06-02-2009, 04:23 AM
Intr-un fel sau altul ficul este inspirat din fapte reale... cazatura mea si ciocnirea cu profu de geografie ^^'....
Stau foarte prost la capitolul nume asa ca voi folosi nume rele, dar personaje fictive.
I
Bine te-am regasit
Ce ti-ai mai putea dori intr-o asemenea zi? Soarele stralucea vesel pe cer facand cu ochiul crampeielor de baltoace lasate in urma de furtuna de aseara. Pasarelele isi purtau cantul acompaniate de alarma ceasului meu. Era ora opt, dintr-o dimineata de marti. Mireasma primaverii isi facu simtita prezenta prin ferestrele abia deschise de mama. Nici nu stiu cand m-am ridicat din pat si am iesit din camera. Chiar si cu matinalul de Sergiu, eu am intrat prima la dus. Inca il aud tipand si certandu-se cu Dana la telefon. Il ignor si imi fac dusul.
Peste treizeci de minute toata familia era in bucatarie luand micul dejun.
Nu au avut loc evenimente majore. Dupa masa, mama a plecat la cumparaturi cu o vecina, iar tata s-a dus la un prieten. Ceasul de pe peretele din spatele meu arata ora noua si un sfert. Mai aveam trei ore sa-l enervez pe Sergiu, trei ore in care deveneam cosmarul fratelui meu sau el cosmarul meu. Depinde de circumstante si de starea lui de spirit. In dimineata aceea nu parea sa-mi acorde importanta. Asta era un semn rau. Cand nu ma certam cu el o incurcam la scoala.
Spre dezamagirea mea, am ramas singura acasa. Deja incep sa nu-o mai plac pe Dana.
In fata manualului de geografie secundele erau minute, iar minutele ore.
Intr-un sfarsit se apropie si ora de plecare la scoala. Drumul este destul de mare...
In cele din urma realizam ca deciziile marunte ne afecteaza viata intr-o mai mare masura decat cele majore. Intr-un moment de proasta inspiratie m-am urcat in troleu si am pornit spre scoala.
De aici incepe cosmarul. Cand sa urc in m-am impiedecat pe scara si era sa cad. Am avut norocul sa intalnesc un fost coleg de generala, care m-a prins exact la timp (am cazut in fata, dar m-a prins de mana si nu am ingenuncheat ).
Foarte tare... prima mea dragoste... din clasa I. Eram o boraca* pe atunci, nu cred ca aveam mai mult de un metru si eram incapatanata, dar nu ca acum.
El parea sa nu se fi schimbat foarte mult. Doar crescuse foarte mult. Cred ca avea 1,70-1,75 metri. Avea aceasi ochi albastri ca de gheata, parul negru ii crescuse pana la umari si il tinea prins intr-o codita la spate. Dar ceva era schimbat la el. Nu mai avea acel zambet cald si dulce. Buzele sale pareau fara viata.
Cipi al meu se schimbase enorm din clasa I, de cand se mutase. De atunci ne-am intalnit ocazional, dar nu am avut ocazia sa vorbim. Niciodata nu i-am spus ce am simtit pentru el. Credeam ca e doar un capriciu copilaresc, dar acum, cand suntem fata in fata inima incepe sa-mi goneasca de parca ar vrea sa-mi paraseasca trupul si sa intre intr-al sau. Nu puteam rezista tentatiei de a-l strange in brate si de a-l saruta. Visele imi fura spulberate de obiectul aflat in miscare, al carui sofer incerca sa-l opreasca in statia din fata liceului. Ma consideram norocoasa sa cobor chiar acolo.
Am coborat amandoi, dar fara sa ne spunem ceva. Mergem cu privirea in pamant pana am ajuns in dreptul porti din fier forjat. Ne credeau nebuni de ne inchideau asa? Nu mai conta. Gardianul m-a oprit pentru a-i arata carnetul de elev. De doua saptamani faceam asta si mi-l cerea in fiecare zi.
Am intrat in scoala fara sa-l bag in seama pe Sergiu care isi facea veacul cu colegii sai in curtea liceului, care era de fapt colegiu. Inca ma gandeam la Ciprian si la acea privire trista.
In scurt timp aparu si profesorul. Un tip simpatic, de vreo treizeci de ani, cu care ne intelegeam foarte bine. Ciprian se aseza in banca din spatele meu, singurul loc liber. Cum nu aveam nota, am fost cap de afisi la ascultare. Aveam gatul uscat, iar cuvintele pareau prizoniere in spatele dintilor albi ca doua siraguri de perle.
Trecusera cinci minute de la prima intrebare a profesorului, dar eu nu schitasem nici un gest. Stateam in fata clasei cu mainile pe langa mine si cu privirea in pamant. L-am simtit pe profesor apropiindu-se de mine. De fiecare data cand facea asta inima incepea sa-mi bata cu putere, dar nu si acum.
Momentul decisiv. Ori vorbeam, ori luam patru. Stiam raspunsurile, insa nu puteam sa le spun. Dar, cum spuneam, profu era de treaba si mi-a dat termen pana data viitoare, adica ziua urmatoare ca sa invat lectia. Si asta doar pentru ca raspunsesem la ore.
Urmatorul scos la raspuns era chiar Ciprian. Cuvintele curgeau lin din gura lui. Abia venit in liceu si facuse o impresie foarte buna. Eram geloasa pe el. Reusise sa-l impresioneze pe profesor. Nimeni, cu exceptia mea nu mai facuse asta.
- Cunosc o singura persoana de aici, dar acea persoana m-a uitat total.
Cuvintele lui pluteau in aer. Toti se intrebau cine ar putea fi persoana respectiva, dar nu dadeau semne ca ar si vrea sa stie.
Sergiu isi facu aparitia in clasa, spunandu-ne ca sarim peste ora de matematica si ca putem sa plecam acasa peste doua ore. Ma apropii usor de el si il soptesc ceva la ureche, apoi Cosmin, un coleg de-al sau, se duce la banca mea si imi ia geanta.
I-am spus lui Sergiu ca vreau sa plec pentru ca nu ma simt prea bine.
In astfel de momente ma bucur ca am un frate mai mre. A lua absenta la ora de filozofie era sinucidere, dar lui nu i-a pasat si m-a dus acasa.
Ajunsa in camera mea, m-am pus in pat si am adormit. Nu banuiam nimic din ce avea sa se intample a doua zi...
Nota: Personajul principal va aparea in capitolul urmator.
Sper sa va placa si astept critici, sfaturi, orice.
See Ya ^_^
Stau foarte prost la capitolul nume asa ca voi folosi nume rele, dar personaje fictive.
I
Bine te-am regasit
Ce ti-ai mai putea dori intr-o asemenea zi? Soarele stralucea vesel pe cer facand cu ochiul crampeielor de baltoace lasate in urma de furtuna de aseara. Pasarelele isi purtau cantul acompaniate de alarma ceasului meu. Era ora opt, dintr-o dimineata de marti. Mireasma primaverii isi facu simtita prezenta prin ferestrele abia deschise de mama. Nici nu stiu cand m-am ridicat din pat si am iesit din camera. Chiar si cu matinalul de Sergiu, eu am intrat prima la dus. Inca il aud tipand si certandu-se cu Dana la telefon. Il ignor si imi fac dusul.
Peste treizeci de minute toata familia era in bucatarie luand micul dejun.
Nu au avut loc evenimente majore. Dupa masa, mama a plecat la cumparaturi cu o vecina, iar tata s-a dus la un prieten. Ceasul de pe peretele din spatele meu arata ora noua si un sfert. Mai aveam trei ore sa-l enervez pe Sergiu, trei ore in care deveneam cosmarul fratelui meu sau el cosmarul meu. Depinde de circumstante si de starea lui de spirit. In dimineata aceea nu parea sa-mi acorde importanta. Asta era un semn rau. Cand nu ma certam cu el o incurcam la scoala.
Spre dezamagirea mea, am ramas singura acasa. Deja incep sa nu-o mai plac pe Dana.
In fata manualului de geografie secundele erau minute, iar minutele ore.
Intr-un sfarsit se apropie si ora de plecare la scoala. Drumul este destul de mare...
In cele din urma realizam ca deciziile marunte ne afecteaza viata intr-o mai mare masura decat cele majore. Intr-un moment de proasta inspiratie m-am urcat in troleu si am pornit spre scoala.
De aici incepe cosmarul. Cand sa urc in m-am impiedecat pe scara si era sa cad. Am avut norocul sa intalnesc un fost coleg de generala, care m-a prins exact la timp (am cazut in fata, dar m-a prins de mana si nu am ingenuncheat ).
Foarte tare... prima mea dragoste... din clasa I. Eram o boraca* pe atunci, nu cred ca aveam mai mult de un metru si eram incapatanata, dar nu ca acum.
El parea sa nu se fi schimbat foarte mult. Doar crescuse foarte mult. Cred ca avea 1,70-1,75 metri. Avea aceasi ochi albastri ca de gheata, parul negru ii crescuse pana la umari si il tinea prins intr-o codita la spate. Dar ceva era schimbat la el. Nu mai avea acel zambet cald si dulce. Buzele sale pareau fara viata.
Cipi al meu se schimbase enorm din clasa I, de cand se mutase. De atunci ne-am intalnit ocazional, dar nu am avut ocazia sa vorbim. Niciodata nu i-am spus ce am simtit pentru el. Credeam ca e doar un capriciu copilaresc, dar acum, cand suntem fata in fata inima incepe sa-mi goneasca de parca ar vrea sa-mi paraseasca trupul si sa intre intr-al sau. Nu puteam rezista tentatiei de a-l strange in brate si de a-l saruta. Visele imi fura spulberate de obiectul aflat in miscare, al carui sofer incerca sa-l opreasca in statia din fata liceului. Ma consideram norocoasa sa cobor chiar acolo.
Am coborat amandoi, dar fara sa ne spunem ceva. Mergem cu privirea in pamant pana am ajuns in dreptul porti din fier forjat. Ne credeau nebuni de ne inchideau asa? Nu mai conta. Gardianul m-a oprit pentru a-i arata carnetul de elev. De doua saptamani faceam asta si mi-l cerea in fiecare zi.
Am intrat in scoala fara sa-l bag in seama pe Sergiu care isi facea veacul cu colegii sai in curtea liceului, care era de fapt colegiu. Inca ma gandeam la Ciprian si la acea privire trista.
*
Dupa doua ore aveam sa aflu ca Ciprian se mutase in aceasi clasa cu mine. Ar fi trebuit sa fiu fericita, dar nu eram. De ce? Nu am idee. La ora a treia, geografie, dirigintele a venit in clasa cu un baiat inalt, cu ochi albastri, piele alba si sprancene subtiri. Prin bluza neagra, aproape mulata, muschii incepeau sa i se contureze.In scurt timp aparu si profesorul. Un tip simpatic, de vreo treizeci de ani, cu care ne intelegeam foarte bine. Ciprian se aseza in banca din spatele meu, singurul loc liber. Cum nu aveam nota, am fost cap de afisi la ascultare. Aveam gatul uscat, iar cuvintele pareau prizoniere in spatele dintilor albi ca doua siraguri de perle.
Trecusera cinci minute de la prima intrebare a profesorului, dar eu nu schitasem nici un gest. Stateam in fata clasei cu mainile pe langa mine si cu privirea in pamant. L-am simtit pe profesor apropiindu-se de mine. De fiecare data cand facea asta inima incepea sa-mi bata cu putere, dar nu si acum.
Momentul decisiv. Ori vorbeam, ori luam patru. Stiam raspunsurile, insa nu puteam sa le spun. Dar, cum spuneam, profu era de treaba si mi-a dat termen pana data viitoare, adica ziua urmatoare ca sa invat lectia. Si asta doar pentru ca raspunsesem la ore.
Urmatorul scos la raspuns era chiar Ciprian. Cuvintele curgeau lin din gura lui. Abia venit in liceu si facuse o impresie foarte buna. Eram geloasa pe el. Reusise sa-l impresioneze pe profesor. Nimeni, cu exceptia mea nu mai facuse asta.
*
Pauza veni cu pasi repezi. In loc sa iese afara, ca de obicei, colegii mei s-au strans in spatele clasei, iar in mijlocul lor statea Ciprian. Mii de intrebari il asaltau, dar eu nu paream sa le aud, chiar daca se spuneau in spatele meu. Dar,un raspuns de-al sau m-a marcat total...- Cunosc o singura persoana de aici, dar acea persoana m-a uitat total.
Cuvintele lui pluteau in aer. Toti se intrebau cine ar putea fi persoana respectiva, dar nu dadeau semne ca ar si vrea sa stie.
Sergiu isi facu aparitia in clasa, spunandu-ne ca sarim peste ora de matematica si ca putem sa plecam acasa peste doua ore. Ma apropii usor de el si il soptesc ceva la ureche, apoi Cosmin, un coleg de-al sau, se duce la banca mea si imi ia geanta.
I-am spus lui Sergiu ca vreau sa plec pentru ca nu ma simt prea bine.
In astfel de momente ma bucur ca am un frate mai mre. A lua absenta la ora de filozofie era sinucidere, dar lui nu i-a pasat si m-a dus acasa.
Ajunsa in camera mea, m-am pus in pat si am adormit. Nu banuiam nimic din ce avea sa se intample a doua zi...
~*~
*copil cu varsta cuprinsa intre 5-10 aniNota: Personajul principal va aparea in capitolul urmator.
Sper sa va placa si astept critici, sfaturi, orice.
See Ya ^_^