Ayame

[Ayame.]

Capitolul 1

Trecutul :



Salut ! Eu ma numesc Ayame si sunt din Konoha . Am parul saten ,ochi caprui .Am
14 ani . Sunt un ninja medical al Konohei ,studenta lui Tsunade .
Bine ,bine ,destul cu prezentul …Vreau sa va povestesc totul de la inceput:
,, La nasterea mea , toata lumea era foarte trista ,nimeni nu vroia inca o gura pe care sa o hraneasca .Parintii mei murisera dupa 5 luni dupa nasterea mea , omorati de 3 talhari ce venisera sa fure documente din sat. . Satul era foarte sarac din cauza atacului de dinainte cu 1 an (inainte sa ma nasc eu ) .Toti ma urau , ma ignorau . Eu incercam sa fiu draguta ,ajutandu-i , incercam sa vorbesc cu ei , dar cum vedeau ca ma apropi alergau si strigau ,, Fugitiii!! Vrea sa ne ia mancareaaa !!!!!” Toti credeau ca vreau sa le fur banii , mancarea , alte lucruri ce le aveau la ei . Din moment ce eu nu aveam nimic de mancat . Seara dupa ce nu mai era aproape nimeni , incercam sa imi caut un servici , dar nimeni nu vroia sa ma angajeze .Vroiam ca toti sa ma recunoasca , dar nu ca fata ce vrea sa fure , ce nu are nimic, care e o nenorocita . NU! Nu vroiam sa ma recunoasca asa ! Vroiam sa stie de mine ca fata ce a ajutat satul , ce e prietenoasa ,buna! Dar cum sa fac eu asta , daca nici macar nu ma ascultau . Eram foarte trista si continuam sa traiesc din alocatia oferita de Holage . Nu erau foarte multi bani , dar eu ma multumeam cu atat. . Aceasta alocatie e oferita de la 7 ani in sus. Pana am implinit 7 ani am trait din resturi lasate prin restaurante .
In ziua cand m-am inscris in Academie toti se uitau ciudat la mine , aratau cu degetul spre mine , vorbeau pe la spate. Imi venea foarte tare sa plang . Am continuat tot asa pana cand in clasa a 2-a sa mutat la noi un baiat din Satul NIsip , Gaara. El ma intelegea , dar noi nu ne-am inteles foarte bine de la inceput . El credea ca ma inteleg bine cu toata lumea , credea ca sunt rasfatata , asta credeam si eu despre el. Dar, am vazut ca sta singur in pause , asa ca m-am dus la el. I-am spus :
- B-buna! Eu sunt Ayame , tu cum te numesti?
- Buna … amm… eu sunt Gaara , al Desertului.
El a intrebat incet si rusinat :
- Nu iti e frica de mine? Nu crezi ca sunt un monstru ?
- Ummmm, nu ! Tu crezi ca sunt o povara , nu?
- Nu … chiar de loc , cred ca esti chiar de treaba !
- Multumesc… si eu cred ca tu esti de treaba ! 
Si tot asa am inceput sa vorbim in fiecare zi . Ne imprieteneam din ce in ce mai mult. In scurt timp am ajuns de nedespartit . El era pentru mine ca un frate !



Sfarsitul capitolului 1