Răspunsuri: 115
Subiecte: 6
Data înregistrării: Sep 2008
Reputație:
26
Zupi: 1.222 z
Eliberarea ingerului
Inaintez usor pe asfaltul rece
Talpile fiindu-mi cuprinse de un fior.
Privesc in zare,
Vad apusul calm al serii,
Ultima raza alunecand pe cer,
Adierea vantului care imi atinge fata.
O voce ma cheama,si merg spre ea.
O aud din ce in ce mai clar,
Totusi este bizar cum pot,
Pot sa cred ca acea voce exista,ca ma cheama
Dar eu totusi merg.
Simt fiecare soapta inscrisa pe o stea
Si citesc in timp ce pasesc,
Vad cuvintele care imi aduc amintiri,
Amintiri de mult uitate,aruncate
Undeva in adancul sufletului
Care e tatuat cu sarutarile tale.
Corpul parca imi paralizeaza,
Frigul se inteteste,iar cu el norii se aduna pe cer.
Mareata regina a noptii este acum acoperita.
Poc..Pic..Poc..Ploua!
Si o data cu acele picaturi
Lacrimile mele izbucnesc,
Atingadu-mi brutal fata,iar mai apoi
Prelingadu-se de-a lungul corpului
Doar pentru a se uni cu picaturile de ploaie
Si pentru a se izbi violent de asfaltul aspru.
Vocea insa nu ma slabeste,
Chiar e cu o intensitate mai mare.
Vad in fata mea doua lumini puternice
Se apropie,incerc sa le evit
Insa sunetul asurzitor al claxonului ma blocheaza
Reusind sa cred ca am intrat in lumina,
Sa cred ca am ajuns acolo sus unde nu mi se poate intampla ceva.
Insa dupa acea lumina orbitoare
Si o contopire a corpului meu cu masina
Ma ridic de parca nu s-a intamplat nimic
Inaltandu-ma la cativa metrii de pamant.
Mare mi-e mirarea cand ma vad zacand pe asfalt.
Credeam ca n-am patit nimic,
Insa vad gesturile disperate ale soferului
Incercand sa ma readuca la viata.
Atunci mi-am dat seama ca sufletul meu acum era liber
Nu mai era captiv tie sau altei persoane
Acum eram libera.
Imi plang de mila,mie mila de mine cum stau si zac acolo
Fara sa fac vreo miscare,fara sa zic vreo vorba.
Dar stiu ca acum mie mai bine,
Iar trupul meu nu mai simte durerea.
O mana calda imi dezmierda umarul,
Ma intorc zambind vazandu-te pe tine.
Raman putin socata,dar continui zicand sec:
''-Tu cand ai murit?...
-Niciodata deoarece eu nu am trait.''
Atunci am inteles ca tu erai ingerul meu
Si ai facut toate acele lucruri care m-au durut
Doar pentru a vedea daca te merit.
Cu vocea putin stinsa adaug:
''-Ingerul meu,mi-am cait pacatele
Si am suferit in lacrimi fara sa cer ajutor.
Fara sa implic cuiva aceeasi stare de abandon.
Acum te rog ramai cu mine,
Asta este ultima mea dorinta...
-Iubirea mea,tu esti ingerul,nu eu...
Tu ai sufletul pur,si fara de regrete.
Esti o minune trimisa din cer
Iar eu trebuia sa te invat ce inseamna suferinta.
Prima data nu am vrut sa accept,
Insa cand te-am vazut cat esti de minunata
Am acceptat fara nici o ezitare
Deoarece stiam ca inima ta nobila
Ma va iubi pana la sfarsit
Si va suferi in tacere,
Ajutandu-i in continuare pe ceilalti.
Dragostea mea fata de tine
Crestea pe zi ce trece,inflorea precum un crin
Iar acum cand crinul a ajuns la ultima petala
Acum pot sa-ti fiu alaturi.
Sa te dezmierd in fiecare dimineata cu saruturile mele
Sa iti soptesc in fiecare minut al zilei cat de mult te iubesc.
Insa nu te speria,iubirea mea inca mai creste
Deoarece am primit in dar o gradina cu un infinit de crini,
Asa ca,dragostea mea poate dura la nesfarsit.
Vei veni cu mine,ne vom inalta,iar acolo sus,
Sub vegherea Celui Bun,vom trai in pace.''
Fara nici o indoiala
Iam cuprins mana intr-o stransoare
Si ne-am inaltat impreuna spre stele.
Acum nu mai ploua,
Regina noptii vegheaza din nou peste muritori
Iar norii grabiti ne facura o poarta.
Intrasem pe ea fiind invadati de lumina,
Poarta sa inchis,iar eu eram de partea cealalta a ei.
Acum eram alaturi de el,eram bine
Si nimic nu ma mai putea face sa simt acea agonie
Traita nu cu mult timp inainte.
Inchisa de poarta aceea
Ma simteam in siguranta,
El era acolo,iar lumea rea era de cealalta parte a portii.
Stelele stralucesc si acum,acea voce sa stins in mare.
Insa intr-o buna zi o alta minune o va auzi
Iar acea intamplare se va repeta.
Un alt inger se va ridica la cer,iar poarta se va deschide din nou.
e lunga stiu..insa mi-a venit ideea si am tot dezvoltat..o parere??:D