As the water

[.Anne]

Ok... Dupa ce m-am gandit bine, am hotarat sa postez si eu o poveste... Nu e prea buna, eu fiind incepatoare /:_ Totusi vreau sa ma perfectionez si...You know! :D Astept critici si sfaturi... Povestea nu e impartita pe capitole :D
Well...Lectura placuta!

[center] As the water[/center]


           Pasi timid, fara incredere. Privi in jur fara suflare. Nu! Nu era locul ei!
           Nimic neobisnuit. Un liceu plin de enrgie… Dar nu era la fel. Aici nu cunostea pe nimeni! Spera sa isi reface insa viata,sa nu mai  fie considerata  fata ciudata,  cu ochelari si fara pic de viata.
           Pasi mai indraznet, dar cu privirea atintita in pamant. Fara sa is idea seama, dadu peste cineva. S-a retras speriata cerandu-si scuze. Baiatul peste care daduse zambi siret.
           -Ce spui de o plimbare? Ca sa iti ceri scuze cum se cuvine!


           Minako Tsuchiya. O fata micuta de statura, satena cu ochii caprui precum doua perle aruncate pe zapada. Trupul firav, era frumos conturat, dar nefeminin. O adolescent sensibila si timida, care se teme si de propria umbra. S-a mutat in Tokyo singura, si acum este sub protectia bunicii ei.


           Baiatul se apropia din ce in ce mai mult, zambind pervers.

           -Pleaca Ren! Las-o in pace! Se auzi o voce cristalina, dar in acelasi timp puternica si hotarata.

           Era o adolescent frumoasa, perfecta chiar. Parul roscat, lung si ondulat ii cadea greu pe umeri, scotandu-i in evident ochii albastri precum topazul si genele negre si lungi ce ii conturau. Avea un chip innocent, de papusa. Corpul era perfect, feminin si extraordinar de bine conturat de hainele ce le purta. Avea totul!

           -Anna! Ce placere!  Bine! De data asta o las, dar data viitoare nu vei mai fi tu sa o aperi! spuse tanarul facandu-i cu ochiul.

           Minako il privea uimita. Ochii ii straluceau. Dar de ce? Era brunet cu ochii caprui. Aparent nimic neobisnuit. Dar era atat de …

           E minunat!

           -Hei tu! Esti in regula? Nu-l baga in seama! Asa e mereu!spuse roscata zambind printre suvitele ce ii acopereau fata.

           Nu seamana cu nicio fata pe care am cunoscut-o… E diferita. Are si alt accent…

           -Multumesc! Sopti satena,inca stand cu capul in jos.
           -Hei, daca ai atitudinea asta timida aici, te vor manca lupii! Numele meu e Anna! Si nu te mai uita asa ciudat la mine! Stiu ca am un accent ciudat, dar am crescut in Rusia! zambi adolescenta.
           -Numele meu este Minako Tsuchiya! Am venit din Kyoto!

           Cele doua s-au indreptat vorbind spre cladirea impunatoare din fata lor.Cand au ajuns in fata clasei, si-au dat seama ca vor fi colege.Minako simtea ca reinvie. In timp ce o asculta pe Anna, si ii simtea bucuria si inocenta cu care povesteste, ii venea sa planga. Nimeni nu mai vorbise asa cu ea. Toti o tratau ca pe o tocilara si o ciudata. Au intrat in clasa. Anna se indrepta spre un grup mare de elevi care radeau si se simteau bine.

          Se pare ca nu a durat atat de mult pe cat ma asteptam… Ce proasta sunt! Cred ca as face-o de rusine in fata prietenilor sai…

           -Vino! Astepti invitatie speciala? rase usor roscata. Hei! Ea e noua noastra colega Minako! Ei sunt Sayuri, Okuni, Shoji, Aoi si fratele meu Sasha.

           Sayuri era o fata inalta, cea mai inalta din grup, cu parul negru precum abanosul si ochii mici, de aceiasi culoare. Parea calma si calculata. Zambi scurt, dupa care intoarse din nou privirea catre geam.

           Okuni-  o adolescent cat se poate de normala: zambea mult si era mereu gata sa isi faca prieteni noi. Arata foarte bine! Blonda, cu tente spre argintiu, cu ochii albastri, si… Sani mari! Era perfecta pantru orice baiat.

           Shoji era brunet cu ochii albastri. Un tip rece, nu schita aproape niciodata un zambet. Atitudinea lui misterioasa il facea unul din cei mai populari din scoala.

           Aoi era cel mai dragut dintre baieti. Cel ce face mereu glume, cel ce este mereu ironic, si cel ce atrage toti oamenii de partea lui. Era blond, cu ochii albastri, si arata extreme de bine. Parca era un print din poveste. Dar era si foarte pervers, si flirta cu orice fata care ii iesea in cale.

           Sasha- fratele geaman al Annei- avea si el acelasi accent ciudat, dar in acelasi timp simpatic. Era identic cu Anna, doar ca avea ochii verzi. Erau ca doua picaturi de apa: acelasi comportament, aceleasi ganduri, aceiasi atitudine.

           Nu dupa mult timp, orele incepura. Totul prea normal, dar Minako nu isi scoase din minte chipul si vocea acelui baiat.

          Ren...

           Cand privi pe fereastara, gandurile ii se oprira. Parca era in transa. Era el! Ii zambi scurt, misterios si apoi pleca din curtea scolii.

           De ce imi bate inima atat de puternic? Nu e bine! Tipul asta e prea rau pentru mine! Haide Minako! Fii atenta la ora si nu te mai gandi la… Ren…



Sunt constienta ca nu prea( deloc) sunt as la descriere :D Oricum, incerc sa ma perfectionez, si in fragmentul urmator voi incerca sa pun muulta descriere :D Sper  ¬_¬


- Minako

- Ren

[img width=500 height=375]http://i273.photobucket.com/albums/jj234/beauty_ahiru/redhead.jpg[/img] - Anna

[wolfkidgirl]

e o poveste foarte faina...a si cu chestia cu incepatoare..cred ca glumesti.imi place inceputul, insa astept urmatoarele capitole, ca sa imi fac o idee complexa despre fic.
naratiune-ai
dialog-ai, nu e sec dar se poate mai bine
descriere-ai, chiar multa
spor la scris !

[Marty:X]

Hy!Greseli de tastare:
reface-refaca
is-isi
era o adolescent-era o adolescenta
innocent-inocent
extreme-extrem
Imi place capitolul, este frumos si cu toate ca esti noua scrii foarte bine. Descrierea este foarte buna,naratiunea este ok,dialogul nu e sec.Astept nextu!Chu and Gambatte :*!

[.Anne]

Multumesc mult pentru comentarii...Ma bucur ca va place si imi cer scuze pentru greselile de tastare :D

Lectura placuta!

 De cand eram copila, lumea ma stia ca fiind sora fratelui meu. Ciudat, nu? Am trait mereu in umbra, si nu am inteles niciodata pentru ce! Pentru ca el era mai mare  cu zece minute decat mine? Pentru faptul ca el se integrase datorita personalitatii sale si nu datorita altcuiva? Pentru felul in care gandeste? Pentru ce?
Se ridica greu din pat. Isi atinti privirea in oglinda. Parca nici nu era ea! De ce trebuia sa fie diferita de fata pe care toti o admirau? De ce nu putea fi asa si in realitate? Avea ochii incrancenati si buzele rosii. Fata palida era acoperita de suvitele rebele, dar ea nu le dadea nicio importanta. Se grabi spre un sertar de unde scoase un pachet de tigari. Era nedesfacut. Nu fumase niciodata, dar in unele moment simtea nevoie… Nu stia! Poate ii alinau durerea.
Am fost mereu o umbra a fratelui meu si o papusa fara viata. Toti ma respecta datorita lui, si el ma respecta datorita tuturor. Eu ce am facut? Nimic! Sunt doar o marioneta care face ce ii dicteaza lumea. Care mereu a incercat sa fie perfecta pentru fratele ei, si pentru ceilalti.
Isi aprinse usor o tigara. Mana ii tremura. O arunca.
Nu pot! Ce proasta sunt! Ah… Voi trai vesnic in umbra lui?M-am refugiat mereu in fata neconformista de la scoala… Si meru cand ajungeam acasa ma transformam intr-o adolescenta introvertita, fara pic de speranta si satula de viata. Ce-i cu mine?

-Anna! Vino! Vreau sa vorbesc cu tine! se auzi vocea groasa si linistita a lui Sasha.
Roscata isi sterse lacrimile cu maneca bluzei si porni spre dormitorul fratelui ei.Locuiau intr-o casa modesta, dar destul de mare. Dupa ce tatal lor ii parasise pentru o rusoaica, mama lor muncise zi si noapte pentru a le oferi un adapost decent. 
Tata vine sa ne viziteze de cateva ori pe an impreuna cu noua sa sotie. E o femeie frumoasa si plina de viata. Intr-un fel inteleg de ce a plecat cu ea… Nici nu se compara cu mama! Sotia tatalui meu e mult mai rafinata, mai indrazneata si mai deschisa. In timp ce mama… E  opusul.
Ajunse in fata usii dormitorului fratelui ei. Batu firav dupa care intra fara a spune niciun cuvant.
-Maine seara e o petrecere acasa la Ren! A spus ca vrea sa vina si fata cea noua… Asta inseamna ca trebuie sa vii si tu. Deci anunt-o!
Roscata isi stranse pumnii. Il ura din tot sufletul pe Ren. Nu putea uita momentul in care a incercat sa o umileasca, sa isi bata joc de ea. Simtea un gol puternic in stomac si nu mai putea respira de furie. Lasa capul in jos…
-Sasha… Eu nu prea as vrea sa merg! Nu vreau sa mai patesc ca data trecuta! Stii foarte bine ca Reni mi provoaca scaraba!  E un nenorocit! Si tu stii bine asta!
-Uite ce e, radica glasul adolescentul, nu imi pasa de ceea ce crezi tu! M-am saturat de mofturile tale! Nu iti permit sa te porti cu mine la fel cum  te porti si cu ceilalti. Sunt fratele tau, si daca ai uitat sunt mai mare! Asa ca nu mai comenta si du-te in camera ta inainte sa ne auda mama! Plusa ca Ren nici macar nu se mai uita la tine! Nu te flata singura! Nu esti o frumusete rapitoare!
Esti mai mare cu zece minute! Nu stiu cat o sa mai suport! Dar nu am unde sa ma duc.

Pleca fara sa mai spuna un cuvant, si tranti usa. Se refugia ca de obicei in camera ei, din nou nostalgica datorita amintirilor, gandurilor...
- Nu te flata singura! Nu esti o frumusete rapitoare!
Ce nenorocit! Nu imi vine sa cred ca e fratele meu geaman! Ce prostie! Dar poate are dreptate… Incerc sa ma agat de trecut, si nu constientizez ca prezentul e mai important… Oare acum oamenii nu ma mai privesc ca sora frumoasa a lui Sasha?Sigur, acum ma privesc ca sora neinteresanta si mofturoasa a lui Sasha…
Se indrepta pentru a doua oare spre oglinda. Era imbracata intr-o rochie neagra ce ii facea corpul mai suplu decat il avea. Era trasa la fata si avea ochii rosii. Pe obraji inca se mai vedeau urmele lacrimilor, si mainile ii tremurau. Cu toate astea, era frumoasa, era superb chiar, dar nu isi dadea seama de acest lucru. Vorbele fratelui ei inca ii mai rasunau in minte.
Ce gluma! Sunt atat de falsa! Eu sunt fata vesela! Trebuie sa fiu fata vesela! Da! Trebuie!
In acel momentu schita un zambet amar! Dar nu conta! Cel putin zambea.

Luna inlocuise Soarele si lumina usor orasul. In Tokyo nu se vedeau stelele prea des, iar Luna era mai mereu palida. Anna se intinse in pat. Era destul de tarziu,dar inca nu dormea. Privea in gol.
           Ce se aude?

Se ridica grabita din pat. Pocniturile ce se auzeau veneau din directia geamului. Speriata, deschise repede geamul. Ochii i  s-au marit. A ramas nemiscata, dar schita un zambet.
Parca simteam aceasta prezenta.... Mereu a fost langa mine...

[Alisia-chan*]

Imi place foarte mult ficul tau! Greseli de tastre nu ai avut, sau nu le-am vazut eu. Dialogul nu a fost sec si mi-a placut. Naratiunea a fost minunata.
De descriere nici nu se mai pune vorba!
Ficul tau e superb si ca sa fiu sincera nici nu se vede ca esty incepatoare.
Oare cine era la geamul fetei si ce se va intampla la petrecere? Abea astept continuarea si sper sa nu te faci asteptata prea mult!
Bye pupicpupic !
P.S. Sper sa treci cu un comm si pe la ficul meu!