10-06-2011, 04:59 PM
nu mai pierd timpul cu introduceri aiurea, doar un alt one-shot
Un conflict cu sufletul meu.
Imi ridic vocea in fata unei oglinzi sparte in speranta ca sufletul meu va asculta pentru prima data ce am de spus.
‘Lasa-ma sa-l uit’, m-am saturat sa-i simt prezenta in fiecare lucru, in fiecare persoana care de la departare pare sa semene cu el.
‘Mi-a ajuns’ de ce naiba sufar eu doar pentru ca el este inapt sa ma iubeasca. De ce nu ma lasi sa-mi caut fericirea alaturi de altcineva? Ti-e teama ca o sa o dau in bara? Ti-e ca o sa sufar?
Nu poate fi mai rau de atat…
De ce nu l-ai izgonit inca din visele mele? La fel cum ai facut cu toti ceilalti.
‘Te urasc! Pleaca!’ nu mai am nevoie de tine, cine spune ca ai nevoie de un suflet ca sa fi fericit?
I-am dat sufletului meu o geanta in care am inghesuit cateva vise si o parte din mine. Apoi l-am trimis departe si l-am injurat unpic in speranta ca il voi rani destul de tare ca sa-l fac sa nu se mai intoarca la mine niciodata.
Mi-a cerut o ultima imbratisare. I-am oferit una rece in timp ce i-am strecurat o hartiuta in buzunarul de la piept pe care o scrisesem cand el era neatent.
L-am privit cum pleaca pana a devenit doar un punct mult prea mic si departat.
‘A plecat’. Intru in casa, ma trantesc pe patul rece si imi las lacrimile sa se prelinga pe chipul palid.
Poate va intrebati ce am scris pe hartiuta: “Iarta-ma si te rog nu te mai intoarce. Stiu cat de sensibil esti si nu vreau sa te vad suferind din cauza orgoliului meu prostesc.â€
Si apoi au urmat doar lacrimi. Plangeam amandoi. Poate de dor sau poate dintr-o dorinta absurd de a face totul sa para cat mai dramatic…
probabil ca titlul e foarte sec, dar... asta este
Un conflict cu sufletul meu.
Imi ridic vocea in fata unei oglinzi sparte in speranta ca sufletul meu va asculta pentru prima data ce am de spus.
‘Lasa-ma sa-l uit’, m-am saturat sa-i simt prezenta in fiecare lucru, in fiecare persoana care de la departare pare sa semene cu el.
‘Mi-a ajuns’ de ce naiba sufar eu doar pentru ca el este inapt sa ma iubeasca. De ce nu ma lasi sa-mi caut fericirea alaturi de altcineva? Ti-e teama ca o sa o dau in bara? Ti-e ca o sa sufar?
Nu poate fi mai rau de atat…
De ce nu l-ai izgonit inca din visele mele? La fel cum ai facut cu toti ceilalti.
‘Te urasc! Pleaca!’ nu mai am nevoie de tine, cine spune ca ai nevoie de un suflet ca sa fi fericit?
I-am dat sufletului meu o geanta in care am inghesuit cateva vise si o parte din mine. Apoi l-am trimis departe si l-am injurat unpic in speranta ca il voi rani destul de tare ca sa-l fac sa nu se mai intoarca la mine niciodata.
Mi-a cerut o ultima imbratisare. I-am oferit una rece in timp ce i-am strecurat o hartiuta in buzunarul de la piept pe care o scrisesem cand el era neatent.
L-am privit cum pleaca pana a devenit doar un punct mult prea mic si departat.
‘A plecat’. Intru in casa, ma trantesc pe patul rece si imi las lacrimile sa se prelinga pe chipul palid.
Poate va intrebati ce am scris pe hartiuta: “Iarta-ma si te rog nu te mai intoarce. Stiu cat de sensibil esti si nu vreau sa te vad suferind din cauza orgoliului meu prostesc.â€
Si apoi au urmat doar lacrimi. Plangeam amandoi. Poate de dor sau poate dintr-o dorinta absurd de a face totul sa para cat mai dramatic…
probabil ca titlul e foarte sec, dar... asta este
