Black Soul Revival [+18] [yaoi]

[Yaku-chin]

Capitolul 6

De ce ai vrea sa plangi cand , aparent, nu ai motive? ce e cu acel sentiment launtric ce iti da tarcoale? Ce e cu tristetea din sufletul tau ? De cand e acolo? Cand a venit? Cum si de ce a venit? Cand te-a cuprins? Cand ai realizat? Aa da, atunci cand ai inceput sa plangi fara motiv. Atunci cand inima te durea si lacrimile curgeau neincetat si tu nu le puteai opri, cand, de ce , si cum? Intrebari pe care le-ai uitat si ti le-ai amintit. Intrebari ce candva nu isi aveau rostul , intrebari ce acum persista in fiecare gand . Intrebari ale caror raspunsuri nu le sti, nu vrei sa le stii. Nu gasesti un raspuns, il cauti, dar in zadar. Raspunsul nu e acolo, sau e si tu nu iti dai seama. Vrei sa afli, dar ti-e frica. Ce ar fi putut provoca o astfel de durere, care ar fi fost motivul? Multe astfel de intrebari, dar te-ai saturat sa ti le pui, te-ai saturat sa nu ai un raspuns, te-ai saturat sa fi nestiutor. Te-ai saturat sa fi tu, te-ai saturat de toate.
Aerul nu iti mai este necesar, fiindca tu nu mai respiri, existenta iti e inutila, fiindca tu nu existi, viata ta e un nimic, fiindca ea a disparut, moartea e ceva irelevant , fiindca esti deja mort. Si totusi, tu traiesti! Dar , din pacate, nu realizezi. Esti o umbra a ceea ce ai fost candva, o umbra ce traieste , o umbra a vidului nesfarsit, a tristetii si parasirii! Ce esti de fapt? Poti explica? Sau nici macar asta nu ai aflat? Vrei sa crezi ca innebunesti? Asta vrei ? Atunci fa-o. Dovedeste ca ca nu esti in toate mintile, haide, ce mai astepti?
Asa ceva nu se poate, fiindca tu, sau eu, mort sau viu, nu existam, suntem nimic si totusi ceva.
Acel vis il speriase destul de mult. Un simplu monolog cu o sosie a sa. Nu, nu era el. Nega asta. El stia care e setimentul ce ii ofera durere, stia ce trebuie sa faca, stia de cand e acolo, cand venise, de ce venise si ce realizase, cand se intamplasera toate acestea. Inca se intreba care ar fi fost motivul tuturor intrebarilor; voia sa o chestioneze pe ea. Sa ii raspunda in fata, ca poate-poate mai exista ceva in interiorul ei ce o macina. Ceva trebuia sa existe, era obligatoriu.
Continua sa se uite in oglinda analizand acel chip palid si obosit. Se intreba oare de ce trebuia sa se intample toate acestea, era atat de greu sa lase la o parte ura ce ii invadase sufletul? Putea da uitarii atator crime ce le comisese? Putea, dar nu voia. Si fara vointa aceeasta, atat de necesara, nu putea face nimic si continua sa se framante din interior catre exterior.
Isi trecu o mana prin parul brunet si usor , ciufulindu-l. Se uita fugar la ceasul din camera si observase ca era ora 14:23 , nu se sinchisese sa ii spuna lui Anthony ca se trezise. Se dusese la dus , revenindu-si din acea stare de somnolenta si inconfort ce il stapanise pana acum ceva timp. Cand iesise din baie observase una din menajere , tanara, bruneta, cu par scurt. Ura brunetele din toata inima! Ofta vazand-o si ii spuse cu o voce rece:
-Cine dracu ti-a permis sa intrii aici?
Inca nu ii disparusera fitele din tinerete . La fel ca si acum cinci ani se comporta la fel de josnic si urat cu aceia ce ii erau inferiori. Tanara lasa ochii in jos si cateva lacrimi ii alunecara pe obraji. Orlando observa ca facuse patul si aranajase cateva haine ce , probabil, fusesera la spalat.
-Hai ,dispari de aici.
Ii facu semn cu mana sa plece din camera. Azvarli prosopul ce il acoperea si se imbraca repede intr-o pereche de blugi , pe care o luase la nimereala, si un tricou ce se mula perfect pe abdomentul sau scotandu-i in evidenta musculatura bine lucrata. Isi baga degetele prin par aranjandu-l fara prea mult chef. Statea perfect asa ravasit cum era. Se parfuma in graba , iar apoi iesi din camera, indreptandu-se spre salon gandindu-se ca acolo ar fi putut fi Anthony. Asa si era. Blondul discuta cu una din servitoarele sale, cand il zari pe Orlando si ii facu semn tinerei sa plece.
Anthony ii zambi, insa Orlando se multumi sa casce.
-Stii, ar trebui sa plecam, ca deja e 14:45 si trebuie sa ne intanlim cu persoana despre care ti-am spus, in legatura cu spitalul.
Spuse Anthony prinzandu-si una din suvitele blonde cariliontate si jucandu-se cu ea.
Mdea, sigur, de doctori am eu chef acum!
Gandi dezinteresat Orlando, deja inchipuindu-si cine stie ce aratanie. Desi observase incantarea din vocea lui Anthony nu o baga prea mult in seama.
Blondinul se grabi sa ajunga la masina cat mai repede, pe cand Orlando il urma incet si plictisit, gandindu-se la viitoarele planurile ce voia sa le puna in aplicare. Nu stia sigur cat de folositor putea fi Valentin si nu stia sigur daca Dominique, Leon, Arthur si Clarice nu ii vor complica treburile. Stia sigur ca bagase frica in ei,dar totusi nu putea sa evite gandul ce il bantuia.
Nici nu realizase cand intrase in ferrari-ul lui Anthony si nici cand acesta pornise. Continua sa se uite pe geamul masinii analizand lumea. Cine putea sti ce gandeste fiecare? oare chiar exista cineva atotputernic ce le stie pe toate ? oare chiar exista acel Dumnezeu de care toti vorbeau? El se indoia de asa ceva. Insa stia ca ceva acolo exista, dar el ce era ? Doar o simpla marioneta ce isi juca rolulul in fata acelui spectator nevazut si totusi prezent?
-Te gandesti prea profund, traieste-ti si viata pe langa toate astea.
Isi indrepta capul spre blond, insa acesta nu se uita la el . Ocolea multimea de masini ce se aflau in drumul sau .
-Sunt bine.
Spuse Orlando fara prea multa convingere.
-Mereu ai fost, nu?
Brunetul aproba spusele prietenului sau si conversatia se incheie deoarece ajunsesera la destinatie. Anthony iesi repede din masina din cauza intarzieri sale. Iar Orlando il urma degraba. Cand in sfarsit il gasira pe asa zisul angajat al spitaluilui sau, nu putu sa isi nege surprinderea. Se astepta la o cu totul altfel de persoana. Nu putea spune ca nu ii conveni ceea ce ii aparea acum in fata, dar nu avusese in propia lui minte imaginea unui tanar in toata puterea. Observase eschivarea lui Anthony fata de acest Solomon, insa nu prea o bagase in seama. Era adevarat ca arata bine, foarte bine. Discutase mult cu acest Solomon Grace si chiar ii facea placere sa discute cu el, desi incerca sa isi impuna o oarecare limita nu se putea abtine, desi uneori ochii ii fugeau imediat spre diferite femei nu putea uita prezenta frumosului roscat . Ochii sai verzii il analizara pe roscat de sus pana jos si nu putea nega faptul ca se incalzea putin mai mult cand facea asta.
Timpul fugise imediat si in curand cei trei tineri se despartira.
Ajungand acasa la Anthony cei doi prieteni se culcara insa o stare de ameteala si disconfort punea stapanirea pe Orlando incet incet, insa acesta nu ii dadu prea mare importanta. Se tranti in pat imbracat asa cum era. A doua zi urma ca Anthony sa plece in Toulouse, avand de rezolvat cateva afaceri . Orlando avea de gand sa doarma mult in acea zi, fiind singur. Insa, imprevizibilul nesunand la usa si ne fiind invitat se pofti in viata tanarului brunet : o durere insuportabila de cap il imbratisa pe Orlando si se parea ca nu avea de gand sa ii dea drumul prea curand. Plus ca o febra malitioasa isi instalase tabara undeva in el, intorcandu-si ghearele infierbantate in diferite puncte ale corpului sau.
O zi intreaga statu la pat injurand si blestemand. Nicio pastila nu isi facea efectul si el era al nabii de indispus si nervos si tipa la orice servitoare care incerca sa il calmeze. Anthony urma sa vina peste o saptamana, oricum nu avea chef de nimeni in acea stare plina de nervi .
Asa trecu inca o zi, si inca o zi in care brunetul injura si blestema. Se hotarase sa sune un doctor. Insa ce doctor? Atunci isi amintii de tanarul roscat si trimise o servitoare sa caute in agenda de telefon a lui Anthony pana dadu de numarul doctorului.
Lua telefonul si forma numarul grabit asteptand sa ii raspunda, desi era o ora destul de tarzie .