02-08-2009, 09:45 PM
Multumesc mult pentru comentarii...Ma bucur ca va place si imi cer scuze pentru greselile de tastare :D
Lectura placuta!
 De cand eram copila, lumea ma stia ca fiind sora fratelui meu. Ciudat, nu? Am trait mereu in umbra, si nu am inteles niciodata pentru ce! Pentru ca el era mai mare cu zece minute decat mine? Pentru faptul ca el se integrase datorita personalitatii sale si nu datorita altcuiva? Pentru felul in care gandeste? Pentru ce?
Se ridica greu din pat. Isi atinti privirea in oglinda. Parca nici nu era ea! De ce trebuia sa fie diferita de fata pe care toti o admirau? De ce nu putea fi asa si in realitate? Avea ochii incrancenati si buzele rosii. Fata palida era acoperita de suvitele rebele, dar ea nu le dadea nicio importanta. Se grabi spre un sertar de unde scoase un pachet de tigari. Era nedesfacut. Nu fumase niciodata, dar in unele moment simtea nevoie… Nu stia! Poate ii alinau durerea.
Am fost mereu o umbra a fratelui meu si o papusa fara viata. Toti ma respecta datorita lui, si el ma respecta datorita tuturor. Eu ce am facut? Nimic! Sunt doar o marioneta care face ce ii dicteaza lumea. Care mereu a incercat sa fie perfecta pentru fratele ei, si pentru ceilalti.
Isi aprinse usor o tigara. Mana ii tremura. O arunca.
Nu pot! Ce proasta sunt! Ah… Voi trai vesnic in umbra lui?M-am refugiat mereu in fata neconformista de la scoala… Si meru cand ajungeam acasa ma transformam intr-o adolescenta introvertita, fara pic de speranta si satula de viata. Ce-i cu mine?
-Anna! Vino! Vreau sa vorbesc cu tine! se auzi vocea groasa si linistita a lui Sasha.
Roscata isi sterse lacrimile cu maneca bluzei si porni spre dormitorul fratelui ei.Locuiau intr-o casa modesta, dar destul de mare. Dupa ce tatal lor ii parasise pentru o rusoaica, mama lor muncise zi si noapte pentru a le oferi un adapost decent.Â
Tata vine sa ne viziteze de cateva ori pe an impreuna cu noua sa sotie. E o femeie frumoasa si plina de viata. Intr-un fel inteleg de ce a plecat cu ea… Nici nu se compara cu mama! Sotia tatalui meu e mult mai rafinata, mai indrazneata si mai deschisa. In timp ce mama… E opusul.
Ajunse in fata usii dormitorului fratelui ei. Batu firav dupa care intra fara a spune niciun cuvant.
-Maine seara e o petrecere acasa la Ren! A spus ca vrea sa vina si fata cea noua… Asta inseamna ca trebuie sa vii si tu. Deci anunt-o!
Roscata isi stranse pumnii. Il ura din tot sufletul pe Ren. Nu putea uita momentul in care a incercat sa o umileasca, sa isi bata joc de ea. Simtea un gol puternic in stomac si nu mai putea respira de furie. Lasa capul in jos…
-Sasha… Eu nu prea as vrea sa merg! Nu vreau sa mai patesc ca data trecuta! Stii foarte bine ca Reni mi provoaca scaraba! E un nenorocit! Si tu stii bine asta!
-Uite ce e, radica glasul adolescentul, nu imi pasa de ceea ce crezi tu! M-am saturat de mofturile tale! Nu iti permit sa te porti cu mine la fel cum te porti si cu ceilalti. Sunt fratele tau, si daca ai uitat sunt mai mare! Asa ca nu mai comenta si du-te in camera ta inainte sa ne auda mama! Plusa ca Ren nici macar nu se mai uita la tine! Nu te flata singura! Nu esti o frumusete rapitoare!
Esti mai mare cu zece minute! Nu stiu cat o sa mai suport! Dar nu am unde sa ma duc.
Pleca fara sa mai spuna un cuvant, si tranti usa. Se refugia ca de obicei in camera ei, din nou nostalgica datorita amintirilor, gandurilor...
- Nu te flata singura! Nu esti o frumusete rapitoare!
Ce nenorocit! Nu imi vine sa cred ca e fratele meu geaman! Ce prostie! Dar poate are dreptate… Incerc sa ma agat de trecut, si nu constientizez ca prezentul e mai important… Oare acum oamenii nu ma mai privesc ca sora frumoasa a lui Sasha?Sigur, acum ma privesc ca sora neinteresanta si mofturoasa a lui Sasha…
Se indrepta pentru a doua oare spre oglinda. Era imbracata intr-o rochie neagra ce ii facea corpul mai suplu decat il avea. Era trasa la fata si avea ochii rosii. Pe obraji inca se mai vedeau urmele lacrimilor, si mainile ii tremurau. Cu toate astea, era frumoasa, era superb chiar, dar nu isi dadea seama de acest lucru. Vorbele fratelui ei inca ii mai rasunau in minte.
Ce gluma! Sunt atat de falsa! Eu sunt fata vesela! Trebuie sa fiu fata vesela! Da! Trebuie!
In acel momentu schita un zambet amar! Dar nu conta! Cel putin zambea.
Luna inlocuise Soarele si lumina usor orasul. In Tokyo nu se vedeau stelele prea des, iar Luna era mai mereu palida. Anna se intinse in pat. Era destul de tarziu,dar inca nu dormea. Privea in gol.
      Ce se aude?
Se ridica grabita din pat. Pocniturile ce se auzeau veneau din directia geamului. Speriata, deschise repede geamul. Ochii i s-au marit. A ramas nemiscata, dar schita un zambet.
Parca simteam aceasta prezenta.... Mereu a fost langa mine...
Lectura placuta!
 De cand eram copila, lumea ma stia ca fiind sora fratelui meu. Ciudat, nu? Am trait mereu in umbra, si nu am inteles niciodata pentru ce! Pentru ca el era mai mare cu zece minute decat mine? Pentru faptul ca el se integrase datorita personalitatii sale si nu datorita altcuiva? Pentru felul in care gandeste? Pentru ce?
Se ridica greu din pat. Isi atinti privirea in oglinda. Parca nici nu era ea! De ce trebuia sa fie diferita de fata pe care toti o admirau? De ce nu putea fi asa si in realitate? Avea ochii incrancenati si buzele rosii. Fata palida era acoperita de suvitele rebele, dar ea nu le dadea nicio importanta. Se grabi spre un sertar de unde scoase un pachet de tigari. Era nedesfacut. Nu fumase niciodata, dar in unele moment simtea nevoie… Nu stia! Poate ii alinau durerea.
Am fost mereu o umbra a fratelui meu si o papusa fara viata. Toti ma respecta datorita lui, si el ma respecta datorita tuturor. Eu ce am facut? Nimic! Sunt doar o marioneta care face ce ii dicteaza lumea. Care mereu a incercat sa fie perfecta pentru fratele ei, si pentru ceilalti.
Isi aprinse usor o tigara. Mana ii tremura. O arunca.
Nu pot! Ce proasta sunt! Ah… Voi trai vesnic in umbra lui?M-am refugiat mereu in fata neconformista de la scoala… Si meru cand ajungeam acasa ma transformam intr-o adolescenta introvertita, fara pic de speranta si satula de viata. Ce-i cu mine?
-Anna! Vino! Vreau sa vorbesc cu tine! se auzi vocea groasa si linistita a lui Sasha.
Roscata isi sterse lacrimile cu maneca bluzei si porni spre dormitorul fratelui ei.Locuiau intr-o casa modesta, dar destul de mare. Dupa ce tatal lor ii parasise pentru o rusoaica, mama lor muncise zi si noapte pentru a le oferi un adapost decent.Â
Tata vine sa ne viziteze de cateva ori pe an impreuna cu noua sa sotie. E o femeie frumoasa si plina de viata. Intr-un fel inteleg de ce a plecat cu ea… Nici nu se compara cu mama! Sotia tatalui meu e mult mai rafinata, mai indrazneata si mai deschisa. In timp ce mama… E opusul.
Ajunse in fata usii dormitorului fratelui ei. Batu firav dupa care intra fara a spune niciun cuvant.
-Maine seara e o petrecere acasa la Ren! A spus ca vrea sa vina si fata cea noua… Asta inseamna ca trebuie sa vii si tu. Deci anunt-o!
Roscata isi stranse pumnii. Il ura din tot sufletul pe Ren. Nu putea uita momentul in care a incercat sa o umileasca, sa isi bata joc de ea. Simtea un gol puternic in stomac si nu mai putea respira de furie. Lasa capul in jos…
-Sasha… Eu nu prea as vrea sa merg! Nu vreau sa mai patesc ca data trecuta! Stii foarte bine ca Reni mi provoaca scaraba! E un nenorocit! Si tu stii bine asta!
-Uite ce e, radica glasul adolescentul, nu imi pasa de ceea ce crezi tu! M-am saturat de mofturile tale! Nu iti permit sa te porti cu mine la fel cum te porti si cu ceilalti. Sunt fratele tau, si daca ai uitat sunt mai mare! Asa ca nu mai comenta si du-te in camera ta inainte sa ne auda mama! Plusa ca Ren nici macar nu se mai uita la tine! Nu te flata singura! Nu esti o frumusete rapitoare!
Esti mai mare cu zece minute! Nu stiu cat o sa mai suport! Dar nu am unde sa ma duc.
Pleca fara sa mai spuna un cuvant, si tranti usa. Se refugia ca de obicei in camera ei, din nou nostalgica datorita amintirilor, gandurilor...
- Nu te flata singura! Nu esti o frumusete rapitoare!
Ce nenorocit! Nu imi vine sa cred ca e fratele meu geaman! Ce prostie! Dar poate are dreptate… Incerc sa ma agat de trecut, si nu constientizez ca prezentul e mai important… Oare acum oamenii nu ma mai privesc ca sora frumoasa a lui Sasha?Sigur, acum ma privesc ca sora neinteresanta si mofturoasa a lui Sasha…
Se indrepta pentru a doua oare spre oglinda. Era imbracata intr-o rochie neagra ce ii facea corpul mai suplu decat il avea. Era trasa la fata si avea ochii rosii. Pe obraji inca se mai vedeau urmele lacrimilor, si mainile ii tremurau. Cu toate astea, era frumoasa, era superb chiar, dar nu isi dadea seama de acest lucru. Vorbele fratelui ei inca ii mai rasunau in minte.
Ce gluma! Sunt atat de falsa! Eu sunt fata vesela! Trebuie sa fiu fata vesela! Da! Trebuie!
In acel momentu schita un zambet amar! Dar nu conta! Cel putin zambea.
Luna inlocuise Soarele si lumina usor orasul. In Tokyo nu se vedeau stelele prea des, iar Luna era mai mereu palida. Anna se intinse in pat. Era destul de tarziu,dar inca nu dormea. Privea in gol.
      Ce se aude?
Se ridica grabita din pat. Pocniturile ce se auzeau veneau din directia geamului. Speriata, deschise repede geamul. Ochii i s-au marit. A ramas nemiscata, dar schita un zambet.
Parca simteam aceasta prezenta.... Mereu a fost langa mine...