08-11-2009, 06:46 PM
Ok, multumesc pentru comment-uri... Acum sa le luam pe rand.
Musa
Multumesc pentru comment, Musa.
Yukira -
Multumesc pentru comment!
Ok, sarim la capitol.
Capitolul 1 ~ To be or not to be... drunk
Barul era efectiv gol. Barmanul privea plictisit in jur, doua fete care nu aveau mai mult de 15 ani savurau fiecare cate o tequila, iar singura persoana aflata la o masa, un tanar de vreo 20 de ani, cu un par mult prea lung si cu ochii pierduti in visare, tocmai ridica mana pentru a comanda ceva la care nimeni nu s-ar fi asteptat; un suc...
- Ai spus cumva suc, tinere? intreba barmanul, aproape nedumerit. Nu, nu accept asa ceva la ora asta a diminetii. Trebuie sa bei alcool. Al – cool. Intelegi? Iti aduc un rand din partea casei. Dupa o sa vezi singur ca e mai bine decat un suc.
- Poftim? replica Nathaniel, vocea lui ridicandu-se cu o octava peste cea a barmanului. Am spus un suc. Nu vreau alcool. Ma tem ca va trebui sa plec daca...
Fetele de la bar aparura langa el intr-o secunda, imbiindu-l cu vocile lor ca niste clopotei in vant sa stea, sa bea cu ele doar un pahar, si apoi sa plece. Chicoteau incantate de fiecare data cand Nathaniel protesta si roseau de placere atunci cand le privea mai insistent. Barmanul sosi cu un pahar pe jumatate plin, pe care il aseza in fata brunetului.
- Whisky, anunta el, cu vocea lui ragusita. Bea. E gratis, dupa cum am spus. Si ai grija sa nu-l bei prea repede. Nu iti va face bine.
Nathaniel privi nesigur paharul, apoi il lua, cantarindu-l in mana. Bau doar o gura, pentru ca apoi sa bea iar, si iar, pana il termina din doar cateva inghitituri. Fetele chicotira din nou, mult prea incantate de zambetul brusc pe care il afisa tanarul. Nathaniel ridica din nou mana, spunand cu o voce usor taraganata :
- Inca unul, te rog. E foarte dulce. Mai dulce decat sucul. Inca unul, cat mai repede!
Paharul nou sosi in doar cateva secunde. Brunetul il dadu iar pe gat in doi timpi si trei miscari, bucurandu-se de caldura lichidului ce ii trecea prin esofag. Una dintre fete se apleca peste masa, soptindu-i la ureche numele hotelului unde statea si numarul camerei, adaugand ca il asteapta mai tarziu. Nathaniel aproape ca rosi, dar nu dadu semne nici ca accepta, nici ca refuza.
In curand, paharele au inceput sa se inmulteasca iar luciditatea scriitorului sa paleasca. Privirea i se incetosa in curand; barmanul refuza sa ii mai aduca un pahar si asta a parut sa porneasca un mic conflict, dar fetele l-au potolit pe tanar, convingandu-l sa stea din nou jos.
- Nathaniel!
Vocea de-abia razbatu in harmalaia deja iscata. Privirile tuturor s-au ridicat pentru a se intalni cu ochii de caramel ai lui Ramiel, care inca statea in usa. Privea cu usoara tristete catre tanarul de la masa, care se ridica si se indrepta catre el, adaugand, cu o voce poate mult prea ridicata :
- Sa nu cumva sa te atingi de mine !
- Nathaniel... esti beat, concluziona Ramiel si un zambet ii lumina pret de o clipa fata.
- Beat ? Visezi.
- Haide. Ai nevoie de ajutor ca sa ajungi la hotel.
- In niciun caz de ajutorul tau.
Incercand sa treaca de Ramiel, brunetul se impiedica si fu aproape sa cada, dar blondul a fost pe faza si a reusit sa-l prinda. Apoi, indemnandu-l cu o voce irezistibila, il convinse sa se lase ajutat pentru a ajunge acasa. Se misca mult prea impleticit. Bause mult prea mult. Exagerarile cursera unele dupa altele, de multe ori Nathaniel balamjind lucruri fara sens pe care Ramiel nu le lua insa in seama. Ajunsi in fata hotelului, scriitorul refuza sa mai mearga in continuare, indrugand iar cuvinte fara sens si razand ca un nebun, repetand faptul ca mai vrea un pahar de whisky. Vazandu-se nevoit sa faca orice pentru a-l duce pe vecinul lui inapoi de unde pornise, blondul il lua in brate, grabindu-se sa ajunga in fata camerei lui fara sa fie vazut de cineva.
- Si acum te trec pragul de parca ai fi mireasa, mormai Ramiel. Casa de piatra.
Ceea ce a vrut sa fie un chicotit din partea lui Nathaniel iesi ca un geamat. Blondul ofta si il aseza pe vecinul lui in pat, privindu-l inca de deasupra. Nici nu realiza cand se apropie de el, cand buzele lor ajunsesera atat de aproape unele de altele. Ramiel se simtea de parca el era cel beat, si nu ingerul ce ii statea in fata. Simti rasuflarea fierbinte a brunetului atunca cand deja era mult prea apropiat de el. Mirosul de alcool era usor combatut de cel de mosc din parul lui, armonizandu-se si creand o noua aroma, ciudata dar imbietoare.
Cand buzele pictorului se zdrobira de cele ale scriitorului, legandu-se intr-un sarut pasional, doar unul dintre ei constientiza ca nu era un vis, ci pura realitate; ciudat era ca persoana care deosebea realitatea de vis nu era chiar cea mai lucida... Amandoi se trezira dorind din ce in ce mai mult, saruturile devenind mai languroase, mai neasteptate, mai lungi cu fiecare secunda si mult prea intensificare. Nu aveau nevoie de aer atat de mult cat aveau nevoie unul de celalalt.
Nathaniel simti cum mainile lui Ramiel se strecurara pe sub tricoul lui si, fara sa-si dea seama, gemu infundat, gura fiindu-i in continuare ocupata cu un sarut. Mainile pictorului trasau linii fierbinti pe spatele lui, desenand diferite modele, facandu-l sa tremure de placere sub atingerea lor.
- Ramiel..., rasuna soptit vocea brunetului, dupa ce blondul se concentra pe gatul lui, presarandu-si buzele-i fierbinti pe fiecare centimetru din el.
Sunetul vocii lui Nathaniel, atat de senzuala, ii dadu fiori pe sira spinarii si il facu sa vrea mai mult. Ramiel se cufunda in parul brunetului, inhalandu-i aroma iar si iar. Isi lasa rasuflarea fierbinte sa para un geamat in urechea scriitorului, care la randul lui ii raspunse cu un mic scancet. Li se paru greu sa scape de haine, dar, cand toate piesele de vestimentatie ajunsera pe podea si trupurile lor se atinsera, amandoi descoperira cat de mult se doreau de fapt.
Nathaniel isi impleti mainile in spatele lui Ramiel, tragandu-l cat mai aproape, rostindu-i numele iar si iar. Cearsafurile de matase ii mangaiau spatele brunetului, dar parea o senzatie minunata, caci se asemana cu atingerea mainilor lui de foc. Vocea excitata a lui Ramiel, coborata pana la soapta, il intreba daca putea sa il aiba. Bineinteles ca putea, nu ar fi indraznit sa spuna “nu’’ acum cand tot ce isi dorea era sa continue asa pana la infinit si chiar mai departe de el.
Imediat dupa ce hainele le descoperisera trupurile, cei doi erau convinsi ca nu era deloc un vis ; erau mai lucizi ca niciodata, dar totusi amandoi erau beti – Nathaniel, beat pe de-adevaratelea, iar pictorul, doar beat de dorinta ce crestea de fiecare data cand privea in ochii aceia albastri. Saruturile incepura sa coboare ; intai pe gat, apoi pe piept, pe abdomen, pana ajunsera intr-un anumit punct sensibil. Scriitorului ii scapara cateva gemete, inchizand ochii si dandu-si capul putin pe spate. Nu realiza cat de mult il dorea pe Ramiel, dar pastra o anumita frica fata de momentul ce avea sa urmeze.
Il zgarie cu unghiile pe spate cand il simti intrand in el, dar pictorul nu se planse de durere; era constient ca pe brunet il durea mai mult. Asa ca il saruta de mai multe ori, incercand sa-i alunge durerea.
- Ramiel..., gemu brunetul, indemnandu-l sa se miste mai repede caci, mergand atat de incet, durerea lui se intensifica la fiecare secunda.
Ramiel nu-si putu opri un geamat, facandu-l pe Nathaniel sa se intrebe daca el era cel ce ii provoca aceasta reactie. Curand, miscarile devenira mai rapide, mai intensificate si mai usor de suportat. Saruturile erau din ce in ce mai neglijente, buzele intalnindu-se in moduri cat mai noi, limbile inclestandu-se intr-un duel inaintea buzelor.
Nathaniel se simtea ciudat ; senzatia de a-si imparti corpul cu cineva era ciudata, dar il dorea pe Ramiel si, daca asta il facea fericit, atunci voia mai mult. Ochii lui de caramel ii aratau clar dorinta lui si nu putea sa se impotriveasca lor. Incepu sa creada ca era in Rai, dar se simtea de fapt ca si cum era in Iad. Isi alunga insa din minte aceste locuri, caci nu era acum vorba de ele, dar era sigur ca, dupa ceea ce facea acum, avea deja un loc rezervat in ultimul loc mentionat. Totusi, nu ii pasa; se simtea mult prea bine.
Totul paru ca se termina mult prea repede, cei doi gasindu-se acum unul in bratele celuilalt, respirand sacadat si dorindu-si totusi cat mai mult. Cu o voce tremuratoare, Ramiel sopti in urechea scriitorului:
- Te iubesc. Atat de mult incat imi pare rau ca nu erai lucid in momentul asta. Ma simt groaznic cand ma gandesc ca s-ar putea sa te fi obligat sa faci asta.
Nathaniel rosi de placere; era mai lucid ca niciodata si nu se simtise deloc obligat. De fapt, fusese chiar de acord cu totul si inca voia sa descopere mai mult. Dar simti ca nu e pregatit sa spuna aceleasi cuvinte – il cunostea doar de cateva ore, nu? Erau chiar destule ca sa poate sa-i spuna ca il iubeste si el? Nu era sigur de propriile lui sentimente, asa ca se prefacu adormit si astepta ca Ramiel sa adoarma. Nu putea pur si simplu sa se culce si el, pentru ca simtea nevoia sa-l sarute iar si sa spuna si el cuvintele... magice...
Asa ca, trezindu-l din somn pe pictor, il saruta si ii sopti usor in ureche ca il iubeste, cu toate ca nu isi da seama de ce. Ramiel il privi lenes din spatele genelor dese si blonde, incercand sa desluseasca sensul cuvintelor, dar, dupa ce le intelese, fiecare pas facut curse de la sine. Il iubea chiar daca nu trecusera nici o zi de cand il vazuse pentru prima data. Si nu voia sa schimbe asta pentru nimic in lume.
- O sa ardem impreuna in cea mai adanca groapa din iad, gemu Nathaniel, atunci cand pictorul incepu sa se desfete cu gatul lui, presarand sarutari usoare pe toata suprafata lui.
- Atunci, lasa-ma sa fiu eu diavolul care isi arata calea, rase Ramiel si se indrepta inspre buzele lui. Esti muza mea. Cel care imi va calauzi pasii. Vreau sa apari in fiecare tablou pe care il pictez. O, lasa-ma sa-ti arat drumul spre iad, inger cu ochi albastri!
~Va urma~
Mda, stiu ca e prea repede, but this is yaoi =))
Astept pareri, comment-uri, critici & co.
Bisous [kisses in french :-@], chuu, hugs.
Bye!
Musa
Citat:1) ma bucur ca ai 2 perechi principale , dar sa nu uiti de fiecare in parte sau ne-ai pregatit si aici o alta supriza............. A????????Hmmm... Nu o sa uit de ele... Adica... e ciudat o.o [Mda, la ora asta, nu prea inteleg nimic.]
Citat:2) DESCRII foarte bine personajele , incat cred ca nu e nevoie de imaginiMie in general imi place sa am imagini. Si eu pot desena, insa pur si simplu sunt prea... lenesa ca sa imi creez un desen cu propriile personaje. So sue me. [Pana la urma, am desenat ceva, dar vor veni desenele la capitolul potrivit.]
Citat:3) Imi place ca capitolele sunt lungi si nu grabesti actiunea................stii chiar sa ne tii in suspans .In general, am obiceiul prost sa scriu prea mult. Nu ma mai opresc decat poate prea tarziu. Cat despre suspans? Hmmm... Nu cred ca ma pricep atat de mult la el.
Citat:4) Am o intrebare -Cum o sa stim in ce mod o sa parcuga relatia din cele doua perechi fara sa le confudam detatalile ? Am probleme la capitolul acesta, pentru ca sunt o persoana foarte ocupata si am doar putin timp liber .Buna intrebare. Si eu sunt o persoana foarte ocupata, am putin timp liber, insa pot sa tin pasul cu propriile personaje. Si daca acum le confundati, in capitolele urmatoare nu o sa mai aveti nicio sansa sa tineti pasul. Bine, o sa spuneti - Dar sunt personajele tale, e normal sa le stii pe fiecare in parte. Mie mi se pare ca e usor sa le tineti minte daca stiti ca primul cuplu prezentat e in general Nathaniel x Ramiel, si apoi Eliyah x Vittorio. Cand insa vor aparea toti patru, voi preciza eu ce si cum.
Citat:5)scriitor,pictor,actor si preot sunt profesii legate de arta ..........nu stiu de ce dar am impresia ca acest este miezul problemei.De ce preot? Pentru ca Eliyah ascunde o chitara pe acasa si canta in timpul liber. Exact de-aia.
Citat:) ai ales Franta din intamplare sau din cauza ca este orasul traditiei,dragostei si a artei ???Rar aleg ceva la intamplare. Franta pur si simplu imi place foarte mult. Si da, e si orasul dragostei si chiar mi-a placut sa pot adauga ceva vorbire in franceza la fic.
Multumesc pentru comment, Musa.
Yukira -
Citat:Actorul este tot un artist, dar preotul.. Nu mi se pare o profesie legata de arta. Parca mai bine mergea cantaret..Am spus si mai sus, dar nu ma deranjeaza sa repet. Eliyah e un cantaret in timpul lui liber. Asta il include si pe el in domeniul artei.
Citat:Nu prea imi place ca intr-un capitol te bazezi pe un singur cuplu, iar in altul pe alt cuplu. Ai putea ca intr-un capitol sa apara ambele cupluri ^^Am spus si repet, o sa apara capitole in care vor fi ambele cupluri. So stay calm ;))
Citat:Cel mai mult cuplu mi-a placut cuplul format din Nathaniel si Ramiel . Pur si simplu il ador pe Nathaniel! E superbEram sigura ca toata lumea va fi @.@ dupa modul in care arata Nathaniel. Recunosc ca si mie imi place :-"
Multumesc pentru comment!
Ok, sarim la capitol.
Capitolul 1 ~ To be or not to be... drunk
Barul era efectiv gol. Barmanul privea plictisit in jur, doua fete care nu aveau mai mult de 15 ani savurau fiecare cate o tequila, iar singura persoana aflata la o masa, un tanar de vreo 20 de ani, cu un par mult prea lung si cu ochii pierduti in visare, tocmai ridica mana pentru a comanda ceva la care nimeni nu s-ar fi asteptat; un suc...
- Ai spus cumva suc, tinere? intreba barmanul, aproape nedumerit. Nu, nu accept asa ceva la ora asta a diminetii. Trebuie sa bei alcool. Al – cool. Intelegi? Iti aduc un rand din partea casei. Dupa o sa vezi singur ca e mai bine decat un suc.
- Poftim? replica Nathaniel, vocea lui ridicandu-se cu o octava peste cea a barmanului. Am spus un suc. Nu vreau alcool. Ma tem ca va trebui sa plec daca...
Fetele de la bar aparura langa el intr-o secunda, imbiindu-l cu vocile lor ca niste clopotei in vant sa stea, sa bea cu ele doar un pahar, si apoi sa plece. Chicoteau incantate de fiecare data cand Nathaniel protesta si roseau de placere atunci cand le privea mai insistent. Barmanul sosi cu un pahar pe jumatate plin, pe care il aseza in fata brunetului.
- Whisky, anunta el, cu vocea lui ragusita. Bea. E gratis, dupa cum am spus. Si ai grija sa nu-l bei prea repede. Nu iti va face bine.
Nathaniel privi nesigur paharul, apoi il lua, cantarindu-l in mana. Bau doar o gura, pentru ca apoi sa bea iar, si iar, pana il termina din doar cateva inghitituri. Fetele chicotira din nou, mult prea incantate de zambetul brusc pe care il afisa tanarul. Nathaniel ridica din nou mana, spunand cu o voce usor taraganata :
- Inca unul, te rog. E foarte dulce. Mai dulce decat sucul. Inca unul, cat mai repede!
Paharul nou sosi in doar cateva secunde. Brunetul il dadu iar pe gat in doi timpi si trei miscari, bucurandu-se de caldura lichidului ce ii trecea prin esofag. Una dintre fete se apleca peste masa, soptindu-i la ureche numele hotelului unde statea si numarul camerei, adaugand ca il asteapta mai tarziu. Nathaniel aproape ca rosi, dar nu dadu semne nici ca accepta, nici ca refuza.
In curand, paharele au inceput sa se inmulteasca iar luciditatea scriitorului sa paleasca. Privirea i se incetosa in curand; barmanul refuza sa ii mai aduca un pahar si asta a parut sa porneasca un mic conflict, dar fetele l-au potolit pe tanar, convingandu-l sa stea din nou jos.
- Nathaniel!
Vocea de-abia razbatu in harmalaia deja iscata. Privirile tuturor s-au ridicat pentru a se intalni cu ochii de caramel ai lui Ramiel, care inca statea in usa. Privea cu usoara tristete catre tanarul de la masa, care se ridica si se indrepta catre el, adaugand, cu o voce poate mult prea ridicata :
- Sa nu cumva sa te atingi de mine !
- Nathaniel... esti beat, concluziona Ramiel si un zambet ii lumina pret de o clipa fata.
- Beat ? Visezi.
- Haide. Ai nevoie de ajutor ca sa ajungi la hotel.
- In niciun caz de ajutorul tau.
Incercand sa treaca de Ramiel, brunetul se impiedica si fu aproape sa cada, dar blondul a fost pe faza si a reusit sa-l prinda. Apoi, indemnandu-l cu o voce irezistibila, il convinse sa se lase ajutat pentru a ajunge acasa. Se misca mult prea impleticit. Bause mult prea mult. Exagerarile cursera unele dupa altele, de multe ori Nathaniel balamjind lucruri fara sens pe care Ramiel nu le lua insa in seama. Ajunsi in fata hotelului, scriitorul refuza sa mai mearga in continuare, indrugand iar cuvinte fara sens si razand ca un nebun, repetand faptul ca mai vrea un pahar de whisky. Vazandu-se nevoit sa faca orice pentru a-l duce pe vecinul lui inapoi de unde pornise, blondul il lua in brate, grabindu-se sa ajunga in fata camerei lui fara sa fie vazut de cineva.
- Si acum te trec pragul de parca ai fi mireasa, mormai Ramiel. Casa de piatra.
Ceea ce a vrut sa fie un chicotit din partea lui Nathaniel iesi ca un geamat. Blondul ofta si il aseza pe vecinul lui in pat, privindu-l inca de deasupra. Nici nu realiza cand se apropie de el, cand buzele lor ajunsesera atat de aproape unele de altele. Ramiel se simtea de parca el era cel beat, si nu ingerul ce ii statea in fata. Simti rasuflarea fierbinte a brunetului atunca cand deja era mult prea apropiat de el. Mirosul de alcool era usor combatut de cel de mosc din parul lui, armonizandu-se si creand o noua aroma, ciudata dar imbietoare.
Cand buzele pictorului se zdrobira de cele ale scriitorului, legandu-se intr-un sarut pasional, doar unul dintre ei constientiza ca nu era un vis, ci pura realitate; ciudat era ca persoana care deosebea realitatea de vis nu era chiar cea mai lucida... Amandoi se trezira dorind din ce in ce mai mult, saruturile devenind mai languroase, mai neasteptate, mai lungi cu fiecare secunda si mult prea intensificare. Nu aveau nevoie de aer atat de mult cat aveau nevoie unul de celalalt.
Nathaniel simti cum mainile lui Ramiel se strecurara pe sub tricoul lui si, fara sa-si dea seama, gemu infundat, gura fiindu-i in continuare ocupata cu un sarut. Mainile pictorului trasau linii fierbinti pe spatele lui, desenand diferite modele, facandu-l sa tremure de placere sub atingerea lor.
- Ramiel..., rasuna soptit vocea brunetului, dupa ce blondul se concentra pe gatul lui, presarandu-si buzele-i fierbinti pe fiecare centimetru din el.
Sunetul vocii lui Nathaniel, atat de senzuala, ii dadu fiori pe sira spinarii si il facu sa vrea mai mult. Ramiel se cufunda in parul brunetului, inhalandu-i aroma iar si iar. Isi lasa rasuflarea fierbinte sa para un geamat in urechea scriitorului, care la randul lui ii raspunse cu un mic scancet. Li se paru greu sa scape de haine, dar, cand toate piesele de vestimentatie ajunsera pe podea si trupurile lor se atinsera, amandoi descoperira cat de mult se doreau de fapt.
Nathaniel isi impleti mainile in spatele lui Ramiel, tragandu-l cat mai aproape, rostindu-i numele iar si iar. Cearsafurile de matase ii mangaiau spatele brunetului, dar parea o senzatie minunata, caci se asemana cu atingerea mainilor lui de foc. Vocea excitata a lui Ramiel, coborata pana la soapta, il intreba daca putea sa il aiba. Bineinteles ca putea, nu ar fi indraznit sa spuna “nu’’ acum cand tot ce isi dorea era sa continue asa pana la infinit si chiar mai departe de el.
Imediat dupa ce hainele le descoperisera trupurile, cei doi erau convinsi ca nu era deloc un vis ; erau mai lucizi ca niciodata, dar totusi amandoi erau beti – Nathaniel, beat pe de-adevaratelea, iar pictorul, doar beat de dorinta ce crestea de fiecare data cand privea in ochii aceia albastri. Saruturile incepura sa coboare ; intai pe gat, apoi pe piept, pe abdomen, pana ajunsera intr-un anumit punct sensibil. Scriitorului ii scapara cateva gemete, inchizand ochii si dandu-si capul putin pe spate. Nu realiza cat de mult il dorea pe Ramiel, dar pastra o anumita frica fata de momentul ce avea sa urmeze.
Il zgarie cu unghiile pe spate cand il simti intrand in el, dar pictorul nu se planse de durere; era constient ca pe brunet il durea mai mult. Asa ca il saruta de mai multe ori, incercand sa-i alunge durerea.
- Ramiel..., gemu brunetul, indemnandu-l sa se miste mai repede caci, mergand atat de incet, durerea lui se intensifica la fiecare secunda.
Ramiel nu-si putu opri un geamat, facandu-l pe Nathaniel sa se intrebe daca el era cel ce ii provoca aceasta reactie. Curand, miscarile devenira mai rapide, mai intensificate si mai usor de suportat. Saruturile erau din ce in ce mai neglijente, buzele intalnindu-se in moduri cat mai noi, limbile inclestandu-se intr-un duel inaintea buzelor.
Nathaniel se simtea ciudat ; senzatia de a-si imparti corpul cu cineva era ciudata, dar il dorea pe Ramiel si, daca asta il facea fericit, atunci voia mai mult. Ochii lui de caramel ii aratau clar dorinta lui si nu putea sa se impotriveasca lor. Incepu sa creada ca era in Rai, dar se simtea de fapt ca si cum era in Iad. Isi alunga insa din minte aceste locuri, caci nu era acum vorba de ele, dar era sigur ca, dupa ceea ce facea acum, avea deja un loc rezervat in ultimul loc mentionat. Totusi, nu ii pasa; se simtea mult prea bine.
Totul paru ca se termina mult prea repede, cei doi gasindu-se acum unul in bratele celuilalt, respirand sacadat si dorindu-si totusi cat mai mult. Cu o voce tremuratoare, Ramiel sopti in urechea scriitorului:
- Te iubesc. Atat de mult incat imi pare rau ca nu erai lucid in momentul asta. Ma simt groaznic cand ma gandesc ca s-ar putea sa te fi obligat sa faci asta.
Nathaniel rosi de placere; era mai lucid ca niciodata si nu se simtise deloc obligat. De fapt, fusese chiar de acord cu totul si inca voia sa descopere mai mult. Dar simti ca nu e pregatit sa spuna aceleasi cuvinte – il cunostea doar de cateva ore, nu? Erau chiar destule ca sa poate sa-i spuna ca il iubeste si el? Nu era sigur de propriile lui sentimente, asa ca se prefacu adormit si astepta ca Ramiel sa adoarma. Nu putea pur si simplu sa se culce si el, pentru ca simtea nevoia sa-l sarute iar si sa spuna si el cuvintele... magice...
Asa ca, trezindu-l din somn pe pictor, il saruta si ii sopti usor in ureche ca il iubeste, cu toate ca nu isi da seama de ce. Ramiel il privi lenes din spatele genelor dese si blonde, incercand sa desluseasca sensul cuvintelor, dar, dupa ce le intelese, fiecare pas facut curse de la sine. Il iubea chiar daca nu trecusera nici o zi de cand il vazuse pentru prima data. Si nu voia sa schimbe asta pentru nimic in lume.
- O sa ardem impreuna in cea mai adanca groapa din iad, gemu Nathaniel, atunci cand pictorul incepu sa se desfete cu gatul lui, presarand sarutari usoare pe toata suprafata lui.
- Atunci, lasa-ma sa fiu eu diavolul care isi arata calea, rase Ramiel si se indrepta inspre buzele lui. Esti muza mea. Cel care imi va calauzi pasii. Vreau sa apari in fiecare tablou pe care il pictez. O, lasa-ma sa-ti arat drumul spre iad, inger cu ochi albastri!
~Va urma~
Mda, stiu ca e prea repede, but this is yaoi =))
Astept pareri, comment-uri, critici & co.
Bisous [kisses in french :-@], chuu, hugs.
Bye!