15-05-2011, 10:10 PM
Meow~ :3
Da stiu, am cam intarziat cu nextul.. dar nu prea am reusit decat acum sa il pun fiindca m-a retinut cartea, pe care deja nu o mai suport. :))
Deci de data asta am scris 7 pg. in word, daca o tineam tot asa nu stiu cate mai scriam,d ar ma bucur ca am scris mult, sper doar sa nu va plictisesc.. :[
Va multumesc pentru comuri. >:D<
Chiar ma bucur ca va lasati opinia si ca lasati si critica, chiar am nevoie, inca sunt in stadiul de a invata. :*
Ma minteam pe mine insumi daca spuneam ca ma iubeste si ca ar vrea sa fie cu mine pana la eternitate.. La fel ca si mine, acesta iubeste pianul, muzica ne leaga sufletele singure, pustiite de multa vreme, trecute prin timpul crunt si vestejit, care si-a lasat amprenta pe inimile noastre aproape impitrite, tanjind acum dupa elicsirul iubirii.
Ii simt prezenta, sta chiar in spatelele meu, ma priveste cu atentie si ma analizeaza ca pe un copil mic, sa vada cum fac magie cu clapele arminioase ale pianului, ce se joaca sub degetele mele subtiri.
Zambeste dar eu nu-l vad cand face asta, eu pot doar sa mi-l imaginez cu ochii minti si sa-i simt respiratia calda cum se izbeste de umarul meu, acum este si mai aproape de mine, ma atinge ferm pe brat si strange de el usor ca sa nu ma tresara din loc.
Acestui om pot sa-i spun inger, pentru ca se aseamana cu unul. Indiferent daca ochii lui sunt patati de o culoare mai violacee inchisa, chiar daca parul nu ii este blond si lung, si este scurt si castaniu deschis, chipul inca ii este asemenea unui inger coborat din cer. Trupul mare, puternic si atragator, vocea dulce, suava si ispititoare, precum a sarpelui diavolesc, dar chiar si asa pot sa-i spun si diavol. Prin asta deduc faptul ca mereu are tot ceea ce-si doreste, obtine mereu tot ce vrea prin vorba si prin gest...
Te seduce cu tot ce are, parca te loveste ceva, care te doboara pe jos, iar durerea este insuportabila, extrem de dureroasa, inima pulseaza emotie si nadejde doar pentru al avea cu tine, acolo, mereu.
Nu doar eu ma simt asa de aerian in preajma lui, nu doar eu doresc sa-l ating sau sa-i spun ca il iubesc. Nu sunt singurul, elevii lui, profesorii, prietenii si necunoscuti il venereaza si il respecta, unii cu toate ca sunt de acelasi sex ca si el, nu baga de seama ca ar putea pacatui prin a se indragostii de un asemenea demon-ingeresc.
Dar cui ii mai pasa de asta ? Sunt sigur ca toti ar pacatui pentru el si si-ar oferi si ultima farama din ei, doar ca sa-l aiba, nimanui nu iar mai pasa de Judecata de Apoi, pe care o infaptuieste Dumnezeu atunci cand ne dam duhul. Am zbiera si am striga cu totii sus, in ceruri ca il iubim pe acest om.
Poate suna aiurea, dar cu adevarat simt si eu nevoia de al proteja si de ai fi alaturi mereu...
- Canti frumos Rendel, ma uimeste talentul tau, spune acesta in timp ce-si lasa privirea in jos spre mine. Ma face sa tresar din loc, dar nu ma ridic nu vreau sa stric momentul acesta. El sta asa de aproape de mine, iar eu ca un badaran sa stric totul, mai bine m-asi topi in faţa lui decat sa sar in sus ca asr din cauza rusini mele odioase.
-Multumesc, e foarte dragut din partea ta, dar nu cred ca sunt in stare sa cant asa de perfect ca tine profesore... ma opreste punandu-si degetul aratator pe buzele mele, negand afirmatia mea pe care o considera stupida si nu se sfieste sa-mi spuna acest lucru, ba din contra imi zambeste si ma avertizeaza ca daca mai spun asemenea prostii si abureli pe gura ma bate si nu ma mai primeste la orelel lui, care pentru mine sunt extraordinar de frumoase si relaxante. Imi cer scuze, nu am vrut sa te supar... da, poate spui adevarul zic doar tmapenii, dar...
- Iti plac asa de mult orele mele plictisitoare ? isi pleaca capul jos, iar privirea lui blanda se atinteste asupra mea. Raman pentru putin timp fara cuvinte, trag aer in piept si destainui ce am pe suflet, ce am pe moment pana cand nu este prea tarziu si crede ca vin aici din obligatie.
- Ma cunosti bine profesore, nu as veni aici pentru ca ma obliga cineva, ii spun eu in timp ce-l privesc hotarat in ochi, nu are cine sa ma oblige, sora mea ? Rosi e doar o copila care ma lasa sa fac ce vreu, oricum ea este in grija mea... deci sunt un om liber, independent, fac ce vreau din mine, pe langa asta vin aici din placere pentru ca imi plac orele tale, fiindca te iube... tac, imi duc mainile la gura si mi-o acopar ca sa ma opresc din a mai spune si alte detalii nefavorabile pentru mine. De ce sunt asa de prost, acum se apropie de mine, iar privirea aceea patrunzatoare ma abureste, imi fuge peisajul prin minte, iar pamantul se strecoara de sub picioarele mele...
Indiferent de situatie, acesta este mereu sigur pe faptele si gesturile sale, ma ametea fiecare pas pe care il facea, atat de hotarat si atat de sublim, ma topeam instant doar cand il priveam de sus in jos. Deja aveam o stare de déjà vu, pe langa asta parca ma dezechilibram si in mai putin de o secunda cand acesta se afla in dreptul meu am alunecat ametit . Dar am fost prins in bratele lui puternice, stiam ca va face un asemenea gest nobil si bland, nu avea cum sa nu ma salveze de la cadere...
M-am prins strans de materialul alb al camasii lui, strangand cu putere si simtindu-i muschii cum se contracta atunci cand ma ridica in sus. E puternic, atragator, chips, ce sa mai vreau ? e visul meu...
Nici nu am observat cand si cum, dar respiratia lui se izbea de urechea mea, iar cuvintele lui dulci prindeu contur in timpanul meu. Mai rau, ma facea sa lesin, mai rau ma ametea, cum de reusea asta ?
Dupa cate am inteles eu din tot ce mi-a soptit, doar se asigurase daca ma simt bine si sa mergem la infirmiera ca sa ma verifice putin.
Am tresarit instand din bratele lui, cum sa-l las sa ma paraseasca acolo, nu patisem nimic, adica da, nu, da.. pe naiba eram asa de confuz si extrem de excitat din cauza lui, daca ma duceam acolo si vedeau “ce am†sigur radeau de mine si dupa aceea nu prea cred ca aveam cum sa-i explic, decat balbaindu-ma, de ce sexul meu se intarise brusc...
- Ma simt super bine, nu trebuie sa mergem la infirmiera, am inceput eu sa-i explic, incercand sa ascund umflatura din pantalonii mei, deci nu trebuie sa-ti faci griji, nu ai de ce sa te panici...
- Rendel, de ce nu m-asi panica ? Puteai sa cazi jos si sa ramai inconstient, imi era si inca imi este teama sa nu patesti ceva. Vine spre mine cu pasi repezi si cand ajunge din nou in faţa mea, isi duce mana sus, ajungand la obrazul meu, pe care il atinge bland si-l mangaie usor.
Raman cu ochii tintit la ai lui si din nou ma pierd in complexitatea lor, in acea noanta divina si colorata, ... ii rostesc numele in soapta dar nu primesc un raspuns vocal, ci un gest surprinzator de placut.
- Asta este pentru ca esti un dulce, mai ales cand te balbai asa de frumos...
"Cred ca visez...mi-a sarutat obrazul !" s-a indepartat putin de mine, ajungand la pian de unde dorea sa ia catalogul.
- Da, multumesc... si am cazut jos, de emotii lovindu-ma zdravan de podea.
Eram beat, ametit, excitat, eram in toate felurile si toate astea din cauza profesorului...„Te vreau mereu langa mine, sa nu mai pleci niciodataâ€, imi spun in minte si ridic mainile sus de parca doream sa cuprind intreg tavanul, dar imediat tresar cand ii vad chipul deasupra mea.
Vreu sa sar in sus, dar ma prinde in brate si ma cara pana la o canapea asezata in capatul salii, unde ma aseaza cu grije acolo si imi spune sa stau cuminte, pentru ca fuge ca sa aduca ceva.
Dau afirmativ din cap si il privesc cum paraseste incaperea luminata abundent de razele soarelui, vantul batea puternic asa ca un gean se tranteste de peretele din sticla.
Exact, o mare parte din clasa asta, fiind la parter, are tot peretele din dreapta din geam, unde se vede curtea si gradina facultatii frumos aranjata si colorata de tufele cu trandafiri, florile agatatoare, prinse armonios de arcade si tot asa. Un peisaj de vis, iar profesorul Minato, minunatul meu inger infrumuseteaza acea oaza de paradis de afara.
Inchid ochii si ma las purtat de val, imaginandumi cum Minato vine spre mine si ma cuprinde in brate, apoi imi sopteste cateva vorbe dulci la ureche, incantandu-mi auzul, sarutandu-mi ferm buzele, lasandu-ma sa-i degust aroma si...
- Rendel te simti bine ? se aude vocea lui dulce, care venea din dreptul meu, fancadu-ma sa tresar, observand ca-mi muscam buza de jos prea des din cauza gandurilor mele perverse...
- Da ! da, da.. strig eu ca un nebun si ma ridic de tot de pe acea canapea moale.
Cat te tampit sunt, nu imi mai pot lua ochii de la omul asta, ma vrajeste si ma chinuie doar cu privirea, ma face sa cad, sa lesin, pana cand ajung sa tanjesc dupa atingerile lui, precum un sclav dupa libertate. Sunt asa de neajutorat, il vreau langa mine in fiecare zi, in fiecare noapte, fiecare secunda traita de mine, vreau ca el sa fie acolo asteptandu-ma pe vecie.
Dar cred ca visul asta nu prea are cum sa fie indeplinit si oricum se spulbera la venirea unei tinere doamne in clasa, care se repede la gatul lui si-l saruta asa de pasional.
Eu ii urmaresc cu coada ochiului, fiind prea rusinat sa-i privesc, mai ales pe ingerul meu cum isi saruta logodnica...
De ce are una, de ce este atras de femei si nu de barbati ? De ce ma sageteaza asa de rau inima cand il vad in asemenea ipostaze amoroase cu o femeie, ma sfasie pe dinauntru si vreau cu ravneala sa o smulg din bratele lui si sa ma avant eu in stransoarea lui dulce si apetisanta...
- Dragule diseara cinam cu parintii noastri, sa nu intarzi. Vocea ei pe langa ca se juca cu mintile lui, il absorbea doar cand ii rasucea cravata de la camasa, care oricum nu statea uniform, fiindca deja era deschis la primii doi nasturi.
- Promit scumpo, dar dupa cum vezi sunt ocupat acum, Rendel a avut un soc si a lesinat pe aici, ii spune acesta si apoi isi lasa privirea aceea ispititoare si superba asupra mea, parca incercand sa-i de-a de inteles iubitei lui ca nu trebuia sa il deranjeze si ca eu prind un rol important in viata lui.
Ramand putin uimit de gest, ma simteam mai bine acum vazand cum se comporta cu blonda.
- Aww roscovanule, saracutul de tine, Rendel scumpule esti bine ? Vine la mine val-vartez asezandu-se pe suprafata canapelei si imi cuprinde in ambele palme chipul, pe care il zguduie putin.
O cunosc pe dansa, este o persoana calda si blanda, chiar tine la prietenii iubitului ei, stiind cum sa se comporte cu eil. Doar ca aveam putina invidie pe ea, fiindca il detinea pe Minato, profesorul meu preferat de pian.
- Draga, cred a este timpul sa pleci, ne vedem diseara, o saruta pe obraz si apoi aceasta isi i-a la revedere de la noi, facandu-ne cu mana de la usa. Scuze pentru interventia ei, face asta des, doar o stii ca nu poate sa stea departe de mine.
- Nici eu nu as putea, soptesc eu cu ochii putin inchisi.
- Mersii, imi multumeste si se aseaza langa mine.
Imi dau seama de ce lucru rusinos am putut sa spun, asa ca imi acopar faţa cu palmele incercand sa-mi ascund obrajii infierbantati de la atatea emotii.
Dar sunt complet atras de vocea lui care ma indeamna sa-l privesc.
- Nu uita de intalnirea noastra cu directorul in seara asta, nu am de gand sa renunt, vreau sa vi la noi in facultate, asa o sa poti sa-ti marestii studiul in pian. Esti talentat si ma enerveaza faptul ca pana acum nu ai optat pentru o facultate, chiar ma bucur ca te-ai refugiat la mine Rendel, dar nu suport sa vad ca nu esti in clasa cu elevi mei si cu...
Se opreste brusc si incearca sa spuna altceva, tot legat de intalnirea din seara aceasta. Cum ca va trebui sa-i confirm directorului de ce nu am venit in primul an si ca acum vin ocazional pe la orele lui si tot asa. Nu l-am intrerupt din vorbit, doar ca ma macina gandul de ce s-a oprit tocmai acolo, sigur dorea sa spun cave important, insa a ezitat.
Eram pe trotuarul in care se afla si respectivul restaurant-club unde ma intalneam cu Minato si domnul director Higurashi, cat si cu directorul adjunct domnul Newman.
Intreaga imprejurime era populate, foarte multi omaneni treceau pe langa mine grabiti ca sa ajunga la destinatie, doar eu stateam pe loc si ii urmaream.
Nu dadeam de restul gastii mele, unde puteau sa fie, unde este restaurantul-club de care imi zicea profesorul Minato ? De ce am fost eu mai multatent la buzele lui, decat la vorbe ? Doamne intr-o zi am sa-mi pierd mintile din cauza lui si sigur am sa ma reped flamand la el in brate...
Si cand imi pierdusem nadejdea, il observ pe acesta cum imi face cu mana in graba si de zor. Prind viteza si ajung langa el, iar dupa aceea intram linistiti inauntru.
Reusim sa ne gasim masa si de acolo suntem intampinati de zmbetele celor doi directori, care ne saluta politicos si ne ofera oportunitatea de a comanda primi ceva.
- As dorii un pahar cu vin alb. Rendel, tu ce doresti ? ma intreaba zambind Minato.
- Nimic, daca se poate apa plata ? intreb eu chelnerita care imi zambeste.
- Ce baiat amuzant, roscovane nu fi timid si comanta ceva cu alcool, spune domnul Higurashi incepand treptat sa zambeasca si sa comande si pentru mine, dar si pentru el.
Ii zambesc, insa nu ma dedeam in vant dupa bautura pentru ca stiu sigur ca doar o inghititura ma poate face sa cad la pamant... Ii priveam pe fiecare cum isi gustau bauturile venite mai repede, eu insa stateam cuminte, cu mainile pe tapiteria rosie a locului meu, privind paharul cu whiskey si cuburile de gheata care se topeau in el.
Imi mai aruncam privirea prin alte locuri, explorand incaperea care cu adevarat ma incanta. Am observat si un pian, unde canta cineva si o domnisoara care dansa in timp ce canta o melodie mai dansanta si extrem de vioaie. Se acompaniau perfect cei doi, iar miscarile tinerei ii ademeneau pe spectatori la dans.
Ramandand cu privirea uimita si absorbita de acel mic colt de Rai, luminat multicolor, domnii au reusit sa imi atraga atentia cand discutia a inceput sa prinda viata.
- Deci tinere Rendal, sa inteleg ca esti pasionat de pian ? ma intreaba domnul director adjunct.
- Da, inca de cand eram mic.
- Si de cat timp canti la acest instrument ? ma intreaba acum domnul Higurashi.
- De saisprezece ani cant la pian si nimeni nu m-a invatat, pur si simplu am inceput sa apas pe clape, iar muzica continua sa prinda viata, am zambit cand mi-am adus aminte de acele momente, uimidu-i pe toti.
- Este chiar uimitor Rendel ! Dar de ce nu ai venit in primul an de facultate ? ma intreaba directorul.
- Am avut multe probleme in familie, pentru ca ai mei nu mai sunt, iar eu trebuie sa am grije de sora mea, a trebuit sa studiez acasa, la fel si cu liceul, tot acasa am invatat. Bunica si bunicul m-au ajutat, cat si matusa mea, am spus cu un zambet trist pe buze, insa intentia mea nu era sa-i intristez, ci era faptul ca, eu nu am fost pur si simplu lasat pe dinafara, am fost invatat si educat cum trebuie, am toate cunostintele necesare pentru a intra la o facultate buna.
- Inteleg si din cate mi-a spus profesorul Minato, sunt sigur ca te vei adapta la noi domnule Ghison, fiindca sunteti oficial un elev de al nostru.
Cand i-am vazut pe cei doi zambindu-mi, la fel si Minato cum radea de fericire si ma lua in brate, aproape ca am izbucnit in plans de fericire, cat noroc aveam si toate datorita lui, ingerului meu...
“Dragul meu Minato, esti cel mai tare si nu imi este greu sa-ti spun “te iubesc†“.
Cu toate ca am curaj sa-i spun [i]te iubesc[i] in gand, nu pot si in realitate, fiindca nu sunt sigur daca el simte ce simt si eu. Dar cat de mult mi-asi dori ca si el sa impartaseasca aceleasi sentimente ca mine... ar fi un vis implinit, o dorinta infaptuita.
In continuare am tot discutat despre plasarea mea in clasa dansului si cum se vor desfasura orele, dar deodata domnul director adjunct mi-a propus sa cant putin la pianul clubului, in care ne aflam.
A tresarit uimit, nu aveam cum sa accept pentru ca sigur nu aveam voie, dar cand am vazut ca patronal venise impreuna cu acea chelnerita si ma rugasera sa cant putin la pian, nu am prea putut sa refuz, mai ales ca si Minato era rugator, iar pe el chiar nu puteam sa-l refuz.
Cu pasi sfiosi am mers pana in dreptul instrumentului, m-am asezat si am privit in jurul meu, era liniste in sala, toti se uitau la mine totul era intunecat, doar locul in care ma aflam eu era luminat. Fara sa mai ezit am inceput sa apas pe clape, scotand sunete melodioase, apoi am acompaniat cu vocea. Nu credeam ca sunt in stare sa cant, nici pana acum nu cantasem si era pentru prima data, dar auzind aplauzele si flueraturile celorlalti, mi-am dat seama ca mai am un talnent si acela fiind vocea.
Dupa cateva ore, am terminat si am fost inecat intr-o mare de aplauze zgomotoase, rasete si zambete de fericire venite din parte clientilor care erau pe post de public.
Am zambit, efectuand o plecaciune in faţa tuturor, au fost un public minunat care a rabdat pana la final, chiar m-am simtit bine in compania tuturor, iar cand l-am vazut pe profesor cum zabeste si aplauda, parca inima mi-a explodat deja din piept...
Inainte de a cobora de pe scena mica, un domn imbracat intr-o camasa neagra deschis la primi trei nasturi, usor descoperindu-i pieptul bine lucrat, blugi de aceiasi culoare si cu un par blond pal, care se cotura frumos in lumina aceea puternica a becurilor, mi-a inmanat un trandafir rosu aprins si apoi s-a aplecat spre urechea mea, trimitandu-mi un fior puternic prin tot corpul si mi-a soptit:
- Ai cantat divin, la fel de frumos ca si acum saisprezece ani, nu ti-ai pierdut splendoare si flacara...
Iar apoi mi-a sarutat pavilionul, din nou facandu-mi trupul sa tresara intr-un mod neobisnuit... cand s-a deslipit de mine a si disparut printre multimea adunata in jurul meu... cat de misterios, oare cine este ?
La final, am ramas afara impreuna cu Minato, asteptam cu nerabdare taxiul. De ce ? pentru ca nu am acceptat ca tanarul meu profesor sa ma duca cu masina lui pana acasa, doar nu sunt nebun sa o las pe Rosi sa ii sara in brate si sa ma de-a de gol, cat si faptul ca intarzia la cina.
Nu stiu cum dar s-a aprins o mica discutie intre noi.
- Ai cantat frumos !
- Multumesc, ma bucur ca ai fost incantat de prestatia mea...
- Si... cine era prietenul tau ?
Vocea lui scazuse treptat, atunci cand pomenise de acel indivit misterios, mi-a zambit atunci cand l-am privit si si-a ridicat capul in sus spre mine... era cumva gelos pe gestul facut de acel tanar ?
- Nu stiu, nu il cunosc, spun eu in timp ce invart acel trandafir superb in palma, dar ii multumesc pentru trandafir. Te-a deranjat gestul ? am avut indeajuns curaj sa il intreb, ma devora curiozitatea, iar inima zbiera de fericire in mine cand l-am vazut macinat de acea scena... ah, multumesc Domane.
- Nu ! tresare el putin imbujorat in obraji, nu chiar... oricum ti-a sosit taxiul, ma anunta el, in timp ce deschide usa.
- Mersii inca odata, a fost foarte dragut din... si brusc ma opresc, deoarece acesta imi acapareaza rapid buzele cu ale lui, dar nu foarte aproape, insa indeajuns de surprinzator incat sa ma faca sa lesin de emotii. Nu mi le-a atins asa de mult, a fost doar un pupic, iar cand s-a indepartat de mine si mi-a inchis usa, i-am putut vedea obrajii inrositi... cat de fermecator.
Da stiu, am cam intarziat cu nextul.. dar nu prea am reusit decat acum sa il pun fiindca m-a retinut cartea, pe care deja nu o mai suport. :))
Deci de data asta am scris 7 pg. in word, daca o tineam tot asa nu stiu cate mai scriam,d ar ma bucur ca am scris mult, sper doar sa nu va plictisesc.. :[
Va multumesc pentru comuri. >:D<
Chiar ma bucur ca va lasati opinia si ca lasati si critica, chiar am nevoie, inca sunt in stadiul de a invata. :*
Capitolul III
.Cantec de noapte.
.Cantec de noapte.
Ma minteam pe mine insumi daca spuneam ca ma iubeste si ca ar vrea sa fie cu mine pana la eternitate.. La fel ca si mine, acesta iubeste pianul, muzica ne leaga sufletele singure, pustiite de multa vreme, trecute prin timpul crunt si vestejit, care si-a lasat amprenta pe inimile noastre aproape impitrite, tanjind acum dupa elicsirul iubirii.
Ii simt prezenta, sta chiar in spatelele meu, ma priveste cu atentie si ma analizeaza ca pe un copil mic, sa vada cum fac magie cu clapele arminioase ale pianului, ce se joaca sub degetele mele subtiri.
Zambeste dar eu nu-l vad cand face asta, eu pot doar sa mi-l imaginez cu ochii minti si sa-i simt respiratia calda cum se izbeste de umarul meu, acum este si mai aproape de mine, ma atinge ferm pe brat si strange de el usor ca sa nu ma tresara din loc.
Acestui om pot sa-i spun inger, pentru ca se aseamana cu unul. Indiferent daca ochii lui sunt patati de o culoare mai violacee inchisa, chiar daca parul nu ii este blond si lung, si este scurt si castaniu deschis, chipul inca ii este asemenea unui inger coborat din cer. Trupul mare, puternic si atragator, vocea dulce, suava si ispititoare, precum a sarpelui diavolesc, dar chiar si asa pot sa-i spun si diavol. Prin asta deduc faptul ca mereu are tot ceea ce-si doreste, obtine mereu tot ce vrea prin vorba si prin gest...
Te seduce cu tot ce are, parca te loveste ceva, care te doboara pe jos, iar durerea este insuportabila, extrem de dureroasa, inima pulseaza emotie si nadejde doar pentru al avea cu tine, acolo, mereu.
Nu doar eu ma simt asa de aerian in preajma lui, nu doar eu doresc sa-l ating sau sa-i spun ca il iubesc. Nu sunt singurul, elevii lui, profesorii, prietenii si necunoscuti il venereaza si il respecta, unii cu toate ca sunt de acelasi sex ca si el, nu baga de seama ca ar putea pacatui prin a se indragostii de un asemenea demon-ingeresc.
Dar cui ii mai pasa de asta ? Sunt sigur ca toti ar pacatui pentru el si si-ar oferi si ultima farama din ei, doar ca sa-l aiba, nimanui nu iar mai pasa de Judecata de Apoi, pe care o infaptuieste Dumnezeu atunci cand ne dam duhul. Am zbiera si am striga cu totii sus, in ceruri ca il iubim pe acest om.
Poate suna aiurea, dar cu adevarat simt si eu nevoia de al proteja si de ai fi alaturi mereu...
- Canti frumos Rendel, ma uimeste talentul tau, spune acesta in timp ce-si lasa privirea in jos spre mine. Ma face sa tresar din loc, dar nu ma ridic nu vreau sa stric momentul acesta. El sta asa de aproape de mine, iar eu ca un badaran sa stric totul, mai bine m-asi topi in faţa lui decat sa sar in sus ca asr din cauza rusini mele odioase.
-Multumesc, e foarte dragut din partea ta, dar nu cred ca sunt in stare sa cant asa de perfect ca tine profesore... ma opreste punandu-si degetul aratator pe buzele mele, negand afirmatia mea pe care o considera stupida si nu se sfieste sa-mi spuna acest lucru, ba din contra imi zambeste si ma avertizeaza ca daca mai spun asemenea prostii si abureli pe gura ma bate si nu ma mai primeste la orelel lui, care pentru mine sunt extraordinar de frumoase si relaxante. Imi cer scuze, nu am vrut sa te supar... da, poate spui adevarul zic doar tmapenii, dar...
- Iti plac asa de mult orele mele plictisitoare ? isi pleaca capul jos, iar privirea lui blanda se atinteste asupra mea. Raman pentru putin timp fara cuvinte, trag aer in piept si destainui ce am pe suflet, ce am pe moment pana cand nu este prea tarziu si crede ca vin aici din obligatie.
- Ma cunosti bine profesore, nu as veni aici pentru ca ma obliga cineva, ii spun eu in timp ce-l privesc hotarat in ochi, nu are cine sa ma oblige, sora mea ? Rosi e doar o copila care ma lasa sa fac ce vreu, oricum ea este in grija mea... deci sunt un om liber, independent, fac ce vreau din mine, pe langa asta vin aici din placere pentru ca imi plac orele tale, fiindca te iube... tac, imi duc mainile la gura si mi-o acopar ca sa ma opresc din a mai spune si alte detalii nefavorabile pentru mine. De ce sunt asa de prost, acum se apropie de mine, iar privirea aceea patrunzatoare ma abureste, imi fuge peisajul prin minte, iar pamantul se strecoara de sub picioarele mele...
Indiferent de situatie, acesta este mereu sigur pe faptele si gesturile sale, ma ametea fiecare pas pe care il facea, atat de hotarat si atat de sublim, ma topeam instant doar cand il priveam de sus in jos. Deja aveam o stare de déjà vu, pe langa asta parca ma dezechilibram si in mai putin de o secunda cand acesta se afla in dreptul meu am alunecat ametit . Dar am fost prins in bratele lui puternice, stiam ca va face un asemenea gest nobil si bland, nu avea cum sa nu ma salveze de la cadere...
M-am prins strans de materialul alb al camasii lui, strangand cu putere si simtindu-i muschii cum se contracta atunci cand ma ridica in sus. E puternic, atragator, chips, ce sa mai vreau ? e visul meu...
Nici nu am observat cand si cum, dar respiratia lui se izbea de urechea mea, iar cuvintele lui dulci prindeu contur in timpanul meu. Mai rau, ma facea sa lesin, mai rau ma ametea, cum de reusea asta ?
Dupa cate am inteles eu din tot ce mi-a soptit, doar se asigurase daca ma simt bine si sa mergem la infirmiera ca sa ma verifice putin.
Am tresarit instand din bratele lui, cum sa-l las sa ma paraseasca acolo, nu patisem nimic, adica da, nu, da.. pe naiba eram asa de confuz si extrem de excitat din cauza lui, daca ma duceam acolo si vedeau “ce am†sigur radeau de mine si dupa aceea nu prea cred ca aveam cum sa-i explic, decat balbaindu-ma, de ce sexul meu se intarise brusc...
- Ma simt super bine, nu trebuie sa mergem la infirmiera, am inceput eu sa-i explic, incercand sa ascund umflatura din pantalonii mei, deci nu trebuie sa-ti faci griji, nu ai de ce sa te panici...
- Rendel, de ce nu m-asi panica ? Puteai sa cazi jos si sa ramai inconstient, imi era si inca imi este teama sa nu patesti ceva. Vine spre mine cu pasi repezi si cand ajunge din nou in faţa mea, isi duce mana sus, ajungand la obrazul meu, pe care il atinge bland si-l mangaie usor.
Raman cu ochii tintit la ai lui si din nou ma pierd in complexitatea lor, in acea noanta divina si colorata, ... ii rostesc numele in soapta dar nu primesc un raspuns vocal, ci un gest surprinzator de placut.
- Asta este pentru ca esti un dulce, mai ales cand te balbai asa de frumos...
"Cred ca visez...mi-a sarutat obrazul !" s-a indepartat putin de mine, ajungand la pian de unde dorea sa ia catalogul.
- Da, multumesc... si am cazut jos, de emotii lovindu-ma zdravan de podea.
Eram beat, ametit, excitat, eram in toate felurile si toate astea din cauza profesorului...„Te vreau mereu langa mine, sa nu mai pleci niciodataâ€, imi spun in minte si ridic mainile sus de parca doream sa cuprind intreg tavanul, dar imediat tresar cand ii vad chipul deasupra mea.
Vreu sa sar in sus, dar ma prinde in brate si ma cara pana la o canapea asezata in capatul salii, unde ma aseaza cu grije acolo si imi spune sa stau cuminte, pentru ca fuge ca sa aduca ceva.
Dau afirmativ din cap si il privesc cum paraseste incaperea luminata abundent de razele soarelui, vantul batea puternic asa ca un gean se tranteste de peretele din sticla.
Exact, o mare parte din clasa asta, fiind la parter, are tot peretele din dreapta din geam, unde se vede curtea si gradina facultatii frumos aranjata si colorata de tufele cu trandafiri, florile agatatoare, prinse armonios de arcade si tot asa. Un peisaj de vis, iar profesorul Minato, minunatul meu inger infrumuseteaza acea oaza de paradis de afara.
Inchid ochii si ma las purtat de val, imaginandumi cum Minato vine spre mine si ma cuprinde in brate, apoi imi sopteste cateva vorbe dulci la ureche, incantandu-mi auzul, sarutandu-mi ferm buzele, lasandu-ma sa-i degust aroma si...
- Rendel te simti bine ? se aude vocea lui dulce, care venea din dreptul meu, fancadu-ma sa tresar, observand ca-mi muscam buza de jos prea des din cauza gandurilor mele perverse...
- Da ! da, da.. strig eu ca un nebun si ma ridic de tot de pe acea canapea moale.
Cat te tampit sunt, nu imi mai pot lua ochii de la omul asta, ma vrajeste si ma chinuie doar cu privirea, ma face sa cad, sa lesin, pana cand ajung sa tanjesc dupa atingerile lui, precum un sclav dupa libertate. Sunt asa de neajutorat, il vreau langa mine in fiecare zi, in fiecare noapte, fiecare secunda traita de mine, vreau ca el sa fie acolo asteptandu-ma pe vecie.
Dar cred ca visul asta nu prea are cum sa fie indeplinit si oricum se spulbera la venirea unei tinere doamne in clasa, care se repede la gatul lui si-l saruta asa de pasional.
Eu ii urmaresc cu coada ochiului, fiind prea rusinat sa-i privesc, mai ales pe ingerul meu cum isi saruta logodnica...
De ce are una, de ce este atras de femei si nu de barbati ? De ce ma sageteaza asa de rau inima cand il vad in asemenea ipostaze amoroase cu o femeie, ma sfasie pe dinauntru si vreau cu ravneala sa o smulg din bratele lui si sa ma avant eu in stransoarea lui dulce si apetisanta...
- Dragule diseara cinam cu parintii noastri, sa nu intarzi. Vocea ei pe langa ca se juca cu mintile lui, il absorbea doar cand ii rasucea cravata de la camasa, care oricum nu statea uniform, fiindca deja era deschis la primii doi nasturi.
- Promit scumpo, dar dupa cum vezi sunt ocupat acum, Rendel a avut un soc si a lesinat pe aici, ii spune acesta si apoi isi lasa privirea aceea ispititoare si superba asupra mea, parca incercand sa-i de-a de inteles iubitei lui ca nu trebuia sa il deranjeze si ca eu prind un rol important in viata lui.
Ramand putin uimit de gest, ma simteam mai bine acum vazand cum se comporta cu blonda.
- Aww roscovanule, saracutul de tine, Rendel scumpule esti bine ? Vine la mine val-vartez asezandu-se pe suprafata canapelei si imi cuprinde in ambele palme chipul, pe care il zguduie putin.
O cunosc pe dansa, este o persoana calda si blanda, chiar tine la prietenii iubitului ei, stiind cum sa se comporte cu eil. Doar ca aveam putina invidie pe ea, fiindca il detinea pe Minato, profesorul meu preferat de pian.
- Draga, cred a este timpul sa pleci, ne vedem diseara, o saruta pe obraz si apoi aceasta isi i-a la revedere de la noi, facandu-ne cu mana de la usa. Scuze pentru interventia ei, face asta des, doar o stii ca nu poate sa stea departe de mine.
- Nici eu nu as putea, soptesc eu cu ochii putin inchisi.
- Mersii, imi multumeste si se aseaza langa mine.
Imi dau seama de ce lucru rusinos am putut sa spun, asa ca imi acopar faţa cu palmele incercand sa-mi ascund obrajii infierbantati de la atatea emotii.
Dar sunt complet atras de vocea lui care ma indeamna sa-l privesc.
- Nu uita de intalnirea noastra cu directorul in seara asta, nu am de gand sa renunt, vreau sa vi la noi in facultate, asa o sa poti sa-ti marestii studiul in pian. Esti talentat si ma enerveaza faptul ca pana acum nu ai optat pentru o facultate, chiar ma bucur ca te-ai refugiat la mine Rendel, dar nu suport sa vad ca nu esti in clasa cu elevi mei si cu...
Se opreste brusc si incearca sa spuna altceva, tot legat de intalnirea din seara aceasta. Cum ca va trebui sa-i confirm directorului de ce nu am venit in primul an si ca acum vin ocazional pe la orele lui si tot asa. Nu l-am intrerupt din vorbit, doar ca ma macina gandul de ce s-a oprit tocmai acolo, sigur dorea sa spun cave important, insa a ezitat.
Eram pe trotuarul in care se afla si respectivul restaurant-club unde ma intalneam cu Minato si domnul director Higurashi, cat si cu directorul adjunct domnul Newman.
Intreaga imprejurime era populate, foarte multi omaneni treceau pe langa mine grabiti ca sa ajunga la destinatie, doar eu stateam pe loc si ii urmaream.
Nu dadeam de restul gastii mele, unde puteau sa fie, unde este restaurantul-club de care imi zicea profesorul Minato ? De ce am fost eu mai multatent la buzele lui, decat la vorbe ? Doamne intr-o zi am sa-mi pierd mintile din cauza lui si sigur am sa ma reped flamand la el in brate...
Si cand imi pierdusem nadejdea, il observ pe acesta cum imi face cu mana in graba si de zor. Prind viteza si ajung langa el, iar dupa aceea intram linistiti inauntru.
Reusim sa ne gasim masa si de acolo suntem intampinati de zmbetele celor doi directori, care ne saluta politicos si ne ofera oportunitatea de a comanda primi ceva.
- As dorii un pahar cu vin alb. Rendel, tu ce doresti ? ma intreaba zambind Minato.
- Nimic, daca se poate apa plata ? intreb eu chelnerita care imi zambeste.
- Ce baiat amuzant, roscovane nu fi timid si comanta ceva cu alcool, spune domnul Higurashi incepand treptat sa zambeasca si sa comande si pentru mine, dar si pentru el.
Ii zambesc, insa nu ma dedeam in vant dupa bautura pentru ca stiu sigur ca doar o inghititura ma poate face sa cad la pamant... Ii priveam pe fiecare cum isi gustau bauturile venite mai repede, eu insa stateam cuminte, cu mainile pe tapiteria rosie a locului meu, privind paharul cu whiskey si cuburile de gheata care se topeau in el.
Imi mai aruncam privirea prin alte locuri, explorand incaperea care cu adevarat ma incanta. Am observat si un pian, unde canta cineva si o domnisoara care dansa in timp ce canta o melodie mai dansanta si extrem de vioaie. Se acompaniau perfect cei doi, iar miscarile tinerei ii ademeneau pe spectatori la dans.
Ramandand cu privirea uimita si absorbita de acel mic colt de Rai, luminat multicolor, domnii au reusit sa imi atraga atentia cand discutia a inceput sa prinda viata.
- Deci tinere Rendal, sa inteleg ca esti pasionat de pian ? ma intreaba domnul director adjunct.
- Da, inca de cand eram mic.
- Si de cat timp canti la acest instrument ? ma intreaba acum domnul Higurashi.
- De saisprezece ani cant la pian si nimeni nu m-a invatat, pur si simplu am inceput sa apas pe clape, iar muzica continua sa prinda viata, am zambit cand mi-am adus aminte de acele momente, uimidu-i pe toti.
- Este chiar uimitor Rendel ! Dar de ce nu ai venit in primul an de facultate ? ma intreaba directorul.
- Am avut multe probleme in familie, pentru ca ai mei nu mai sunt, iar eu trebuie sa am grije de sora mea, a trebuit sa studiez acasa, la fel si cu liceul, tot acasa am invatat. Bunica si bunicul m-au ajutat, cat si matusa mea, am spus cu un zambet trist pe buze, insa intentia mea nu era sa-i intristez, ci era faptul ca, eu nu am fost pur si simplu lasat pe dinafara, am fost invatat si educat cum trebuie, am toate cunostintele necesare pentru a intra la o facultate buna.
- Inteleg si din cate mi-a spus profesorul Minato, sunt sigur ca te vei adapta la noi domnule Ghison, fiindca sunteti oficial un elev de al nostru.
Cand i-am vazut pe cei doi zambindu-mi, la fel si Minato cum radea de fericire si ma lua in brate, aproape ca am izbucnit in plans de fericire, cat noroc aveam si toate datorita lui, ingerului meu...
“Dragul meu Minato, esti cel mai tare si nu imi este greu sa-ti spun “te iubesc†“.
Cu toate ca am curaj sa-i spun [i]te iubesc[i] in gand, nu pot si in realitate, fiindca nu sunt sigur daca el simte ce simt si eu. Dar cat de mult mi-asi dori ca si el sa impartaseasca aceleasi sentimente ca mine... ar fi un vis implinit, o dorinta infaptuita.
In continuare am tot discutat despre plasarea mea in clasa dansului si cum se vor desfasura orele, dar deodata domnul director adjunct mi-a propus sa cant putin la pianul clubului, in care ne aflam.
A tresarit uimit, nu aveam cum sa accept pentru ca sigur nu aveam voie, dar cand am vazut ca patronal venise impreuna cu acea chelnerita si ma rugasera sa cant putin la pian, nu am prea putut sa refuz, mai ales ca si Minato era rugator, iar pe el chiar nu puteam sa-l refuz.
Cu pasi sfiosi am mers pana in dreptul instrumentului, m-am asezat si am privit in jurul meu, era liniste in sala, toti se uitau la mine totul era intunecat, doar locul in care ma aflam eu era luminat. Fara sa mai ezit am inceput sa apas pe clape, scotand sunete melodioase, apoi am acompaniat cu vocea. Nu credeam ca sunt in stare sa cant, nici pana acum nu cantasem si era pentru prima data, dar auzind aplauzele si flueraturile celorlalti, mi-am dat seama ca mai am un talnent si acela fiind vocea.
Dupa cateva ore, am terminat si am fost inecat intr-o mare de aplauze zgomotoase, rasete si zambete de fericire venite din parte clientilor care erau pe post de public.
Am zambit, efectuand o plecaciune in faţa tuturor, au fost un public minunat care a rabdat pana la final, chiar m-am simtit bine in compania tuturor, iar cand l-am vazut pe profesor cum zabeste si aplauda, parca inima mi-a explodat deja din piept...
Inainte de a cobora de pe scena mica, un domn imbracat intr-o camasa neagra deschis la primi trei nasturi, usor descoperindu-i pieptul bine lucrat, blugi de aceiasi culoare si cu un par blond pal, care se cotura frumos in lumina aceea puternica a becurilor, mi-a inmanat un trandafir rosu aprins si apoi s-a aplecat spre urechea mea, trimitandu-mi un fior puternic prin tot corpul si mi-a soptit:
- Ai cantat divin, la fel de frumos ca si acum saisprezece ani, nu ti-ai pierdut splendoare si flacara...
Iar apoi mi-a sarutat pavilionul, din nou facandu-mi trupul sa tresara intr-un mod neobisnuit... cand s-a deslipit de mine a si disparut printre multimea adunata in jurul meu... cat de misterios, oare cine este ?
La final, am ramas afara impreuna cu Minato, asteptam cu nerabdare taxiul. De ce ? pentru ca nu am acceptat ca tanarul meu profesor sa ma duca cu masina lui pana acasa, doar nu sunt nebun sa o las pe Rosi sa ii sara in brate si sa ma de-a de gol, cat si faptul ca intarzia la cina.
Nu stiu cum dar s-a aprins o mica discutie intre noi.
- Ai cantat frumos !
- Multumesc, ma bucur ca ai fost incantat de prestatia mea...
- Si... cine era prietenul tau ?
Vocea lui scazuse treptat, atunci cand pomenise de acel indivit misterios, mi-a zambit atunci cand l-am privit si si-a ridicat capul in sus spre mine... era cumva gelos pe gestul facut de acel tanar ?
- Nu stiu, nu il cunosc, spun eu in timp ce invart acel trandafir superb in palma, dar ii multumesc pentru trandafir. Te-a deranjat gestul ? am avut indeajuns curaj sa il intreb, ma devora curiozitatea, iar inima zbiera de fericire in mine cand l-am vazut macinat de acea scena... ah, multumesc Domane.
- Nu ! tresare el putin imbujorat in obraji, nu chiar... oricum ti-a sosit taxiul, ma anunta el, in timp ce deschide usa.
- Mersii inca odata, a fost foarte dragut din... si brusc ma opresc, deoarece acesta imi acapareaza rapid buzele cu ale lui, dar nu foarte aproape, insa indeajuns de surprinzator incat sa ma faca sa lesin de emotii. Nu mi le-a atins asa de mult, a fost doar un pupic, iar cand s-a indepartat de mine si mi-a inchis usa, i-am putut vedea obrajii inrositi... cat de fermecator.