01-06-2011, 10:43 PM
Iti multumim, iubita, pentru comentariu :X
Capitolul 16
M-am asezat inapoi pe scaun cu un zambet multumit pe chip. Ma simteam umflat acolo, in pantaloni, si aveam chef de sex. Eram plictisit si nu realizam ce s-a intamplat de fapt, purtandu-ma ca un idiot de prima clasa acum. Nu am stat prea mult pe ganduri, ca s-a intors Katty cu zambetul pe buze.
Ne-am intors in clasa lor, observand ca blondul deja plecase. Imi paruse oarecum rau cand Kiro maraise la mine, insa acum parca era mai importanta vara-sa si nu stiam de ce, fiindca nu ma atragea in mod deosebit, pentru mine era o simpla fata.
- Ce-ar fi sa mergem pe la mine? ma intreba tanara si am zambit, acceptand imediat.
N-aveam idee ce e in capul meu, insa nu ma temeam sa merg cu ea, desi nici nu ma simteam cum ma simteam cu Kiro, cu el era totul altfel. Fata ma lua de mana si, dupa ce ne luaram amandoi ghiozdanele, am plecat spre casa acesteia cu un ranjet multumit pe fata, desi parca in sinea mea ceva ma durea si ma simteam ciudat.
- Bun venit, rosti fata deschizandu-mi usa si facandu-mi loc sa intru, apoi intra si ea si inchise usa in urma ei. Ma conduse in camera sa si am intrat acolo zambind. Cum m-am intors cu fata am vazut-o zambind multumita, dupa care ma impinse cu putere in pat si se puse deasupra mea, lasandu-ma cu gura cascata de-a binelea. Mi-a prins buzele intr-un sarut usor, apoi i-am simtit limba cum imi patrunde in gura, intalnind-o pe a mea la jumatatea drumului si incepand sa se joace impreuna, dansand usor.
I-am incolacit talia cu mainile si am strans-o in bratele mele, dupa care mi-am pus mana pe fundul ei, strangand usor. Nu schita niciun gest, parand ca n-o deranjeaza, sa ca am continuat sa o pipai, in timp ce ea isi cobori buzele pe gatul meu, incepand sa sarute. Insista si ea, ca si Kiro, asupra arterei mele, insa acum parca imi luasera hormonii mintile si nu mai puteam face nimic, nu ma mai gandeam la nimic altceva decat la sex.
- Ce e aici? intreba Katty si imi trase plasturele pus de Kiro peste acele doua orificii create de coltii sai. Isi trecu limba peste rana, facandu-ma sa gem usor, insa a vorbit nervoasa: Astea sunt facute de Kiro! Am dat afirmativ din cap in acel moment si am incercat sa o iau din nou in brate, insa spuse scurt si neinduplecat: Afara!
M-am uitat ciudat la ea si abia cand a rostit cuvantul a doua oara am realizat ca nu glumeste. Am iesit afara din camera ei, dand cu usa. Nici nu mi-am mai acoperit ranile, putin imi mai pasa acum ca avea sa se intample ceva rau. Ma plimbat incet pe strazi, plin de draci. Gandurile imi zburau la Katty acum, insa eram nervos pe ea ca ma daduse afara din cauza unor muscaturi nenorocite si banale.
Abia acum realizam si eu cat de prost fusesem ca ii dadusem cu piciorul lui Kiro in favoarea verisoarei sale. Revedeam in minte cum sarise pe mine si eu, ca prostul, ma alaturasem sarutului fara sa imi pese ca va iesi Kiro si ne va prinde. Mi-am simtit ochii umezi si apoi lacrimile cum mi se preling pe chipul meu intristat. Nici macar faptul ca fusesem dat afara nu ma mai afecta in masura in care ma afecta faptul ca ii ranisem sentimentele lui Kiro si dupa ceea ce se intampla intre noi in dusuri.
Am ajuns intr-un sfarsit la conacul unde ma dusese Kiro cu putin timp in urma, atunci cand saliva sa ma excitase la culme. Am intrat fara sa bat la usa si am vazut lumina aprinsa in apropiere, asa ca m-am indreptat intr-acolo. Nu-mi pregatisem cuvintele, nu stiam ce voi spune cand voi da ochii cu blondul pe care il jignisem in ultimul hal.
- Kiro... am rostit trist si mi-am simtit iarasi ochii inundati de lacrimi cand l-am gasit pe blond stand trantit in pat. Parea trist si el si se uita in gol, iar in jurul sau nu era altceva decat o liniste funebra. Nu indrazneam nici sa ma apropii, nici sa fac nimic.
- Strif`, spuse cu o voce scazuta si trista Kiro, usor uimit ca ma aflu acolo. Isi lua privirea de la mine in scurt timp si si-o reindrepta catre acelasi punct de putin mai inainte.
- Iarta-ma, am rostit cu voce joasa. Iarta-ma... Nu stiu ce a fost cu mine, nu inteleg ce a fost cu mine si de ce am facut asta, Kiro... Stiu, nici nu merit sa ma privesti, nu merit sa te fi cunoscut, nu merit sa am un prieten ca tine si nici macar sa exist, insa imi pare rau pentru tot ceea ce am facut! spun si lacrimile incepusera sa imi curga iarasi pe chipul meu desfigurat din cauza tristetii. Nu reuseam sa imi opresc plansul, si, desi realizam ca poate el va rade de mine, nu imi pasa sa ma arat in fata lui asa cum sunt eu defapt, cu bune si cu rele. Kiro, te implor, am rostit inca o data privindu-l din cadrul usii. Acum isi atintise ochii sticlosi asupra mea si ma privea la fel de trist ca si pana atunci. Daca nu imi vorbesti nu plec! am spus trecandu-mi mainile pe fata in incercarea de a sterge explozia de lacrimi ce imi invadasera ochii si isi gaseau sfarsitul in materialul bluzei mele.
Aveam in minte fiecare geamat pe care il scosesem in dimineata aceea cand Kiro imi oferea placerea aia ce dadea dependenta, saruturile calde si limba lui plimbandu-se usor pe gatul meu, sarutandu-l si mangaindu-l cu atingeri blande si fine. M-am asezat in genunchi in incercarea de a-l face sa ma ierte, insa Kiro continua sa ma priveasca tacut. Voiam sa ii aud vocea dulce cum imi vorbeste, sa ii simt imbratisarea calda pe trupul meu si sa il simt pe el cum ma saruta...
Realizam ca gandurile mele presupul ceva ce baietii nu ar face in mod normal, presupul un lucru interzis pe care eu il uram, si anume relatiile intre baieti. Stiam prea bine ca asta facusem noi de cand de cunoscusem, doar asta se intamplase, iar acum trebuise sa ne certam din cauza unei nenorocite... Si mai nenorocit ca ea eram eu insumi, care acceptasem sarutul in loc s-o resping si il mai si lasasem pe Kiro sa plece. Trecuse ceva timp de cand ma tot rugam de el sa ma ierte, iar Kiro scoase pentru prima data un oftat .
- Voi sta... Voi sta aici pana... Pana ce-ti voi... Auzi vocea, am spus printre lacrimi si sughituri, iar el imi facu semn sa ma ridic intr-un final si vorbi:
- Gata, Strify, ajunge, nu mai plange. A trecut, gata. Nu mai e nimic de facut, te iert, insa relatia dintre noi nu va putea fi la fel din nou...
M-am ridicat ametit si m-am indreptat spre el, abia indrezarindu-l prin multimea de lacrimi ce imi acopereau chipul si imi inundau ochii. M-am pus langa el pe canapea si l-am luat in brate, strangandu-l la piept in speranta ca imi va raspunde, insa nu a facut-o...
Nu-mi puteam opri lacrimile si ma simteam murdar ca o lasasem pe Katty sa-mi atinga trupul si ne sarutasem, insa acum nu mai puteam face nimc. Imi venea sa urlu din cauza prostiei mele fara margini, sa ma dau cu capul de toti peretii, insa totul era in zadar, greseala era comisa...
Kiro continua sa ramana impasibil, iar eu mi-am lasat intr-un final capul pe canapea, insa luandu-i mana intr-a mea doar fiindca voiam sa-i simt atingerea fina...
'' Sunt un bou! '', mi-am spus in minte, continuand sa incerc sa imi opresc lacrimile si suspinele…
Capitolul 16
M-am asezat inapoi pe scaun cu un zambet multumit pe chip. Ma simteam umflat acolo, in pantaloni, si aveam chef de sex. Eram plictisit si nu realizam ce s-a intamplat de fapt, purtandu-ma ca un idiot de prima clasa acum. Nu am stat prea mult pe ganduri, ca s-a intors Katty cu zambetul pe buze.
Ne-am intors in clasa lor, observand ca blondul deja plecase. Imi paruse oarecum rau cand Kiro maraise la mine, insa acum parca era mai importanta vara-sa si nu stiam de ce, fiindca nu ma atragea in mod deosebit, pentru mine era o simpla fata.
- Ce-ar fi sa mergem pe la mine? ma intreba tanara si am zambit, acceptand imediat.
N-aveam idee ce e in capul meu, insa nu ma temeam sa merg cu ea, desi nici nu ma simteam cum ma simteam cu Kiro, cu el era totul altfel. Fata ma lua de mana si, dupa ce ne luaram amandoi ghiozdanele, am plecat spre casa acesteia cu un ranjet multumit pe fata, desi parca in sinea mea ceva ma durea si ma simteam ciudat.
- Bun venit, rosti fata deschizandu-mi usa si facandu-mi loc sa intru, apoi intra si ea si inchise usa in urma ei. Ma conduse in camera sa si am intrat acolo zambind. Cum m-am intors cu fata am vazut-o zambind multumita, dupa care ma impinse cu putere in pat si se puse deasupra mea, lasandu-ma cu gura cascata de-a binelea. Mi-a prins buzele intr-un sarut usor, apoi i-am simtit limba cum imi patrunde in gura, intalnind-o pe a mea la jumatatea drumului si incepand sa se joace impreuna, dansand usor.
I-am incolacit talia cu mainile si am strans-o in bratele mele, dupa care mi-am pus mana pe fundul ei, strangand usor. Nu schita niciun gest, parand ca n-o deranjeaza, sa ca am continuat sa o pipai, in timp ce ea isi cobori buzele pe gatul meu, incepand sa sarute. Insista si ea, ca si Kiro, asupra arterei mele, insa acum parca imi luasera hormonii mintile si nu mai puteam face nimic, nu ma mai gandeam la nimic altceva decat la sex.
- Ce e aici? intreba Katty si imi trase plasturele pus de Kiro peste acele doua orificii create de coltii sai. Isi trecu limba peste rana, facandu-ma sa gem usor, insa a vorbit nervoasa: Astea sunt facute de Kiro! Am dat afirmativ din cap in acel moment si am incercat sa o iau din nou in brate, insa spuse scurt si neinduplecat: Afara!
M-am uitat ciudat la ea si abia cand a rostit cuvantul a doua oara am realizat ca nu glumeste. Am iesit afara din camera ei, dand cu usa. Nici nu mi-am mai acoperit ranile, putin imi mai pasa acum ca avea sa se intample ceva rau. Ma plimbat incet pe strazi, plin de draci. Gandurile imi zburau la Katty acum, insa eram nervos pe ea ca ma daduse afara din cauza unor muscaturi nenorocite si banale.
Abia acum realizam si eu cat de prost fusesem ca ii dadusem cu piciorul lui Kiro in favoarea verisoarei sale. Revedeam in minte cum sarise pe mine si eu, ca prostul, ma alaturasem sarutului fara sa imi pese ca va iesi Kiro si ne va prinde. Mi-am simtit ochii umezi si apoi lacrimile cum mi se preling pe chipul meu intristat. Nici macar faptul ca fusesem dat afara nu ma mai afecta in masura in care ma afecta faptul ca ii ranisem sentimentele lui Kiro si dupa ceea ce se intampla intre noi in dusuri.
Am ajuns intr-un sfarsit la conacul unde ma dusese Kiro cu putin timp in urma, atunci cand saliva sa ma excitase la culme. Am intrat fara sa bat la usa si am vazut lumina aprinsa in apropiere, asa ca m-am indreptat intr-acolo. Nu-mi pregatisem cuvintele, nu stiam ce voi spune cand voi da ochii cu blondul pe care il jignisem in ultimul hal.
- Kiro... am rostit trist si mi-am simtit iarasi ochii inundati de lacrimi cand l-am gasit pe blond stand trantit in pat. Parea trist si el si se uita in gol, iar in jurul sau nu era altceva decat o liniste funebra. Nu indrazneam nici sa ma apropii, nici sa fac nimic.
- Strif`, spuse cu o voce scazuta si trista Kiro, usor uimit ca ma aflu acolo. Isi lua privirea de la mine in scurt timp si si-o reindrepta catre acelasi punct de putin mai inainte.
- Iarta-ma, am rostit cu voce joasa. Iarta-ma... Nu stiu ce a fost cu mine, nu inteleg ce a fost cu mine si de ce am facut asta, Kiro... Stiu, nici nu merit sa ma privesti, nu merit sa te fi cunoscut, nu merit sa am un prieten ca tine si nici macar sa exist, insa imi pare rau pentru tot ceea ce am facut! spun si lacrimile incepusera sa imi curga iarasi pe chipul meu desfigurat din cauza tristetii. Nu reuseam sa imi opresc plansul, si, desi realizam ca poate el va rade de mine, nu imi pasa sa ma arat in fata lui asa cum sunt eu defapt, cu bune si cu rele. Kiro, te implor, am rostit inca o data privindu-l din cadrul usii. Acum isi atintise ochii sticlosi asupra mea si ma privea la fel de trist ca si pana atunci. Daca nu imi vorbesti nu plec! am spus trecandu-mi mainile pe fata in incercarea de a sterge explozia de lacrimi ce imi invadasera ochii si isi gaseau sfarsitul in materialul bluzei mele.
Aveam in minte fiecare geamat pe care il scosesem in dimineata aceea cand Kiro imi oferea placerea aia ce dadea dependenta, saruturile calde si limba lui plimbandu-se usor pe gatul meu, sarutandu-l si mangaindu-l cu atingeri blande si fine. M-am asezat in genunchi in incercarea de a-l face sa ma ierte, insa Kiro continua sa ma priveasca tacut. Voiam sa ii aud vocea dulce cum imi vorbeste, sa ii simt imbratisarea calda pe trupul meu si sa il simt pe el cum ma saruta...
Realizam ca gandurile mele presupul ceva ce baietii nu ar face in mod normal, presupul un lucru interzis pe care eu il uram, si anume relatiile intre baieti. Stiam prea bine ca asta facusem noi de cand de cunoscusem, doar asta se intamplase, iar acum trebuise sa ne certam din cauza unei nenorocite... Si mai nenorocit ca ea eram eu insumi, care acceptasem sarutul in loc s-o resping si il mai si lasasem pe Kiro sa plece. Trecuse ceva timp de cand ma tot rugam de el sa ma ierte, iar Kiro scoase pentru prima data un oftat .
- Voi sta... Voi sta aici pana... Pana ce-ti voi... Auzi vocea, am spus printre lacrimi si sughituri, iar el imi facu semn sa ma ridic intr-un final si vorbi:
- Gata, Strify, ajunge, nu mai plange. A trecut, gata. Nu mai e nimic de facut, te iert, insa relatia dintre noi nu va putea fi la fel din nou...
M-am ridicat ametit si m-am indreptat spre el, abia indrezarindu-l prin multimea de lacrimi ce imi acopereau chipul si imi inundau ochii. M-am pus langa el pe canapea si l-am luat in brate, strangandu-l la piept in speranta ca imi va raspunde, insa nu a facut-o...
Nu-mi puteam opri lacrimile si ma simteam murdar ca o lasasem pe Katty sa-mi atinga trupul si ne sarutasem, insa acum nu mai puteam face nimc. Imi venea sa urlu din cauza prostiei mele fara margini, sa ma dau cu capul de toti peretii, insa totul era in zadar, greseala era comisa...
Kiro continua sa ramana impasibil, iar eu mi-am lasat intr-un final capul pe canapea, insa luandu-i mana intr-a mea doar fiindca voiam sa-i simt atingerea fina...
'' Sunt un bou! '', mi-am spus in minte, continuand sa incerc sa imi opresc lacrimile si suspinele…
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour