Black & White [ YAOI ]

[hiimera]

Meow` :3
Fic nou, fic nou si nu ma abtin sa nu-l postez.
In ultima vreme nu stiu ce am avut, dar imi pierisera toate ideile si ma zbateam pe uscat, precum un peste, in speranta ca ideile nu ma vor trada.. bine e si din cauza tezelor, a naiba sa fie ele. :(
Dar ma bucur ca mi-am revenit.
Sper sa va placa, cu toateca am mai spus de multe ori ca : primele posturi de la ficuri imi ies naspa si se inampla ca wordul sa manace litere sau sa le plaseze la alte cuvinte, eu m-am corectat dar se poate sa fi sarit peste cateva, nu stiu.
Accept orice fel de critica, insa nu una rea, ci sa fie constructiva pentru ca doresc sa ma imbunatatesc. :-)
Si in acelasi timp vreau sa aflu si opiniile voastre. :]

~ Prolog ~

“Viata unui om, nu intotdeauna este simpla... pana si vantul reuseste sa te taie in mii de bucati si te imprastii ca cioburile de sticla pe jos, spargand pana si ultima farama de liniste adunata in jurul tau.
De ce ? Pentru ca nu meriti sa traiesti ? Sau poate ca peste noapte devi sclavul unui animal turbat, care fara mila te oblica la lucruri inumane, fara cel putin sa-ti ceara aprobarea, iar tu taci si nu faci nimic...
Esti doar un observator, mai mult de atat nu poti sa fi, trebuie sa nu misti, sa nu vorbesti, sa nu clipesti... privirea trebuie sa-ti fie concentrate la un singur lucru si acela ar fi sa iti vezi persoanele dragi suferind si la randul tau tu suferi, inima ti se sfasie si cazi.
Cazi la pamant fara suflare, dar inca treaiesti, cu speranta ca totul are sa se sfarseasca acolo, odata cu vietile curmate ale celorlalti pe care tu ii iubesti.
Dar brusc te trezesti, te afli intr-o sala, unde oamenii predomina peisajul agitat, conturat de chipurile unor doctori speriati de starea ta.
Reusesti cu greu sa te pui in capul oaselor, dar macar reusesti si poti sa vezi din nou lumea reala, nu ai murit, ti s-a oferit o adoua sansa.
Oamenii imbracati in halate albe se apropie de tine, cu zambetul pe buze, pentru ca au reusit sa-ti redea din nou viata, dar unde iti este zambetul ? A disparut... odata cu restul ,trecuti in nefiinta, care candva iti erau alaturi la bine si la rau, te invatau sa pasesti pe pamantul acesta infect, insa vindecat de ei, doar ca sa iti asigure o viata mai linistita.
Plangi ? Dar nu ai inteles, ca de astazi in colo nu mai esti un copil, deoarece copilaria mult dorita de tine s-a spulberat atunci cand cineva anume, necunoscut ti-a distrus-o cu sange rece...
Ai responsabilitati, iar acestea vin odata cu prima persoana familiar care intra pe usa salonului, alergand cu lacrimile siroind pe obraji, pe usa din camera ta... e firava si neajutorata, acum este in grija ta. Zambesti scurt si stii bine, esti hotarat ca acea persoana care a facut un asemenea lucru v-a plati amarnic, dupa fapta si rasplata...razbunarea este dulce... ”

Capitolul I
.Amintiri patate de sange rece.

“Adevar sau provocare ?
- Provocare.
- Te provoc sa privesti...”

Cuvinte infecte... mi-ati provocat groaza, iar rana e prea adanca, prea puternic conturata pe inima mea... Nu vreau sa mor, asa cum au murit si ei, nu vreau sa sufar, asa cum au suferit si ei, de ce sa ma distrugeti si pe mine, eu nu am facut nimic, la fel ca si ei. Dar inimile voastre sunt impietrite, sangele precum al unei vipere de toxic, ce baga moartea in tine, doar dintr-o singura muscatura.
A-ti curmat vietile unor persoane special mie, unor oameni nevinovati, care si-au dus viata pana in momentul in care le-a sunat ceasul, si chiar asa... cat de cruzi puteti sa fiti ? de ce ei si nu eu ?
- Domnule doctor, inima ii bate prea tare, se poate sa intre intr-un soc...
- Incercati sa-l tineti, nu vreau sa-l pierdem.
Brusc, lumina, ma agit si tresar din pat, zguduindu-ma de cateva ori.
Eram in stare de soc, inima pulsa in mine, mai avea putin si exproda din cutia toracica, totul parea neclar, puteam simtii frica cum imi sageteaza sirea spinari, odata cu intreg trupul meu vibrant.
Toti erau agitati, miscarile erau incotrolabile, ma tineau de maini si de picioare, eu pulsam repede,s periindu-i, dar doctoral era sigur ca aveam sa traiesc si dorinta i-a fost indeplinita... m-am linistit, dar sufleteste nu, lacrimile au inceput sa-mi inunde privirea incetosata, care acum prindea culorile din incapere, cat si figurile fericite ale asistentelor.
Traiam, dar durerea inimi mele era prea puternica, prea mortala pentru un om mic ca mine, sunt doar un copil, de ce merit un asemenea tratament ? de ce Dumnezeu mi-a dat mie destinul acesta infricosator ? Ca sa ma vada cum sufar ? Sau ca sa ma invete o lectie de viata... ?
Ma simt neputincios, stau intins pe suprafata patului si privesc in gol tavanul... plang, iar lacrimile sunt prea amare pentru a le putea inghiti. Le las sa se prelinga pe obraji mei infierbantati si rosii, odata cu amintirile mele patate de sange rece, violenta cruda si mila inexistenta.
Privesc pe alocuri si nu vad nimic, linistea asta ma asurzeste si ma duce cu gandul departe, ma ascund undeva intr-un colt si meditez asupra a tot ce s-a intamplat in ultima vreme si constat intristat ca sunt singur si de astazi in colo nu mai sunt un copil, precum am fost cand ii aveam pe ai mei langa mine.
Ochii mei caprui se tulbura, lumina neonului ii deranjeaza si ma face sa-i inchid, las picaturile cristaline sa cada rostogolindu-se pe pielea mea rumena, patand abundent asternutul. Strang din pumni, prinzand agresiv cearceaful care ma acoperea partial... eram extrem de suparat, precum si furios, de ce au trebuit sa moara ? De ce m-au lasat singur intr-o lume infecta ca asta ? Acum trebuie sa suport vorbele altora, care ma sfasie, paatele lor mizerabile, care isi pun amprenta pe mine, violenta lor fatala, privirile taioase cat si ura ce o emana cu fiecare secunda in jurul meu... e un cosmar viu din care nu mai am cum sa ies.
Ma ridic in sezut, imi duc palmele la ochii si incep sa plang mai tare, mai zgomotos, avand nadejdea ca va pasi in camera aceasta un inger si ca ma va salva din infernal acesta...
- Domnule Ghison, se face auzita vocea blanda a unei asistente, aveti un musafir, spune ea bucuroasa.
Imi ridic privirea in dreptul ei si vad o fiinta mica cu parul ravasit si lung, ochii inlacrimati si rosii, care ma striga neincetat si se repede la mine atunci cand ii strig numele. Ma cuprinde in brate si ma strange tare de tot, parca nedorind sa ma piarda si pe mine, asa cum si ea la randul ei si-a pierdut parintii.
Imi duc mana la ceafa ei, atingandu-i parul roscat, usor carliontat si incep sa o dezmierd, soptitndu-i la ureche cuvinte care sigur au sa o invesealeasca, dar pe mine nu.
Responsabilitatea a venit odata cu ea. Nu mai are pe nimeni... nici pe mama, nici pe tata, doar pe mine.
Privirea mi-o atintesc la geam, privesc cerul senin, ascult rasetele altor copii de varsta mea, care se bucura de compania parintilor lor, eu unul o mai am decat pe surioasa mea, nimic mai mult, dar nici nu doresc sa cer altceva.
Ma ridic, cu toate ca nu sunt foarte inalt, iar puterile imi sunt secate, continui sa imi tin “comoara” in brate si ma indrept spre geam, de unde privesc in jos in curtea spitalului.
Toti radeau, doar mie nu-mi mai aparea zambetul pe buze, de ce ? pentru ca cineva mi la sters, acel cineva care mi-a ucis parintii cu sange rece si acel cineva care v-a plati amarnic pentru fapta lui.
Razbunarea este dulce si am de gand sa o gust cu pofta...

[Rain]

Buna! Am venit aici imediat ce am vazut ca a aparut un fic nou. La inceput mi-am trecut ochii peste continut si am zis sa il citesc pentru ca imi placea cum e asezat in pagina, asa ca am pornit.
Inceputul mi se parea foarte trist si promitator, de aceea o sa iti citesc creatia pana la capat pentru ca sincer, imi place. Cum ai spus si tu, ai avut greseli de tastare, insa ai si ceva probleme cu 'i' de la sfarsitul cuvintelor :-< Precum si cu majusulele care lipsesc uneori cand incepe o noua fraza. Inteleg ca wordul tau o cam ia razna, [la fel si al meu :))] dar poti verifica din nou si din nou pana totul este asa cum trebuie. O sa iti dau cateva exemple :
sirea spinari - sirea spinarii
imi duc palmele la ochii - palmele la ochi
puteam simtii - puteam simti, eu puteam, cu un singur 'i'

Nu ai descris prea mult personajele, ma refer la aspect, caci in prezent, cand totul se intampla in spital, ai ales bine cuvintele si am citit paragrafele cu mare pofta. A iesit perfect si te felicit pentru modul in care tu descrii! Sunt curioasa de ce au murit parintii lor, cum il cheama pe el, ce varsta are si... bineinetes, care va fi viitorul sau iubit, pentru ca ficul e yaoi, nu? 8->
Ah, am uitat sa iti spun... si titlul m-a atras foarte mult si sper ca va avea o legatura stransa cu ficul, nu ca l-ai ales la intamplare.
In rest e totul ok si de abia astept sa vad si capitolele urmatoare ( adica sa le citesc xD ) pentru ca presimt ca o sa fie ceva minunat! Ma bucur ca sunt prima si sper ca vor comenta si altii, pentru ca merita *wink*

Bafta :chuu: .

[Addeh]

Deci, eu nu lipsesc niciodata de la vreun topic yaoi. E clar si logic. Cred ca tu, domnisoara, stii foarte bine asta. :]] Btw, greselutele astea. Vad ca Fani le-a corectat deja, dar a ratat un mic amanunt.
sirea spinari - sira spinarii

In rest, totul a fost ok, de fapt, mai mult decat bine. ^^ Eu am citit inceputul de dimineata, insa tocmai cand aveam ceva treaba, so.. :-" Am zis sa las comm dupa scoala. Cu toate ca ar fi trebuit sa fiu happy ca pot comenta ceva si ca am scapat de aceasta zi.. Nu sunt deloc. But . Intotdeauna exista un " dar ". :)) Ficul tau, iubita mea, m-a mai binedispus. * laughs *
Si revenind la primul capitol. Din moment ce este primul capitol, nu pot comenta multe, deci .. Totusi, ideea mi se pare buna. Chiar sunt curioasa... xDD
Ehh, eu mereu sunt curioasa. :]]
Las` acum. Astept nextu`. :*

[hiimera]

Hey ! Se pare ca am adus nextul mai repede, stiu ca este tarziu, dar nu am avut cand. Am reusit sa-l corectez sper sa nu fi mai omis cuvinte.. >.<
Fetelor mercii de com, ma bucur ca va placut, stiu ca din primul capitol si din prolog nu prea a-ti inteles mare lucru, dar pe parcurs o sa aflati mai multe. ^^
De data aceasta am scris mult mai mult, ama vut idei, dar va spun ca daca aveam sa continui cu ideea, pentru ca era mult mai mare, ajungeam la 10 pagini in word.. XD
Pentru ca asa mi-au ajuns decat 6 pg. :] Nici foarte multe, sper sa nu va plictisiti.. T^T

Capitolul I
.O noua viata, amintiri pastrate.

Cum puteam eu sa ma trezesc la o asemenea ora ? Ceasul batea in continuu, scotand sunete al naiba de enervante, facandu-ma sa imi indes perna in chip si sa ma intorc pe partea cealalata a patului meu sifonat, in care nu mai dormeam de cateva nopti.
Iar canta, iar danseaza, iar ma enerveaza, copilita aceea nu are stare, se avanta in tot felul de activitati scolare incat imi face treaba mult mai grea, trebuie sa stau cu ochii pe ea timp de douzeci si patru de ore, doar ca sa ma asigur ca ii se satisfac placerile...of, cineva sa o opreasca din tropait, ma face sa ametesc, acum se zguduie si patul cu mine de la sariturile ei de balerina.
Ne mai suportand bataile, loviturile provocate de ea, m-am ridic nervos din asternut, arunc toate ce ma inconjoara prin camera, deschid usa si ma avand spre camera ei, de unde o gasesc imbracata intr-un rochita alb. Ma rezem de tocul usii, continuuan sa o privesc insistent, insa tot buimac, trezit parca de razboi si stramb.
- Nu cred ca au sa accepte un “Jacky Chan” ca tine la balet... casc lung si apoi imi fixez privirea din nou pe ea.
- Sunt incepatoare, sa nu te astepti ca din prima sa invat totul, spun ea in timp ce-si ridica piciorul pentru a se intinde, scapandu-si tutu-ul din picior.
- La naiba, de la tine ma pot astepta la multe, incearca totusi sa-ti ti macar incaltamintea in frau, spun chicotind si ma indrept spre ea zambind, ridicandu-i piciorul si asezandu-i la loc tutu-ul. Data viitoare fi mai atenta Rosi si te rog eu pastreaza linistea, vreau sa dorm.
- Dar mi-e foame, striga ea disperata sa nu cumva sa plec la culcare pana nu ii pregatesc miculdejun.
Oftez zgomotos asa ca ma hotarasc sa plec in camera si sa ma imbrac in ceva mai lejer, ca sa pot cobora dupa aceea sa-i pregatesc “altetei” de mancare. La fel ca si mine este extrem de incapatanata, daca totul nu iese asa cum vrea ea, te strange de gat si iti face o morala despre viata pana cand te doboara.
Ajung in bucatarie si ma indrept spre frigider, scot de acolo borcanul cu miere si cu dulceta de capsuni, le asez usor pe masa, dupa aceea scot ouale incep sa le bat intr-un castron impreuna cu sifon si inca cateva ingredient special, pe care doar eu le detin, asez tigaia pe foc, care iese ca prin magie din ochiul aragazului, doar dupa un singur foc de la chibrit si incep sa torn lichidul galbui aromat in ea.
Ii aud pasi firavi, cand coboara scarile, ii simt mireasma parfumului care ma dezbiarda si ma face sa zambesc in coltul gurii, se ascunde dupa usa partial si ma priveste cu atentie.
Clipeste de cateva ori, lasand genele acelea voluminoase si fine sa-i atinga pielea alba si matasoara, insa doar odata face asta, caci in rest atentia ei este furata de modul meu spontan de a gati.
Invart tigaia lucioasa, in care sfaraia acea substanta delicioasa, fara pic de frica, o prind de maner si o ridic odata cu privirea, lasand forma capatata de aluat sa zboare in sus precum o nava spatiala.
Imi intorc pentru o clipa privirea capruie spre tanara domnisoara care, ramane cu buzele arcuite intr-un zambet fin si delicat, doar cand vedea magia pe care o cream eu in bucatarie. Fascinata de miscarile mele oscilatori, electrizante si indraznete prin care reuseam sa pun la punct mancarea.
- Gata, strig eu zambind.
- Ce vraja mai este si asta fratioare ? ma intreaba ea, in timp ce topaie spre scaunul de la masa, pe care se si aseaza, asteptand cu nerabdare felul ei preferat de micdejun.
- Nimic special, incep sa rad la auzul glasului ei subtire si dulce, care imi mangaie timpanul, putin de aia aici, cate ceva de acolo, spun eu si incep sa ma joc cu siropul si untul, aruncadule cu grija si la fix pe clatitele adunate una peste alta in farfuria rotunda de portelan, facem un taifas si totul este pregatit my lady, spun pe un ton incantat lasand farfuria in faţa ei, apuc o lingura si torn mierea pe suprafata uleioasa a clatitei proaspat facute.
- Multumesc, un adevarat gentleman, cum a-si putea sa te rasplatesc, incepe ea sa cugete la o rasplata, timp in care isi duce degetul aratator la obraz si priveste spre usa din stanga.
Ma amuza gesturile ei rafinate, iar toate aceste bune maniere le are din desenele si filmele cu printese... la varsta asta frageda zici ca-i buna de regina. Ma incata cateodata, fiindca ma face sa rad cand am zile grele, indiferent ca ea este cateodata cauza. Dar are un farmec mirific, indeajuns incat sa te vrajeasca nu doar cu vorba, ci si cu fapta, o prea frumoasa domnita intr-o lume asa de cruda si rea.
- Cati ani ai tu acum ? intreb zambind si imi torn dulceata de capsuni pe clatite, care sunt cu doar patru mai putine decat ale ei, fiind mezina cea mai mica trebuie sa o rasfat, nu accepta sa ii se ofere mai putin, dar stie la randul ei sa multumeasca si sa onoreze persoana cu laude ametitoare.
- De parca nu ai stii Rendel, faci pe bufonul la curte ? ridica ea din spranceana ranjind, apoi gusta o bucatica mica din clatita.
- Ma scuzi draga, dar nu stiu, sunt ironic, dar imi place asa de mult sa ma joc cu ea.
- Saisprezece ani Rendel, iar ai uitat un lucru asa de important ? ridica acum cealalta spranceana, lasand-o pe anterioara jos.
Ii dau un raspuns promitator, spunandu-i ca e buna de regina, felul de a se comporta pare mai matur decat al unei tinere adolescente de varsta ei. Bufneste in ras si continua sa-mi vorbeasca, incepand sa ma critice pe mine, dar vorbele ei trec pe langa urechile mele si nu prea bag de seama. Sunt cu cinci ani mai mare ca ea si mult mai matur, a-si putea sa spun, iar responsabilitatea mea este sa am grije de ea, pentru ca parinti noi nu mai aveam, am fost lasati singuri pe acest pamant infect unde lumea nu mai stie ce este acela “respect” faţa de alte persoane...
Imi plec privirea in jos si ma afund si mai rau in gandire, cazand prada unei amorteli subite, care pune stapanire pe trupul meu. Inca imi mai aduc aminte acea scena de groaza in care a trebuit sa privesc fortat, din cauza unui joc imbecil pe care l-am pierdut, moartea parintilor mei.
Strigam diperat dupa ajutor, dar nimic, intr-un final glasul mi-a amortit, cuvintele nu mai doreau a iesi si nu se mai conturau pe buzele mele, insa eu tot continuam sa strig, in speranta ca ma va auzi cineva.
Eram inconjurati din toate partile, ai mei erau prinsi si batuti crunt cu sange rece, eu insa stateam neputincios pe jos, plangeam continuu si tipam in gand, ca Dumnezeu sa ma auda odata si sa-mi indeplineasca dorinta. M-am ridicat cu greu in picioare si m-am napustit spre acei oameni rai care imi biciuiau, bateau... ucideau parintii, dar am fost prins imediat si tinut in frau ca sa nu intervin, eu eram pe post de observator, parca ma uitam la un film de groaza, in care parintii mei erau personajele principale... cei care trebuiau sa-si piarda viata si sa paraseasca aceasta lume nebuna, plina de serpi veninosi.
Inima zbiera in mine si am inceput sa ma agit si mai tare in bratele acelei femei, care ma prinse in brate pentru a nu interveni. Si ea la randul ei era una de a lor, o criminala cu inima de ghiata... de nenumarate ori i-am strigat la ureche sa ma lase, sa-mi de-a drumul, insa degeaba, era de neclintit acea muza subtire care ma tinea. Puteam vedea raceala prin ochii ei, ce emanau un frig zguduitor si te facea sa mori pe loc, sa impietresti, precum zeita Medusa... te termina printr-o privire directa.
Dar impactul cel mai mare s-a rasfrans asupra mea, atunci cand de la spate doua glasuri au rasunat de groaza, tipand de durere. Atunci am crezut ca am sa mor si ca nu am sa mai pot simti caldura lor, ochii mi s-au umezit abundent si lacrimile s-au rostogolit la vale pe obrajii mei fierbinti, lasand toata durerea sa se amestece cu picaturile umede de apa ce picau pe podea acum, dandu-le gustul amar.
Trupurile lor neinsufletite au picat la podea, erau precum papusile, fara viata si fara rost...
Cand i-am vazut in starea aceea am tipat de durere, nu ma mai puteam stapani pe mine insumi, eram extrem de trist, singur si puteam sa simt cum negura ma cuprinde si pe mine. Trupul meu tremura incontrolabil si inceput, cu inceput m-am apropiat de ei, calcand cu palmele si genunchi balta de sange adunata in jurul lor. Peisajul era unul de cosmar, sange, victime, era intruchipat chipul unei crime pure si perfecte, din care aveau sa se verse nenumarate lacrimi amare.
Parca imi cazuse cerul in cap, totul se sfarsise cand vazusem fintele care mi-au dat viata moarte si fara suflare.. dar a venit si randul meu, nu s-au oprit doar la atat.
Am simtit glontul cum mi-a strabatut trupul, sfasiind carnea precum ghiarele unei fiare salbatice, metalul topind cu foc pielea si patrunzand in mine, iar eu cad jos, precum parintii mei si totul se intuneca.
Ramasite din acea intamplare neplacuta inca sunt intiparite in mintea mea, rana este extrem de adanca, iar mila pentru asemenea oameni, fiare as putea spune, a disparut, s-a risipit.
Nici acum nu am aflat motivul pentru care au trebuit sa sacrifice doi oameni nevinovati, am ramas afundat in mister, dar viata merge mai departe, poteca e lunga si feroce. Pasesti odata si esti inghitit din prima.
Cand o privesc pe Rosi, durerea mi se alina, ma inveselesc din nou fiindca stiu ca nu sunt singur.
Ea este comoara mea pretioasa, nu am de gand sa o pierd si pe ea...
Dar stiu sigur ca acel indivit care a creat acest dezastru in familia mea, v-a plati cu varf si indesat, nu merita sa traiasca pe acest pamant, nici macar sa respire sau sa clipeasca.
De aceea sunt hotarat sa ma razbun, stiu ca are sa-mi fie greu dar incercarea nu are moarte si sigur traieste in ţara asta, asteptandu-ma pe mine sa ies din ascunzatoare.
- Rendel, daca nu te imbraci si nu te pregatesti nu mai ajungi la profesor, vocea dulce a lui Rosi, ma trezeste din gandire si ma face sa alerg disperat pana sus la mine in camera.
Cum de am uitat din nou, astazi trebuie sa-l vad pe profesor si nici pana la ora asta nu sunt gata, deja e trecut de sapte dimineata, acum ceasul cu alarma indica opt sigur sunt in intarziere... of.
Proasta zi mi-am ales sa fac pe cavalerul cu sora mea mai mica, scotocesc repede prin dulap dupa niste haine, dar tot ajung sa le insir peste tot in incapere. Rosi vine tropaind pe scari si se rezema de tocul usii anuntandu-ma ca are ea sa caute ceva frumos pentru mine prin dulap, cat timp eu imi fac un dus revigorant de dimineata, doar nu aveam sa merg murdar la profesor.
- Si incearca sa te dai cu putin gel pe par, ca nu mereu ai ocazia sa mergi la o asemenea intalnire.. spunea ea chicotind facandu-ma sa ies gol pusca din baie, aratandu-mi intreg trupul spre ea.
Tresare nervoasa, incepe sa arunce cu toate in mine strigandu-ma „perversule”, nu mai bag de seama ce tot bomboneste pe acolo si ma arunc in cada, lasand apa sa ma invaluiasca de-a intregul, revigorandu-ma. Eram asa de entuziasmat ca am sa-l vad, cu toate ca stiam ca il deranjez de la ore, dar imi placea sa trec pe la el ca sa-l ascult cum preda sau cum canta . Un inger in lumina soarelui, care pulseaza iubire si fericire in jur.
- Iar ai ganduri perverse cu profesorul ? ma intreaba Rosi ridicand din spranceana, eu tresar rusinat si neg acest fapt.
- Vrei sa ma vezi din nou ? spun eu amuzat si ranjesc strengareste.
- Nu, striga ea si ii observ noanta rosiatica pe care o capata obrajii ei, mai bine ma uit la o banana decat la ce ai tu.
- Tot cam acelasi lucru.. spun eu in sopata si ma las pe marginea cazii.

**

In sfarsit sunt aranjat , imbracat in... hainele alese de sora mea, pot spune ca are gusturi nu gluma.
Blugii cadeau perfect pe picioarele mele subtiri, tenesii erau decorati cu tot felul de scrisuri, iar camasa alba era aranjata incatator de bine, desfacuta la primii trei nastrui si bagata in pantalini, putin bufanta la capat atunci cand intra in materialul vestimentar al blugilor.
Doar ca parul meu tot ravasi era pe frunte, bretonul cadea greu si rebel pe fruntea mea, si sus de tot la crestete statea infoiat.
- Ti-am spus sa-ti dai cu gel in cap, nu mai fi asa de incapatanat, striga ea si sare pe mine ca sa imi unga parul cu acea solutie pe care o detestam extrem de mult.
- Am cu cine semana, spun eu si o prind de picioare, aruncand-o in patul meu. Nu este necesar Rosi, lasa-l asa, am sa dau cu pieptanul putin si o sa stea perfect, ii zambesc strengareste, apuc pieptanul si bag dintii acestuia prin firele de par, obligandule sa stea asa cum imi placea mie.
Dupa ce vad ca sede bland iau de pe birou un caiet si un pics, apoi cobor jos topaind de fericire, urmat de catre Rosi in spate, care isi rasuceste un fir carliontat si roz pe degetul aratator. Ma opresc in dreptul usii, de unde fac o rotatie de nouazeci de grate si ma intampina reflexia mea clara si frumoasa, in oglinda din stanga. Am un obicei extrem de enervant, asa spune rozalia de Rosi, ca mereu cand este sa plec si sa ma intalnesc cu profesorul, ma opresc in faţa suprafetei lucioase si ma critic din cap pana in picioare.
Da este adevarat, nu imi place sa arat rau cand ma vad cu el, faţa de mine acesta arata bine cladit si foarte frumos, ma face sa-mi pierd mintile si nu imi este greu sa recunosc ca sunt atras de barbati. Staim asta inca de la o varsta mica, adica noua ani, imediat dupa anul in care au murit parintii mei.
Incidentul acesta s-a petrecut la varsta de opt ani, atunci tragedia s-a napustit peste mine si sora mea, a trebuit sa locuim cu bunica, pana cand casa avea sa fie reconstruita dupa niste planuri care ii apartine lui tata, surprinzator...
Dupa ce totul a revenit ceva mai la normal, am mers impreuna cu Rosi la noua noastra casa, tot cea veche insa reconstruita. Pentru ca nemernicii aceia au dat foc la ea dupa ce m-au impuscat pe mine.
Iar cand eu am implinit varsta de noua ani, lucrul acesta s-a intamplat de ziua mea, cand un prieten de al meu, vecin si cu noi a venit cu un cadou superb. Era un catelusi mic si alb, pe care mi l-a daruti atunci. Toti au inceput sa rada de veselie, aplaudand in continuu. Cand s-a servit tortul eu si amicul meu ne-am strecurat la copacul din spatele curtii, unde am inceput sa mancam tort, dar din neatentie mi-am dat cu frisca pe buze. Cand a observat acesta, el s-a apropiat de mine fara sfiala si a lins frisca ce-mi acoperea buzele, apoi mi-a zambit incepand sa chicoteasca.Am simtit cum inima imi pulsa de bucurie, ma simteam asa de bine...
Nu am spus asta nimenui, nici macar bunici, dar lui Rosi da, in ea am incredere.
- Pleaca naiba odata ca pierzi autobuzul, deja e tarziu si tu stai si depanezi amintiri in oglinda... daca te uiti prea mult ai sa te zbarcesti, spune ea nervoasa in timp ce da din picioare, lovind podeaua.
- Ai treaba Rosilinda Ghison? te intalnesti cu prietenele tale si o sa vorbiti toata ziua buna ziua despre Kail Covens, am inceput sa fac misto de ea, in timp ce tineam de usa de la intrare, apoi mi-am facut disparitia pentru ca deja rozalia era nervoasa.
Pe parcursul drumului am ras neincetat doar gandindu-ma la expresia ei caraghioasa, iar cand am ajuns in statie abia de am reusit sa prind autobuzul ce ducea la facultate.
Trebuia sa ma grabesc, doar nu vroiam sa intarzi...

[.Dudiii]

cealalata -> cealalta
“altetei” -? "atletei"
cu doar patru mai putine decat ale ei -> merge dupa parerea mea si "care sunt doar cu patru mai putine decat ale ei"
diperat -> disperat
noanta -> nuanta
nastrui -> nasturi
pantalini -> pantaloni
Dupa ce vad ca sede -> mie imi suna mai bine "Dupa ce vad ca sta"
pics - pix
grate -> grade
Staim -> Stiam
care ii apartine lui tata -> care ii apartin sau care ii apartineau tatalui meu
daruti-> daruit
bunici- bunicii


Parca am mai vazut, nu sunt sigura, oricum am vazut si ceva lipse de virgule >.<...ah... scena traumatizanta mi-a placut cum ai descris-o, desi m-a cam grabeam aseara cand am citit, am inteles ceva.
Un inger in lumina soarelui, care pulseaza iubire si fericire in jur. waaa :X
Si acum eu ma gandesc daca acest inger de profesor e cel care ti-a omorat familia? :-? Sau daca o ruda de-a lui a facut asta? :-?
De la noua ani e gay? Sau ma rog Bisexual O__O Waaaa... vreau si eu un coleg ca el:))
Ah...ah...ah.. ce sa mai spun? Ce sa mai spun? Doar succes darling >;d<

[Addeh]

Deci.. Stii ca eu-s pe aici. b-) Imposibil sa lipsesc. Absolut imposibil. * laughs *
Btw, viata lui Rendel .. Mie mi se pare interesanta, si totusi, ce s-a intamplat cu familia lui e chiar groaznic. Ma intreb daca ucigasul va avea vreo legatura in acest fic,. Si daca stau bine sa ma gandesc, e un yaoi, duh`. :]]
<333
Acum Rendel se duce la facultate, huh ? :> Sunt curioasa. Like always. ^^' Fel si fel de intrebari ma macina, iti spun. Oare cu cine se va intalni la facultate ? * love love ?? *
Eh.. xDD
Mi-a placut simtu` umorului. El si sora lui se inteleg bine si discutia dintre ei imi aduce aminte de cineva. Btw, nextu nextu`. Please :o3 Bafta Hapi-chi a mea ! :X

[Rain]

Buna! uite ca am ajuns si eu sa comentez, intarziata de mine. Ma bucur ca ai venit cu capitolul foarte repede, asa cum ai promis.
Ce? Ai zis 6 pagini de word? Huh? Mi se par o multime, oricum s-a vazut ca ai scris mult, capitolul chiar a fost lung si am avut ce citit ;)) Nu m-am plictisit de loc, in schimb ai avut niste greseli de tastare si ai cam probleme cu 'i' de la sfarsitul substantivelor. Oricum, unele dintre greseli au fost enumarate mai sus deci nu ar avea rost sa le mai spun si eu din nou.
Ma bucur ca ai dat mai multe detalii despre personaje, in special varsta si numele. Deja incep sa ma indragostesc de Rendel, este foarte grijuliu cu sora lui, ii face si micul-dejun... myamy, as vrea si eu niste clatite. Apropo, personajele le-ai facut chiar mari o.o Ma asteptam ca Rosi ( parca asa o cheama ) sa fie de vreo 10 anisori la cum ai descris-o pana in momentul in care i-ai spus varsta :)) Dar ma bucur ca mai surprins xD

- Nu, striga ea si ii observ noanta rosiatica pe care o capata obrajii ei, mai bine ma uit la o banana decat la ce ai tu.
Am ras la replica asta, mi-a placut mult, mi-o si imaginam pe tipa spunand-o :)).

Mi-a placut experienta lui de cand era mic, cu acel prieten, de ziua lui si cu frisca... Uhh, ce dragut, oare ma gandesc cat de bine s-a simtit atunci xD oricum, ceva imi spune ca e indragostit de profesorul ala si aici o sa se formeze yaoi 8->
Iti dau un sfat : verifica de cate ori e nevoie capitolul inainte de a-l posta, se ascund multe greseli de tatsare si e urat sa vezi cate un cuvant scris gresit printre descrierea asta miraculoasa. In rest bafta, multa inspiratie si idei cu gramada :perv:
Bye! :*

[hiimera]

Meow~ :3
Da stiu, am cam intarziat cu nextul.. dar nu prea am reusit decat acum sa il pun fiindca m-a retinut cartea, pe care deja nu o mai suport. :))
Deci de data asta am scris 7 pg. in word, daca o tineam tot asa nu stiu cate mai scriam,d ar ma bucur ca am scris mult, sper doar sa nu va plictisesc.. :[
Va multumesc pentru comuri. >:D<
Chiar ma bucur ca va lasati opinia si ca lasati si critica, chiar am nevoie, inca sunt in stadiul de a invata. :*

Capitolul III
.Cantec de noapte.

Ma minteam pe mine insumi daca spuneam ca ma iubeste si ca ar vrea sa fie cu mine pana la eternitate.. La fel ca si mine, acesta iubeste pianul, muzica ne leaga sufletele singure, pustiite de multa vreme, trecute prin timpul crunt si vestejit, care si-a lasat amprenta pe inimile noastre aproape impitrite, tanjind acum dupa elicsirul iubirii.
Ii simt prezenta, sta chiar in spatelele meu, ma priveste cu atentie si ma analizeaza ca pe un copil mic, sa vada cum fac magie cu clapele arminioase ale pianului, ce se joaca sub degetele mele subtiri.
Zambeste dar eu nu-l vad cand face asta, eu pot doar sa mi-l imaginez cu ochii minti si sa-i simt respiratia calda cum se izbeste de umarul meu, acum este si mai aproape de mine, ma atinge ferm pe brat si strange de el usor ca sa nu ma tresara din loc.
Acestui om pot sa-i spun inger, pentru ca se aseamana cu unul. Indiferent daca ochii lui sunt patati de o culoare mai violacee inchisa, chiar daca parul nu ii este blond si lung, si este scurt si castaniu deschis, chipul inca ii este asemenea unui inger coborat din cer. Trupul mare, puternic si atragator, vocea dulce, suava si ispititoare, precum a sarpelui diavolesc, dar chiar si asa pot sa-i spun si diavol. Prin asta deduc faptul ca mereu are tot ceea ce-si doreste, obtine mereu tot ce vrea prin vorba si prin gest...
Te seduce cu tot ce are, parca te loveste ceva, care te doboara pe jos, iar durerea este insuportabila, extrem de dureroasa, inima pulseaza emotie si nadejde doar pentru al avea cu tine, acolo, mereu.
Nu doar eu ma simt asa de aerian in preajma lui, nu doar eu doresc sa-l ating sau sa-i spun ca il iubesc. Nu sunt singurul, elevii lui, profesorii, prietenii si necunoscuti il venereaza si il respecta, unii cu toate ca sunt de acelasi sex ca si el, nu baga de seama ca ar putea pacatui prin a se indragostii de un asemenea demon-ingeresc.
Dar cui ii mai pasa de asta ? Sunt sigur ca toti ar pacatui pentru el si si-ar oferi si ultima farama din ei, doar ca sa-l aiba, nimanui nu iar mai pasa de Judecata de Apoi, pe care o infaptuieste Dumnezeu atunci cand ne dam duhul. Am zbiera si am striga cu totii sus, in ceruri ca il iubim pe acest om.
Poate suna aiurea, dar cu adevarat simt si eu nevoia de al proteja si de ai fi alaturi mereu...
- Canti frumos Rendel, ma uimeste talentul tau, spune acesta in timp ce-si lasa privirea in jos spre mine. Ma face sa tresar din loc, dar nu ma ridic nu vreau sa stric momentul acesta. El sta asa de aproape de mine, iar eu ca un badaran sa stric totul, mai bine m-asi topi in faţa lui decat sa sar in sus ca asr din cauza rusini mele odioase.
-Multumesc, e foarte dragut din partea ta, dar nu cred ca sunt in stare sa cant asa de perfect ca tine profesore... ma opreste punandu-si degetul aratator pe buzele mele, negand afirmatia mea pe care o considera stupida si nu se sfieste sa-mi spuna acest lucru, ba din contra imi zambeste si ma avertizeaza ca daca mai spun asemenea prostii si abureli pe gura ma bate si nu ma mai primeste la orelel lui, care pentru mine sunt extraordinar de frumoase si relaxante. Imi cer scuze, nu am vrut sa te supar... da, poate spui adevarul zic doar tmapenii, dar...
- Iti plac asa de mult orele mele plictisitoare ? isi pleaca capul jos, iar privirea lui blanda se atinteste asupra mea. Raman pentru putin timp fara cuvinte, trag aer in piept si destainui ce am pe suflet, ce am pe moment pana cand nu este prea tarziu si crede ca vin aici din obligatie.
- Ma cunosti bine profesore, nu as veni aici pentru ca ma obliga cineva, ii spun eu in timp ce-l privesc hotarat in ochi, nu are cine sa ma oblige, sora mea ? Rosi e doar o copila care ma lasa sa fac ce vreu, oricum ea este in grija mea... deci sunt un om liber, independent, fac ce vreau din mine, pe langa asta vin aici din placere pentru ca imi plac orele tale, fiindca te iube... tac, imi duc mainile la gura si mi-o acopar ca sa ma opresc din a mai spune si alte detalii nefavorabile pentru mine. De ce sunt asa de prost, acum se apropie de mine, iar privirea aceea patrunzatoare ma abureste, imi fuge peisajul prin minte, iar pamantul se strecoara de sub picioarele mele...
Indiferent de situatie, acesta este mereu sigur pe faptele si gesturile sale, ma ametea fiecare pas pe care il facea, atat de hotarat si atat de sublim, ma topeam instant doar cand il priveam de sus in jos. Deja aveam o stare de déjà vu, pe langa asta parca ma dezechilibram si in mai putin de o secunda cand acesta se afla in dreptul meu am alunecat ametit . Dar am fost prins in bratele lui puternice, stiam ca va face un asemenea gest nobil si bland, nu avea cum sa nu ma salveze de la cadere...
M-am prins strans de materialul alb al camasii lui, strangand cu putere si simtindu-i muschii cum se contracta atunci cand ma ridica in sus. E puternic, atragator, chips, ce sa mai vreau ? e visul meu...
Nici nu am observat cand si cum, dar respiratia lui se izbea de urechea mea, iar cuvintele lui dulci prindeu contur in timpanul meu. Mai rau, ma facea sa lesin, mai rau ma ametea, cum de reusea asta ?
Dupa cate am inteles eu din tot ce mi-a soptit, doar se asigurase daca ma simt bine si sa mergem la infirmiera ca sa ma verifice putin.
Am tresarit instand din bratele lui, cum sa-l las sa ma paraseasca acolo, nu patisem nimic, adica da, nu, da.. pe naiba eram asa de confuz si extrem de excitat din cauza lui, daca ma duceam acolo si vedeau “ce am” sigur radeau de mine si dupa aceea nu prea cred ca aveam cum sa-i explic, decat balbaindu-ma, de ce sexul meu se intarise brusc...
- Ma simt super bine, nu trebuie sa mergem la infirmiera, am inceput eu sa-i explic, incercand sa ascund umflatura din pantalonii mei, deci nu trebuie sa-ti faci griji, nu ai de ce sa te panici...
- Rendel, de ce nu m-asi panica ? Puteai sa cazi jos si sa ramai inconstient, imi era si inca imi este teama sa nu patesti ceva. Vine spre mine cu pasi repezi si cand ajunge din nou in faţa mea, isi duce mana sus, ajungand la obrazul meu, pe care il atinge bland si-l mangaie usor.
Raman cu ochii tintit la ai lui si din nou ma pierd in complexitatea lor, in acea noanta divina si colorata, ... ii rostesc numele in soapta dar nu primesc un raspuns vocal, ci un gest surprinzator de placut.
- Asta este pentru ca esti un dulce, mai ales cand te balbai asa de frumos...
"Cred ca visez...mi-a sarutat obrazul !" s-a indepartat putin de mine, ajungand la pian de unde dorea sa ia catalogul.
- Da, multumesc... si am cazut jos, de emotii lovindu-ma zdravan de podea.
Eram beat, ametit, excitat, eram in toate felurile si toate astea din cauza profesorului...„Te vreau mereu langa mine, sa nu mai pleci niciodata”, imi spun in minte si ridic mainile sus de parca doream sa cuprind intreg tavanul, dar imediat tresar cand ii vad chipul deasupra mea.
Vreu sa sar in sus, dar ma prinde in brate si ma cara pana la o canapea asezata in capatul salii, unde ma aseaza cu grije acolo si imi spune sa stau cuminte, pentru ca fuge ca sa aduca ceva.
Dau afirmativ din cap si il privesc cum paraseste incaperea luminata abundent de razele soarelui, vantul batea puternic asa ca un gean se tranteste de peretele din sticla.
Exact, o mare parte din clasa asta, fiind la parter, are tot peretele din dreapta din geam, unde se vede curtea si gradina facultatii frumos aranjata si colorata de tufele cu trandafiri, florile agatatoare, prinse armonios de arcade si tot asa. Un peisaj de vis, iar profesorul Minato, minunatul meu inger infrumuseteaza acea oaza de paradis de afara.
Inchid ochii si ma las purtat de val, imaginandumi cum Minato vine spre mine si ma cuprinde in brate, apoi imi sopteste cateva vorbe dulci la ureche, incantandu-mi auzul, sarutandu-mi ferm buzele, lasandu-ma sa-i degust aroma si...
- Rendel te simti bine ? se aude vocea lui dulce, care venea din dreptul meu, fancadu-ma sa tresar, observand ca-mi muscam buza de jos prea des din cauza gandurilor mele perverse...
- Da ! da, da.. strig eu ca un nebun si ma ridic de tot de pe acea canapea moale.
Cat te tampit sunt, nu imi mai pot lua ochii de la omul asta, ma vrajeste si ma chinuie doar cu privirea, ma face sa cad, sa lesin, pana cand ajung sa tanjesc dupa atingerile lui, precum un sclav dupa libertate. Sunt asa de neajutorat, il vreau langa mine in fiecare zi, in fiecare noapte, fiecare secunda traita de mine, vreau ca el sa fie acolo asteptandu-ma pe vecie.
Dar cred ca visul asta nu prea are cum sa fie indeplinit si oricum se spulbera la venirea unei tinere doamne in clasa, care se repede la gatul lui si-l saruta asa de pasional.
Eu ii urmaresc cu coada ochiului, fiind prea rusinat sa-i privesc, mai ales pe ingerul meu cum isi saruta logodnica...
De ce are una, de ce este atras de femei si nu de barbati ? De ce ma sageteaza asa de rau inima cand il vad in asemenea ipostaze amoroase cu o femeie, ma sfasie pe dinauntru si vreau cu ravneala sa o smulg din bratele lui si sa ma avant eu in stransoarea lui dulce si apetisanta...
- Dragule diseara cinam cu parintii noastri, sa nu intarzi. Vocea ei pe langa ca se juca cu mintile lui, il absorbea doar cand ii rasucea cravata de la camasa, care oricum nu statea uniform, fiindca deja era deschis la primii doi nasturi.
- Promit scumpo, dar dupa cum vezi sunt ocupat acum, Rendel a avut un soc si a lesinat pe aici, ii spune acesta si apoi isi lasa privirea aceea ispititoare si superba asupra mea, parca incercand sa-i de-a de inteles iubitei lui ca nu trebuia sa il deranjeze si ca eu prind un rol important in viata lui.
Ramand putin uimit de gest, ma simteam mai bine acum vazand cum se comporta cu blonda.
- Aww roscovanule, saracutul de tine, Rendel scumpule esti bine ? Vine la mine val-vartez asezandu-se pe suprafata canapelei si imi cuprinde in ambele palme chipul, pe care il zguduie putin.
O cunosc pe dansa, este o persoana calda si blanda, chiar tine la prietenii iubitului ei, stiind cum sa se comporte cu eil. Doar ca aveam putina invidie pe ea, fiindca il detinea pe Minato, profesorul meu preferat de pian.
- Draga, cred a este timpul sa pleci, ne vedem diseara, o saruta pe obraz si apoi aceasta isi i-a la revedere de la noi, facandu-ne cu mana de la usa. Scuze pentru interventia ei, face asta des, doar o stii ca nu poate sa stea departe de mine.
- Nici eu nu as putea, soptesc eu cu ochii putin inchisi.
- Mersii, imi multumeste si se aseaza langa mine.
Imi dau seama de ce lucru rusinos am putut sa spun, asa ca imi acopar faţa cu palmele incercand sa-mi ascund obrajii infierbantati de la atatea emotii.
Dar sunt complet atras de vocea lui care ma indeamna sa-l privesc.
- Nu uita de intalnirea noastra cu directorul in seara asta, nu am de gand sa renunt, vreau sa vi la noi in facultate, asa o sa poti sa-ti marestii studiul in pian. Esti talentat si ma enerveaza faptul ca pana acum nu ai optat pentru o facultate, chiar ma bucur ca te-ai refugiat la mine Rendel, dar nu suport sa vad ca nu esti in clasa cu elevi mei si cu...
Se opreste brusc si incearca sa spuna altceva, tot legat de intalnirea din seara aceasta. Cum ca va trebui sa-i confirm directorului de ce nu am venit in primul an si ca acum vin ocazional pe la orele lui si tot asa. Nu l-am intrerupt din vorbit, doar ca ma macina gandul de ce s-a oprit tocmai acolo, sigur dorea sa spun cave important, insa a ezitat.

Eram pe trotuarul in care se afla si respectivul restaurant-club unde ma intalneam cu Minato si domnul director Higurashi, cat si cu directorul adjunct domnul Newman.
Intreaga imprejurime era populate, foarte multi omaneni treceau pe langa mine grabiti ca sa ajunga la destinatie, doar eu stateam pe loc si ii urmaream.
Nu dadeam de restul gastii mele, unde puteau sa fie, unde este restaurantul-club de care imi zicea profesorul Minato ? De ce am fost eu mai multatent la buzele lui, decat la vorbe ? Doamne intr-o zi am sa-mi pierd mintile din cauza lui si sigur am sa ma reped flamand la el in brate...
Si cand imi pierdusem nadejdea, il observ pe acesta cum imi face cu mana in graba si de zor. Prind viteza si ajung langa el, iar dupa aceea intram linistiti inauntru.
Reusim sa ne gasim masa si de acolo suntem intampinati de zmbetele celor doi directori, care ne saluta politicos si ne ofera oportunitatea de a comanda primi ceva.
- As dorii un pahar cu vin alb. Rendel, tu ce doresti ? ma intreaba zambind Minato.
- Nimic, daca se poate apa plata ? intreb eu chelnerita care imi zambeste.
- Ce baiat amuzant, roscovane nu fi timid si comanta ceva cu alcool, spune domnul Higurashi incepand treptat sa zambeasca si sa comande si pentru mine, dar si pentru el.
Ii zambesc, insa nu ma dedeam in vant dupa bautura pentru ca stiu sigur ca doar o inghititura ma poate face sa cad la pamant... Ii priveam pe fiecare cum isi gustau bauturile venite mai repede, eu insa stateam cuminte, cu mainile pe tapiteria rosie a locului meu, privind paharul cu whiskey si cuburile de gheata care se topeau in el.
Imi mai aruncam privirea prin alte locuri, explorand incaperea care cu adevarat ma incanta. Am observat si un pian, unde canta cineva si o domnisoara care dansa in timp ce canta o melodie mai dansanta si extrem de vioaie. Se acompaniau perfect cei doi, iar miscarile tinerei ii ademeneau pe spectatori la dans.
Ramandand cu privirea uimita si absorbita de acel mic colt de Rai, luminat multicolor, domnii au reusit sa imi atraga atentia cand discutia a inceput sa prinda viata.
- Deci tinere Rendal, sa inteleg ca esti pasionat de pian ? ma intreaba domnul director adjunct.
- Da, inca de cand eram mic.
- Si de cat timp canti la acest instrument ? ma intreaba acum domnul Higurashi.
- De saisprezece ani cant la pian si nimeni nu m-a invatat, pur si simplu am inceput sa apas pe clape, iar muzica continua sa prinda viata, am zambit cand mi-am adus aminte de acele momente, uimidu-i pe toti.
- Este chiar uimitor Rendel ! Dar de ce nu ai venit in primul an de facultate ? ma intreaba directorul.
- Am avut multe probleme in familie, pentru ca ai mei nu mai sunt, iar eu trebuie sa am grije de sora mea, a trebuit sa studiez acasa, la fel si cu liceul, tot acasa am invatat. Bunica si bunicul m-au ajutat, cat si matusa mea, am spus cu un zambet trist pe buze, insa intentia mea nu era sa-i intristez, ci era faptul ca, eu nu am fost pur si simplu lasat pe dinafara, am fost invatat si educat cum trebuie, am toate cunostintele necesare pentru a intra la o facultate buna.
- Inteleg si din cate mi-a spus profesorul Minato, sunt sigur ca te vei adapta la noi domnule Ghison, fiindca sunteti oficial un elev de al nostru.
Cand i-am vazut pe cei doi zambindu-mi, la fel si Minato cum radea de fericire si ma lua in brate, aproape ca am izbucnit in plans de fericire, cat noroc aveam si toate datorita lui, ingerului meu...
“Dragul meu Minato, esti cel mai tare si nu imi este greu sa-ti spun “te iubesc” “.
Cu toate ca am curaj sa-i spun [i]te iubesc[i] in gand, nu pot si in realitate, fiindca nu sunt sigur daca el simte ce simt si eu. Dar cat de mult mi-asi dori ca si el sa impartaseasca aceleasi sentimente ca mine... ar fi un vis implinit, o dorinta infaptuita.
In continuare am tot discutat despre plasarea mea in clasa dansului si cum se vor desfasura orele, dar deodata domnul director adjunct mi-a propus sa cant putin la pianul clubului, in care ne aflam.
A tresarit uimit, nu aveam cum sa accept pentru ca sigur nu aveam voie, dar cand am vazut ca patronal venise impreuna cu acea chelnerita si ma rugasera sa cant putin la pian, nu am prea putut sa refuz, mai ales ca si Minato era rugator, iar pe el chiar nu puteam sa-l refuz.
Cu pasi sfiosi am mers pana in dreptul instrumentului, m-am asezat si am privit in jurul meu, era liniste in sala, toti se uitau la mine totul era intunecat, doar locul in care ma aflam eu era luminat. Fara sa mai ezit am inceput sa apas pe clape, scotand sunete melodioase, apoi am acompaniat cu vocea. Nu credeam ca sunt in stare sa cant, nici pana acum nu cantasem si era pentru prima data, dar auzind aplauzele si flueraturile celorlalti, mi-am dat seama ca mai am un talnent si acela fiind vocea.

Dupa cateva ore, am terminat si am fost inecat intr-o mare de aplauze zgomotoase, rasete si zambete de fericire venite din parte clientilor care erau pe post de public.
Am zambit, efectuand o plecaciune in faţa tuturor, au fost un public minunat care a rabdat pana la final, chiar m-am simtit bine in compania tuturor, iar cand l-am vazut pe profesor cum zabeste si aplauda, parca inima mi-a explodat deja din piept...
Inainte de a cobora de pe scena mica, un domn imbracat intr-o camasa neagra deschis la primi trei nasturi, usor descoperindu-i pieptul bine lucrat, blugi de aceiasi culoare si cu un par blond pal, care se cotura frumos in lumina aceea puternica a becurilor, mi-a inmanat un trandafir rosu aprins si apoi s-a aplecat spre urechea mea, trimitandu-mi un fior puternic prin tot corpul si mi-a soptit:
- Ai cantat divin, la fel de frumos ca si acum saisprezece ani, nu ti-ai pierdut splendoare si flacara...
Iar apoi mi-a sarutat pavilionul, din nou facandu-mi trupul sa tresara intr-un mod neobisnuit... cand s-a deslipit de mine a si disparut printre multimea adunata in jurul meu... cat de misterios, oare cine este ?
La final, am ramas afara impreuna cu Minato, asteptam cu nerabdare taxiul. De ce ? pentru ca nu am acceptat ca tanarul meu profesor sa ma duca cu masina lui pana acasa, doar nu sunt nebun sa o las pe Rosi sa ii sara in brate si sa ma de-a de gol, cat si faptul ca intarzia la cina.
Nu stiu cum dar s-a aprins o mica discutie intre noi.
- Ai cantat frumos !
- Multumesc, ma bucur ca ai fost incantat de prestatia mea...
- Si... cine era prietenul tau ?
Vocea lui scazuse treptat, atunci cand pomenise de acel indivit misterios, mi-a zambit atunci cand l-am privit si si-a ridicat capul in sus spre mine... era cumva gelos pe gestul facut de acel tanar ?
- Nu stiu, nu il cunosc, spun eu in timp ce invart acel trandafir superb in palma, dar ii multumesc pentru trandafir. Te-a deranjat gestul ? am avut indeajuns curaj sa il intreb, ma devora curiozitatea, iar inima zbiera de fericire in mine cand l-am vazut macinat de acea scena... ah, multumesc Domane.
- Nu ! tresare el putin imbujorat in obraji, nu chiar... oricum ti-a sosit taxiul, ma anunta el, in timp ce deschide usa.
- Mersii inca odata, a fost foarte dragut din... si brusc ma opresc, deoarece acesta imi acapareaza rapid buzele cu ale lui, dar nu foarte aproape, insa indeajuns de surprinzator incat sa ma faca sa lesin de emotii. Nu mi le-a atins asa de mult, a fost doar un pupic, iar cand s-a indepartat de mine si mi-a inchis usa, i-am putut vedea obrajii inrositi... cat de fermecator.

[.Dudiii]

De ceeeee?????!! De ceeeeeeee?!!!!!! T^T De ce s-a terminat asa de repede? Esti nebuna femeie? Vrei sa ma omori, nu? Stiu ca asta vrei! >:P Hai, hai, recunoaste, vrei sa ma vezi in mormant de curiozitate >:P Leao, o sa te pun pe mami >:P>:P>:P.
Awwww.....multe scene formidabile, cuvinte emotionante si... un capitol lung, dar totusi nu destul de lung pentru a ma multumi pe mine :">
Am vazut cateva greseli, nu le mai enumar ca mi-e somn (:|
Ai cantat divin, la fel de frumos ca si acum saisprezece ani, nu ti-ai pierdut splendoare si flacara... Cine esti si ce mama naibi vrei? Cum adica acum 16 ani? Il cunosti? Esti unul dintre oamenii rai, nu? Stiu asta, te-am mirosit eu :]]
Waaa...un sarut, bine, nu un sarut adevarat, doar un pupic si totusi un sarut O__O
Deci.. il place acum tot ce trebuie sa faca e sa scape de logodnica sa si de misteriosul domn :-? Usor de spus, greu de facut, pai ii pot ucide pe amandoi :| O sa le spuna politistilor ca "intamplator" au alunecat gloantele de pe teava si s-au dus in pieptele lor, intamplator au apasat pe tragaci si au tras in ei, "intamplator" :]]
Cred ca Rendy cum ajunge acasa se duce in camera sa, se inchide isi pune o perna pe cap si continua sa viseze la buzele moi si carnoase ale ingerasului 8->
Ti-am mai spus cat te iubesc? ;;) Daca nu aduci capitolul urmator repede ne suparam si nu e de bine >:P

[Addeh]

Deeeci, iata ca ai ajuns cu nextu`, dar nu ai sosit numai tu, ci si eu. >:) Oh, sa inteleg ca Rendel e indragostit peste cap de profu` de muzica, Minato. * lovelyyyy * ^^. Sarutul de la final a fost incredibil, cu toate ca nu ma asteptam ca MInato sa faca primul pas, si mai ales ca s-a inrosit. Awww, deja mi-l imaginez, destul de cuteee ! <333
Ceea ce a spus .Dudiii mai sus chiar e suspect. Si eu am ramas la gandul ca acel barbat il cunoaste pe Rendel. De fapt, sunt suta la suta [ 100 % ] sigura ca se cunosc. Hmm ... Dar de unde, asta n-o stiu si sper sa nu ne tii mult pe aici atarnati, cel putin, eu sunt asa. * laughs * :]]
So... xDD Nu intarzia, Hapi-chi !!! Love you ! * hugs * kiss *