Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Vesti de acasa

In cele doua zile petrecute la Geneva, Orihime putea spune cu certitudine ca minutele petrecute in compania lui Sheyenne erau mai mult decat placute. Brunetul statea langa ea, sorbind-o din priviri. Parea ca se scufunda in adancimea ochilor sai, ce puteau fi asemanati cu o gaura neagra. Nici o raza de lumina nu ii atingea fara sa fie iremediabil, absorbita. Soarele spargea intunecimea cerului, ridicandu-se parca din neant. Aparea asemenea unui razboinic, gata sa infrunte si sa invinga intunericul. In jurul lui, totul capata o nuanta nedeslusita, hipnotica. Dar nici-un element, cat se poate de magnific, nu putea distrage atentia rozaliei. Aceasta il privea atenta pe brunet, sorbind fiecare cuvant care iesea dintre buzele voluptoase. Nu era vorba despre afectiune... ci doar atractie. Era atrasa de modul in care acesta vorbea, de calmul si dulceata cu care rostea cuvintele. Gesturile, expresia fetei. Toate pareau ca fac parte dintr-un joc menit sa o incante. Isi tinea obrazul in palma, privindu-i buzele. Sheyenne isi dadea seama de atentia pe care femeia i-o acorda. Nu putea decat sa zambeasca usor, privind-o cu aceiasi intensitate. Intre ei era o oarecare tensiune. Placuta, incitanta.
-Cred ca te-am retinut destul de mult. Imi cer scuze pentru asta. Replica brunetul politicos, ajutand-o sa se ridice.
-Te rog, nu iti mai cere scuze. Am ramas pentru ca am vrut. In plus, compania ta este destul de placuta. Mi-a parut bine sa vorbim.
Brunetul i-a luat mana in a sa, sarutand-o. Rozalia s-a rezumat doar sa zambeasca, parasind mai apoi locul in care a petrcut ultima ora. Ramas singur, Sheyenne si-a incrucisat bratele in zona pieptului. Un oftat iesit parca din interiorul lui s-a auzit, urmat mai apoi de un chicot discret. A intors capul, privind rasaritul. Era dubios de incantat.
Ajunsa in fata camerei unde isi petrecea "sejurul", Orihime s-a oprit pentru un moment. Statea nemiscata, incercand sa gaseasca sursa straniului sunet care se auzea. Brusc, atentia i-a fost captata de usa aflata in dreapta ei. Dincolo de aceasta, statea Daxton. De acolo veneau acele zgomote. Dandu-si seama ca sunt un soi de gemete, femeia s-a strambat si vizibil indignata, a pasit in camera ei, unde a fost cuprinsa de o liniste dumnezeieasca.
Era aproape ora pranzului si Orihime inca se afla in pat. Perne mari ii ingropau trupul firav si mic. Razele soarelui patrundeau prin perdeaua vaporoasa, scaldandu-i chipul intr-o baie de lumina. Era frumoasa, inocenta. Divina. Suvite din parul roz erau imprastiate pe matasea aurie. Pielea alba era desfatata din plin, ori de cate ori atingea materialul rece. O facea sa tremure, sa se zgribuleasca. Genele lungi atingeau partea de jos a ochiului, ori de cate ori aceasta clipea. Buzele pareau ca au fost pictate cu sange. Atat de rosii erau. Brusc, telefonul a inceput sa sune. Plictisita, Orihime a intins mana dupa el, lipindu-l de ureche. A apasat pe buton, a steptand ca acel "cineva" care a sunat-o sa ii spuna ce vrea. Dar deodata, s-a ridicat, in timp ce un zambet urias i-a invadat chipul adormit.
-Toshiro!
-Buna iubito. Cum te simti... asa departe? Se aude vocea barbatului de la celalalt capat al firului.
-Cred ca ma simt mai rau decat o adolescenta la o intrunire a veteranilor de razboi. Am ajuns sa ma gandesc la faptul ca toata chestia asta... nu e de mine. Cred ca ar fi trebuit sa ma rezum doar la condusul firmelor. Apropo, tata ce face?
-De asta te-am sunat. A suferit un accident si se afla in spital.
Zambetul i-a fost smuls de pe buze in cel mai agresiv mod. Mana in care tinea telefonul a inceput sa ii tremure. Ochii i-au fost inecati aproape instantaneu in lacrimi. Nu mai putea articula nici-o silaba.
-Iubito. Orihime, mai esti acolo? Se aude vocea satenului ce parea destul de calm pentru o asemenea situatie.
-Da. Plec de aici intr-o ora. Raspunde hotarata rozalia, stergandu-si lacrimile ce stateau sa paraseasca lacasul in care se aflau.
-Dar nu poti. Summit-ul inca nu s-a...
-Nu imi pasa. In momentul asta, nu vreau decat sa il vad pe tata. Restul lucrurilor se pot rezolva.
Femeia a aruncat telefonul in pat, sarind ca arsa din asternuturile moi. Mainile luau intr-un mod haotic hainele de pe rafutri, aruncandu-le in troller. Nu ii pasa daca acestea se mototolesc. Nu ii pasa nici macar daca sticlutele de parfum se spargeau, decolorand tesaturile scumpe din care ii erau confectionate articolele vestimentare. Nu voia decat sa fie alaturi de tatal ei. Nu stia cat de grav a fost accidentul. A inchis fermoarul troller-ului, trantindu-l pe podea. In ochi i se citeau ingrijorarea si teama care o copleseau. S-a imbracat rapid cu ce i-a picat in mana, fiind pe punctul sa plece.
S-a oprit pentru un moment, rupand o foaie din agenda pe care o detinea. Scria motivul pentru care a fost nevoita sa paraseasca intrunirea. Creionul ii tremura intre degete. Apasa atat de tare pe hartie, incat varful a strapuns foaia, murdarind dulapul. Dar nu ii pasa. S-a semnat, luand geamantanul ce zacea pe podea. A deschis vijelios usa, fugind pe holul ce era neobisnuit de linistit. Ingrijorarea nu a mai lasat loc de atentie. A iesit in sala principala, fara sa se uite in jur, lucru care a facut-o sa se loveasca de Sheyenne. Acesta a apucat-o de umeri, ferind-o de o cazatura zdravana.
-Hei... ce e cu graba asta? Unde pleci? Intreaba brunetul suspicios, privind valiza.
-Trebuie sa ma reintorc urgent in Japonia. Tatal meu a suferit un accident... si trebuie sa fiu alaturi de el.
-Bine, dar ce ai de gand sa faci cu...
-Am lasat un bilet in camera mea prin care imi motivez plecarea. Te rog sa il inmanezi personal organizatorului, insotit de scuzele de rigoare.
Sheyenne a aprobat din cap, lasand-o sa plece. Acesta a intors capul, privind-o. Nicicand o femeie ingrijorata nu i s-a parut mai frumoasa. Inocenta si teama de care ea dadea dovada il faceau pe el sa vrea sa o protejeze, sa aibe grija de acei ochi superbi pe care nu si-i putea scoate din mine. Privirea ei il bantuia, ii aparea in vise.
A zambit, indreptandu-se spre camera de unde Orihime tocmai iesise. La mijloc era mai mult decat sentimente de prietenie. Nu stia daca ea simte acelasi lucru pentru el. Dar era sigur de sentimentul pe care il nutrea pentru rozalie: o atractie ce i-ar putea fi fatala.

[Berry.]

Omg. Ce pacat ca tatal lui Orihime a avut un accident, ea acum nu mai poate sa participe la summit :[ .

Aceasta il privea atenta pe brunet, sorbind fiecare cuvant care iesea dintre buzele voluptoase. Nu era vorba despre afectiune... ci doar atractie. Era atrasa de modul in care acesta vorbea, de calmul si dulceata cu care rostea cuvintele. Gesturile, expresia fetei. Toate pareau ca fac parte dintr-un joc menit sa o incante. Isi tinea obrazul in palma, privindu-i buzele.
-ador aceasta parte, ai descris totul foarte bine...Orihime acum simte atractie pentru Sheyenne si sentimentul ii este reciproc, dar cu Daxton ce se intampla?

Dar era sigur de sentimentul pe care il nutrea pentru rozalie: o atractie ce i-ar putea fi fatala.
-atractie fatala...de aici vine si denumirea ficului....dar Orihime o sa ramana cu Sheyenne?in capul meu sunt foarte multe intrebari....
Astept urmatorul capitol D: .

[Sadic_Soul]

Un capitol destul de tragic, insa ma asteptam sa mai apara ceva si rozalia sa fie nevoita sa plece, astfel incat sa nu-si dea seama cine este cu adevart Daxton. Pacat pentru tatal ei, dar sper sa nu fie cava atat de grav, cred ca vei da mai multe informatii in capitolul urmator.
Sincer pare detul de incitant faptul ca Sheyenne incepe sa simta ceva pentru ea, asta mai complica lucrurile putin.
" o atractie ce i-ar putea fi fatala " - asta e propozitia mea prefeta...
Alte comentarii nu am de facut, posteaza urmatorul capitol si sper sa nu ne mai faci sa asteptam atat.

[Kripterya]

Buna, iti citesc ficul inca de la inceput, dar nu prea am obiceiul sa comentez. Am facut asta azi pentru ca mi se pare ca ficul se apropie incet, dar sigur de sfarsit si as vrea sa te rog frumos sa nu il termini deocamdata. Stiu ca are deja o oarecare"istorie", sa zic asa, dar nu merita sa-l termini acum, nu pana nu vor exista momente mult mai incendiare.
Scuze daca poate n-am dreptate, dar asa cred eu. Esti una dintre cele mai bune scriitoare si imi plac foarte mult creatiile tale asa ca nu mi-o lua in nume de rau, bine?
Sper ca nu te-ai suparat, si astept urmatorul capitol, si multe altele ce, sper eu, vor urma.

Kisses:*:*:*
Bye BYe BYEApropo, felicitari, capitolul e foarte frumos, pacat de tatal lui Orohime. Cu aceasta problema "pe cap" fetei o sa-i fie si mai greu, dar o va scoate ea la capat, mai ales acum cand este prinsa in acest joc al seductiei ii va fi si mai greu. Eu ii tin pumni sa reuseasca sa-si salveze tara si sa-l redescopere pe Daxton....

[Lye]

Acasa

Acasa. Niciodata nu a crezut ca ii va fi atat de dor de locul in care a crescut, de locul in care cei dragi o asteptau cu bratele deschise. Era aproape miezul noptii cand Orihime a ajuns in fata portilor uriase ce protejau interiorul curtii de lumea de afara. Si-a lasat troller-ul sa cada greu pe asfalt, prinzandu-se cu ambele palme de barile negre si reci, din fier. A strigat, insa nimeni nu i-a auzit glasul. Cheile erau undeva in valiza, ascunse printre multimea de haine aruncate neglijent. Sa inceapa sa rascoleasca dupa ele ar fi o adevarata pierdere de vreme. Si-a scos inelul de pe degetul aratator, primit in dar de la Toshiro si a inceput sa bata cu el in fier, care a inceput sa scoata un sunet strident. A zarit cum luminile incep sa se aprinda, facandu-si aparitia Kukuru. Femeia purta un halat alb, strans bine in jurul trupului. Si-a dus mana deasupra sprancenelor, incercand sa priveasca mai cu atentie poarta. Brusc, o expresie de uimire si-a facut loc pe chipul ei. A coborat grabita scarile, fugind pe aleea incadrata de trandafiri galbeni, florile preferate ale rozaliei. A deschis poarta, imbratisandu-si "fiica".
-Copila mea frumoasa. Ce este cu tine aici si mai ales la ora asta?
-Unde este tata? Se aude vocea ce inca purta o nuanta de ingrijorare.
-La spital, dar...
-Spune-mi unde. Spune Orihime scurt, fara sa isi lase dadaca sa termine propozitia pe care tocmai o incepuse.
Femeia a scos din buzunar o hartiuta, pe care era trecuta o adresa. Tanara cu parul roz a lasat trollerul la poarta, urcandu-se in taxiul care o astepta. I-a dat ordin soferului sa porneasca, iar acesta nu a intarziat sa indeplineasca porunca data de clienta lui.
Isi batea coapsele cu palmele, incercand sa isi potoleasca nerabdarea si grija care incepeau sa o copleseasca, anihilandu-i putinul calm pe care incerca cu disperare sa si-l pastreze. Privea pe geam cladirile pe langa care trecea, realizand ca nu mai ajung la destinatie. Spitalul ala nenorocit era mai departe ca niciodata. Soferul a privit-o in oglinda retrovizoare, dupa care a calcat usor acceleratia. Zeci de ganduri ii treceau prin minte. Nimeni nu i-a spus starea in care tatal ei se afla. Nimeni nu i-a dat nici macar o raza de speranta. Faptul ca nu stia... o "ucidea" incer, dar sigur.
Taxi-ul a oprit in fata spitalului. Femeia a sarit din masina, aruncandu-i soferului o bancota de o suta de dolari, o suma deosebit de mare fata de cat avea ea de platit. A impins cu toata puterea pe care o mai avea, usile spitalului, pasind in interiorul lui. Niciodata nu a vazut o cladire mai alba decat cea in care se afla. Peretii, podeaua... hainele angajatilor. Dar a fost brusc trezita din starea de admiratie in care a cazut de adevaratul motiv pentru care se afla acolo: tatal ei. A fugit la una dintre asistente, apucand-o de umar.
-Ma scuzati, unde este salonul lui Kaien Asazuki?
-Domnisoara, intrebati la biroul de informatii. Raspunde asistenta scurt si pe un ton lipsit de vre-un sentiment.
-La naiba cu biroul! Eu te-am intrebat pe tine. Unde este salonul in care se afla Kaien Asazuki. Si spre binele tau, ar trebui sa imi raspunzi.
Speriata de schimbarea de ton si atitudine pe care tanara a adopat-o, fata a rasfoit dosarul pe care il avea in brate, dandu-i raspunsul pe care il astepta. Rozalia nu a mai spus nimic. Pur si simplu a inceput sa fuga, cautand camera 513, aflata la etajul cinci. Nu a mai asteptat liftul, care era plin de medici si pacienti. Fugea pe scari, impedicandu-se de treptele ce pareau ca vor sa o impiedice.
Cu greu a ajuns in fata usii de la salonul cu pricina. A deschis-o, cautandu-si tatal cu privirea. Statea intins pe un pat inalt, acoperit cu lenjerie alba. Toshiro statea in partea dreapta. Vazandu-si iubita, acesta s-a ridicat de pe scaun, apucand barile patului cu ambele palme.
-Tata!
Kaien a intors capul, zambindu-i fiicei lui. Si-a dat suvitele de par la o parte de pe chip, intinzand mana spre rozalie. Tanara l-a apucat, sarutandu-i degetele.
-Stiam eu ca Toshiro iti va spune despre accident. De aia i-am zis sa tina secret. Nu voiam sa pleci de la summit, dar vad ca exact asta ai facut.
-Doar nu ai fi vrut sa raman acolo, stiind ca propriul meu tata se poate afla in stare grava. Ce s-a intamplat?
-Doar o mica ciocnire in timp ce se indrepta spre firma. Nu a fost nimic grav. S-a lovit cu capul de volan. Replica satenul tragandu-si de lantul pe care il purta la gat.
Orihime a rasuflat usurata, vazand ca tatal ei se simte foarte bine. Rana suferita la cap era superficiala. Doar o zgarietura. Dupa stresul prin care a trecut, era in stare sa multumeasca cerului pentru linistea ce s-a asezat peste ea.
La Geneva, lucrurile mergeau mai departe. Cu sau fara prezenta Japoniei, summit-ul trebuia sa continue. In camera unde Daxton isi petrecea sejurul, era liniste. Acesta statea in dreptul geamului, uitandu-se pe geam. Brusc, gemete au inceput sa se auda din pat. Blondul a intors capul, privind-o pe tanara ce se afla in asternuturile lui. Goala, supla... frumoasa. Parul negru precum cea mai adanca noapte era imprastiat pe perna in care i se afunda chipul de o frumusete rara. Picaturi de apa se scurgeau pe pectoralii acestuia, luand forma abdomenului, dupa care dispareau la contactul cu marginea pantalonilor. Din camera lui se zarea dormitorul lui Orihime. I se parea ciudat faptul ca nu observa nici-o miscare. Erau cateva ore bune de cand lumina nu a mai fost aprinsa. A stins tigarea ce se consuma intre buzele lui, scotand trei bancote de cate o suta de dolari, pe care le-a pus sub palma fetei ce inca dormea in patul lui. Si-a luat camasa de pe scaun, acoperindu-si corpul ce putea fi considerat cu usurinta... perfect. A pasit pe hol, indreptand-se spre camera ei. Trei ani a trait fara ea. Nu o iubea, prezenta ei nu il ajuta cu nimic... insa cu toate acestea, ceva il facea sa vrea sa o vada. Sa ii simta mirosul de mosc si levantica, sa ii atinga pielea alba si fina precum petala unui trandafir, sa se joace cu parul ei, asa cum a mai facut-o o data. Isi musca buzele, tinandu-si mainile in buzunarele de la pantaloni. Insa Sheyenne i-a iesit in fata, trezindu-l din amintirile dulci care il "chinuiau".
-Ce vant te aduce pe aici? Intreaba brunetul zambind.
-Un vant ce miroase a inocenta.
-Daca o cauti pe Orihime, s-a reintors in tara ei. Tatal ei a suferit un accident si a fost nevoita sa mearga la el.
-Nenorocitul ala a dat coltu'? Nu mai conteaza... amandoi vom face o calatorie in Japonia. Imediat dupa terminarea summit-ului.
Brunetul a zambit, aproband din cap. Daxton nu stia ca tocmai ii indeplinise o dorinta arzatoare prietenului sau brunet. Aceea de a o revedea pe frumoasa cu parul roz.

[Alexi]

Ajung si eu cu intarziere pe aici.
Capitolul asta e minunat. Actiunea nu e deloc grabita, descrierea e perfecta, dialogul nici pe departe sec. Cat de mult imi place atitudinea lui Daxton. Vad ca Sheyenne face miscari mari. Pana nu isi ia asta o bataie de la Daxton nu se lasa. Sper ca Hime sa isi dea seama cine e Daxton, dar nu prea cred.
Astept cu nerabdare nextu'. Chu si gambate:*

[Berry.]

Ce mult imi place acest capitol.Cum de nu am ajuns mai devreme sa-l citesc?Descrierea este superba, dialogul nu este sec si actiunea decurge frumos.Se pare ca tatal lui Orihime nu a murit si se simte bine.Pacat ca ea a abandonat summit-ul, dar bine ca Daxton pleaca in Japonia sa o revada si in acelasi timp ii indeplineste lui Sheyenne o dorinta.Oare cum vor reactiona cei doi cand vor vedea ca Hime il are ca iubit pe Toshiro.De abia astept urmatorul capitol al acestui fic care este unul din ficurile mele preferate.:X

[Kripterya]

Sunt ferm convinsa ca ficul nu e pe sfarsite, asa ca imi cer scuze.
Imi place Sheyenne, pare foarte de treaba si, la fel ca Wildrose consider ca le-ar prinde bine putina "joaca". Daxton oricum este din ce in ce mai nesimtit, iar Toshiro parca prea mult "lasa dupa ea". Sper ca intelegi ce vreau sa zic pentru ca uneori mai folosesc expresii ardelenesti si poate esti din alta parte a tarii, de fapt le-am incadrat intre paranteze ca sa se inteleaga mai bine ca sunt expresii.
Asaaa, acum sa continui, mi se pare mie, sau lui Daxton ii cam place de Hime? "? Din cate observ eu in inima lui renasc diferite sentimente... Dar parca Sheyenne e o alegere mai buna, el o respecta mai mult...

Ce fiica exemplara mai e Hime, a renuntat la soarta intregii sale tari pentru tatal ei, care nici macar nu avea probleme deosebit de grave.. Totusi, sper sa poata rezolva intr-un fel sau altul problemele prin care trece tara ei, ca sa fie insfarsit cat de cat linistita... Merita, dupa ce ca la o varsta ca a ei se preocupa cu astfel de lucruri... II invidiez ambitia cu care lupta pentru semenii ei, stiind ca are sanse foarte slabe de castig.

Astept nextul, succes in continoare!
:bye: si Halloween fericit!!! (~~) 8-X >:)

[shiro]

Sa mai zic si eu? Mai are rost dupa ce toata lumea zice asta? Eh... Uite ca zic si eu: Tot ficul asta este super tareeeeeee!! Pe bune, chiar te pricepi...;)

Desi pui niste capitole cam micute, reusesti de fiecare data sa ne faci sa ne punem intrebarea "oare ce se va mai intampla...?" Stii, seamana cu animeurile alea de cate 5 minute episodul, dar nu ne trecea nicidecum prin minte sa renuntam la serial...:)

Daxton asta e ca un Don Juan, dar se pare ca e pe cale sa-si gaseasca si el nasul... so... Keep it up writing!!

See ya! Good luck!!

[BloodyInnocence]

un capitol frumos ca de obicei.
Iti lasi cititori sa doreasca si mai mult;)))
Desi s-ar putea sa ma trezesc cu cateva mustrari...eu vreau sa vad ce se int intre daxton si orihime, cuplul acesta mi se pare mult prea mortal pt a fi redus doar la o rel dintre pers principal si pers negativ;)))
Dar nu pot sa zic ca imi displace sentimentele ce incep sa creasca in Shayenne pt Orihime;))>:)
Imi aduce aminte de zero, yuki si kaname;)))