Avatar

[Clau~]

Hei, guys~ Am ajuns si eu, dupa o maree pauza, cun un nou capitol. Lectura placuta~
FuNnY bUnNy; eh, eh, parca incepe sa se desluseasca telenovela, nu? :)) Stiu, e greu pana te prinzi. Nici eu nu stiu inca cum am putu scrie asta, crede-ma... O.O Thx for comm. *hug*

Cu drag, VandaQ

Baiatul se ridica in sezut apoi se aseza deauspra lui Liam...

O liniste frugala domnea in intreaga incapere, in timp ce fumul se ridica in valuri catre tavanul alb. Liam privi o clipa baiatul adormit de langa el si zambi pentru sine, apoi isi stinse tigara, imbratisandu-i corpul mai firav decat al sau. Baiatul scanci scurt apoi isi deschise ochii, zambind scurt.
- Hei. Cum ai dormit? spuse zambind Liam si ii saruta fruntea.
- Bine. Am dormit mult?
- Nu chiar. Au fost altii mai lenesi ca tine. Baiatul se ridica in sezut apoi se aseza deasupra lui Liam, parul saten revarsandu-i-se pe pieptul blondinului.
- Chiar? Credeam ca eu sunt singurul.
- Nu-ti face iluzii, Erik. Doar pentru ca stau cu tine nu inseamna ca ai dreptul sa sari pe mine, spuse Liam si il indeparta pe baiat cu un zambet amuzat.
- Eeh... Am incercat.
- Dar nu a dat roade, ii spuse Liam verisorului lui.
- Si ce? Chiar daca suntem rude, nu ma pot abtine. Esti mult prea...
- Mi s-a mai spus, i-o taie scurt Liam razand. Erik se ridica din pat, stramband din nas cand vazu scrumiera de pe noptiera.
- Tigarile au sa te duca in mormant, blondinule.
- Sau in spital la etajul unu, spuse Liam si se ridica si el din pat, cautandu-si telefonul.
- Sub perna, ii spuse Erik si isi lua haina pe el. Te vezi cu Caleb? ii spuse apoi, privindu-l.
- Mai incolo. De ce? Esti cumva noul lui aliat si ai de gand sa imi spionezi miscarile?
- E gelos? spuse razand Erik si il privi pe varul lui, apoi se incalta. Liam isi trase pe el haina si se incalta, luand-o apoi pe hol dupa Erik.
- Cateodata, raspunse blondinul si isi trecu o mana dupa gatul varului sau, iesind din apartamentul acestuia. Baiete, trebuie sa mai prinzi ceva carne pe tine, spuse chicotind Liam.
- Dupa ce-l termin pe Freud de citit, ma voi asigura ca voi face si asta. Liam zambi si inainta pe holul blocului impreuna cu Erik, spunand plin de teatralitate:
- Erik Key, psiholog in devenire!
- Liam Key, pierzator in cursa pe scari in devenire! spuse razand Erik si o lua la fuga pe scari urmat indeaproape de Liam.

Privi spre locul de unde provenea clinchetul, uitandu-se fermecat la baiat...

Barul era aglomerat si toata linistea era inghitita de sunetul paharelor ciocnite, al rasetelor zgomotoase si al vocilor distincte. Clinchetul obisnuit se auzi si, de dupa usa, intra Liam urmat de un baiat slabut si saten ai carui ochi albatri scrutara cu rapiditate interiorul localului.
- Liam, scumpule, esti aici! Slava cerului. Ia sortul si treci la treaba, spuse Alisa ce spala necontenit vase. Liam ii facu un semn cu capul lui Josie care ii zambi drept replica, apoi isi lua sortul si o saruta pe Alisa in semn de salut.
- Hei, Aly, spuse degajat Erik si isi dadu jos haina, suflecandu-si manecile.
- Hei, scumpete. Liam, de ce nu mi-ai zis ca il aduci pe scumpete asta mic? I-as fi pregatit o cafea buna, spuse Alisa si il ciupi dragastos de obraz pe Erik.
- Nu-i nevoie. Te ajut cu vasele? spuse baiatul si zambi catre femeie.
- Mi-ar prinde bine. Cu un zambet familiar pe chip, Erik se apuca de spalat vase si umplut pahare, in timp ce Josie si Liam serveau, ca de obicei, miscandu-se alert printre mese. Parea ca mai toate mesele era ocupate si, desi locul era destul de mare, cand era plin de oameni, se transforma intr-o adunare neindentificabila de persoane. Multi dintre clienti se cunosteau unii pe altii, altii venisera pentru prima oara, insa o calmitate generala si buna stare stapanea in totalitate locul.
Clinchetul usii se auzi din nou si, insotit de o rafala de vant, isi facu aparitia un tip inalt si bine legat, a carui ochi caprui, joviali, cuprinsera dintr-o privire intreaga incapere. Erik isi intoarse din instinct capul si privi spre locul de unde provenea clinchetul, uitandu-se fermecat la baiatul ce tocmai intra in bar. Tocmai turna niste bere intr-un pahar si aceasta incepu sa curga pe tejghea in jos; el era mult prea prins de imaginea noului venit pentru a fi atent la altceva.
- Hei, Erik! Ce faci? spuse Aly privind mizeria de pe jos. Satenul se trezi din visare si realiza ce prostie facu, cerandu-si in graba scuze Alisei, care, insa, vazu ca Erik era oricum paralel cu lumea. Zambi pentru ea si il batu pe umar, spunand:
- Ma duc eu dupa mop.
- Bine... pronunta absent Erik si vazu cum Liam il saluta pe tipul cel nou, schimband cateva cuvinte cu el.
- Cine e ala? intreba Erik la fel de absent.
- Huh? Cine? Ala? spuse Alisa si se uita in directia baiatului roscat ce tocmai se aseza la masa.
- Da, tipul pe care l-a salutat Liam.
- Ah... Pai, e o treaba mai complicata. El e...
- Aly, am nevoie de trei cafele rapid! striga Josie si Alisa ii spuse in graba lui Erik:
- Ma cheama datoria, scumpule. Femeia se departa de el si se apuca de facut cafea, in timp ce satenul inca nu-si desprinse privirea de pe necunoscut. Pentru o clipa, ochii strainului se uitara in directia lui Erik, acesta rosind si facandu-se ca are de treaba; il privi un timp, apoi isi schimba directia privirii spre Liam ce tocmai ii lua comanda.
- Ce sa fie, Harold?

Esti doar o joaca pentru el...

Mii de lumini suspendate in intunericul acela viu se inchegau cuprinse in peisajul viu al orasului. Simtea raceala zapezii si cum vantul trece aproape prin el, insa zambea, buzele tremurandu-i de frig. Se mai uita o data la oras, apoi se intoarse si calca cu grija pana cand dadu de scara si incepu sa coboare. Ajuns in interiorul blocului, ii era mai cald, insa tanjea inca dupa privelistea nocturna a orasului de la inaltimea blocului de zece etaje.
- Poate ca asta ma va inspira, isi spuse Alan, dardaind de frig. Cobora in graba scarile, in mare parte ca sa se incalzeasca, apoi iesi din bloc, luand-o rapid spre casa. Mergea in pas alert, trecand neasator pe langa persoanele din jurul lui, cand, in lumina venita de la o vitrina, zari un glob de cristal. In el era un inger ce tinea in mana o harpa, in timp ce alti doi ingeri cantau cu vocea; Alan ramase pironit in mijlocul trotuarului, fermecat de obiectul de dupa geamul de sticla.
- Ciudat sa ne intanim chiar aici, se auzi o voce din spatele lui si, intorcand capul, zari privirea lui Ethan, atintita asupra globului.
- Domnule Hall... Cum de sunteti aici? spuse zambind politicos Alan.
- Domnul are caile Lui si eu le am pe ale mele, spuse barbatul desprinzandu-si privirea de pe vitrina si privindu-l pe baiatul de langa el. Dar tu?
- Eu... Umm... Ma plimbam, spuse Alan evitand sa spuna adevarul; Ethan il privi o clipa, apoi ii spuse zambind:
- Iti place acel glob?
- Da. E frumos, nu? spuse zambind Alan si mai arunca o privire vitrinei. Ethan privi putin globul, de parca ar fi memorat ceva, apoi, zambind, ii spuse baiatului:
- Ai timp pentru o cafea?
- Cred ca da, spuse baiatul si pornira impreuna spre masina lui Ethan ce era parcata la cateva minute distanta. Parcursera drumul pana la casa barbatului si, in scurt timp, ajunsera acolo.
- Intra si fa-te comod, ii spuse zmabind ospitalier Ethan. Alan intra in casa, uitandu-se in jur si analizand obiectele si ordinea acestora, apoi isi dadu jos haina si astepta pe canapea in living cat Ethan prepara o ciocolata calda pentru el.
- Poftim, spuse zambind barbatul si ii inmana cana cu ciocolata lui Alan ce multumi respectuos. Acesta sorbi incet, in timp ce Ethan ii urmari toate miscarile atent, si linistea se aseza peste cei doi. Casa era scufundata in tacere si parea ca aceasta devine din ce in ce mai stanjenitoare.
- Stii, nu ti-am spus data trecuta, insa sunt un fan de-al tau, spuse Ethan, in cele din urma, si Alan puse cana pe masa scunda din fata lui.
- Chiar?
- Aha... Un mare fan, continua Ethan apropiindu-se de brunet. Alan il privi o clipa, apoi, cu un zambet stingherit pe fata, ii spuse:
- Multumesc, domnule H...
- Ethan, il corecta zambind barbatul. Imi poti spune Ethan.
- Multumesc, Ethan, reformula baiatul, zambind la fel de nervos. Stiti, cred ca s-a facut tarziu si...
- Cel mai mult imi place cum canti Chopin. Ethan ii zambi si se apropie din ce in ce mai mult de el, prinzandu-i barbia. Si nu numai.
- Eu... Chiar trebuie sa plec, spuse Alan si vru sa plece, insa se trezi cu incheieturile prinse. Il privi banuitor si speriat pe Ethan si incerca sa mai spuna ceva, insa cuvintele rezonau doar in mintea lui fiindca glasul ii era gatuit de teama si, totodata, emotie. Ethan isi apropie buzele de urechea sa, pe care o musca suav, apoi sopti pe un ton tandru:
- Si nu numai muzica ta imi place. Imi placi tu cu totul...
- Domnule Hall, imi pare rau! Eu chiar trebuie sa plec! spuse Alan imbujorandu-se si avand lacrimi in ochi. Se smuci de langa barbat si isi lua in graba haina, iesind din casa. Corpul ii tremura, insa nu numai din cauza frigului; simti cum lacrimile ii parasesc ochii, lungindu-se pe obrajii lui rosii si cum bataile inimii lui sunt din ce in ce mai nebune. Doar se joaca... isi tot repeta si o lua cu pasi mari si grabiti spre casa. Esti doar o joaca pentru el...
In casa, Ethan ramase aproape in aceeasi pozitie, apoi se rezema de spatarul canapelei, oftand. Lua cana inca aburinda de pe masa si bau din ea, avand grija ca buzele lui sa atinga locul unde buzele lui Alan atinsesera cana. Isi linse apoi buzele zambind si lasa cana pe masa, intinzandu-se pe canapea si oftand din nou.
- Aproape ca reusisem... isi spuse el si zambi, inchizandu-si ochii si ducandu-si mana la buze.