Black roses

[Beatrix LaVey]

Capitolul 30

Am intrat tinandu-ne imbratisati in conac si Kiro ma saruta inca o data pe buze, insa in acel moment aparu tatal sau si eu m-am oprit uimit, astepandu-ma sa ma atace iarasi, parca instinctiv acest lucru. Am vrut sa ma retrag, insa Kiro m-a prins in brate si m-a sarutat lung, nepasandu-i ca se afla el acolo.
- Ce fac baietii mei? intreba si ne lua in brate pe amandoi, iar eu am tresarit usor. Nu ma asteptam ca el sa fie un om care sa ia in brate pe altul, insa ma inselasem si regretam acum. Era chiar un om bun si de treaba, ceea ce ma incanta.
- Se saruta, spuse Kiro si imi prinse buzele din nou intr-un sarut dulce, insa am vrut sa ma indepartez rusinat si tatal sau observa asta, incepand sa rada. Ma batu prieteneste pe umar, apoi ne indreptaram impreuna spre camera unde statea Morgan si fiica ei micuta pe care o tinea in brate si ii dadea lapte cu bibeornul. Cum aveam o slabiciune pentru fiinte micute, m-am apropiat in viteza de ea. Nu ma asteptam sa am viteza vampireasca precum Kiro, sau cel putin nu asa de repede, insa era.
Morgan ma saruta pe frunte, apoi il saruta si pe Kiro cand se aseza langa mine. Mi-am pus mana pe pieptul micutei fiinte, simtindu-i pulsul. Era atat de frageda si de dulce... Si sangele ei mirosea atat de bine si de incitant incat mi-am trecut limba peste buze, realizand in acel moment ca mi se reliefasera coltii. Morgan simtise si ea asta, iar Kiro la fel, si acum ma strangea de mana. Imi prinse barbia si ma trase spre el, apoi ma saruta usor pe buze, incercand sa ma faca sa-mi revin.
Fetita imi lua atunci degetul aratator in manuta ei mica si stranse usor, deschizandu-si ochisorii de un albastru marin si privindu-ma. Am simtit cum inima mi-a luat-o la galop doar printr-o singura atingere a acestei fabuloase fiinte. Mi-a zambit, apoi am zambit si eu si, in ciuda faptului ca aveam coltii reliefati, m-am aplecat si i-am sarutat fruntea micuta si calda, apoi m-am intors catre Kiro. Acesta ma saruta pentru cateva momente pe buze, apoi iesi din camera impreuna cu tatal sau, lasandu-ma pe mine impreuna cu Morgan.
- Strif`, trebuie sa vorbim, rosti si se intinse in pat, cu fetita in brate. M-am pus sieu ascultator langa ea, pe perna, intorcandu-mi chipul catre al ei. Isi puse mana pe obrazul meu si ma saruta usor, dupa care ma saruta pe frunte si imi zambi. Ai aflat despre Diana, rosti in soapta si eu am dat afirmativ din cap, apoi am ascultat-o cum a continuat: Ei bine, Diana a fost iubita lui Kiro, ai vazut asta. Nu a devenit vampir si stie si cred ca ti-a si spus ca daca te-ar fi pierdut pe tine ar fi murit... Mi-e greu sa accept asta si ma bucur mult ca acum ai trecut in randul rasei noastre.
- Multumesc, dar... am inceput, insa Morgan ma interupse:
- Stiu ca ai intrebari in minte, iar eu le stiu raspunsul. Diana a baut sange de vampir, de asta a murit. Isi dorea sa ajunga precum Kiro si innebunise. A pus mana pe sangele lui si l-a baut, dupa care i-a murit pe brate...
- De unde a facut ea rost de sange de la iu... De la Kiro? am intrebat si am oftat, nestiind la ce sa ma astept. Femeia continua povestea pe o voce trista:
- Kiro era mai vulnerabil atunci si a fost rapit de varcolaci care i-au taiat venele si i-au colectat sangele, apoi l-au pus intr-un pocal si i l-au daruit Dianei, care aceasta l-a baut in ideea ca va deveni nemuritoare. Insa nu asa se face un vampir, continua si am inclinat afirmativ din cap, amintindu-mi ca iubitul meu intai imi scosese sangele din mine, apoi imi dadu sa beau si ma crea. Kiro nu stia sa creeze pe-atunci, iar fata a trebuit sa moara. N-ai idee cat am suferit si eu si cat a suferit si el. Nu stiam cum sa-l fac sa-si revina pe-atunci, credeam ca va face ceva ce vom regreta tot timpul, insa a trecut peste, din fericire. Strify, eu simt ce simte el, sunt mama lui, si in momentul in care tu erai gata sa mori el era disperat de-a binelea.
Am tresarit in acel moment si am luat fetita din bratele lui Morgan, asezandu-mi-o mie in brate si jucandu-ma usor cu nasucul ei micut si mangaind-o cu blandete.
- Morgan, dar de ce a innebunit Diana? am intrebat reamintindu-mi de imaginea pe care o vazusem cu ea si Kiro in timp ce se iubeau si am tresarit din nou. Eram gelos pe o peroana care decedase de ceva timp, dar eram gelos de-a binelea, nu gluma, si eram si foarte, foarte iritat ca vazusem aceste lucruri, desi imi parea foarte rau de ea si de povestea de dragoste dintre cei doi. Intr-un fel ma bucuram ca se intamplase asa, fiindca altfel eu nu mi-as fi cunoscut iubitul...
La cateva secunde dupa ce sirul gandurilor mi-a revenit la fagasul normal, ajungand sa ma gandesc doar la fetita de pe pieptul meu, care incepuse acum sa se joace cu marginea de la camasa mea. Kenta intra in camera si explica in acel moment:
- Sangele de dhampir este cel mai precios, dragul meu. El ii face pe muritori sa innebuneasca. Chiar si pe vampiri ii face sa innebuneasca, iar pe dhampiri ii face sa se indragosteasca si mai tare de persoana iubita. Asta e diferenta dintre dhampiri si vampiri, ei iubesc cu adevarat, au sentimente, amintiri, pe cand vampirii nu au nimic in afara unei rautati fara margini si cruzimii.
- Dar... Dar iubi... Kiro cand a invatat sa creeze? am intebat si Kiro intra in camera in acel moment si Morgan lua fetita de pe pieptul meu, imbratinsand-o usor. Blondul se apropie de mne si isi linse buzele rosii din cauza sangelui pe care il bause cu putin timp in urma. Tinea o sticla in mana si puteam simti ca acela e sange, apoi am zambit.
Se puse in pat si ma saruta apasat pe buze, dupa care isi trecu mainile de-a lungul taliei mele. Incercam sa ma feresc, fiindu-mi rusine de parintii lui, insa Kenta incepu sa rada usor si spuse:
- Sarutati-va, si noua ne place acelasi sex.
Afirmatia lui m-a socat, iar Morgan incepu sa rada de figura mea si Kiro, sarutandu-ma scurt pe buze, rosti:
- Eu am invatat sa creez vampiri dupa ce s-a intamplat ce s-a intamplat cu Diana...
L-am sarutat atunci fara rentineri si mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau, multumit ca e langa mine. Eram fericit pentru acest lucru.

- Ce s-a intampalt cu mine cand am vazut bebelusul? l-am intrebat pe blond in timp ce ne aflam afara, pe o banca din curte si ne sarutam pasional, abia vorbind din cand in cand printre gemetele ce ne scapau buzele.
- Bebelusii te atrag prin puritatea lor si a sangelui lor, explica si isi trecu un picior peste mine, ajungand acum cu organul usor intarit pe abdomenul meu, frecandu-se de el.
Si-a strecurat limba in gura mea cu mult tact, in timp ce mainile sale imi strangeau in pumn parul, pe cand ale mele se aflau pe talia lui si il strangeau usor . Adoram sa-l simt in bratele mele, era asa de dulce si bland incat voiam sa fie al meu acum, dar trebuia sa ma abtin.
- Kiro, te iubesc! am rostit si l-am sarutat lung, dupa care, dandu-i drumul buzelor, i-am auzit cele doua cuvinte pe care mi le doream din tot sufletul:
- Si eu!
Ne-am sarutat din nou, dupa care ne-am strans unul in bratele celuilalt.

[Nywa]

Capitolul 31

Mergeam prin gradina acoperita de zapada, tinandu-ma de mana cu iubirasul meu si sarutandu-ne din cand in cand.
- Varcolaci cum au aparut? Ma intreba tanarul, facandu-ma sa tuguiesc buzele ganditor.
- Sincer? Habar n-am. Ei nu au o istorie scris sau spusa, iar vampirir ii studiaza doar sa-i poata ucide, ii raspund foarte calm.
Ma opresc si imi trec degetele prin parul sau si ii fac in el un trandafir de culoarea ochilor sai, ce ma faceau sa ma pierd in ei de fiecare data cand ii priveam. Imi parea atat de rau ca isi pierduse cainele si tatal, incat vroiam sa ma revansez fata de el. Ii spun sa ne intoarcem, ca maine avem scoala si in plus, dupa ore, voi pleca sa rezolv ceva. Cand auzi de scoala, o injura, facandu-ma sa rad si sa ii dau un sarut pe buzele alea moi si dulci, la care mi-a raspuns imediat. Ii spun ca unsprezece clase sunt de ajuns pentru un dhampir si el aproba voios din cap si am pornit spre casa, dupa ce le-am spus parintilor mei ca plecam.

- Mmmm, mama ta face niste spaghete de inalta clasa, imi spuse Strify, in timp ce statea cu scamnul lasat pe picioarele din spate si cum picioarele pe masa.
Puteam sa pun pariu, ca ochisori aia a lui nazdravani, se delectau cu posteriorul meu, fiindca purtam o pereche de jeansi albi, pe picior, ce imi scoteau fundul in evidenta. Aprob din cap, in timp ce puneam mancarea in frigider, alaturi de sticlele de sange ce le aveam acolo la rece, fiindca Morgan insistase sa ne dea de mancare, spunand ca eu nu sunt bun la bucatarie si as fi instare sa incendiez apartamentul daca ma aproprii de ulei, aragaz si tigaie, facandu-ma sa ma inrosesc usor de nervi in obraji. Inchid usa de la frigider si iau din fructiera un mar, pe care il sterg usor - era curat - de tricoul negru pe trup ce il purtam.
- Tu chiar nu sti sa gatesti sau doar asa spuse maicata? Ma intreba blondul, facandu-ma sa imi incord maxilarul si sa strang marul pana l-am zrobit, facand sa sara bucati din el pe mobila si pe jos.
Strify ma privi cu ochi mari de teama, facandu-ma sa realizez ca nu m-a vazut niciodata nervos sau iritat cu adevarat. Mormai niste scuze, apoi arunc restul de mar din mana la gunoi, iau un servetel de pe rola si plec din bucatarie, in timp ce ma stergeam pe mana. Dupa ce m-am spalat, m-am tranit pe canapeaua din piele foarte comoda din sufragerie, dand drumul la plasma, incepand sa ma uit la stiri absent. Il simt pe Strify cum vine si imi spune ca a curata in bucatarie si imi spune ca e usor obosit si merge sa doarma. I-am spus noapte buna si mi-am ferit chipul si buzele cand incerca sa ma sarute pe ele, dandu-i de inteles, ca inca sunt cu nervi intinsi la maxim. Se retrase in camera mea si eu am dat foarte incet, ca sa nu il deranjez si m-am dat hainele jos de pe mine, ramand in boxeri si mi-am adus din camera maicami o patura din lana, calduroasa, moale si usoara, cu care m-am acoperit, in timp ce ma uitam la stirile de la ora opt seara...

M-am ridicat de pe canapea in jurul orei doua noaptea, fiindca buda isi chema dreptul la mine, asa ca am fost nevoit sa ma ridic de pe canapea, indreptandu-ma spre baie, trecand pe langa camera mea. Vad usa intredeschisa a incaperii si imi bag capul pe usa, cu grija sa nu il speri. Imi plimb ochi prin camera si imi gasesc iubitul domind ghemuit in pat, intr-o pereche de boxeri albi si avand in brate un catelus din plus, care l-am cumparat special pentru Nero din scurta noastra vacanta. Zambesc trist si intru in incamere si il acopar cu plapuma foarte delicat, pupandu-l pe creste, apoi ies din camera, inchizand usa in cea mai mare liniste, ducandu-ma la buda sa ma pis.

- Va pot ajuta cu ceva? Ma intreba vanzatoarea de la magazinul de animale, fiindca ma uitam la un puiut de ciobanesc german, care scheona in prezenta mea.
De fapt toate animalele erau usor speriate in prezenta mea, dar daca le cresc de mici, se invatau repede cu prezenta mea demonica langa ele, ajugand sa fim prieteni la catarama.
- Catelusi au carnet de sanatate si vaccinarile la zi? O intreb pe vanzatoare si aceasta dadu din cap ca sunt vaccinati, dar carnetele de sanatate vor fi eliberate, daca il duc la primul control in calitate de proprietar. Atunci as vrea sa cumpar acest pui, spun si iau in brate un puiut micut de catelus-lup, ce incepu sa scheaune usor, cautandu-si cu disperare mama.
- Sper sa aveti grija de el, fiindca mama lui a murit incercand sa il apere de stapanul ei nenorocit, ce a vrut sa ii dea foc, spuse vanzatoarea, facandu-ma sa mijesc ochii.
O rog sa ii puna o zgarda micuta din piele neagra, cu mici tinte, apoi sa imi scrie pe o foaie de trebuie pentru un pui ca el. Speram ca Strify sa fie putin mai vesel, cand va vedea ce companion de lux si dulce ii aduceam acasa.

[Beatrix LaVey]

Aproape de sfarsit .


Capitolul 32

M-am trezit usor ingrijorat de faptul ca iubitul meu nu mai era in casa, ci era plecat pe undeva. Nu-l mai simteam acolo, langa mine, si ma temeam si pentru faptul ca fusese tare nervos, atat incat nu ma lasase nici macar sa-l sarut. Speram sa nu il fi suparat eu cu ceva si de-asta sa fie asa iritat, desi eu fusesem cel care intrebase de mancare si se parea casata era tot raul facut, ca de atunci devenise suparat din cale-afara. Nici macar nu dormise cu mine, iar atingerile lui fine si trupul fierbinte langa trupul meu...
Am oftat din greu, dupa care m-am dat jos din pat si mi-am aruncat o capot subtire pe mine, dupa care m-am indreptat catre bucatarie incet. Ma simteam usor obosit acum si putin ametit, plus ca imi era frig. Vinovatia ma cuprisnese acum, la fel si ingrijorarea ca iubitul meu Kiro nu se afla cu mine, ci e undeva unde eu nu stiu si nu am cum sa dau de el. Cum am intrat in incapere am vazut pe frigider un biletel de la dragostea mea in care imi spunea sa merg sa cumpar carne pentru chiftele.
Draci, uram chiftelele! Dar trebuia sa-i fac pe plac dulcetei mele de baiat, asa ca, dupa un scurt dus, am iesit din casa gata imbracat. Imi luasem o pereche de blugi taiati pe mine si un maieu albastru inchis si mulat, apoi hanoracul. Din parul meu ud inca se prelingeau picaturi de apa pe umeri, pierzandu-se in momentul cand faceau contactul cu materialul bluzei. Ma intrebam pe unde ar putea fi iubitul meu, fiindca nu-mi lasase in bilet unde e, sa nu ma mai ingrijorez...

''Baga-mi-as ceva in ea de vanzatoare!'', mi-am spus in gandul meu si am pornit inapoi catre casa. Ma enervase ingrozitor femeia care se luase de mine la magazin ca nu stiu eu ce fel de carne sa cumpar sa fie buna pentru mancare si toate porcariile, plus ca afirmase despre barbati ca nu sunt in stare sa gateasca bine. Imi simtisem coltii cum se reliefasera in acel moment si eram gata sa sar peste tejghea si sa o las fara par in cap si fara sange in ea, insa chair nu aveam dispozitia necesara de astfel de chestii si ma enervam foarte repede, mai ales ca stiam ca iubitul meu frumos e suparat si e plecat pe nu stiu unde.
Mergeam pe strada cu capul plecat, asteptandu-ma sa ma lovesc de vreun trecator. Simteam mirosul fiecaruia acum si ma durea ingrozitor gatul, coltii imi erau reliefati si erm in stare sa mi-i infig in primul om care imi apare inainte. Abia reuseam sa nu ma ghidez dupa mirosurile sangelui ce se imbinau la un moment dat, ajungandu-mi in nari si apoi in plamani, umplandu-mi-i cu aer si acel miros magnific.
Mi-am infrant instinctele si dorntele animalice si am reusit sa ma intorc acasa fara sa atac pe nimeni. Faptul ca nu pusesem gura pe sange de ceva timp ma facea sa fiu si usor irascibil, iar lipsa lui Kiro ma facea si mai si. Eram iritat din cale-afara si voiam sa il vad pe iubitul meu, sa-l iau in brate, sa-l sarut, orice...

Ma aflam acasa, asteptand impacientat ca iubitul meu frumos sa se intoarca. Abia intrasem si ma repezisem din nou in dus, dezbracandu-mi fiecare haina si aruncand-o pe podeaua rece din baie. Bagasem carnea cumparata in frigider si o taiasem, ignorand sangele care parca isi cerea drepturile de a ajunge in trupul meu. Imi treceam mana peste pielea fina de multe ori, dezmierdand-o, insa fara rezultat, doar Kiro reusea sa ma faca fericit si din punct de vedere fizic, nu doar moral. Tremuram de dorinta, voiam sa ma faca al sau sau sa-l fac al meu, voiam orice, numai sa nu stau asa. Ma simteam vinovat pentru faptul ca plecase, credeam ca e totul din vina mea si voiam sa fie inapoi langa mine si sa ma sarute, sa intre in dus peste mine si sa-mi zica incet ca totul e in regula...
Visam. Visam cu ochii deschisi si nu aveam stare. Trebuia sa ies din nou. Dupa ce mi-am sters apa de pe trup cu un prosop moale, mi-am luat iar hainele pe mine si am iesit. Eram nervos si din nou si nu mancasem, insa nu eram in starea necesara. Tot ce voiam era sa vina Kiro, nimic mai mult... Si totusi nu reuseam de nicio culoare sa ma calmez. Ma intrebam unde e, ce face, de ce nu se intoarce, de ce nu imi spusese de ce plecase, cu cine e si multe, multe alte intrebari de acest gen. Doream din suflet sa îl vad ca-mi apare acum în fata si ma saruta, apoi îmi spune ca totul e în regula.
'' Vampirii chiar sunt foarte posesivi si egoisti '', mi-am spus în minte si mi-am trecut limba peste buze de cum mi-a fost adus un miros cunoscut la nas. Era încântator si sexy si voiam sa ucid acea persoana cu orice pret. Am tresarit când mi-am dat seama de dorintele mele bolnave si am concluzionat ca trebuie sa ajung cat mai repede acasa. Era clar, nu eram in stare sa stau fara blondul meu afara, puteam ataca pe oricine oricand, mai ales ca foamea ma rodea.
Cu mare greutate m-am intors acasa, abtinandu-ma sa nu fac nimic rau si sa nu profit de lipsa de aparare a oamenilor. Trebuia sa mananc cat mai repede si nu-mi placea ca asteptasem atat de mult. Eram imatur cu privire la acest lucru si imi parea rau ca fusesem asa de incapatanat sa nu mananc, plus ca asta l-ar putea supara pe Kiro al meu, ceea ce nu-mi convenea de nicio culoare, nu voiam ca el, iubitul meu frumos si dulce, sa fie suparat.
Am intrat pe usa si am inchis-o in urma mea, neprivind in spatele meu. Mirosul cunoscut al lui Kiro insa ma facu sa ma relaxez cand am simtit doua maini puternice pe pielea mea, apoi ochii mi-au fost acoperiti cu mainile sale.
- Kiro? am intrebat in soapta, vrand parca sa mi se confirme, iar el ma sarua pe gat lung, asa cum imi placea s-o faca de fiecare data.
- Mergi inainte, imi spuse si ma impinse usor, iar eu am inceput sa merg ascultator, incercand sa nu schimb drumul catre bucatarie, unde se afla sangele. Mi-am trecut limba peste buze si am zambit usor. Nu stiam unde ma aflu, insa banuiam ca e dormitorul. Se auzeau niste sunete ciudate si nu intelegeam... Mi-a luat mainile de la ochi, iar privirea imi cazu imediat pe pat, unde se afla un puisor de lup foarte mic si care miorlaia dupa atentie in pat, in asternuturile fine. Imi cer iertare, spuse Kiro si m-am intors spre el cu ochii in lacrimi. Nu-mi venea sa cred ca facuse el asta pentru mine.
Ma apropiasem tot mai tare si blondul zambi, apoi buzele sale se intredeschisera usor si le prinsera pe ale mele intr-un sarut bland. Mainile ni s-au impreunat, apoi ne-am luat in brate, strangandu-ne cu forta unul pe celalalt si scancind usor.
- Multumesc din suflet! am spus in soapta si i-am muscat pavilionul, dupa care m-am indreptat catre pat. Catelusul scerlalai cand l-am atins, insa isi reveni in scurt timp si veni langa mine. Ma asezasem in pat, iar el, cum era grasut si tofolog, cazu in botic, alunecand pe picioarele mele dupa mai multe incercari de a ajunge la caldura. Tot ceea ce facea imi sarnea hazul.
Kiro se apropie incet si ma lua in brate, apoi ma saruta pe frunte cum o facea de fiecare data pentru a-mi arata sentimentele sale. I-am cautat buzele si am pus fara nicio retinere stapanire pe ele, dupa care l-am strans lung in bratele mele si am ridicat catelusul la pieptul meu.
- Iarta-ma ca nu ti-am spus, dragostea mea, dar voiam sa fie surpriza, am explicat si l-am sarutat lung si dulce.
- Iti ceri scuze? am intrebat emotionat si l-am sarutat din nou. E un cadou minunat, Kiro, si iti multumesc din suflet, am continuat smotocind in bratele mele catelusul ce se obisnuise in scurt timp. Eram fericit si nu puteam descrie ceea ce simteam, insa stiam ca nu are sa-l inlocuiasca pe Nero in inima mea. L-am ridicat in sus si l-am cautat intre picioare, concluzionand faptul ca e un baietel foarte bine dezvoltat pentru varsta lui. Kiro, putem sa-i punem numele Nero? am intrebat si am afisat o figura rugatoare, insa dhampirul meu, sarutandu-ma, explica:
- Nu-i poti da numele asta, Strif`. Eu ti l-am luat sa te faca sa uiti de Nero, sa nu mai plangi si sa nu mai fi trist. Dai altul, mai spuse dupa cateva momente si ma saruta iarasi. Stateam si priveam in gol acum, nestiind la ce anume sa ma astept. Eram trist, dar avea dreptate. Si totusi nu-mi veneau idei in minte pentru un nume pentru catelusul meu cel nou.
- Ce zici sa-i punem numele... am inceput, insa nu imi venea in minte niciun nume care sa i-l pot pune catelusului din bratele mele care deja isi facuse de lucru cu pantalonii mei. Felix? intreb dupa catva timp si Kiro incepu sa rada si se ridica, plecand cu viteza din camera. Se intoarse cu doua sticle de sange in mana si imi dadu una, dupa care spuse:
- Felix e nume de motan, dragostea mea.
Am oftat bosumflat, apoi am inceput sa rad si l-am sarutat pe Kiro. Incepusem deja sa ne jucam cu micul catel din bratele mele, cel mai frumos cadou.

[Nywa]

Capitolul 33

Stateam amandoi pe pat si ne jucam cu Felix, care tot vroia sa ne muste in joaca, facandu-ma sa ma gandesc sa il dresez.
- Vanzatoarea a spus ca mama lui a murit, incercand sa-l apere. Maine mergem cu Felix la veterinar pentru a face un carnet de sanatate, spun, lasandu-ma pe spate si luand puiul pe pieptul meu.
Strify ma saruta apasat pe buze, and sa gust si sangele din gura lui dulce si delicioasa. Aud catelusul cum schelai si il pun pe pat si ii dau un sarut mare dragostei mele. Ii spun ca ma duc sa cumpar ceva si el sa hraneasca pe Lix - Felix prescurtat - cu laptele ce era in frigider, dar sa-l incalzeasca, fiindca nu e bine lapte rece pentru puiuti.

- Tu nu esti normal, imi spuse blondul, cand m-am intors cu lucrurile pentru un catel.
- Stiu. Doica m-a scapat de prea multe ori in cap, spun pe un ton copilaros si incep sa rad ca un idiot.
Punem puiul in cosuletul sau de dormit si incepem sa ne gadilam, ca doi idioti, dandu-ne din cand in cand cate un sarut pe buze. Deodata imi suna mobilul si vad ca ma apela varamea, cea ce ma facu sa ma incrunt putin. Ma ridic din pat, ducandu-ma in sufragerie si incep sa o chestionez pe Katty ce dracu are, fiindca vocea ii suna speriata de moarte. Imi spuse ca o vazuse pe Diana strigoi, pe langa nu stiu ce cimitir, foarte aproape de locul unde isi petrec vampirii ziua. Raman masca, apoi ii spun sa ne intalnim in fata magazinului de muzica unde lucram. Inchid mobilul si injur destul de urat, fiindca strigoiul era ultimul lucru de care aveam nevoie. Ma intorc in camera si incep sa imi caut costumul meu negru de asasin.
- Strify, e timpul sa afli ca cei care beau sange de vampir sau dhampir fara sa fie pe moarte si apoi se sinucid, devin strigoi, spun, vorbind repede, in timp ce ma imbracam. Adica nu sunt nici vampiri si nici dhampiri sau muritori. Au nevoie in fiecare zi nevoie de sange de vampir sau dhampir, iar cel de varcolac ii readuce la viata cand au murit ca oameni. Ei nu pot intra pe pamant sfant, dar in schimb pot intra in case neinvitati. Ai grija de tine, mai adaug si il sarut apasat pe buze, apoi dispar de langa el, fara sa mai apuce sa spuna ceva.

Am aparut din senin in fata magazinului de muzica, aproape speriind-o pe Katty, ce era speriata de moarte si tremura toata. Cand ma vazu, ma imbratisa strans, apoi incepu sa imi povesteasca printre sughituri, ca niste varcolaci au atacat-o si au vrut sa ii taie venele, dar a reusit sa se salveze si in timp ce vroia sa scape de catelusi, a vazut-o pe Diana in rochia ei de un albastru-nocturn, in care a fost inmormantata, intrand in cimitir, in timp ce niste vorcolaci carau cu ei vreo patru sau cinci vampiri si printre ei se aflau doi dhampiri, incostienti si tranchilizati. Ii spun sa mergem la taicamiu sa il anuntam, dar ea mi-o lua inainte si tati i-a luat pe Morgan, Hana si doica departe de Londra. O rog pe fata sa ma duca unde o vazuse pe bruneta si aceasta se facu si mai cadavrica la mecla.
Am instrambat din nas cand am ajuns la locul cu pricina, fiindca Katty isi luase rapid talpasita. In jur mirosea numai a varcolaci, cea ce ma enerva si mai rau, putoarea lor de caine plouat si idot. Am intrat in cimitir cu katana scoasa din teaca, urcandu-ma pe morminte si cruci, ca sa nu fie luat prin suprindere. Cred ca pana la urma lu' varamea ii s-a parut ca vede strigoi si i-a alarmat pe ai mei degeaba. In timp ce ma indreptam pe pamant de data asta, am ramas traznit cand prin fata mea trecu Diana, imbracata cu rochia aceea de un albastru-nocturn si cu parul prin aceea coafura complicata de o adoram. Maresc ochii de uimire si simt cum se umezesc, facandu-ma sa trec cu dosul maini peste ei. Alerg dupa tanara, care se misca putin mai repede ca mine, dar nu parea ca ar alerga sau ar grabi pasul, facandu-ma sa imi dau seama ca asa umbla strigoii.
- Diana stai! Strig si bruneta se opri, dar ramase cu spatele la mine.
- Cine esti? Ce vrei? Imi pari cunoscut, dar in acelasi timp strain. Cine esti dumneata, de indraznesti sa ma strigi pe nume? O singura persoana avea permisiunea sa imi spuna pe nume, dar aceea a murit de mult, imi spuse ea pe un ton rece si calculat, strain totodata.
Vreau sa spun ceva, dar simt cum cineva ma lovise in moalele capului, facandu-ma sa pic din picioare, iar privirea mi se intuneca...

Aud voci in jurul meu si deschid ochii, ramand uimit sa vad ca ma aflam intr-o biserica veche, ingropata sub-pamant si deasupra ei se afla cimitirul. Deschid ochii si il vad pe Strify in lanturi, alaturi de Katty pe un perete, iar Diana statea cu spatele la ei si cu ochii la mine. Ce frumos, am dat de dracu!
- Salut Kiro LaFay, spuse ea pe un glas rece si bajocoritor, cand eu m-am ridicat cu greu in picioare.
Inainte sa apuc sa raspund, aceasta ma apuca de gat si ma izbi cu spatele de podea, facandu-ma sa tip de durere si sa vad stelute verzi-albastrui prin fata ochilor.
- Bun venit la inmormantarea ta, mai sopti tipa si ma arunca ca pe nimic in perete.

[NiceBlueExorcisist]

Buna ... deciii capitool nou:X abea astept nextu .. sincer e prea frumos..totul era prea frumos si trebuia sa se intample o drama nu?:)) Imi place foarte mult cum descrii si chiar vreau sa vad ce se intampla in continuare:-? Kiro nu are cum sa moara.. doar e pers. principal...si daca faci asta gandeste-te la bietul Strif` o sa fie distrus...sau vrei sa-l faci pe Kiro sa sufere omorandu-l pe Strif`... la naiba cu intrebariile astea..de Katty aia nici macar nu imi pasa...adica eu nu uit ce a facut in capitolele anterioare...
Vreau foarte mult nexu` nu ma lasa sa crap aici de curiozitate!!
Hugzz

[Beatrix LaVey]

Iata nextul... si, in acelasi timp, finalul .

Capitolul 34

Eram confuz si ma uitam in jurul meu incert. M-am pus in pat si, cascand, am inceput sa-mi rotesc privirea pe pereti, zambind foarte prost dispus. Nu intelegeam ceea ce voise a-mi spune Kiro al meu, insa am facut rapid legatura cu cei ce beau sangele de dhampir, fiindca se referise exclusiv la Diana a lui. Se parea ca tipa devenise strigoi, dar nu stiam ce mi-ar putea face mie un strigoi, asta omisese sa-mi spuna, in afara faptului ca are nevoie de sangele celor din rasa noastra pentur a trai. Eram ingrijorat, mai ales ca el nu se mai afla cu mine, ci in alta parte, singur. Aveam o presimtire proasta cu privire la toate aceste lucruri.
Ma jucam cu Felix al meu, pe care il tineam pe piept, si il pupam usor pe botic. Era mai agitat acum, moment in care se auzi usa si in plamani mi-a ajuns un miros de javra uda, foarte cunoscut mine. Am sarit din pat in acel moment si am inceput sa marai, moment in care un lup urias intra in camera, daramandu-mi usa.
Dupa imputiciunea pe care o raspandea in jurul sau mi-am dat foarte bine seama ca e chiar mama, tarfa ordinara care se apropia cu repeziciune de mine. Felix era alarmat si incepuse sa latre. Cat de mic era, era foarte agresiv, fiindca sarise deja pe varcolac si il musca de picior. Femeia arunca usor cainele inapoi in pat, dupa care ma izbi puternic de perete, apoi, indurerat, mi-am inchis ochii, lesinand.

Am deschis lenes ochii si am oftat. Nu stiam unde ma aflu si de ce ma alfu acolo, dar cert e ca ma aflam parca intr-un cimitir, intr-o cripta, mai precis. Totul era intunecat in jurul meu, insa in scurt timp se facu lumina si l-am putut vedea pe Kiro al meu, frumosul meu iubit, la putina distanta de mine, legat in lanturi. O tanara care banuiam ca este Diana se apropie incet de el, apoi se apropie si mama de el. Il lovi intai cu palma peste fata - era om acum -, dupa care ii tranti un pumn in burta, facandu-ma sa tresar de parca eu l-as fi primit. Se auzi un geamat puternic din partea blondului meu frumos si am marait la ea.
- In ma-ta, ia mana dupa el sau ti le rup, tarfa! am strigat nervos, iar ea, transformandu-se, ii trase iubitului meu una in burta. Un nou scancet se facu auzit din partea frumosului meu Kiro si varcolacul, parca hrandindu-se cu aceste sunete, incepu sa dea cu sete in el, sa-l zgarie si sa il chinuie in ultimul hal.
Continuam sa tip, sa-l lase in pace, in zadar insa, nu parea sa aiba nicio dorinta de a-l lasa in pace. Plangea, insa iubitul meu isi tinea lacrimile in frau si strangea din dinti. Nici macar de tipat nu tipa, ci doar scancea la fiecare lovitura. Se plictisi de el insa dupa ceva timp... Si pleca.
Diana ramase in fata lui si il privi rece, apoi isi puse mainile pe obrajii lui Kiro si isi apropie buzele usor de buzele sale. Mi s-a strans inima in piept cand am vazut acel lucru si tremuram neincetat. Buzele lui nu trebuiau s-o atinga pe ea, era o strigoaica nenorocita, o jigodie, o mortaciune, plus ca iubitul meu era al meu, nu al ei. Insa nu a facut ceea ce credeam eu, ci a facut ceva mult mai rau: i-a rasucit brusc gatul si, auzindu-se trosnind, Kiro cazu pe jos. Nu mai era tinut acum de nimic, era pur si simplu liber... Si nu se mai misca. Tremuram si plangeam.
- Kiro! Iubitule, spune-mi ceva! am strigat sughitand si cersindu-i un cuvant, o privire, un sunet, orice!
Dar nu... El statea acolo si nu facea nimic. Diana lua un bat de lemn de pe jos si se apropie incet de mine. Ii puteam vedea trasaturile morbide acum, insa frumoase in continuare, chair daca timpul trecuse peste ele. Intelegeam foarte bine acum de ce Kiro se indragostise de ea. In amintirile lui, cele care-mi fusesera transmise, fata era mult mai frumoasa, era incantatoare de-a dreptul si daca nu l-as fi iubit atat de tare pe cel ce reprezenta totul pentru mine, pe Kiro, probabil as fi dorit-o.
Acum insa nu simteam decat lehamite pentru ea, pentru tarfa asta ordinara care indrazinse... Indraznise sa se atinga de pretiosul meu iubit.
- Plangi ca un las, rosti si vocea ii era inghetata, fara variatii. Ii puteam foarte bine citi rautatea in ea si batjocora.
RIdica in acel moment tarusul din mana, dorind sa mi-l infiga in inima. Cum nu ma puteam misca, fiindca eram legat, eram si vulnerabil in fata ei. Imi aseza tepusul ascutit pe inima si apasa usor, facand un firicel de sange sa isi faca aparitia din acel loc, dupa care il lua de pe pieptul meu, privind cum sangele mi se scurge.
- Tar...Fa! am rostit gemand de durere, dar ea rosti:
- Din cauza ta, nenorocitule! Din cauza ta, Kiro al meu nu poate deveni strigoi, tu esti de vina, tu! Tu esti cel care il mai tii legat de lumea asta si eu voi rupe legatura!
A marait cuvintele si a vrut sa-mi intepe pieptul pentru a doua oara, insa in acel moment Kir os-a ridicat in picioare si, cu o rautate fara margini, cum nu ma asteptam vreodata din partea lui, ii infipse un tarus foarte ascutit in inima si aceasta incepu sa se dezintegreze de parca ar fi fost un pergament vechi de cateva milioane de ani. Scoase un tipat asurzitor in acel moment, dupa care disparu...
Se apropie rapid de mine si ma dezlega, apoi eu, uimit, am intrebat:
- Ce s-a intamplat acolo?
Ma prvi cu parere de rau, dupa care raspunse:
- Eu... Eu sunt primul dhampir creat, iubitule, cum e tata primul vampir... Si nu pot fi ucis.
Am rasuflat usurat si l-am luat in brate, strangandu-l cu putere. Il sarutam apasat pe buze, profitand de intimitatea in care ne aflam, fiindca toti isi luasera talpasita de cum il vazusem pe Kiro ridicandu-se. Eram uimit insa ca facuse si mama acest lucru, chiar nu ma asteptam sa fuga.
- Nu te las sa mai pleci fara mine nicaieri! rostesc luandu-l in brate si strangandu-l pe Kiro, dupa care acesta se apleca si saruta sangele de pe pieptul meu, de unde ma intepase tarusul Dianei. Priveam cenusa stransa acolo si nu-mi venea sa cred ca ceea ce traim e real. Oare Kiro... ?
Dar nu, nu puteam intreba, nu indrazneam sa intreb acest lucru. L-am luat de mana si am simtit cat de tare voia sa ne intoarcem acasa, fiindca o lua aproape inaintea mea. Ma saruta lung pe buze, dupa care am pornit in viteza.

- Ce dracului a fost aici?! ma intreba tanarul cand simti mirosul imputit al varcolacului in casa noastra si il vazu pe Felix al meu, iubitul meu catelus, cum era murdar pe botic de sange.
Abia acum imi dadeam si eu seama de ce se intamplase mai inainte, si anume catelul meu, desi pui, o muscase pe mama cu rautate de picior in incercarea de a ma apara. Ne simtise de-ndata ce intrasem impreuna in casa si acum se invartea bucuros in patut, unde statuse mai tot timpul pana acolo. Kiro privi nervos usa scoasa din balamale, apoi se duse la geamul mare al camerei, deschizandu-l pentru a putea intra aerul rece in camera.
- A fost ma... am inceput, insa nu am apucat sa termin, fiindca dulceata mea blonda se lipi de trupul meu si incepu sa ma sarute, impingandu-ma in perete. Ma strangea in brate astfel incat ma durea, insa nu mai conta acum, voiam doar sa fie langa mine, puteam sa mor si el sa fie bine acum si se parea ca si el simtea acelasi lucru, fiindca pusese stapanire pe mine de-a dreptul. Felix incepu sa latre incet pentru atentie si Kiro isi dezlipi buzele de buzele mele pentru cateva momente.
- Esti bine? intreba si am dat afirmativ din cap, iar dulceata mea disparu in acel moment pe usa si se intoarse in mai putin de doua minute cu doua sticle de sange. Stateam in pat acum si il mangaiam dupa ureche pe catelul meu iubit.
- Kiro, cred ca... Felix.. Felix o sa devina varcolac, am spus aproape plangand. Nu voiam sa-l pierd si pe el cum il pierdusem pe Nero, insa Kiro facu ochii mari, ceradnu-mi explicatie. A muscat-o pe mama de picior cand era in forma animala, am continuat si blondul zambi satisfacut. Imi dadu sticla si apoi se puse cu capul pe picioarele mele, sarutandu-ma usor pe genunchi.
- Felix? Nu. Maica-ta, in schimb, se curata in cateva zile, fiindca, in general, cainii poarta un virus ce acestora le e daunator.
Am inceput sa bat din palme multumit si l-am sarutat lung pe iubitul meu.
'' In sfarsit scapam de probleme! ''

* * *

Tocmai rasucisem gatul unui varcolac, apoi Kiro, apropiindu-se de mine, incepu sa ma sarute apasat pe buze, impingandu-ma pe iarba umeda din padurea in care ne aflam. Eram in Germania acum, vanand cu o placere sadica fiecare nenorocit de varcolac pe care-l vedeam sau simteam. Mama murise la cateva zile dupa ce Felix al nostru o muscase. Cainele era langa noi acum si maraia rasucindu-se bucuros ca putuse ajuta la exterminarea unei specii nenorocite de animal jegos. Isi facu de lucru incepand sa alerge in timp ce Kiro ma saruta acum pe gat cu pasiune, muscand usor pielea.
Ma intoarse cu spatele si ma lipi de el, putand astfel sa simt cat de excitat era acolo jos. M-a dezbracat cat de repede a putut, dupa care isi aruncase hainele jos de pe el si incepu sa ma sarute lung pe ceafa, coborand pe gat de-a lungul coloanei vertebrale. Coltii mi-au iesit instinctiv cand i-am simtit sexul la intrarea din trupul meu, impingandu-se usor inainte si facandu-ma sa scot un geamat extaziat. Stateam in genunchi acum, iar el peste mine, impingandu-se tot mai adanc in interiorul meu, provocandu-ma sa scot acele sunete pe care le iubea el la nebunie. Mi-am trecut limba peste buze si i le-am acaparat intr-un sarut lung, intorcandu-ma pentru a-l putea atinge.
Ma patrundea cu putere de fiecare data, facandu-ma sa gem din ce in ce mai tare si mai galagios, facandu-l pe Kiro fericit. Incepuse si el sa geama o data cu mine, la fel de tare, si sa ma sarute din ce in ce mai apasat. Il iubeam si nu-mi era ruisine sa recunosc. O ultima miscare ma facu sa-mi arcuiesc spatele, apoi sa gem puternic in momentul in care am ejaculat puternic o data cu Kiro al meu. M-am lasat pe iarba umeda, la fel facand si Kiro, sarutandu-ma lung.
- Te iubesc! imi spuse in soapta, facandu-ma sa gem usor.
- Si eu te iubesc, frumusetea mea! am rostit prinzandu-i buzele intr-un sarut lung. Mai mult ca viata mea!
Trecusera cateva luni de atunci, iar noi continuam sa ne iubim, constienti ca anii vor trece, iar noi ramaneam aceeasi, iubindu-ne la fel de tare.

[Ai_4ever]

Ficul a iesit minunat! Sincer imi pare rau ca s-a terminat, deoarece desi nu am comentat, am citit fiecare capitol si mi-au placut toate la fel de mult. Mama lui Strifi era intradevar o catea, dar Felix i-a venit de hac :) Apropo de Felix, e asa un dulce! Ma bucur ca Kiro i l-a cumparat lui Strifi. De asemenea, ma bucur de faptul ca varcolacii au fost exterminati, iar acum vampirii si dhampirii pot trai in liniste si pace... mai ales dragutii de Strifi si Kiro.
Succes la celelalte ficuri!