am dus biletelul la piept si l-am lipit de inima mea, dupa care l-am sarutat si m-am indreptat catre baie, luand si bobocelul cu mine si lasandu-l pe marginea chiuvetei cat timp eu faceam dusul bine-meritat de dimineata. Mi-am trecut mainile peste trup de mai multe ori, apoi am auzit usa si, dupa ce m-am limpezit rapid, mi-am luat un prosop pe care l-am infasurat in jurul taliei si mi-am pus trandafirasul in par, asa cum o facuse Kiro in urma cu o seara, dupa acea partida desfasurata inre noi. Ma gandeam ca e el, ca altcineva nu poate fi, insa cand am ajuns acolo am concluzionat ca era insasi mama, care ma privea cu ochii rai acum.
- Strif`, tu esti nebun?! Voi doi, ca barbati, v-o trageti?! intreba renuntand la limbajul de doamna si folosindu-l pe cel clasic, de cartier. Ma uimea asta, si totusi nu imi pasa. Nu-mi venea insa sa cred ca ea imi striga mie asta, din moment ce ieri zisese ca nu e nimic in neregula cu faptul ca am un iubit si nu o iubita, cum ar fi fost normal, din punctul ei de vedere, sau mai stiu eu ce porcarie mai avea ea in cap.
- Da, sunt nebun. Sunt indragostit de Kiro, mi-am tras-o cu el si o fac in continuare, spun aparent nepasator, insa in sinea mea stiam ca am prins curaj si practic nu sunt eu cel care vorbeste in acel moment, ci e doar furia din mine. Acum, ca o vedeam pe femeie furioasa, ma gandeam cu mult mai multa seriozitate la ceea ce imi zisese Kiro, si anume ca ar putea fi varcolac.
Si totusi... Mama?! Mama mea sa fie varcolac? Greu de crezut. Asta ar fi insemnat sa fi fost si eu varcolac sau mai stiu eu ce porcarie, insa mai era si o a doua varianta, ca mama sa se fi transformat dupa nasterea mea, ceea ce credeam, era mai plauzibil. Eram de-a dreptul uimit de creatura cu care ma confruntam, si totusi o infruntam cu demnitate.
- Strify, nu-ti permit tie, ca fiind copilul meu, sa il mai vezi pe acest barbat vreodata in viata ta! E foarte periculos si nu stii nimic despre el, are o altfel de viata, mult diferita decat a ta si...
- Nu te intereseaza pe tine care e viata lui Kiro! Stiu prea bine, stiu mai multe decat stii tu despre el si nu imi pasa de ceea ce vrei tu! Sunt major si fac ce vreau, am fost al sau in urma cu doua zile, deci eram major si atunci, asa ca nu ai ce sa imi spui, femeie! i-am strigat nervos, iar mama incepu sa maraie, lasandu-ma cu gura cascata.
'' Maraie? '', m-am intrebat in gandul meu si m-am uitat lung la ea, insa in acel moment mi-as fi dorit sa nu fi vazut ceea ce se desfasura in ft aochilor mei: mamei mele incepuse sa i se lateasca si sa i se alungeasca fata, devenind precum cea de primata, si inca una foarte urata, dupa care prinse o culoare cenusie si incepusera a i se contracta, devenind mai lata in trup, in brate, picioare, devenind, cum ar fi mai corect, cu trup barbatesc si foarte-foarte paros acum. Ochii ii erau galbeni si urati, iar coltii galbeni erau plini de bale.
M-am dat un pas in spate, realizand ca iubitul meu avusese dreptate, insa putea fi prea tarziu sa ii spun acest lucru, dat fiind faptul ca ea era deja varcolac, si inca unul foarte, foarte nervos. Se apropia incet de mine si isi intinse ghearele, incordandu-si-le. Ghearele si le arata spre mine, iar eu tremuram din cap pana in picioare. Scoase un sunet groaznic, dupa care ma lovi cu laba peste fata, apoi isi infpise ghearele uriase in abdomenul meu. Nu-mi venea sa cred ca insasi mama mea imi facea acest lucru...
Simteam cum imi cotrobaie prin maruntaie, cum rupe organe din mine, sau cel putin asa mi se parea. Lacrimile incepusera sa-mi curga pe chipul inrosit si nu stiam ce sa mai fac sa scap de acea durere ingrozitoare ce imi pusese stapanire pe trupul slab. Sangele se grabea sa ajunga acolo, parasindu-ma, scurgandu-se printre ghearele ei incovoiate si ascutite pe podeaua rece, in timp ce eu m-am lasat in jos, tipand de durere, sperand ca se va indura de mine si ma va lasa in pace.
Dar viata parca mi se scurgea printre degete acum...
- Strif`! i-am auzit vocea dulce a lui Kiro, dupa care varcolacul a fost indepartat de mine cu repeziciune si apoi s-a dus o lupta, insa privirea imi era incetosata, nu vedeam ce se petrece, mi-era groaznic de rau, voiam sa fiu langa iubitul meu, sa ma tina in brate...
Imi inchisesem ochii si nu pentru ca as fi vrut asta, ci pentru ca nu mi-i mai puteam tine deschisi. I-am simtit bratele usor reci ale lui Kiro cum ma prinsera, dupa care am fost dus intr-o alta camera. Ranile ma dureau in ultimul hal si eram speriat, indurerat.
Am fost pus in cada, din cate mai puteam realiza acum. Continuam sa plang, insa doar lacrimile se mai faceau simtite pe chipul patat de sange, voce nu mai aveam sa spun nimic. Simteam ca ma pierd si sunt mai ametit cu cat mai mult sange se scurgea din mine.
Am simtit trupul lui Kiro cum veni langa mine, dupa care buzele sale le sarutara pe ale mele, iar eu, cu glas slab, am reusit sa articulez:
- Nu... Vr...Eau... Sa mor. Faceam efort pentru fiecare cuvant spus, dar Kiro isi lipi buzele de ale mele, apoi si le duse pe gatul meu si ma musca, infigandu-si coltii in mine.
- Nu te las sa mori, dragostea mea! a fost tot ceea ce am mai auzit, dupa care o durere groaznica isi facu prezenta, iar eu am inceput sa tip din cauza acesteia, neputandu-mi infrange dorinta de a o face. Nu mai conta acum. Blondul imi puse mana la gura, oprindu-ma, insa continuam sa ma zbat in bratele sale si sa plang.
Mi-am simtit gura inundata cu un lichid cu gust metalic si voiam sa-l scuip, insa limba lui Kiro imi intredeschise buzele ce se tineau strans acum si impinse cu putere in gura mea, facandu-ma sa inghit tot continutul cavitatii mele bucale. Mi-am deschis ochii si i-am vazut incheietura muscata si sangele cum se scurgea de acolo pe fata mea, iar eu il beam fara sa-mi pese... I-am tras mana si am continuat sa beau in timp ce lacrimi amare imi curgeau pe chip din cauza durerii. Kiro isi retrase mana la un moment dat, iar eu am am inceput sa tip de durere. Ma simteam gol acum, sangele meu fiind inlocuit cu focul sangelui lui Kiro. Urlam de durere si strangeam cu putere in maini tot ceea ce reuseam, ma zbateam, imi strecuram mana in rana de la abdomen si alte lucruri pe care nu le-as fi facut in mod normal, apoi mi-am inchis ochii obosit, nemaistiind nimic de mine....
Era doar negura. Nimic in jur. Niciun sunet, niciun obiect in fata mea, nimic in jur, niciun miros, doar pustiu. Negru si pustiu. Il simteam insa pe Kiro aproape de mine si stiam ca ma sustine in tot ceea ce fac. Stiam ca nu ma va lasa sa plec de langa el, stiam, stiam...
'' Kiro... '', mi-am spus in mine, apoi m-am pierdut pana si pe mine pe undeva... '' Te iubesc! '', mi-am auzit vocea din nou, dupa care intuneric si liniste...
Capitolul 24
M-am trezit cu greu si am inceput sa-mi frec ochii umflati de somn cu podul palmei, realizand la un moment dat ca nu ma mai alfam in camera cu Kiro al meu, sau, mai precis, el nu se mai afla in camera. Mirosul din jurul meu era incantator, iar trupul gol imi era acoperit acum de petale de trandafiri incredibil de parfumati. M-am ridicat usor, tragandu-mi si cearsaful pe mine, chiar daca nu ma vedea nimeni acum, si m-am indreptat catre noptiera, unde se afla un bobocel frumos de trandafir, iar sub acesta un bilet cu scrisul iubitului meu.
'' Dulceata mea,
Sunt la vanatoare. Ma intorc in curand.
Te iubesc!
Kiro ''
Am dus biletelul la piept si l-am lipit de inima mea, dupa care l-am sarutat si m-am indreptat catre baie, luand si bobocelul cu mine si lasandu-l pe marginea chiuvetei cat timp eu faceam dusul bine-meritat de dimineata. Mi-am trecut mainile peste trup de mai multe ori, apoi am auzit usa si, dupa ce m-am limpezit rapid, mi-am luat un prosop pe care l-am infasurat in jurul taliei si mi-am pus trandafirasul in par, asa cum o facuse Kiro in urma cu o seara, dupa acea partida desfasurata inre noi. Ma gandeam ca e el, ca altcineva nu poate fi, insa cand am ajuns acolo am concluzionat ca era insasi mama, care ma privea cu ochii rai acum.
- Strif`, tu esti nebun?! Voi doi, ca barbati, v-o trageti?! intreba renuntand la limbajul de doamna si folosindu-l pe cel clasic, de cartier. Ma uimea asta, si totusi nu imi pasa. Nu-mi venea insa sa cred ca ea imi striga mie asta, din moment ce ieri zisese ca nu e nimic in neregula cu faptul ca am un iubit si nu o iubita, cum ar fi fost normal, din punctul ei de vedere, sau mai stiu eu ce porcarie mai avea ea in cap.
- Da, sunt nebun. Sunt indragostit de Kiro, mi-am tras-o cu el si o fac in continuare, spun aparent nepasator, insa in sinea mea stiam ca am prins curaj si practic nu sunt eu cel care vorbeste in acel moment, ci e doar furia din mine. Acum, ca o vedeam pe femeie furioasa, ma gandeam cu mult mai multa seriozitate la ceea ce imi zisese Kiro, si anume ca ar putea fi varcolac.
Si totusi... Mama?! Mama mea sa fie varcolac? Greu de crezut. Asta ar fi insemnat sa fi fost si eu varcolac sau mai stiu eu ce porcarie, insa mai era si o a doua varianta, ca mama sa se fi transformat dupa nasterea mea, ceea ce credeam, era mai plauzibil. Eram de-a dreptul uimit de creatura cu care ma confruntam, si totusi o infruntam cu demnitate.
- Strify, nu-ti permit tie, ca fiind copilul meu, sa il mai vezi pe acest barbat vreodata in viata ta! E foarte periculos si nu stii nimic despre el, are o altfel de viata, mult diferita decat a ta si...
- Nu te intereseaza pe tine care e viata lui Kiro! Stiu prea bine, stiu mai multe decat stii tu despre el si nu imi pasa de ceea ce vrei tu! Sunt major si fac ce vreau, am fost al sau in urma cu doua zile, deci eram major si atunci, asa ca nu ai ce sa imi spui, femeie! i-am strigat nervos, iar mama incepu sa maraie, lasandu-ma cu gura cascata.
'' Maraie? '', m-am intrebat in gandul meu si m-am uitat lung la ea, insa in acel moment mi-as fi dorit sa nu fi vazut ceea ce se desfasura in ft aochilor mei: mamei mele incepuse sa i se lateasca si sa i se alungeasca fata, devenind precum cea de primata, si inca una foarte urata, dupa care prinse o culoare cenusie si incepusera a i se contracta, devenind mai lata in trup, in brate, picioare, devenind, cum ar fi mai corect, cu trup barbatesc si foarte-foarte paros acum. Ochii ii erau galbeni si urati, iar coltii galbeni erau plini de bale.
M-am dat un pas in spate, realizand ca iubitul meu avusese dreptate, insa putea fi prea tarziu sa ii spun acest lucru, dat fiind faptul ca ea era deja varcolac, si inca unul foarte, foarte nervos. Se apropia incet de mine si isi intinse ghearele, incordandu-si-le. Ghearele si le arata spre mine, iar eu tremuram din cap pana in picioare. Scoase un sunet groaznic, dupa care ma lovi cu laba peste fata, apoi isi infpise ghearele uriase in abdomenul meu. Nu-mi venea sa cred ca insasi mama mea imi facea acest lucru...
Simteam cum imi cotrobaie prin maruntaie, cum rupe organe din mine, sau cel putin asa mi se parea. Lacrimile incepusera sa-mi curga pe chipul inrosit si nu stiam ce sa mai fac sa scap de acea durere ingrozitoare ce imi pusese stapanire pe trupul slab. Sangele se grabea sa ajunga acolo, parasindu-ma, scurgandu-se printre ghearele ei incovoiate si ascutite pe podeaua rece, in timp ce eu m-am lasat in jos, tipand de durere, sperand ca se va indura de mine si ma va lasa in pace.
Dar viata parca mi se scurgea printre degete acum...
- Strif`! i-am auzit vocea dulce a lui Kiro, dupa care varcolacul a fost indepartat de mine cu repeziciune si apoi s-a dus o lupta, insa privirea imi era incetosata, nu vedeam ce se petrece, mi-era groaznic de rau, voiam sa fiu langa iubitul meu, sa ma tina in brate...
Imi inchisesem ochii si nu pentru ca as fi vrut asta, ci pentru ca nu mi-i mai puteam tine deschisi. I-am simtit bratele usor reci ale lui Kiro cum ma prinsera, dupa care am fost dus intr-o alta camera. Ranile ma dureau in ultimul hal si eram speriat, indurerat.
Am fost pus in cada, din cate mai puteam realiza acum. Continuam sa plang, insa doar lacrimile se mai faceau simtite pe chipul patat de sange, voce nu mai aveam sa spun nimic. Simteam ca ma pierd si sunt mai ametit cu cat mai mult sange se scurgea din mine.
Am simtit trupul lui Kiro cum veni langa mine, dupa care buzele sale le sarutara pe ale mele, iar eu, cu glas slab, am reusit sa articulez:
- Nu... Vr...Eau... Sa mor. Faceam efort pentru fiecare cuvant spus, dar Kiro isi lipi buzele de ale mele, apoi si le duse pe gatul meu si ma musca, infigandu-si coltii in mine.
- Nu te las sa mori, dragostea mea! a fost tot ceea ce am mai auzit, dupa care o durere groaznica isi facu prezenta, iar eu am inceput sa tip din cauza acesteia, neputandu-mi infrange dorinta de a o face. Nu mai conta acum. Blondul imi puse mana la gura, oprindu-ma, insa continuam sa ma zbat in bratele sale si sa plang.
Mi-am simtit gura inundata cu un lichid cu gust metalic si voiam sa-l scuip, insa limba lui Kiro imi intredeschise buzele ce se tineau strans acum si impinse cu putere in gura mea, facandu-ma sa inghit tot continutul cavitatii mele bucale. Mi-am deschis ochii si i-am vazut incheietura muscata si sangele cum se scurgea de acolo pe fata mea, iar eu il beam fara sa-mi pese... I-am tras mana si am continuat sa beau in timp ce lacrimi amare imi curgeau pe chip din cauza durerii. Kiro isi retrase mana la un moment dat, iar eu am am inceput sa tip de durere. Ma simteam gol acum, sangele meu fiind inlocuit cu focul sangelui lui Kiro. Urlam de durere si strangeam cu putere in maini tot ceea ce reuseam, ma zbateam, imi strecuram mana in rana de la abdomen si alte lucruri pe care nu le-as fi facut in mod normal, apoi mi-am inchis ochii obosit, nemaistiind nimic de mine....
Era doar negura. Nimic in jur. Niciun sunet, niciun obiect in fata mea, nimic in jur, niciun miros, doar pustiu. Negru si pustiu. Il simteam insa pe Kiro aproape de mine si stiam ca ma sustine in tot ceea ce fac. Stiam ca nu ma va lasa sa plec de langa el, stiam, stiam...
'' Kiro... '', mi-am spus in mine, apoi m-am pierdut pana si pe mine pe undeva... '' Te iubesc! '', mi-am auzit vocea din nou, dupa care intuneric si liniste...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour