Black roses

[Beatrix LaVey]

Tnkz, our sweetheart:*


Capitolul 10

Am pasit in bucatarie usor ingrijorat de ceea ce am auzit de la blondin, si anume referitor la cum intra vampirii intr-o casa. Eram putin confuz, dat fiind faptul ca nu stiam cum sa spun '' Nu! '' in vise, nu ma pricepeam sa mi le controlez. Ma impacasem rapid cu gandul ca acestia exista, mai ales ca il cunoscusem pe Kiro si pe doamna LeFay, mama lui, care era o persoana incantatoare.
Bineinteles ca a inceput si cicaleala cu '' Unde ai fost? Cu cine? Cat, cum, ce ai facut? '' si numai astfel de itnrebari idioate si care imi faceau dracii sa o ia razna. I-am raspuns tatalui meu in doi peri, ca de fiecare data, incredibil de nervos de faptul ca prostul asta de om care se presupune ca mi-ar fi dat viata se tot framanta pentru grija mea.
- Am fost cu tipul ala blond la el, ne-am jucat, ne-am plimbat si am mancat ca niste nesatuli! ii spun scurt barbatului si acesta incepu ingrijorat:
- Ce fel de relatie ai tu cu baiatul ala?
Mi-a picat cerul in cap cand am auzit intrebarea, fiindca era al dracului de ciudata si ma enerva la culme. Adica babalacul asta era nitel sarit de pe fix sau mi se parea mie?! Cum sa ma intrebe asa ceva?! Drace, era nebun de-a dreptul, dus cu capul, tampit!
Spumegam de furie si am preferat sa plec, sa nu ii dau vreuna in gura. Mi-am facut un dus rapid si mi-am luat doar boxerii pe mine, dupa care m-am intors in camera mea, incuindu-mi usa in acelasi timp, fiindca nu aveam chef de taica-mio. M-am pus sa joc un joc, ceva, fiindca nu puteam adormi, plus ca mintea inca imi era la Kiro. Imi privisem atent in oglinda cele doua semne de pe gat, insa nu disparusera deloc, erau inca acolo. Nu ma deranjau pe cat ma speriau, unu, fiindca nu doream sa devin vampir, chiar daca eternitatea parea incantatoare, si doi, pentru ca nu voiam ca tata sa le vada si sa inceapa cu intrebarile cretine si idioate ale lui.
Ma saturasem si de joc si de tot si ma intinsesem in pat, stand cu mainile sub cap, si atunci am auzit niste batai in geam care m-au facut sa tresar. M-am uitat intr-acolo, insa nu puteam intrezari cine e, ci doar o silueta intunecata.
- Cine e? intreb ingrijorat, speriat si constient ca la fereastra mea se afla un vampir, fiindca nu putea ajunge nimeni acolo, nu exista o scara sau ceva in genul.
- Eu sunt, i-am auzit vocea blanda a lui Kiro. Pot intra? inteba si eu am raspuns scurt ca da, moment in care fereastra mi se deschise si blond-brunetul intra in camera mea, inchizand-o dupa el. Se apropie zambind de patul meu si se aseza acolo, pe suprafata lui moale, uitandu-se lung la mine.
- Fa-te comod, i-am spus continuand sa privesc tavanul. Doream sa ma acopar din cauza ca ma simteam usor stanjenit ca eram dezbracat, insa Kiro nu parea deranjat de acest lucru. Se puse si el in aceeasi pozitie ca mine si am inceput sa vorbim despre diferite lucruri, povestindu-i in acelasi timp ca iarasi ma certasem cu tata. Nu am omis sa-i spun si despre intrebarea pe care mi-o pusese batranul, iar Kiro se uita initial lung la mine, dupa care se puse pe ras, ceea ce am facut si eu in scurt timp.
- Tata ar trebui sa stie ca nu sunt de acord cu chestiile intre baieti, spun nervos si amuzat in acelasi timp. Si daca as fi cu tine tot nu ar trebui sa ma intrebe el! exclam usor iritat, facandu-l pe Kiro sa rada si mai tare. Se facuse usor racoare in camera, asa ca mi-am tras un cearsaf pe mine, acoperindu-mi trupul frumos lucrat, insa nu prea muschiulos. L-am invelit si pe Kiro in acesta, chiar daca asta insemnase ca trupurile noastre sa se fi apropiat mult mai tare, insa nu-mi pasa, eram chiar incantat si multumit, fiindca ma puteam apropia de el, insa nu in modul in care se gandise cretinul de babalacu-mio.
Ne-am continuat discutia probabil cateva ore bune, insa la un moment dat mi s-a facut somn si am adormit cu capul sprijinit de umarul lui Kiro, iar claia de par blond imi acoperea cum tot chipul.

'' A fost un vis? '', m-am intrebat in momentul in care m-am trezit. Ma aflam singur in camera si nimic nu ii trada prezenta lui Kiro in afara de... Un biletel. Si parfumul sau, daca stateam sa miros atent. Camera era cufundata in mirosul trupului sau. Am desfacut rapid biletelul si am ramas uimit de scrisul incantator de acolo, citet, ordonat, caligrafic si... Antic! Insa nu era de uimit acest lucru, avand in vedere ceea ce era Kiro cu adevarat.
'' Strify, iarta-ma, am fost nevoit sa plec, a intervenit ceva. Esti asa linistit cand dormi, parca ai fi un prunc! Poate te voi mai vizita in timpul noptilor, desigur, daca vei vrea sa ma primesti. Mi-a facuto deosebita placere sa imi peterc timpul cu tine, insa chiar trebuie sa fug. Stii unde ma gasesti daca e ceva!
Kiro ''

Biletul ma lasa de-a dreptul buimac. Deci chiar era adevarat ceea ce se intamplase si nu fusese doar un vis al meu. M-am linistit de cum am citit biletul a doua oara, apoi a treia oara, dupa care l-am bagat intr-un sertar, dorind sa-l pastrez. Mi-am facut repede toaleta de dimineata si am coborat jos, unde tata ma astepta cu masa pusa.
M-am asezat si am inceput sa-l intreb toate lucrurile ce-mi veneau in minte despre vampiri, ceea ce il lasa cu gura cascata, fiindca nu se astepta ca eu sa dau crezare atat de repede spuselor sale. Si putin imi pasa mie de ceea ce crede el si ce ce nu crede! Pe mine singurul lucru care ma interesa era Kiro, voiam sa aflu mai multe despre natura lui!
Dupa ce am aflat doar presupunerile tatalui meu si m-am plictisit sa-l aud cu toate porcariile am plecat inapoi in camera mea, punandu-ma la calculator. Am inceput sa caut informatii despre dhampiri, si anume rasa din care facea parte blondul, fiindca devenea din ce in ce mai interesant ceea ce se intampla. Printre multe altele, am aflat de acolo ca nu poate intra intr-o casa in care toti dorm, ceea ce ma amuza usor.

- Hei, Strify, a trecut ceva timp, nu? ma intreba unul dintre '' amicii '' mei, o gasca de ciudati si idioti. Nici macar nu stiam cum ma lasasem tras intr-un astfel de anturaj cand aveam doar cincinsprezece ani si ceva, insa de cand il cunocusem pe blond nu ma mai vazusem deloc cu ei.
Era deja noapte, iar eu stateam si pierdeam timpul cu ei, fiindca nu-l gasisem pe Kiro. Nu-mi mai facea placere sa pierd timpul cu ei, insa plictiseala chiar ma innebunea, asa ca l-am facut pe dracu-n patru si am iesit cu ei.
- Cine e blondu` ala? intreba unul din amici si trecura rapid strada catre un tip blond. Nu stiu de ce, insa aveam o presimtire foarte, foarte proasta cu privire la aceasta idee a lor. Am incercat sa ma indepartez, nevrand sa ma afund in cine stie ce cacat, insa nu am putut pleca, fiindca toti baietii se inarmasera fiecare cu cate o arma, o bata, o sabie sau ceva de genul si erau hotarati pare-se sa-l transeze pe baiatul ce trecea linistit. Eram ingrijorat si pentru ca tipul era chiar Kiro, asa cum banuisem de la inceput. Ii vazuse pe acei tipi ca se apropiara si ii lua unuia o sabie din mana, incepand apoi sa ii transeze pe fiecare in parte. Se apropie si de mine, ultimul ramas in picioare. Tremuram acum, nu-mi dadeam seama daca Kiro ma recunoaste.
- Ce faci aici? intreba aruncand sabia unuia dintre cei pe care ii ucisese, apoi imi puse mana pe umar. Ti-au facut ceva? ma intreba ingrijroat, insa privirea mea fixa probabil il facu sa-si dea seama ca fusese cu ei, insa nu spuse decat: Sa mergem de-aici. Imi pare rau ca a trebuit sa asisti...
- Imi pare rau ca am intrat intr-un anturaj asa, rostesc trist si oftez. Kiro, sper ca nu esti suparat pe mine, crede-ma chiar nu aveam de gand sa fac cuiva vreun rau, doar ca nu am dat de tine si am iesit cu ei. Iarta-ma! rostesc din nou, iar Kiro imi puse usor mana pe umar si ma linisti:
- Nu sunt suparat, nu-ti cere scuze.
Mi-a zambit, dupa care ne-am indreptat impreuna catre un loc anume, fiindca nu stiam unde are el de gand sa mergem...