Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Ascunzatoarea celor doi favoriti ai lui Ashi

Usa se deschise usor. Lasand sa intre putina lumina in camera prost luminata. Inaintand in camera un miros puternic de loc putrezit o izbi, incerca sa se uite cu atentie pe unde calca pentru a nu calca pe lucrurile de pe podea. Persoana inainta dezgustata pana in fata unei canapele, unde stateau tolaniti doi demoni, si vorbi:
-Ce mizerie este aici, voi nu stiti sa faceti curatenie? Si un grajd este mai curat decat camera aceasta!
-Aaaa… domnisoara Akki nu stiam ca o sa veniti pe aici, daca ne anuntati mai devreme atunci am fi facut curatenie, raspunse Thorpe ridicandu-se de pe canapea.
In timp ce Jessabelle se gandea: “ Ce o cauta si scorpia aceasta pe aici? Oare a fost trimisa de Ashi drept catelusul lui de adunat informatii sau a fost data afara si a venit sa adune informatii pentru o posibila razbunare! Nu conteaza, o sa aflu destul de curand..”
-Ati gasit ceva?
-Nu, raspunse de sus Jessabelle stiind ca oricum nu se putea atinge de ea, dar vrand sa o enerveze putin.
-Sunteti niste inutili. Am venit ca sa vorbesc cu Uragiri. Asa ca fiti niste catelusi cuminti si stabiliti-mi o intalnire cu el. Urgent. Nu am timp de pierdut.
-Hm… si cand doriti aceasta intalnire, mamaie?
Deodata Jessabelle se trezi cu o palma peste fata ce ii intoarse capul. Simti cum obrazul incepe sa se inroseasca si sa o usture. Isi duse mana la obraz din reflex, incercand sa isi maseze locul.
-Ai grija cum vorbesti nesimtit-o si mai ales cui ii vorbesti asa. Eu nu sunt una dintre tipele acelea de unica folosinta ale lui Ashi. Ai inteles? Cat despre intalnire, cat mai repede cu putinta aceasta daca sunteti in stare de asa ceva, raspunse AKki nervoasa.
-Am inteles, domnisoara. Jessabelle spuse cuvantul “domnisoara” de parca ar fi ars-o pe limba inca din momentul in care l-a rostit.
Akki nu o mai lua in seama si pleca fara a mai arunca o singura privire in urma.

CAPITOLUL IV

Camera lui Yuri

Este ora opt dimineata si in camera se aude telefonul sunand. Yuri de abia se trezeste si intinde mana dupa telefon. Il gaseste cu greu dupa lungi cautari prin pat si asa cum era, jumatate treaza, jumatate adormita, raspunde.
-Da?
Se aude vocea ingrosata de somn a lui Yuri.
-Hey, dragut-o aici este Ikusa. Stii tipul care a dat din greseala peste tine. Am sunat sa te intreb la cat ne intalnim si unde pentru a ne duce la liceu. Fratele meu inca doarme si nu am vrut sa il trezesc. Am crezut ca tu esti treaza la ora aceasta…. Imi pare rau daca te-am trezit cumva si pe tine.
-A, nu, nu. Stai linistit, nu este nici o problema. Oricum trebuia sa ma trezesc, mi-ai facut un bine.
Nu era destul de treaza pentru a-l repezi putin. Era mult prea adormita pentru a-si da seama cu cine vorbea. Nu il suporta pe Ikusa, cateodata era atat de arogant si plin de sine incat vroia sa plece si sa nu-l mai vada niciodata. Daca nu ar fi fost pentru aura aceea din jurul capului sau nu i-ar fi dat nici o atentie.
-Ma bucur. Deci la ce ora ne intalnim si unde?
-La mine aceasta daca nu va deranjeaza sa veniti la mine peste o ora, o ora jumatate c-am asa. Va promit, nu veti veni degeaba, mi s-a spus ca fac o cafea foarte buna.
- Bei cafea?
-Nu, dar am presupus ca voi beti. Eu de obicei beau o cana de ciocolata fierbinte. Dar le faceam parintilor mei cafea si ei spuneau ca e foarte buna.
-Suna bine. Chiar foarte bine. Te pricepi la facut ciocolata la fel de bine cum zici ca te pricepi si la cafea?
-Chiar mai bine. Deci sa va astept pe la noua, noua jumatate?
-Da.
-Bun. Sa va aduceti si dosarele ca pe la zece, zece jumatate plecam direct la liceu si nu veti mai avea timp sa va intoarceti sa le luati de acasa.
-Am inteles! Am plecat sa il trezesc pe Hissori, altfel nu vom ajunge la timp. Cateodata cred ca este pe invers, atat de mult ii ia sa se pregateasca.
-Bine, Ikusa. Pa-pa! spuse chicotind.
-Pa-pa, fetito! Pe mai tarziu.
Erau momente in care o facea sa creada ca el de fapt este altfel, ca nu este genul baiatului arogant si plin de sine si apoi veneau fazele de genul: “ pa, fetito!” care stricau totul, readucand-o la realitate. Nu stia care este masca lui si care este adevarata lui personalitate.
Nici nu puse bine telefonul in furca pentru ca in minutul urmator din nou se auzi taraitul lui.
-Alo? Spuse vocea unei fete.
-Buna, Steph! Ce faci?
-Te-am sunat sa te intreb daca vi astazi cu mine la liceu. Hm… ce zici?
-Suna bine, dar stii… am putina treaba si nu o sa pot sa ma intalnesc cu tine. Poate altadata.
-Da, da cum zici tu. Te intalnesti cu cei doi baieti, elevii cei noi. Hotomanc-o. Lasa ca am vazut ca nici o fata nu le rezista, dar oricum stii ca Ikusa nu are ochi decat pentru tine.
-Nu-I adevarat. Ai vazut ce incantat a fost atunci cand te-a cunoscut.
-Chiar crezi?
-Da, spuse Yuri cu jumatate de gura.
-Aceasta ar fi super misto. Poate pot sa mi-l fac iubit. Ce parere ai, am vreo sansa?
-Poti face ce vrei. Nu imi pasa si da cred ca ai sanse foarte mari, acum scuza-ma dar chiar trebuie sa inchid. Daca ti mortis o sa vorbim despre acest lucru la scoala.
-Sigur?
-Da, da, promit.
-Bine, bine, morocanoas-o. Pa. Ne vedem in fata liceului, sper ca nu ai uitat ca ne intalnim si cu Seya acolo.
-Da, Steph. Nu am uitat. Bye!
-Bye-Bye!
Yuri incerca sa nu se mai gandeasca la ea. Nu era treaba ei cu cine vroia ea sa fie sau pe cine seducea. Asa cum nu era nici treaba ei sa se bage in treburile lui Ikusa. Ea era interesata sa afle cum se poate ca doi oameni cu aure diferite sa stea impreuna sis a se inteleaga atat de bine cum se intelegeau Ikusa cu Hissori. Trebuia sa fie ceva diferit la acesti doi frati, trebuia sa afle ce era acel lucru care ii facea sa se comporte atat de diferit. Se gandea in continuare la ciudata relatie dintre cei doi frati in timp ce se ducea in bucatarie sa faca ciocolata.

[BloodyInnocence]

Acasa la Yuri

Cineva batea la usa. Era ora noua fix si stia cu siguranta cine era in fata casei. Puse repede ciocolata calda in cani si le puse pe masa din bucatarie. Dupa care se duse sa deschida usa. Asa cum se astepta, ii gasi pe Ikusa cu Hissori in fata intrari. Amandoi stateau sprijiniti de cate o partea a tocului usii de la intrare si asteptau rabdatori ca cineva sa le deschida. Pareau atat de normali, stand asa sprijiniti incat avea impresia ca viseaza, ca de fapt realitatea era alta. Se piscase pentru a fi sigura ca nu este un vis frumos, dar ei continuau sa stea sprijiniti de zid uitandu-se la ea si asteptand sa fie invitati inauntru. Aducandu-si aminte de Ikusa isi spuse ca daca el se afla acolo atunci nu avea decat doua cazuri: fie era un cosmar, fie era realitatea. Optase pentru al doilea caz din moment ce se piscase, deducand astfel ca nu doarme.
Ikusa se uita la ea cantarind-o de sus in jos si de jos in sus, neascunzand deloc acest fapt iar Hissori o privea direct in ochii zambindu-I prietenos. O intimida putin Ikusa, facand-o sa roseasca asa ca isi muta privirea la Hissori incercand sa ii raspunda la fel de cald si prietenos.
“Wow! Este superba, mai ales imbracata in rochia aceasta de un albastru inchis. Iar ochii aceia verzi conturati subtil cu un dermatograf verde inchis te vrajesc imediat. Este parca mai frumoasa decat cu o zi inainte.” Ikusa ii facuse aceasta descriere in momentul in care o vazuse stand in usa uitandu-se la ei de parca nu ar fi fost reali.
Hissori in schimb era pur si simplu absorbit de ceea ce vedea pentru a se mai gandi la altceva. El era frapat de asemanarea izbitoare, in acea clipa cu Ayame. Se trezi din acel “vis” cand ii sopti fratelui sau la ureche ca nu trebuie sub nici o forma sa se implice emotional cu aceasta fata pentru ca ii poate dauna in drumul ei pentru a deveni un inger. Amandoi erau ferm convinsi ca ea este pe drumul cel bun de a intra in Eden si amandoi se hotarasera sa faca tot ceea ce trebuia pentru ca ea sa devina unul dintre ei. Banuiau ca ea are mari sanse de a deveni inger mai ales ca aflasera de la Yuri ca este foarte atrasa de ingeri. Acum vroiau doar sa afle cat stia ea despre ei ca sa poata aprecia mai bine sansele ei de intrare in Eden. De altfel mai vroiau sa stie si de ce religie era. Stiau cu siguranta ca japonezi nu credeau in ingeri deci trebuia sa fie de o religie ce credea in ei altfel ea nu ar fi fost atat de pasionata de ei.
Ii pofti inauntru, intorcandu-se cu spatele la ei pentru a-I conduce in bucatarie, unde aveau sa-si bea cicolata. Imediat ce se intoarse cu spatele, cei doi avura un schimb de priviri plin de subintelesuri. Acele priviri, se vedea foarte clar, exprimau regretul lor pentru ca ea nu era reincarnarea conducatoarei lor, avea fizicul potrivit si inteligenta ei dar nu era ea. Mai rau le parea ca Yuri nu era nici macar un inger reincarnat, dar acest lucru se va rezolva odata cu trecerea timpului, decisera ei. Au lasat acest lucru de o parte si au hotarit sa nu se mai gandeasca la Ayame, asa ca au urmat-o pe Yuri in bucatarie unde totul era pregatit.
-Miroase foarte bine ciocolata aceasta! spuse Ikusa zambindu-i fermecator.
-Mersi. Acum stati jos si gustati-o. Sa-mi spuneti sincer ce parere aveti. Iar daca cumva nu aud complimente v-ati semnat condamnarea, spuse ea razand.
“ Ce bine era sa aiba pe cineva dimineata cu care sa vorbeasca si sa imparta o cana de ciocolata fierbinte. Cred ca daca m-ar vedea sora mea ar face infarct.” gandi ea zambindu-le celor doi baieti.
Celor doi baieti asa cum le spuse ea li se parea foarte haios sa auda amenintarea acea iesind din gura ei. Era atat de fragila si vulnerabila incat era imposibil sa se tina de ceea ce promisese.
-Foarte gustoasa este ciocolata Yuri! Chiar te pricepi, o lauda Hissori. Auzi, vroiam sa te intreb de ieri dar mi s-a parut ca sunt putin deplasat, dar ce faceai cu toate acele carti despre ingeri? Atunci cand ai cazut, am citit fara sa vreau titlul catorva carti ce le-ai scapat pe jos. Mi sa parut ciudat. Din cate stiu religia voastra nu crede in ingeri.
-Iarta-l pe fratele meu daca este prea idiscret, nu vreau sa crezi ca suntem niste bagaciosi doar ca el este foarte curios din fire.
-A, nu, nu. Stai linistit. Multi ma intreaba ce fac cu cartile despre ingeri, nu este chiar ceva nou. Da stii bine ca religia japoneza nu crede in ingeri dar eu sunt de religie ortodoxa, mama mea este de origine rusa si ea a fost foarte ferma atunci cand a venit vorba despre “sufletele” noastre.
-Sufletele noastre?
-Da. Al meu si al surorii mele. Oricum, imi plac ingerii si vreau sa stiu cat mai multe despre ei. Sunt pur si simplu innebunita dupa ei. Multi dintre colegi mei au inceput sa creada ca sunt c-am deplasata in aceasta “ mica pasiune” a mea.
Se opri din senin dandu-si seama ca ei nu aveau cum sa citeasca titlurile cartilor pe care le scapase deoarece se intalnisera intr-o alee prost luminata, lumina nefiind suficienta pentru ca cineva sa vada ce scrie pe carti.
Cei doi frati isi dadura seama de greseala facuta cand vazura cum expresia fetei se schimba radical. Deodata devenise serioasa si se uita la ei ciudat, de parca se temea putin de cei care stateau in fata ei.
-Cum ai stiut ce scrie pe carti? Era intuneric si nimeni nu ar fi putut sa citeasca…
-Ok. Ne-ai prins, spuse Hissori incercand sa o dreaga. M-am interesat de tine, cum esti, ce iti place, ce carti citesti, ce pasiuni ai, chestii de acest gen. Nu am vrut sa iti spunem aceste lucruri asa ca am inventat povestea aceasta cu cartile. Nu aveam cum sa citim ce scria pe carti asa cum ai zis tu, era prea intuneric.
Yuri se inrosi toata auzind raspunsul lui, uitand tot cea ce vorbisera.
“S-au interesat sa vada cum sunt. Nu-mi vine sa cred. Oare care dintre ei doi sa interesat? Ikusa sau Hissori? O, sper ca Hissori sa interesat este atat de fermecator…. Si deloc plin de sine si arogant ca fratele lui. Hei! Ce este cu mine? Nu e posibil sa ma gandesc la asa ceva. Adica sunt doar niste vise, cine stie de ce or fi intrebat de mine. E imposibil ca cineva atat de atragatori ca ei doi sa se uite la cineva ca mine, adica sa fiu serioasa sunt o ratusca urata nu o lebada frumoasa….”
-Sunt curios sa stiu ceva. Tu cauti ceva anume, sau doar asa sa te documentezi? intreba Ikusa curios.
Trezita din gandurile ei, se uita de parca vorbea alta limba.
-Poftim?
-Ce cauti sa afli despre ingeri.
-Caut un raspuns multumitor la intrebarea “ Exista sau nu ingeri printre noi?”, dar pana acum nu am gasit decat raspunsul ca da exista dar sub forma unor oameni cu inima mare sau sub forma unui bogatas ce doneaza bani firmelor de caritate mai mult pentru a obtine publicitate. Pana acum nici una dintre cartile acelea nu atesta existenta unor finite ce au aripi si vegheaza asupra noastra. In afara de acest lucru am gasit mai multe intrebari decat raspunsuri.
-Sa inteleg ca tu cauti un inger fantastic, nu unul uman.
-Da.
-Peste ce intrebari ai dat? O intreba Hissori.
-Am aflat ca ar exista si ingeri cu aripi negre, dar nu stiu ce este cu ei. Credeam ca exista numai genul acela de ingeri cu parul blond si ochii albastri, cu aripi mari si albe incat atunci cand te strange in brate isi poate infasura aripile in jurul tau si pot forma un paravan impotriva raului. Genul acesta de ingeri cred ca exista si sper sa existe dar acum cu acesti ingeri cu aripile negre…. Nu stiu.
-Deci genul acela de ingeri cauti tu… remarca Ikusa putin dezamagit. “ De ce toti oameni au acea descriere despre ingeri? Imediat daca ingerii sunt bruneti cu aripile negre sunt catalogati ca ingerii morti. Presupun ca si ea crede la fel… Mare pacat, avea un viitor mare in fata ei dar cu o asemenea ipoteza nu va ajunge nicaieri…”
Hissori vazand dezamagirea din ochii Narkangelului, in ciuda incercarilor lui de a le ascunde, fara prea mult success de altfel, si ghicind gandurile lui se hotari sa o intrebe pe Yuri daca nu cumva avea vreo teorie despre ingeri cu aripile negre despre care spunea. El spera sa ii ridice in acest fel moralul camaradului sau prin raspunsul fetei.
-Despre acei ingeri cu aripile negre despre care ai pomenit, nu ai nici o teorie??
-Am, cum sa nu. Chiar daca nu scrie pe nicaieri despre ei, eu mi-am format propria parere despre ei. Eu cred ca nu sunt nici ingeri ce prevestesc moartea, nici ai mortii, nimic de genul acesta. Sunt doar niste ingeri buni la fel ca si cei cu aripile albe. As vrea sa stiu mai multe despre ei dar inca mai am de cautat si de invatat.
Deodata Ikusa parca se simti mai bine. In sfarsit era cineva care ii recunostea pe Narkangeli ca fiind si ei niste ingeri buni nu rai si nici prevestitori ai morti. Parca l-ar fi trezit la viata afirmatia lui Yuri asa era de luminos.
“ Se pare ca pana la urma merita supravegheata aceast fata umana. Nu pare a fi cine stie ce pe din-afara dar in interiorul ei sunt sigur ca are acea sclipire pentru a deveni inger.”
Ceasul de pe hol tocmai anunta ora zece jumatate. Auzindu-l cei trei prieteni de acum incolo se pregatira sa plece la liceu. Inainte sa plece cei doi ingeri o asteptara cinci minute pe Yuri, care se dusese sa se imbrace cu uniforma scolara.

In Eden adunand informatii

Vantul batea cu putere. La umbra unui copac, Akki astepta cu nerabdare. Isi mangaia parul lung si negru gandindu-se fericita la dulcea ei razbunare. De abia astepta sa vada fata lui Ashi cand va afla ca scumpa lui Ayame a murit si ca nu se va mai putea intoarce niciodata.
Nu suporta sa fie umilita. De obicei cei care faceau aceasta greseala ajungeau in cazanul cu smoala sau la cativa metri sub pamant. De cele mai multe ori ii facea mare placere sa ii arunce in cazan, sa ii vada cum sufera cativa ani buni inainte sa moara din cauza caldurii extrem de mari. Cateodata ii multumea celui care facuse demonii pentru ca le facusera pilea foarte groasa si rezistenta la temperaturi mari, cateodata il blestema pentru acest aspect. Ii multumea atunci cand ii vedea suferint pe cei care au jignit-o si il blestema de cate ori isi amintea de micul demon care a cazut in mainile unuia dintre protejatii pretiosi ai lui Ashi. Recunostea ca nu avea inima , dar in momentul in care il vazuse pe micutul demon cum plange si cum se ruga de cei care il tineau legat sa nu il arunce in smoala i se facuse mila de el si dorisa sa il ajute, din pacate pe vremea acea nu era decat un alt demon din casta cea mai de jos a societatii lor si nu putuse sa faca nimic pentru el. In acel moment se hotarise sa ajunga atat de sus incat sa le dea o lectie acelor nesabuiti si reusise. Ajunsese amanta lui Ashi iar primul lucru pe care il ceruse fusese pedepsirea celor trei protejati ai sai. Ashi fusese atat de dornic sa se intoarca in pat cu ea pentru a continua jocul incat nici nu le daduse atentie acelor demoni. Ii placuse la nebunie momentul acela in care ea fusese cea care detinuse toata puterea asupra Chaosului, din pacate acea putere nu durase mult deoarece Ashi incepuse sa se sature de ea si sa o doreasca din ce in ce mai mult pe Ayame. In camera lui, cand a alungat-o se hotarisa sa ii dea o lectie sa nu o mai umileasca niciodata. Se invatase cu puterea acea si nu avea de gand sa renunte atat de usor la ea, avea sa faca orice sa o recupereze chiar si sa ii fure tronul lui Ashi daca de acest act era nevoie.
-De ce zambesti? Se auzi in spatele ei o voce.
Akki se ridica gratios si se uita la persoana care statea langa ea.
-Uragiri, imi pare bine sa te revad. As vrea sa vorbesc ceva important cu tine, despre Ayame.
-Ayame?!?!?! Nu stiam ca esti interesata de conducatoarea noastra…. Spuse el pe un ton ironic.
Akki se uita atenta la Uragiri. Era un inger inalt, deselat, avea privirea unui copil inocent si nu arata foarte puternic, mai degraba putin bolnavicios si slab. De altfel acesta era unul dintre primele semen ca un inger devenea demon. Parul castaniu spre blond ii punea in evident culoarea rosiatica a ochilor. Isi arata adevarata culoare a lor doar in preajma demonilor, dar cand era in fata ingerilor acestia se schimbau intr-un caprui-verzui sters. Pentru un inger, era destul de obisnuit, nu atragea privirile nici prin fizic, nici prin psihic. Acesta prefer insa sa lucreze pe la spate si pe furis ceea ce il facea destul de periculos.
-Vreau sa aflu mai multe despre ea, sa stiu ce este asa de special la ea si cum mai avanseaza cautarea ei.
-Ingerii inca nu au gasit-o, dar au un avans considerabil fata de demoni, deoarece batranii i-au trimis pe pamant pe Ikusa din casta Narkangelilor si pe Hissori din casta Arkangelilor de patru saptamani. Am investigat si am aflat ca ei doi au redus cautarile la cateva orase. Deasemenea ei au dedus ca Ayame are o varsta cuprinsa intre saisprezece si douazeci si unul de ani. Au redus considerabil lista dupa cat se pare.
-Unde sunt ei acum? Intreba ea plina de curiozitate.
-S-au instalat in Tokyo si s-au inscris la aceasta scoala, liceu. Uragiri ii intinse o hartie pe care scria numele liceului la care cei doi ingeri s-au inscris.
Akki lua hartia si se uita atenta la ea.
-Apropo te-as ruga sa-l anunti pe Ashi ca am reusit sa aflu ce au discutat atunci in consiliu. Se pare ca batrani au descoperit pofetia.
La aceste cuvinte, Akki isi ridica ochii din foaie si se uita atenta la Uragiri. Plina de curiozitate il indemna printr-un semn al mainii sa continuie. El se uita la ea neintelegand ce vrea sa ii mai spuna, asa ca se vazu nevoita s ail intrebe.
-Despre ce profetie vorbesti?
-Nu stii? Este vorba despre reincarnarea lui Ayame. Daca reincarnarea ei este de genul feminine atunci vor aparea cei doi Fallen Angel. Bine ca ei nu au adevarata profetie, nu au gasit adevarata profetie ci pe cea falsa pusa de noi. Astfel ii inducem in eroare.
-Cei doi Fallen Angel, repeta Akki si mai curioasa, si ce o sa se intample? De unde sti de profetie? Ce scrie in adevarata profetie?
-Ashi stie de ea si nu stiu de unde stie, mi-a spus si mie ce scrie. A spus ca soarta Pamantului va depinde de cei doi. Batrani se tem, deoarece cred ca acestia doi pot distruge omenirea, ei nu stiu ca in adevarata profetie scrie ca o pot deasemenea salva. In adevarata profetie scrie ca daca reincarnarea lui Ayame va fi ucisa sau rapita de demoni cei doi Fallen Angel vor distruge planeta, daca nu o vor salva. Noi trebuie sa facem in asa fel incat cei doi sa nu apara. Adica sa o gasim pe Ayame inainte de aparitia lor. Trebuie sa ii raportezi lui Ashi toate acestea.
La auzul acestor cuvinte, lui Akki ii aparu in coltul gurii un zambet malefic. Se uita rece la semi-ingerul din fata ei apoi la hartia pe care scria numele liceului. Planul ei mergea perfect. Nu mai avea mult si o gasea pe Ayame si poate isi facea si un nou iubit. Daca era sa fie pe undeva, sigur era in acel liceu, se gandea ea. Ceva ii spunea ca acolo este si ea intotdeauna se incredea in instinct.
-Se pare ca va trebui sa ma intorc la scoala!
-Poftim?!? De ce te duci? Trebuie sa ii raportezi lui Ashi! Striga Uragiri, dar degeaba.
Akki déjà ii intorsese spatele si disparuse. In mintea ei lua nastere un nou plan, mult mai diabolic decat primul.
Tocmai vroia sa plece Uragiri cand Ashi insotit de Jessabelle aparu.
-Unde este Akki?!?!?! Tipa el la semi-demonul din fata lui.
-???? Tocmai ce a plecat. Am crezut ca domnia ta a trimis-o sa adune informatiile de la mine. I-am spus despre profetia falsa, cea pusa de noi, pe care au gasit-o batrani. Nu au gasit-o inca pe cea adevarata, de altfel nici nu stiu de existent ei. Nu pot gasi ceva ce nu cauta. Akki stie si ceva despre cea adevarata si i-am spus unde se afla Ikusa cu Hissori. Ei au fost trimisi sa o caute pe conducatoare.
-Ei?!?! Ikusa si Hissori?!?! Incompetentule!! Nu trebuia sa ii lasi pe ei sa se duca! Prostule! Planul meu se duce de rapa! Si tu! Nu trebuia sa ii spui nimic. Akki vrea sa o omoare pe Ayame! Jessabelle, dute la liceul unde “invata” cei doi ingeri si fi cu ochii in patru dupa Akki. Cand o sa o gasesti tu cu Thorpe o omoriti. Ai inteles?
-Da, Inaltimea Voastra. Acum plec. Spuse ea disparand in plin aer.
-Cat despre tine, ar trebui sa te omor, dar inca imi esti de folos. Ce ai mai aflat?
- Nimic, momentan. Dar cand voi afla, va voi transmite personal. Va jur! Spuse el tremurand de frica.

[BloodyInnocence]

Camera de lucru

Camera era plina de harti, manuscrise si carti, era imposibil ca cineva sa stea pentru cinci minute acolo, nu mai spun sa mai si lucreze. Desi era imposibil, aici lucrau Aoshy cu Ranpu in cautare de raspunsuri. Pana acum cautarilor lor au fost zadarnice.
Ranpu se ridica de pe scaun sa-si intinda putin picioarele. Tocmai cand crezu ca putea merge din nou “normal”, se impiedica de un teanc de harti si cazu cu nasul in alte harti. Stand pe jos, neavand puterea si nici cheful sa se ridice in picioare, cit ice scria pe hartia din fata lui. Deodata toata speranta ii reveni si se ridica cu ea in mana tipand.
-Evrika! Am gasit, Aoshy! Am gasit ce cautam! Dute repede si spunele membrilor consiliului ca cerem o intrunire speciala. Sa fie cu toti in sala mare in douazeci de minute! Ba nu! In cinsprezece! Garbeste-te Aoshy, grabeste-te!
-Da, Ranpu, acum am zburat.
In cinsprezece minute ambele consilii plus cei doi ingeri erau in sala mare. Toti se intrebau putin buimaci ce se mai intamplase de aceasta data, daca este de bines au de rau. Sperau sa afle cat de curand despre ce este vorba.
-Aoshy, Ranpu i-a punetine si pe noi in tema cu ceea ce ati descoperit, spuse Tetsujin.
-Da, Ranpu. Nu ne mai tine in aceasta tensiune. Spuneti-ne mai repede despre ce este vorba, zise Hageshi.
-Domnilor, eu si Aoshy suntem convinsi ca am gasit modalitatea de a deschide usa camerei conducatoarei din prima ei domnie. Suntem amandoi ferm convinsi ca avand aceasta hartie putem deschide usa.
-Ce sperati sa gasiti dupa acea usa? Intreba unul dintre cei doisprezece ingeri ai Marelui Consiliu Negru.
-Raspunsuri. Informatii. Informati ce poate ne vor ajuta sa ne amintim ce s-a intamplat in acea vreme. Eu cu Ranpu suntem absolute siguri ca cineva ne-a facut o vraja sa uitam anumite date din acea vreme. Orice ne-a facut sa uitam este foarte important pentru acea persoana ca noi sa nu ne aducem aminte, spuse Aoshy inflacarat.
-Da, cred ca suntem in dezavantaj deoarece noi nu stim anumite informatii iar inamicul nostrum, care o fi acela, le stie. Spun inamic pentru ca nu putem numi prieten pe cel ce a facut acest lucru, chiar daca poate a facut-o ca sa ne protejeze desi ma indoiesc, sari Ranpu in ajutorul colegului sau.
-Nu stiu ce sa va raspund. Dava va inselati si acolo nu se afla nimic? Intreba Tetsujin.
-Daca ne inselam asta este. Nu este nici o problema. Dar important este ce se intampla daca nu ne inselam si nu facem nimic ca sa aflam? Mai bine intram si ne inselam decat sa nu intram si sa nu ne inselam. Astfel nu vom putea afla adevarul niciodata.
-Baietii au dreptate, Tetsujin! Nu putem risca sa nu intram, este de accord cu ei Hageshi.
Asta spre surprinderea tuturor, daca Hageshi era de accord cu ei acest lucru insemna ceva si trebuia luat in calcul. Hageshi rareori era de accord cu parerile altora ce erau diferite de ale lui.
-Foarte bine. Ce va trebuie ca sa faceti acest ritual? Intreba Tetsujin.
-Avem nevoie de patru dintre cei mai intelepti si inteligenti ingeri din tot Edenul, sa nu existe raca sau ura intre ei sis a creada ca ceea ce fac este cu adevarat un lucru bun. Apoi daca aceste conditi sunt indeplinite, cei patru se vor tine de mana in fata usii formand un semicerc si vor zice pe de rost sub nici o forma nu vor citi, le spuse Ranpu accentuand “pe de rost”, incantatia ce sta scrisa aici.
-Ce se intampla daca esueaza ritualul din cauza ca nu sunt indeplinite cererile?
-Atunci camera va fi sigilata pentru totdeauna si nimeni si nimic nu o va mai deschide, spuse Aoshy serios. Iar cei ce au participat la ritual vor devein stane de piatra cu sufletul prins pentru totdeauna.
-Miza este c-am mare, nu credeti? Intreba Hageshi ingrijorat pentru soarta celor doi.
-Este, dar daca sunteti convinsi ca patru dintre noi pot indeplni aceste conditii atunci nu este nimic de care sa ne fie frica. Sunteti de accord, domnilor?
-Foarte bine, ne vom asuma acest risc pentru binele nostru si al omenirii.
-Eu cu Hageshi daca el este de acord si cu voi doi, propuse Tetsujin.
-Dar daca se intampla ceva rau si veti devein stane de piatra cine ne va mai conduce?
-Nu o sa se intample, dar daca se va intampla ceva rau atunci noi o sa pregatim pe cine vom considera noi ca este potrivit pentru aceste posturi pentru a ne lua locul.
Toti au fost de acord si cei patru s-au dus sa faca pregatirile necesare pentru ritual.
“Oare totul va decurge cum trebuie sau vom fi intrerupti de tradatorul pe care inca nu l-am descoperit?” se intreba Ranpu ingrijorat.
De undeva din negurile umbrelor, Uragiri a urmarit toata scena si s-a decis sa nu raporteze inca intentile celor patru ingeri si nici sa nu ii impiedice pe cei patru de la efectuarea ritualului. Nu vroia sa-si dezvaluie inca identitatea.
Dar oare acesta era singurul motiv pentru care Uragiri nu se amesteca sau mai exista ceva ce il facea sa stea deoparte?

In fata liceului

Trecusera déjà sase saptamani de cand ii cunostea pe cei doi frati. In aceste sase saptamani a aflat foarte multe, atat despre ingeri cat si despre ei. Stand in fata portii liceului, asteptandu-I pe Steph si Seya, se gandea l-a tot ceea ce a aflat cu ajutorul celor doi baieti. Se pare ca existau doua tipuri de ingeri: uni cu aripile albe si ceilalti cu aripile negre si ambele tipuri erau bune, asta din cate a inteles din povestea, spusa de Hissori si Ikusa, pe care o stiau si ei de la bunicul lor. Ingeri erau buni si reprezentau ziua si noaptea, luna si soarele, aveau o limita de a trai la fel ca si oameni, numai ca ei traiau mult mai mult decat oameni, iar atunci cand mureau se reincarnau in muritori ca sa isi dovedeasca bunele intentii. Dar daca deveneau rai in timpul reinvarnarii lor se transformau in demoni. Pana acum asta era tot ceea ce stiau despre ingeri. Era fericita ca in sfarsit daduse peste cineva care era pasionat de ingeri. Ceea ce nu stia era ca ei doi ii dadeau anumite informatii ca sa o testeze, sa afle daca intr-adevar merita sa fie inger. Daca putea afla povestea singura atuni o transformau in inger, daca nu ramanea om.
Hissori si Ikusa stiau de la Yuri de visele pe care le avea si de faptul ca vede aure in jurul oamenilor ce erau reincarnari ale ingerilor. Momentan nu erau dispusi sa ii spuna mai mult. Asteptau sa mai afle si ea cate ceva. Nu puteau sa ii serveasca totul pe farfurie trebuia sa isi castige locul in Eden.
Gandindu-se la ceea ce aflase in ultimele sase saptamani se trezi deodata intr-o stare de vis. Starile acestea de vis devenisera din ce in ce mai dese in ultimul timp. Ea credea ca se datora noilor informatii pe care le aflase. Deasemenea visele deveneau mai clare si putea sa vada acum nu doar persoanele ce se aflau in jurul ei ci si locul unde era. De aceasta data se afla intr-o camera ce parea a fi un dormitor cu ferestre foarte mari, larg deschise ce dezvaluiau imaginea unui turn vechi, iar in varful turnului aflandu-se un orologiu la fel de antic. Isi intoarse privirile de la geam, ducandu-se sa stea pe patul imens inconjurat de un baldachin din matase fina. Tocmai ce atipise, cand cineva intra in camera. Era superb intr-un fel ii amintea de Hissori daca nu ar fi fost pentru acele aripi rosii inspaimantatoare. Avea parul de un blond auriu dar nu era sigura daca aceea era culoarea lui tot timpul sau culoarea parului sau se datora razelor de soare ca cadeau pe el. Ochii lui erau de un albastru roial, dar pareau tristi atunci cand se uita la ea. Statu doar cateva minute uitandu-se la ea in liniste, apoi incerca sa ii spuna ceva, parca sa o avertizeze in legatura cu ceva dar ea nu intelegea. Il vedea cum se misca nervos, cum da din maini si cum buzele lui formeaza cuvintele dar nu il auzea. Oricat de tare se agita el, ea nu putea intelege ce vrea de la ea. Cand intinse mana sa o ridice din pat, se trezi intinsa in acelasi pat numai ca de data aceasta era noapte. Pe baldachinul care flutura in bataia vantului putea sa distinga o umbra si se pregati sa tipe cand vazu cum baldachinul este dat la o parte si in locul umbrei apare un alt inger. In fata ei statea al doilea inger cu aripii rosi care semana si el putin cu Ikusa. La fel ca Ikusa acesta avea parul negru, putin mai lung decat Ikusa cu reflexe rosiatice atunci cand razele lunii cadeau pe parul sau. Ochii negri erau si mai intunecati din cauza noptii ceea ce il facea mai misterios decat era atunci cand razele soarelui ii luminau fata. Statea in umbra coloanei patului ce tinea baldachinul, asa ca nu putea sa ii vada bine trasaturile fetei dar banuia frumusetea fetei lui prin intuneric. Deasemenea era constienta de zambetul fermecator ce era format de buzele lui atat de seducatoare in umbra protectoare. Era constienta ca nu putea sa vada toate acele lucruri dar mintea ei si-l imagina pe Ikusa in locul acelui inger invalui in intuneric.
Yuri era uimita de asemanarea dintre cei doi ingeri cu aripile rosii si cei doi fratii. Ea era de parere ca din cauza ca ii credea pe cei doi frati frumosi ca niste ingeri, ajunsese ca in visele ei sa le ofere celor doi ingeri, care erau necunoscuti si care pana atunci nu aveau fete, identitatile si trasaturile celor doi frati. Oricum ea era constienta ca Ikusa cu Hissori nu aveau nici un amestec in visele pe care le avea.“ De altfel cum ar putea Ikusa sa fie un inger? Comportamentul lui in aceste ultime saptamani lasa de dorit foarte mult. Auzi la el ‘papusa, fetito’, cine se crede? Buricul pamantului? Si toate acele fete care se invart in jurul lui, asteptand sa fie bagate in seama. Bleah!” , se gandea ea in timp ce scena continua sa se deruleze in fata ochilor ei.
Ingerul ce tocmai aparuse se intinse in pat langa ea si ii puse mana pe ceafa, in timp ce se apropia de fata ei. Cand buzele lor s-au atins, el si-a desfacut putin buzele si cu limba i-a mangaiat buzele ei. Apoi incetul cu incetul i-a cucerit gura nemasaturandu-se de gustul ei dulce, de buzele ei moi. La fel ca si el, nici ea nu putea sa se opreasca din acel sarut care aproape ca o facu sa uite sa respire. In timp ce ei se sarutau pasional, Yuri s-a trezit brusc sub zguduiturile prietenei ei, Steph, si sub privirile ingrijorate ale lui Seya. Yuri putea acum sa gandeasca sis a simta in timpul acestor vise. Daca inainte participa ca simplu spectator sau ca personaj intr-un “film” cu scenariul déjà scris, acum putea sa observe, sa simta si sa isi formeze idei proprii, dar inca nu putea sa se miste in voie. Incerca sa nu se mai gandeasca la ceea ce tocmai se intamplase, incerca sa uite sarutul atat de realist care tocmai il simtise.
Yuri se uita la cei doi calma asteptand ca ei sa zica ceva.
-Te simti bine Yuri? Intreba Seya ingrijorat.
In timp ce Steph era geloasa pe ea pentru ca intotdeauna reusea sa atraga atentia baietilor prin aceste acte de “ fecioara in pericol”. Ceea ce Steph nu stia era ca Yuri nu juca absolute deloc teatru.
-Da, sunt bine Seya. Nu am nimic. Serios! Nu te mai uita asa speriat la mine.
-Bine, bine. Dai sa va spun de ce suntem toti trei aici, spuse Steph. Vedeti voi, eu stiu sigur ca Seya te place foarte mult pe tine, Yuri, si ca la randul tau si tu il place mult pe el. Asa ca nu mai vreau sa te vad pe tine, Seya, cum suferi pentru ca Yuri este prea timida sa te bage in seama.
Cei doi se uitau la ea umiti.
“Asa, asa. Odata ce scap de afurisita asta de Yuri, calea este libera spre Ikusa. He, he, he. Ma intreb oare cum va reactiona Ikusa cand va afla ca Yuri déjà si-a facut un prieten? Dupa cate am vazut el chiar o place pe Yuri si va fi distrus cand va afla ca si-a facut prieten. Cine va fi acolo pentru el? Normal! Eu cu bratele larg deschise, sa-l primesc. O sa ii ofer tot ce ii doreste inima lui. Un barbat asa frumos ca el are anumite nevoi pe care o fecioara asa ca Yuri nu I le poate indeplini. Oricum nu-I pasa de Ikusa, altfel ar fi fost cu el pana acum”, asta gandea Steph dupa ce i-a lasat masca pe cei doi.
-Hai… Stiu ca amandoi vreti sa fiti impreuna unul cu altul. Acum aveti ocazia. Sarutati-va su purtati-va ca doi porumbei, acum ca gheata s-a spart. Adevarul s-a aflat! Va las singuri! Pa-pa! spuse Steph facandu-le complice cu ochiul amandurora si plecand.
Seya déjà se inrosise tot la auzul acelor cuvinte. Ii spusese lui Steph dar o facuse pe aceasta sa ii promita ca nu-I va spune lui Yuri niciodata si acum se trezea in situatia aceasta. Nu stia ce sa faca. O vazuse pe Yuri cum se uita la baiatul cel nou iar pe el cum se uita la Yuri si si-a dat seama ca nu avea nici o sansa. Deodata gandurile ii fura intrerupte de Yuri care se aplecase sa il sarute.
Inainte ca ea sa il sarute, se uita la el si ii facu o scurta caracterizare in gand: “ Nu este cine stie ce frumusete dar este atat de copilaros si timid. Are un par catifelat sis curt de un saten-rosiatic simpatico si ochii aceia mari si albastri-verzui pusi in evident de culoarea putin rosiatica a parului, iar zambetul lui atat de innocent ii lumineaza fata. Nu este un atlet innascut dar nici slab nu pot spune ca este. Poate sa franga multe inimi daca si-ar da putin silinta, dar eu nu sunt dispusa sa ma implic acum intr-o relatie. Trebuie sa ii spun asta cat pot eu de bine si fara a il face pe el sa creada ca il resping, dar poate inainte sa fac asta as putea sa il sarut. Sa vad cum saruta. Oare pot simti din nou acea pasiune din vis cu el?”. Asa ca din curiozitate il saruta. Sarutul se termina repede, lasand-o pe Yuri putin dezamagita din cauza ca nu reusise sa regaseasca acea pasiune.
-Nu stiam ca ma placi Seya. Ce dragut din partea ta. Sincer eu nu vreau sa ma implic intr-o relatie chiar acum. Nu ma pricep prea bine la baieti si relatii, spuse Yuri pe un ton glumet. Dar putem fi prieteni si ocazional sa ne mai intalnim, spuse ea zambind. Spera ca astfel sa iasa din asta fara s ail raneasca pe Seya.
-Am inteles ce vrei sa spui Yuri. Nu ma placi. Asta este, nu este nimic. Nu te oblig sa ma placi. Aduca nu este pentru nimeni un mister ca nu arat ca acel nou baiat si ca nu am tupeul lui de a agata fete…. Spuse Seya putin dezamagit.
-Nu-I adevarat Seya. Ai parul acesta saten-roscat, catifelat si scurt ce iti pune in valoare culoarea ochilor tai albastri-verzui si iti da un aer exotic, iar uneori ai un zambet ce poate fermeca pe orice il vede. Esti in stare sa dezgheti inimi daca vrei. Nu ai un corp de atlet dar nu esti nici slabanog. Poate nu esti la fel de frumos ca si Ikusa sau la fel de puternic ca el, dar esti frumos si puternic in felul tau. Ai o inima mare si esti dragut intotdeauna cu toti. Ramai peste ore la scoala sa ii ajuti pe colegii nostri la matematica ce arata bunatatea ta. Sunt multe fete in liceu care ar da orice sa fie cu tine, sa le arunci macar o privire. Esti un tip a-ntaia! Nu sunt singura fata de pe pamant.
Il pupa si se duse dupa Steph sa o certe putin.
“Da, sunt multe fete pe Pamant dar nici una nu se poate compara cu tine…. Si chiar daca s-ar compara, eu tot pe tine te-as dori” gandea Seya in timp ce se indrepta singur spre liceu. Vruse sa ii spuna aceste cuvinte dar o lasa sa plece pentru ca nu vroia sa ii puna totul pe tava ca ea sa il refuze din nou.

[BloodyInnocence]

In dormitorul lui Ashi

Jessabelle statea tolanita in patul imens din dormitorul lui Ashi. De cand il informase pe Ashi ca Akki are planuri de a se stabili pe Pamant cu scopul, credeau eu, de a o omori pe Ayame, devenise favorite lui. Spre deosebire de Akki, Jessabelle stia ca era doar o inlocuire a lui Ayame si accepta acest lucru. De altfel tocmai din cauza ei se lafaia in acel moment in dormitorul lui Ashi.
“Ce bine este! Am tot ce-mi doreste inima si respectful cuvenit! Daca stiam ca astfel pot inainta in grad as fi inlaturat-o pe stricata aceea de Akki de mult. Iar Ashi este un amant atat de bun…. Nu inteleg de ce Akki a renuntat la asta… proasta aceea chiar il iubeste pe Ashi de nu suporta sa il auda vorbind de Ayame. Eh… cui ii pasa de ce vrea sa o omoare pe conducatoarea ingerilor. Eu ma bucur de toate beneficiile iar ea face toata treaba murdara fara sa stie. Daca ar omori-o pe Ayame, pozitia mea de amanta a lui Ashi va fi pastrata pentru totdeauna! Poate voi deveni si regina..” La asta se gandea Jessabelle in timp ce statea in pat cu doar niste lenjerie usoara pe ea, foarte usoara si foarte transparenta.
Jessabelle nu era cine stie ce frumusete si nici nu avea cine stie ce forme. Era destul de slaba si ii lipsea stralucirea care pana si Akki o avea. Avea parul blond cenusiu si ochii de un albastru cenusiu spalacit. Era o persoana stearsa si ea era constienta de acest lucru, de aceea se imbraca numai in haine sexy si rosi. Cauta intotdeauna lucruri care sa dea aspectul de forme frumoase.
Deodata Ashi intra in camera furios.
-Ce este iubitule? Intreba Jessabelle.
-Se pare ca batrani au gasit o metoda de a deschide camera conducatoarei din prima sa domnie!
-Si ce daca?
-Esti o ignoranta! S-ar putea ca ei sa reuseasca sa deschida camera si sa isi aminteasca ce sa intamplat.
-Asa si? Doar nu ai omorit-o tu pe Ayame, nu?
-Normal ca nu, dar nu vreau sa-si aduca aminte ca ea a fost omorita. Deasemenea nu vreau sa isi aduca aminte despre Fallen Angel.
-Pai, ce, ei au mai existat si inainte?
-Da, au existat, dar pentru o foarte scurta perioada.
-Nu conteaza iubitule. Hai vino aici sa iti dau ceva bun, spunand asta Jessabelle isi dadu jos acea bucata de material ce vroia sa fie lenjeria ei intima si il ispiti pe Ashi sa vina si el in pat.
Nu era frumoasa dar stia ce le place baietilor si nu ii era rusine sa faca acele dorinte sa devina realitate. Il “munci” pentru cateva ore si apoi adormira amandoi epuizati.

In Eden

Dupa o saptamana de munca, Tetsujin, Hageshi, Ranpu si Aoshy nu reusisera sa se sincronizeze deloc. Incantatia era compusa din patru paragrafe, fiecare avand cate unul si trebuind ca in momentul in care primul termina imediat sa inceapa al doilea si asa mai departe. Aceasta parte a incantatiei nu era deloc grea dar urma dupa aceasta partea in care ei trebuiau sa rosteasca in acelasi timp un paragraf urmand din nou alte patru paragrafe. Vroiau sa fie bine pregatiti, sa fie siguri ca nu se va intampla nimic rau si ca nu vor gresi cu nimic. Asa ca se hotarasera sa nu se grabeasca cu ritualul, sa il amane pana in momentul in care erau suta la suta siguri.
Azi, Tetsujin cu Hageshi isi luasera liber pentru a se hotari pe cine vor pregati pentru a-i inlocui. Nu reusisera sa cada de acord asupra celor doi ucenici. Era o decizie foarte important pe care erau nevoiti sa o ia impreuna. Hageshi nu putea sa isi aleaga singur un ucenic fara acordul lui Tetsujin asa cum nici Tetsujin nu putea sa isi aleaga singur un ucenic fara acordul lui Hageshi. Stateaun in biroul lor comun discutand desprea aceasta alegere. Intr-un final reusisera sa cada deacord asupra doua posibilitati pentru fiecare dintre ei. Pentru a face alegerea se hotarasera sa ii cheme pe cei patru candidati si sa ii interogheze, iar in functie de raspunsurile lor ii vor alege.
Primul care intra fu un inger din casta Narkangelilor, un inger care ii era foarte drag lui Hageshi din cauza abilitatilor sala in lupta. Era constient ca nu putea sa se ridice niciodata la performantele lui Ikusa dar in acel moment nu putea sa il cheme inapoi pe Ikusa si sa ii ordone sa ramana in Eden pentru a-l urma in functie. De altfel Ikusa nici nu ar fi acceptat, viata de Sef al Consiliului Negru nu I se potrivea deloc, s-ar fi plictisit si s-ar fi enervat vazand hartiile pe care trebuia sa le completeze in fiecare zi, categoric functia lui nu i s-ar fi potrivit absolut deloc. Asa ca Hageshi se uita critic la cel care statea in fata lui. Avea parul scurt de culoarea cafelei si ochii caprui atat de blanzi incat puteai sa ii confunzi cu ochii unei caprioare, nasul il avea putin carn si gura cu buze pline rozalii. Era frumusel. Uitandu-se la el, Hageshi parca il vedea stand in biroul lui completand hartii si dand ordine. Nu era la fel de dur ca el si nici vocea nu o avea la fel de groasa si inspaimantatoare dar avea sa se descurce in pozitia sa daca ar fi fost nevoie.
-Deci, banuiesc ca stii de ce ai fost chemat, nu-I asa John? Il intreba Tetsujin nerabdator.
-Da, domniile voastre! Spuse John lasandu-si ochii in pamant.
-Bun. Atunci crezi ca o sa te poti descurca daca se va intampla ceva cu mine?
-Domnule, nu stiu ce sa va raspund pentru ca nu am mai fost niciodata in aceasta situatie. Eu ma cunosc pe mine si cu ajutorul domniilor voastre cred ca m-as putea descurca, dar sincer nu stiu ce faceti dumneavoastra, asa ca nu stiu daca ma voi ridica la asteptarile domniilor-voastre.
-C-am multe nu stii.
-Permiteti-mi sa va informez ca nu sunt un suflet vechi, sunt aici printre voi de doua reincarnari. Deci nu am inca intelepciunea domniilor-voastre, dar ma voi stradui sa o obtin.
-De ajuns, John. Te rog sa te intorci inapoi in apartamentul tau. Sa nu spui nimanui ce sa discutat aici. Te vom anunta noi maine daca vei fi sau nu ucenicul meu.
John se inclina si iesi din camera sperand ca va fi el cel ales sa ii fie ucenic lui Hageshi. Nu pentru ca dorea putere ci pentru ca vroia sa o cunoasca pe conducatoarea lor. Toti ingeri stiau cum arata, stiau totul despre ea dar numai cei din cele doua consilii aveau voie sa vorbeasca cu ea. El vroia sa ii vorbeasca, vroia sa auda glasul ei. Era o dorinta pe care toti ingeri o aveau fie ca recunostea fie ca nu.
Imediat ce pleca John, Hageshi se intoarse spre Tetsujin pentru afla parerea acestuia despre protejatul sau.
-Sunt de parere ca nu mai trebuie sa il interogam si pe celalalt protejat. Sunt extrem de multumit de acesta, asta daca si tu esti de aceasi parere.
-Da sunt. Asadar John isi va incepe ucenicia de maine.
Imediat dupa John intra un Arkangel. Tetsujin vazandu-l il interoga cateva minute dupa care il trimise inapoi in camera lui. Nu a fost deloc multumit de raspunsurile pe care I le daduse Arkangelul si era foarte dezamagit de protejatul sau. Al treilea inger care intra si ultimul, era un inger numit Lilith. Era un Arkangel foarte deosebit deoarece era singurul din toti ingeri care putea sa controleze apa. In momentul in care avea sa se intoarca conducatoarea lor ea impreuna cu Krad, tot din casta Arkangelilor, care avea puterea de a controla pamantul, Rose si Michael din casta Narkangelilor care puteau sa controleze aerul si respectiv focul, aveau sa formeze garda personala a ei. Avea parul lung pana la genunchi de un albastru inchis pe care il poti gasi doar in adancurile oceanelor si semana cu o apa curgatoare care ii mangaia umerii. Ochii la fel ca si parul erau la fel de albastrii si de lichizi, avea trasaturi fine si frumoase care te faceau sa nu iti mai poti lua ochii de la ea. Era mica de inaltime si slabuta, dar daca te luai dupa aparente te puteai insela amarnic. Pe cat de micuta era pe atat de periculoasa putea sa devina. Cat despre aripile ei, erau deasemenea o raritate. Erau albe ca ale tuturor Arkangelilor dar avea o stralucirea albastra in jurul lor, accentuand si mai mult dovada puterii ei asupra apelor. Cand Hageshi o vazu ramase uimit de alegerea lui Tetsujin.
-De ce ai ales unul dintre gardieni personali ai lui Ayame? Daca vom da gres, ce se va intampla cu ea? Nu poate sa iti ia locul, nu stiai asta? Intreba Hageshi, uimirea citindu-i-se in expresiile fetei.
-Ba da stiu. Numai ca eu sunt de parere ca ea poate sa faca fata. Si oricum iti garantez Hageshi nu va fi nevoie de ea.
-De ce nu ai ales pe altcineva?
-Pentru ca ea a cerut sa fie ucenica mea, iar eu sunt de parere ca este cea mai perfecta pentru aceasta slujba. De altfel stii foarte bine ca Ayame nu a avut prea mare nevoie de gardieni sai personali.
-Da, dar exista o foarte mare posibilitate ca in viitorul foarte apropiat sa aiba nevoie de ei.
-Esti sau nu deacord ca ea sa fie ucenica mea.
Hageshi statu cateva minute in cumpana, cantarindu-si bine solutiile.
-Da, sunt de acord.
-Foarte bine atunci. Lilith te poti intoarce in camera ta sa te odihnesti maine te asteapta o zi mare.
-Multumesc domniilor-voastre pentru sansa pe care mi-ati dat-o. Va promit ca nu voi da gres.
Iesi dupa ce isi facu aripile sa straluceasca in semn de respect, lasandu-i pe cei doi sefi ai consiliilor sa isi vada de treaba lor.

In Tokyo

Akki regreta ca a actionat sub influenta furiei. A pierdut sase saptamani incercand sa faca rost de tot ceea ce ii trebuia pentru a trai in lumea oamenilor si a se comporta ca unul. Dar a reusit intr-un final. Acum era in drum spre liceul unde invatau Ikusa cu Hissori.
Era atat de entuziasmata ca avea sa il vada in sfarsit pe renumitul Narkangel Ikusa ca de abia se putea stapani sa nu-si dezvaluie aripile rosii de liliac si sa zboare pana la liceu. Era dispusa sa faca absolut orice pentru a-l cuceri pe frumosul si periculosul Narkangel, asa cum era dispusa sa faca orice pentru a o omori pe Ayame.
Puse la cale un alt plan. Vroia acum sa il cucereasca pe Ikusa si odata cucerit avea sa omoare un demon punandu-l sa bea sangele lui pentru ca el sa devina demon. Odata devenit demon, Ikusa impreuna cu ea aveau sa o omoare pe ayame, sperand ca odata cu moartea ei se va duce si puterea lui Ashi. Aceasta intrand intr-o depresie foarte puternica incat sa nu isi mai poata apara imperiul, lasandu-I astfel calea libera pentru a putea sa cucereasca Chaosul. Odata cucerit, Ashi devenea sclavul ei umil iar ea regina orasului. La acest plan care ii mai trecu odata prin minte, zambi satisfacuta de ambitiile ei nebunesti, dar la fel ca orice alta fiinta si Akki avea dreptul sa viseze.
Intra in liceu imbracata intr-o fusta scurta, stramta, neagra cu o bluza cu maneci lungi rosie ce avea ca de obicei un decolteu foarte adanc. Gatul ei era infrumusetat de un colier format din inimioare rosi, negre si din diverse culori obtinute din amestecul primelor doua. Parul negru si-l ridicase in sus, in crestetul capului si il prinse intr-o coada aranjandu-l in asa fel incat sa cada peste umeri in fata, acoperindu-I decolteul marinimos.
Intra in cabinetul directorului, dar nu inainte de a-si pune o camasa pe deasupra astfel acoperind locurile prea dezbracate.
Directorul ramase uimit cand o vazu. Arata mai mult ca o stripteause decat ca o eleva iar cum uniforma nu era obligatorie nu putea sa ii zica nimic. El se hotari sa o bage intr-o clasa cu un diriginte intelegator si care nu era prea strict si spera ca totul sa iasa bine.
-Buna ziua, domnisoara Akki! “ Ce nume ciudat are, Akki, oare o caracterizeaza sau are personalitatea opusa numelui? Akki om ticalos, rau.” Isi spuse directorul. Ti-am compus deja orarul. Prima ora ai matematica in sala de curs 470.
-Da, dar eu vroiam sa fiu in aceasi clasa cu un baiat, e un vechi prieten de-al meu. Se numeste Ikusa si a venit aici cu aproximativ sase saptamani in urma… zise ea strangandu-si bratele in jurul corpului astfel facand ca sanii enormi sa iasa in evidenta si mai mult.
-Nu se poate domnisoara. Acea clasa este plina. Ikusa este ultimul elev ce a intrat acolo. El deasemenea a vrut sa fie in aceasi clasa cu fratele sau, dar din pacate nu s-a putut.
-Foarte bine. Da-ti-mi orarul pentru a ma prezenta la ore, zise ea trantind usa in urma ei lasandu-l pe director singur in cabinetul lui ud de transpiratie.
-Da, se pare ca akki I se potriveste pe deplin, spuse el vorbind singur.

[BloodyInnocence]

In sala tronului din palatul lui Ashi

Era ferm convins ca de data aceasta cand va lovi, va fi pentru ultima oara. Se ruga in gand, oricui avea sa se indure de el, pentru o moarte rapida si usoara.
-Nenorocitule! De ce i-ai lasat sa afle despre acea vraja? Nu meriti sa te las in viata, dar din fericire pentru tine inca mai am nevoie de ochii tai, spuse furios Ashi si isi lasa mana jos.
Se uita ingrozit la conducatorul lui, in ochii lui in momentul cand se infuriase ochii lui devenisera de un rosiu incredibil, malefic nici macar nu stia cum sa il numeasca. Ceea ce era important era ca acei ochi erau de-a dreptul terifianti. Uragiri ii multumi in gand Lui Dumnezeu pentru bunatatea Lui. Inca nu era pregatit sa devina om ca mai apoi demon. Daca ar fi intrat in lumea demonilor cu siguranta nu ar reusi in acest moment sa se descurce. Ar fi rezistat cativa ani ca mai apoi sa se intoarca din nou in lumea oamenilor. Nu, momentan ii placea sa fie inger, chiar daca era tradator.
-Multumesc prea intunecatei tale intelepciuni, Rautatea Voastra pentru ca m-ati crutat! Nu puteam sa fur pergamentul pentru ca riscam sa fiu descoperit, in care caz nu as mai fi putut raporta Rautati Voastre. Pana acum stiu ca exista un tradator dar nu stiu cine este. Plus, jur ca nu si-au amintit nimic, eminenta! Spuse Uragiri umil.
-Esti sigur ca nu vor incerca sa faca ritualul acum, in aceste zile?
-Da Eminenta Voastra, sunt foarte sigur.
-Bine. Pleaca inapoi si vezi de nu mai da gres! Il ameninta Ashi.
Dupa ce Uragiri disparu, dupa o perdea aparu Jessabelle intr-o rochie lunga rosie.
-Iubitule, ce sexy esti cand esti furios…. Si acei ochi rosii ucigasi… mor numai cand te vad… mieuna ea.
-Chiar crezi? Si zicand aceasta o lovi peste fata cu toata forta ce ii mai ramasese dupa ce il batuse pe Uragiri.
Jessabelle practic zbura inapoi de unde a venit. Punanadu-si mana la obrazul cald si rosu, din cauza loviturii, vru sa spuna ceva dar se razgandi cand isi aminti cu cine are de-aface. Asa ca tacu, neavand curajul sa ii raspunda.
-Cum ti se pare ca sunt acum, Jessabelle? Intreba Ashi razand. Te incingi cand te lovesc? Mai sunt sexy?
-D… d… da, scu… scumpule. Tu intotdeauna esti sexy, spuse ea balbaindu-se si tremurand de frica din cauza ca nu stia cum va reactiona Ashi.
-Foarte bine. Du-te si asteapta-ma in dormitor, eu mai am putina treaba si voi veni imediat ce termin. Hai, fugi ca o fetita cuminte ce esti Jessabelle. Iti promit o partida pe care nu o vei uita niciodata, ii promise Ashi in ochii caruia se vedea licarind o scanteie ucigasa.
Jessabelle se supuse deoarece nu vroia sa il enerveze din nou.
Odata plecata, Ashi il chema pe Thorpe ce statea ascuns sub o alta perdea.
-Ordonati, Intunecimea Voastra! Spuse el respectuos.
-Te vei duce la acel liceu si vei afla unde este Akki. O vei interoga, dupa care o vei ucide. Daca a aflat ceva despre Ayame afla si imi vei raporta numai mie nu altcuiva. Daca nu reusesti sa o gasesti pe tradatoarea aceea caut-o pe Ayame si apar-o de akki pana reusesti sa o convingi sa vina cu tine Aici. Este foarte important sa o convingi, daca nu o poti convinge atunci nu vei putea sa o iei cu forta, om fiind. Daca era inger sau demon puteai dar asa este doar reincarnarea unui inger.
-Am inteles, Intunecimea Voastra. Acum plec!
-Inca ceva, thorpe. Nu mai accept esecul. Ori vi cu Ayame ori nu mai vi deloc. Daca ai tupeul sa te intorci fara ea, vei sfarsi mai rau decat cei doi care fierb in cazanul cu smoala, il avertiza Ashi pe Thorpe cu o privire ucigasa.
Vazand aceasta, Thorpe iese grabindu-se, sa scape mai repede din fata acelor ochi ingrozitori. Iese pe usile masive si se duce pe Pamant incepand sa urmareasca elevele din liceul, unde prietenii nostri invata.



In Tokyo, in liceu

Steph reusi intr-un final sa dea de Ikusa, dupa ce l-a cautat prin jumatate de liceu.
“Este magnific asa cum sta rezemat de vestiarul lui Yuri cu ochii inchisi asteptand-o. Parul desprins ii cade peste fata, acoperindu-I chipul ce este intr-o stare de meditatie. Asa cum sta el acum, da impresia ca este iubitul lui Yuri sau daca nu este atunci cu siguranta vrea sa fie. Cat ma enerveaza acest lucru! Dar o sa aibe ea grija de asta, de azi inainte va sta rezemat de vestiarul ei, asteptand-o pe ea. Va veni la ea in fiecare dimineata sa bea cafea si sa vorbeasca, va merge cu ea la scoala. La ea se va uita cu o totala adoratie. Va avea grija ca asa sa se intample si nu altfel.” Isi spunea Steph cu incredere, nedand nici o atentie grupului de fete ce stateau in fata lui Ikusa susotind si chicotind.
-Hey, Ikusa! Ce faci? Il intreba steph total captivata de el.
Ikusa nici nu isi intoarse capul spre ea, ci continua sa stea in aceasi pozitie dandu-I lui Steph impresia ca nici nu-I pasa de ea, spre bucuria fetelor care urmareau cu interes si invidie fiecare miscare a celor doi. Steph nici nu banuia cata dreptatea avea.
-Hey! Spuse el ignorand total cea de-a doua intrebare si raspunzandu-i lenes de parca nici nu putea sa vorbeasca din cauza plictiselii. “ Hm… Yuri parca trebuia sa se intalneasca cu steph si tipul acela, Seya. Daca Steph este aici inseamna ca Yuri a ramas singura cu Seya. Ce dracu` face ea singura cu Seya? De ce i-a lasat Steph singuri?” si la acest gand se enerva si ii disparu deodata plictiseala si ignoranta din atitudine. Unde este Yuri, Steph? Intreba el furios.
-Nu stii? Raspunse ea cu un ton de uimire in glas. Credeam ca Yuri va spus ca ei ii place de Seya, stati atata timp impreuna… Seya o place si el pe Yuri foarte mult iar cand ne-am intalnit azi, el mi-a facut semn sa ii las singuri. Presupun ca pana acum i-a cerut prietenia si Yuri a acceptat. Spunea ca si ea il place pe el foarte mult numai ca nu stia cum sa ii spuna…. Cred ca acum sunt amandou in vreun colt singurei ca doi porumbei sarutandu-se de zor.
-Poftim? La auzul acestei vesti Ikusa era devastat.
“Cum putea Yuri sa faca asa ceva? Adica, sigur stia ca se purtase de parca ar fi centrul pamantului pe langa ea, dar credea ca a inteles ca era doar o mascarada pentru cei din jur. Nu isi daduse seama de adevarata lui personalitate? Nu a observat cum se schimba de cate ori ramaneau doar ei doi? Cum toata atmosfera se schimba cand se priveau in ochi. Totul disparea si ramaneau ei doi suspendati undeva in universul infinit. Nu a inteles ca atunci cand o chema sa-I spuna cine stie ce prostie de fapt vroia sa ii spuna cum este el de fapt? De ce ma deranjeaza asta atat de mult? Am atatea fete care se invart dupa mine doar pentru o mica atentie…”
Steph vazu dezamagirea, deznadejdea de pe fata lui Ikusa, asa ca isi spuse ca acum era momentul potrivit sa treaca la atac. Momentul mult asteptat.
Steph se apleca spre Ikusa si il saruta, spre indignarea celorlalte fete care facusera liniste, uimite de insolenta ei. Acesta uimit de gestul brusc pe care il facuse Steph uita sa se impotriveasca si o lasa sa il sarute. Inainte ca acel sarut umed si rece sa se termine, el prelua controlul si punandu-I mana la ceafa lui Steph si pe cealalta pe mijloc o apleca pe spate si o saruta. Acel sarut era atat de brutal si pasional incat o innebuni. Limba lui patrunse in gura ei fara nici o mila, acaparandu-I gura cu totul, nelasand-o o secunda sa isi traga rasuflarea. In acel sarut, Ikusa pusese toata frustrarea pe care o simtea din cauza tradarii lui Yuri. Isi imagina ca o saruta pe Yuri si nu pe Steph, asa ca puse tot sufletul lui in acel sarut. Spera ca astfel o va cuceri pe Yuri numai ca odata ce sarutul lua sfarsit vazu ca sarutase pe cine nu trebuie.
“ Nu este nimic. M-am descarcat. Acum sunt sigur ca nu o sa mai am nici o reactie cand o sa o vad. Cred ca ma deranjeaza alegerea ei pentru ca nu sunt eu alegerea ei. Intr-un fel acest lucru este bine, este mai bine pentru ea sa nu ma placa pe mine. Da, este mai bine asa. ” Isi spuse Ikusa in gand cand o vazu pe Steph in locul lui Yuri stand in fata lui. Aceasta avea o privire de fericire, multumire si impacare cu sine cum rar vedeai intr-o viata de om.
-Woooow! Sper ca nu esti atat de suparat pe Yuri incat sa te duci sa faci vreo scena. Oricum se potrivesc ei doi, iar noi doi ne potrivim la fel de bine ca ei. In plus, ea nu ar putea niciodata sa iti ofere ceea ce iti doresti.
-A…. si tu ai putea, nu?
-Sigur ca da, scumpule! Spuse ea facandu-i cu ochiul.
-Nici nu ai habar ce vreau, Steph. Cum ai putea sa imi dai ceva daca nu stii care este acel ceva?
-Pot afla… asta numai daca tu vrei sa cooperezi, normal… In afara de asta de ce mai m-ai sarutat daca nici nu te-ai simtit putin atras?
-Nu, mersi. Nu am nevoie de cadoruile tale, Steph. Te-am sarutat de nervi, m-am descarcat pe tine, putin. Poti pleca, raspunse Ikusa ducandu-se la ora.
La acest raspuns, Steph ramase inmarmurita, neputand accepta ca a fost folosita. Avea sa il cucereasca intr-un fel sau altul, aceasta era o promisiune. De altfel pe cat de nemultumita era Steph, pe atat de multumite si pline de speranta erau fetele care plecasera dupa el, inconjurandu-l.

In clasa 470

Desi era o zi de primavara superba, Hissori presimtea ca ceva rau se va intampla in acea zi. Era in clasa asteptand sa inceapa ora si uitandu-se pe fereastra visator.
Ii parea rau de ziua acea frumoasa de pe la sfarsitul primaveri. Era una din zilele acelea in care pomii renunta la florile lor frumoase pentru a le inlocui cu fructe si frunze. In care toate pasarelele erau voioase si cantau bucuroase prevestind sfarsitul primaverii si inceputul veri. Nu dorea ca aceasta zi sa fie inegrita de intamplarile ce aveau sa aibe loc azi, dar el nu avea puterea nici sa le impiedice si nici sa le amane. Tot ce putea el sa faca era sa indulceasca putin efectele lor. Vantul intra in clasa si aduse cu el si parfumul primaverii care il abatu putin pe Hissori de la gandurile sale. Parfumul florilor de primavara I se parea cel mai frumos parfum care putea sa existe, de aceea el considera ca primavara este anotimpul lui preferat. In mod obisnuit nimeni nu putea sa ii strice nici macar o zi cand era primavara, dar aceasta zi era diferita. Simtea cum atmosfera din jur incepe usor sa se schimbe. Tot ce putea sa faca era sa astepte si sa vada ce avea sa se intample.
Au reusit sa reduca lista la trei mari orase si anume: Tokyo din Japonia, Los Angeles din Statele Unite si Sankt Petersburg din Rusia, din moment ce era deja in Tokyo se hotarasera sa ramana aici pana cand reuseau sa le verifice toate persoanele ce puteau fi reincarnarea conducatoarei lor. Deasemenea mai stiau ca reincarnarea ei are o varsta cuprinsa intre 16 si 21 de ani, ceea ce reducea lista considerabil. Mai trebuiau sa afle daca ea se reincarnase in fata sau baiat. Incepuse sa creada ca evenimentul care ar fi distrus ziua era aflarea informatiei ca reincarnarea ei este de genul feminin. Avea un sentiment foarte rau in legatura cu acest lucru.
Desi era foarte greu sa ii atragi atentia lui Hissori deoarece el era genul de persoana care odata afundata in gandurile sale cu greu il mai scoteai, Akki reusi imposibilul. Akki avea metodele ei de a actiona si a atrage atentia. Ea reusi sa ii atraga atentia acestuia in cateva minute. Se duse la banca in care statea el si se aseza in fata lui, pe banca lui cu o atitudine nonsalanta. Imposibil ca el sa-I ignore formele ce se revarsau pe banca lui si avea dreptate.
Hissori isi ridica privirea si se uita la ea fara prea mare interes. Semana cu un demon, dar era doar un demon reincarnat dupa cate putea el sa isi dea seama asa ca nu isi facu prea multe griji in aceasta privinta.
-Buna! Sunt noua pe aici si ma intrebam daca nu ai putea, in pauza, sa imi arati si mie locurile… spuse ea clipind des si adoptand o atitudine de fetita caruia ii venea greu oricui sa ii refuze ceva.
-Sigur, nu este absolut nici o problema, domnisoara… a…
-Akki ma numesc, dar tu?
-Domnisoara Akki. Eu ma numesc Hissori.
-Poti sa imi spui doar Akki, Hissori! Zicand asta adopta cel mai dulce zambet al ei.
-Bine. De unde esti?
-Din Anglia. Parinti mei sunt aici cu serviciul. Suntem tot timpul pe drumuri, de cand sunt mica aceasta a fost viata mea.
-Interesant. Cred ca ai vazut multe locuri frumoase.
-O!!! Nici nu iti poti inchipui ce am vazut eu pana acum. Dar tu, Hissori de unde esti?
-Din Statele Unite ale Americii. M-au trimis parinti aici, pe mine si pe fratele meu.
-A, zau? Nu as fi crezut ca ai un frate. Pun pariu ca este la fel de frumos ca si tine. Cum il cheama?
-Ikusa si da este frumos, poate chiar mai frumos decat mine. Tu ai frati, surori?
-Nu, sunt singurica la parinti.
-Cred ca ar fi mai bine sa te duci in banca ta, spuse el.
-De ce? Intreba ea curioasa.
-Pentru ca deja a intrat profesorul in clasa, spuse el zambind.
-Dar mai intai promite-mi ca o sa ma duci sa il vad pe fratele acesta al tau, frumos ca un Adonis.
-Bine, bine. Numai stai jos.
-Daca voi doi ati terminat de vorbit, atunci sper ca nu va deranjez daca incep ora, spuse profesorul ironic.
Asezandu-se in banca incepu sa se gandeasca la ceea ce se intamplase. Exact asa cum crezuse, ea venise aici numai sa il cunoasca pe asa numitul lui frate. Nu prea ii placea deloc atitudinea pe care o adoptase Ikusa, nu era deloc o atitudine demna de un inger si de altfel atragea atentia tuturor fetelor din liceu. Pe de alta parte daca statea putin sa se gandeasca nu facea rau adoptand acea atitudine, pentru ca astfel o testa pe Yuri sa ii vada reactia. Putea sa fie foarte multumit de reactia ei la atitudinea fratelui sau. Era scarbita de el si il evita de cate ori putea, se intalnea cu el numai atunci cand era absolut nevoie. Era clar ca era pe drumul cel bun pentru noua ei viata ca inger. De abia astepta acea zi, cand o va intampina la portile Edenului urandu-I un calduros : “ Bun venit!”. Hissori continua sa viseze pe tot parcursul orei.

[BloodyInnocence]

La vanatoare in Tokyo

Thorpe nu vroia sa o omoare pe Akki, dar era foarte convins ca poate sa o gaseasca pe Ayame inaintea tuturor. Lucra de cateva zile intruna fara nici o pauza. Trebuia sa o gaseasca neaparat pe Ayame. Deodata pe monitorul calculatorului aparura mai multe poze cu fete ce puteau fi Ayame. Stia cum arata deoarece i-a descris-o cu lux de amanunte Uragiri, pe baza acelei descrieri a cautat fete frumoase cu ochii verzi sau parul roscat sau fete ce aveau ambele caracteristici.
A gasit vreo treizeci doar in liceul in care se inscrisese Akki. Se hotari sa inceapa de acolo. Asa ca astepta seara ca sa iasa in oras si sa le acosteze pe fetele respective.
Prima lui victima a gasit-o in drumul ei spre casa.
-Buna, scumpete! Ii spuse el tinerei fete.
-B… bu… buna! Se balbai ea.
-Ai niste ochi foarte frumosi. Cineva se poate pierde foarte usor in ochii tai.
-Multumesc. Da cine esti tu? Stii nu am voie sa vorbesc cu straini…
-Pai, atunci hai sa facem cunostinta, ca sa nu mai fim straini. Eu sunt Thorpe si m-am indragostit de tine.
-Eu ma numesc… Tet… Tetsuna, dar asta nu inseamna ca te cunosc mai bine… spuse ea ignorand declaratia.
-Nu este nimic…. Putem sa ne cunoastem mai bine, dar mai intai i-a spune-mi tu mie: Ai pasiuni?
-Pasiuni?
-Da, pasiuni. Stii atunci cand iti place la nebunie un lucru si vrei sa afli mai multe despre el sau colectionezi tot ceea ce are legatura cu acel lucru. Stii tu, pasiuni.
-A, nu. Nu cred ca am pasiuni…
-Sigur? Adica nu te simti atrasa de ingeri? Nu vrei sa afli mai multe despre ei?
-Nu. Nu cred. Nu imi prea plac chestiile cu aripi.
-Foarte bine, Tetsuna. Asa sa faci. Stii mi-am adus aminte ca nu am incuiat usa de la apartamentul meu. Trebuie sa plec dar iti promit ca ne vom mai intalni.
“ Ce pierdere de timp. Auzi tu, nu ii plac chestiile cu aripi. I-as arata eu chestie cu aripi de nu va mai stii de ea. Ce ignoranti pot fi oameni…” gandi Thorpe trecand la urmatoarea victima. Pe unele le brusca, pe altele le ademenea, cu unele vorbea frumos cu altele urat, le droga, le ucidea se lasa purtat de val cand venea vorba de metoda prin care le facea sa vorbeasca. Nu avea nici un plan de abordare a acestor fete. Pur si simplu le aborda cum putea si incerca sa afle cel interesa cat mai rapid cu putinta. Nu vroia sa ii i-a o vesnicie sa dea peste Ayame si nici sa o gaseasca ceilalti inaintea lui.

CAPITOLUL V

In ora de japoneza

Fierbea. Nu mai putea de nerabdare sa se termine ora, iar cand ora s-a terminat vroia sa se duca dupa Ikusa care nu i-a spus nici macar “Buna”, sa il intrebe ce s-a intamplat, dar tocmai ce vroia sa se duca dupa el cand Steph a oprit-o. Nu credea ca putea sa fie atat de arogant inca sa se comporte de parca nu ar cunoaste-o, pana in acea zi el venea si o tachina, razand de ea, iar ea tipa la el spunandu-I sa o lase in pace. Nu putea sa creada ca s-a trezit de dimineata si si-a zis gata nu o mai tachinez pe Yuri si nici nu o mai bag in seama.
Uitase de faza pe care i-a facut-o Steph ei si lui Seya cu cateva minute mai devreme. Acum tot ce isi dorea era sa vorbeasca cu Ikusa.
-Hey! Cum iti merge porumbit-o? o intreba.
Cu ochii dupa Ikusa ea raspunse:
-Nu prea bine. De ce te-ai bagat, Steph? De ce nu ne lasi in pace si pe mine si pe Seya si pe toti pe care ii cunosc eu?
-Pentru ca eu il vreau pe el! Numai ca el te vrea pe tine!
-Care el? Oricum, credeam ca imi esti prietena, Steph! Spuse Yuri dezamagita de fata pe care o credea amica.
-Credeai prost, ce vrei? Esti atat de perfecta incat imi vine sa vomit de cate ori te vad. Nu trebuie decat sa arunci o privire cuiva si gata l-ai facut catelusul tau de companie. Dar cu cele ca mine este altfel. Eu trebuie sa ma chinui sa atrag atentia, mai ales daca este una ca tine prin preajma. Sunt la fel ca toate acele fete care il urmeaza pe Ikusa ca niste catelusi, el nu da doi bani pe noi restul, nu….. cum sa dea cand uite ce are in fata lui tot timpul?
-Bine, dar ce ti-am facut eu ca sa ma urasti asa? Zise ea uitandu-se nervoasa dupa Ikusa ca sa ii ceara explicatii. Nu suporta ca el sau Hissori sa fie suparat pe ea. Ajunsese sa tina la ei ca la niste frati pe care niciodata nu ii avusese dar intotdeauna ii dorise. Tine si la Ikusa in ciuda felului in care el se purta.
-Tocmai! Nu trebuie sa faci nimic! Tie totul iti vine pe o tava ! Asta este ideea! Tipa Steph.
Deodata o vazu pe Yuri ingalbenindu-se si se uita in spatele ei. Ceea ce vazu o facu sa rada de fericire. Ikusa saruta o tipa superba cu forme generoase in dreptul usii. Tipa nu arata deloc indignata de gestul lui, ba chiar se freca de el si isi trecea mainile cu unghii lungi prin parul lui lung si matasos.
-Ha, ha, ha! Uite ce iti face prietenul! Se saruta cu alta chiar in fata ta. Ha, ha, ha! Razand, Steph se departa de Yuri, considerand ca ceea ce se intampla era o pedeapsa destul de satisfacatoare pentru “prietena sa”.
-Nu este prietenul meu!!! Suntem doar amici!! Tipa Yuri facandu-I pe cei din clasa sa se uite cateva secunde la ea uimiti, ca mai apoi sa isi intoarca privirile catre cei care se sarutau in usa.
“Il urasc! O urasc! Ii urasc pe amandoi! Pe Steph pentru ca m-a facut sa cred ca el e interesat de mine, pe Ikusa pentru ca m-a amagit facandu-ma sa cred ca sunt mai mult decat o tipa oarecare, dar de fapt sunt doar un joc pentru el. Un premiu ce credea ca il poate castiga asa usor fara sa munceasca ci doar batand din palme. E, asta nu o sa se intample. O sa ma duc la el si o sa ii arat ca nu imi pasa nici cat negru sub unghie de ceea ce face el si mai ales cu cine o face!” isi spunea Yuri in gand, in timp ce se indrepta calma si hotarita spre ei.
Ikusa in schimb nu stia ce se intampla cu el si era, pentru a doua oara in acea zi, total uimit. Pana acum nici una dintre admiratoarele sale nu mai incercase sa il sarute, nu ca nu i-ar fi placut cum saruta dar il luase putin prin surprindere si nu era obsnuit sa fie sarutat de fete. De obicei el le saruta asa pe neasteptate, nu ele pe el.
“ Nici nu stiu cum sa reactionez. Ma trezesc cu tipa aceasta in fata mea, sarutandu-ma. Nu pot sa ma gandesc decat la cea ce o sa faca si ce o zica Yuri cand ma va vedea. Sunt sigur ca m-a vazut. Dar, stai asa! Nu va face nimic pentru ca nu ii pasa, daca m-ar fi placut, macar asa putin, nu ar fi acceptat prietenia lui Seya. Deci asta demonstreaza ca nu ma place. Totusi ceva nu este tocmai in ordine. De ce sta in fata mea la ore si nu in fata sau langa Seya? Oare nu vrea ca ceilalti sa afle despre ei? Nu este treaba mea sa ma bag. Oricum asa este mai bine. Nu stiu de ce tot ma intereseaza ce crede ea, pana la urma nu o plac deloc si atunci de ce tot ma gandesc la ea? O fi din cauza ca imi aminteste de conducatoarea mea, da aceasta este problema. Acum ca am stabilit din nou aceasta chestiune, sa vad ce fac cu tipa aceasta ce ma saruta cu foc!”, cugeta Ikusa in timp ce se lasa sarutat.
Intr-un sfarsit cand considera ca ii ajusese termina si se prezenta.
-Buna, eu ma numesc Akki si invat in clasa cu fratele tau, Hissori. El mi-a spus ca te voi gasi aici… Deasemenea mi-a spus ca esti extraordinar de frumos dar nu mi-am inchipuit ca esti atat de frumos si seducator. Pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu te sarut…
-A… buna. Banuiesc ca tot fratele meu ti-a spus ca poti sa ma saruti, nu?
-Nu…
-Ma gandeam eu… De la el stii cine sunt?
-Da… Te numesti Ikusa si toate celelalte chestii spuse de fratele tau.
-Mersi de complimente… Tu esti foarte atragatoare…
Ikusa vazu imediat aura focului din jurul capului ei si se hotari sa fie atent la ceea ce spune el si la ceea ce facea ea. Nu era inca sigur ca ea este un demon cu adevarat sau unul reincarnat.
-Acum, ca s-au facut prezentarile, vreti, va rog, sa va dati din usa? Incurcati circulatia, spuse pe un ton intepator Yuri.
Ikusa se uita la ea cu tristete si regret. Ar fi vrut sa o apuce de mana, sa o traga in bratele lui si sa o stranga pur si simplu la pieptul lui, dar nu putea. Ea l-a ales pe Seya nu pe el. O sa il lase pe Seya sa o consoleze.
-Da, sigur scumpete! Spuse Aki uitandu-se la fata si fiind fascinata de cum arata.
“Cred ca ceva ca ea este si Ayame. La fel de pura si inocenta…” gandea Akki uitandu-se la Yuri.
In chimb Yuri nu ii dadea nici o atentie nici lui Akki si nici lui Ikusa, care arata de parca ceva i-a cazut in cap.
Apucand-o deodata pe Yuri de barbie si fortand-o sa se uite la ea ii spuse:
-Esti o frumusete! Iar Ochii acestia ai tai sunt de-a dreptul ucigasi! O admira ea.
-aaaa…. Multumesc…aaa…
-Akki ma numesc.
-Multumesc Akki. Nici tu nu arati rau, deloc. Ba esti mai frumoasa decat mine, zise cu inocenta Yuri si chiar putin fascinata de cum arata demonul.
Credea ca Akki era mai frumoasa decat ea, deoarece ea nu credea ca este cu adevarat frumoasa asa cum ii spuneau ceilalti. Nu conta de cate ori I se spunea asta pe zi sau de catre cine, ea se cataloga drept simpatica nicidecum frumoasa.
-Mersi. Dragule nu ai vrea sa ne intalnim diseara dupa ore, asa ca sa ne cunoastem mai bine? Spuse zambind Akki uitandu-se la Ikusa.
Auzind asta, Yuri iesi din clasa fugind si incercand sa isi abtina lacrimile. Nici nu stia de ce ii venea sa planga, se simtea ranita dar nu intelegea de ce sau mai bine spus nu vroia sa inteleaga de ce. Nefiind atenta pe unde mergea dadu nas in nas cu Hissori.
Acesta din obisnuinta o prinse si o stranse in bratele lui, sprijinindu-I capul de pieptul lui nu prea muschiulos. Era mirat de dorinta pe care tot o avea de cate ori era in preajma fetei, dorinta de a o proteja de cei din-afara, de cei ce puteau sa ii faca rau.
Odata in bratele puternice ale lui Hissori, ea se simti mult mai bine si se linisti. Simtea caldura pe care o degaja corpul lui si parfumul cu care isi daduse de dimineata ce acum se simtea foarte subtil, un parfum linistitor foarte diferit de parfumul puternic pe care Ikusa il folosea. Numai fusese tinuta asa niciodata, asa ca atunci cand isi reveni din starea de visare in care intrase se dezlipi de el si se inrosi toata de rusine.
-Hey, Yuri! Unde arde? Intreba el ingrijorat.
Vazuse cum in aceste ultime saptamani relatia dintre ea si Ikusa se inrautatea, transformandu-se in ceva mult mai complicat decat o simpla tensiune si lui nu-I placea deloc. Nu ii placea deoarece el era constient ca ei doi erau ingeri iar ea muritoare si nu ar fi putut sa faca nimic sa schimbe acest lucru. Cel putin nu acum… Vazuse evolutia ei in aceste ultime saptamani si era sigur ca era pe drumul cel bun. Daca continua cu asta in urmatori saizeci de ani era inger in devenire.
-A, buna Hissori. Scuze, nu ma uitam pe unde merg, ca de obicei…
-Da, unde te duci?
-Ma duceam la ora de sport. Trebuie sa vorbesc ceva cu profesorul inainte de ore.
-A, da? Nimic nu s-a intamplat intre tine si Ikusa? Intreba el banuind ceva.
-Nu! Ce avea sa se intample?
-Nu stiu…. De aceea te intreb. A venit o eleva noua in liceu. Este in clasa cu mine. Ultima oara cand am vorbit cu ea parea destul de interesata de fratele meu.
-Cumva o cheama Akki?
-Da, chiar asa o cheama. Se pare ca a gasit clasa voastra in cele din urma. Ce a facut?
-Nu a facut nimic, doar la sarutat, dar in rest este duper de treaba. Cel putin asa pare, de treaba, spunand asta Yuri lasa capul in jos sa nu ii vada expresia de regret din ochi.
-Yuri… Yuri uitate la mine, putin… Tii la Ikusa? O intreba pe neasteptate el.
-Poftim?!?!? Nu!! Normal ca nu! Tin la voi doi ca la niste frati, numai ca m-am suparat azi ca nu mi-a spus nici macar buna, m-a ignorat total de parca nici nu as fi fost in clasa. Nu imi pasa ce motive are pentru a se purta asa, dar macar un “buna” putea si el sa spuna ca nu il durea gura. In afara de asta o mai saruta si pe tipa aceea si tot timpul s-a uitat la ea iar pe mine m-a ignorat, credeam ca suntem amici, zise suparata.
-Eh…. Nu iti face prea multe griji in aceasta privinta. Ikusa mai are unele momente de distragere. Am vazut cum arata tipa aceea Akki, doar dandu-si parul acela la o parte dezvelindu-si decolteul acela adanc si nici un baiat de aici din scoala nu ar mai vedea pe unde merge. Plus Ikusa are douazeci de ani este trecut prin multe, mai ales prin patul multor fete. Ma mir ca a rezistat atata timp fara sa se dea la toate acele fete care se tin dupa el, cred ca sunt prea mici pentru el totusi…
-Serios? Intreba uimita Yuri.
Ea chiar credea ca cei doi frati sunt niste ingeri cazuti din cer. Nu credea ca au nevoie de ceea ce ceilalti baieti au nevoie.
-Da, daca tii minte in prima zi a recunoscut de ce ne-au trimis parintii nostri aici. In mare parte este adevarat.
-Aveam impresia ca voi doi sunteti niste ingeri cazuti din cer. Nu imi puteam inchipui ca voi mai aveti nevoie si de altceva, spuse ea rosind.
-Eh…. Acum stii adevarul. Suntem oameni. Apropo ne mai intalnim toti trei azi la biblioteca, nu?
-Da, sigur dar acum eu chiar trebuie sa plec. Pe mai tarziu Hissori! Si Yuri pleca dupa ce-l pupa pe amandoi obrajii lasandu-l pe Hissori exact unde a dat peste el.

Astept criticile voastre asa bune, rele;)))

[BloodyInnocence]

sper ca va place. Daca am greseli sau alte chestii de genul acesta nu ezitati sa mi le spuneti.
Inapoi in clasa lui Yuri

Inainte ca Yuri sa iasa din clasa, Ikusa se intinse sa o apuce de mana si sa o opreasca. Vroia sa ii explice, nu vroia pentru nimic in lume sa o lase sa plece cu impresia ca lui nu ii pasa de ea. Numai ca akki nu il lasa. Il apuca de mana si i-o puse pe pieptul ei enorm.
-Crezi ca imi bate inima prea tare? Intreba ea clipind des.
-Sunt de parere ca nimeni nu este in stare sa iti mai auda inima tie, atat este de bine pazita. Ii arunca Ikusa fara sa ii pese catusi de putin de ea.
-Vrei sa imi spui ca nu iti plac sanii mei? Intreba Akki indignata.
-Vreau sa spun ca nu imi place nimic la tine. Esti comuna fetito. Poti fi gasita in exemplare mai bune in cartierele rau famate ale orasului sau prin bordeie.
-Ha! Esti un ignorant. Ma pun pe tava pentru tine si tu ma refuzi.
-Stiu ce esti tu. Daca pe Hissori l-ai pacalit cu aura aceea prost copiata a unui demon reincarnat pe mine nu ma pacalesti. Stii de ce? Pentru ca eu am mancat demonii ca tine pe paine, ii sopti el la ureche atent sa nu il auda cineva.
-Cum ti-ai dat seama? intreba intepenita de frica ea.
-Daca vrei sa traiesti, te sfatuiesc sa dispari din acest liceu.
-De ce draguta? Ai ceva de protejat pe aici? Poate pe fata aceea Yuri… se prea poate ca ea sa va fie conducatoare? Spuse ea atingand un punct sensibil.
-Din pacate nu ea este regina noastra, dar nu imi place mie de moaca ta si nu mai vreau sa ti-o vad.
-Foarte bine! Dar sa stii ca nu este pentru ultima oara cand o sa ma vezi.
Ikusa nu mai astepta ca ea sa termine ce avea de spus si pleca in cautarea lui Yuri cu cardul de fete dupa el care nu auzisera nimic din ce discutase cu Akki din cauza ca erau prea indignate pe ceea ce facuse ea.
Akki ramase uitandu-se dupa el. Il placea mai mult acum, mult mai mult. Poate daca nu si-ar fi dat seama ca nu este o reincarnare a unui demon nu l-ar fi respectat atat. Acum era si mai decisa sa il aiba dar mai intai avea de omorit niste fete cu ochii verzi iar pe lista ei, acum se afla si Yuri. Yuri se afla mai mult pentru ca Akki era geloasa pe ea, nu ca ar fi banuit-o ca fiind Ayame. Era sigura ca daca ar fi fost regina lor atunci cei doi ar fi fost de mult plecati de aici.
Iesi din clasa si din incinta liceului, gandindu-se cum avea sa isi omoare urmatoarele victime. Zambea la imaginea fetelor pe care aveau sa le faca fetele in momentul in care si-ar fi dat seama ca sunt pe cale sa moara.
“Ce frumoasa este viata! Pacat ca numai atunci cand o pierzi sau o furi iti poti da seama de asta. In acele momente chiar simti ca traiesti! Sa vezi cum viata ti se scurge incetul cu incetul, cum inima iti inceteaza sa mai bata, cum plamani nu mai vor sa functioneze si cum ochii refuza sa mai vada ce se afla in fata lor. Incet totul se cufunda in intuneric, intr-o lume in care disperarea domneste si care te distruge psihic inainte ca moartea sa te ia sub aripa sa aparandu-te de nebunia intunericului.” Gandea Akki in drumul ei spre casa.

In fata liceului

“N ici una nu era Ayame… Oare cum o sa reusesc in acest fel sa dau de ea? Trebuie sa ma chinui mai mult. Sa imi dau silinta mai mult, altfel Ashi o sa ma omoare. Si ca tot mi-am adus aminte de el, ce rau imi pare de Jessabelle. Cat de mult am vrut sa o apar atunci cand a dat in ea Ashi, dar ce pot sa fac eu in fata marelui rege al demonilor? Nimic. Sunt la fel de neputincios in fata lui cum sunt si acesti oameni in fata mea. Cat de mult as vrea sa o rapesc si sa fugim amandoi in lume ascunzandu-ne de razbunarea lui Ashi, dar ea sigur nu va vrea. Ei ii place puterea pe care i-o ofera titlul de metreasa a regelui demonilor. Atata timp cat ea este fericita atunci si eu sunt fericit.”
Reusise sa verifice vreo douazeci si ceva de fete pana atunci, dar aceasta era doar varful aisbergului. Nu va renunta asa usor deoarece viata lui depindea de asta. Stia ce se va intampla daca nu o va gasi pe ayame. Asa ca se hotari. Nu vroia sa fie unul din maimutoi lui Ashi, stia ca acesta considera o distractie sa ii ameninte pe ei cu moartea si apoi sa ii vada cum da gres. El nu va da gres.
In acea seara daca avea noroc o va vedea pe Yuri plecand singura de la liceu neinsotita de clovni aceia doi. Daca ar fi iesit singura avea de gand sa actioneze.
Cine stie poate va fi norocos si planul I se va pune in practica. O alesese pe ea, drept urmatoarea lui victima deoarece o vedea tot timpul in compania celor doi ingeri cand pleca la liceu. El banuia ca ea avea ceva special, altfel nu ar fi stat cei doi cu ea. Se vedea de la o posta ca cei doi o aparau dar inca nu reusise sa isi dea seama care este faza cu ea. Daca nu era ea reincarnarea conducatoarei lor atunci de ce mai umblau cu ea si daca era intr-adevar regina lor ce mai cautau aici pe Pamant? Nu stia inca aceasta dar era dispus sa afle. Asa ca se posta in fata liceului asteptand iesirea de la ore a elevilor.

In dormitorul lui Ashi

Ashi statea si se relaxa tinand-o in brate pe Jessabelle. Era bine sa aiba pe cineva alaturi care sa nu te sacaie ca nu o iubesti. Cea care statea langa el era constienta de ceea ce vroia el si ii dadea ce vroia fara sa puna alte intrebari. Amanta lui perfecta de care avea nevoie se numea Jessabelle. Acum o mangaia pe par gandindu-se la Ayame.
-Jessabelle….
-Da, regele meu?
-Tu ma iubesti pe mine? Da fara minciuni. Vreau sa imi spui adevarul.
-Iubitule daca te-as iubi cu adevarat, atunci as deveni ceva cum era Akki si nu as mai fi amanta ta perfecta.
-Sa inteleg ca nu ma iubesti…. De ce? Nu sunt frumos? Poate nu sunt pe placul tau….
-Ba da, esti foarte frumos numai ca tu iubesti pe altcineva iar eu daca m-as indragosti de tine, atunci as deveni geloasa si nu am mai putea sa ne bucuram de clipe ca acestea….. I-a spune-mi ce a fost intre tine si Ayame.
-Hm… este atat de veche povestea, incat parca si eu incep sa uit….. dar inca nu m-am plictisit de ea. O sa iti spun, pentru ca te vad atat de curioasa. Eram protejatul ei, nu stiu de ce m-a ales pe mine, stia ce facusem in timpul Marelui Razboi al Ingerilor si totusi ea m-a ales pe mine sa ii fiu protejat. Trebuie sa iti precizez ceva, ingeri nu pot iubi sau mai bine zis nu au voie sa iubeasca asa cum o fac oamenii, iar demoni sunt incapabili sa simta dragostea adevarata din cauza ca intotdeauna ne injunghiem pe la spate, orice am simti pentru victima noastra. Eu am incalcat acea lege, ajunsesem sa fiu orbit din cauza afectiunii mele pentru ea. O urmaream peste tot, ii faceam orice moft. Ajunsesem sa stiu ce vrea fara chiar sa imi spuna, ii citeam pur si simplu gandurile, numai ca inainte ca eu sa ii dau acel ceva ce isi dorea, ea deja il primise de la celalalt protejat al ei. El era intotdeauna cu un pas inaintea mea, asa ca am devenit gelos pe el. Cu cat tineam mai mult la Ayame, cu atat deveneam mai gelos pe celalalt inger. Numai ca eu eram considerat un proscris, asa ca toti erau impotriva mea, pana si celalat protejat al ei credea asta. O vedeam in ochii lui de cate ori ma chema Ayame la ea. Vedeam cum se intreaba de ce ma tine pe langa ea si o vedeam si pe ea raspunzandu-I la intrebare. De fiecare data ii spunea ca nu e bine sa ma judece, ca trebuie sa ma inteleaga, numai ca el nu vroia sa o asculte. Am reusit intr-un final sa raman singur cu ea si atunci am profitat. Eram fericit ca intr-un final reuseam sa ii spun ce sentimente nutream pentru ea. Ea nu le-a acceptat, asa ca m-a respins. La inceput credeam ca m-a respins din cauza ca eram prea slab, ca nu puteam sa ma ridic la nivelul ei, din care cauza am devenit conducatorul demonilor si am stabilit o intalnire cu ea. I-am propus un armistitiu intre noi daca ma va accepta ca rege al inimii ei dar nici atunci nu m-a acceptat. Atunci a izbucnit un nou razboi intre ingeri si demoni din cauza mea, nervos fiind ca m-a respins am atacat-o si am ranit-o foarte rau. Ingeri nu au acceptat o asemenea insulta si uite asa a inceput razboiul. Insa eu nu m-am dat batut. Acum tot ce sper este sa o pot rapi cand se iveste ocazia si sa o aduc aici.
-Dar cine este responsabil pentru moartea ei, atunci cand de abia fusese acceptata ca si conducatoare? Intreba si mai curioasa Jess.
-Asta nici macar eu nu stiu, minti cu nerusinare Ashi.
Ashi stia cine o ucisese numai ca nu era dispus sa ii spuna adevarul, despre ceea ce se intamplase de fapt. Nimeni nu il stia in afara lui si a celor doi Fallen Angel, care nu erau de gasit.
Jessabelle vroia sa ii mai zica ceva dar chiar atunci cand deschisese gura, el o saruta si incepu sa o mangaie. Se simtea atat de bine cand o mangaia. Tot corpul ii tremura sub mainile lui iscusite. Stia cum sa faca o femeie fericita si o facea al dracului de bine. Nu mai avea de gand sa redeschida aceasta discutie. Acum vroia doar sa se lase dusa de val si sa se simta cat mai bine. Nu stia cat avea sa mai dureze aceasta aventura a ei cu Ashi dar se decise sa traiasca fiecare clipa, sa savureze fiecare minut de parca ar fi fost ultimul.

[BloodyInnocence]

mai dati si voi un semn de viata...:|....
astept criticile voastre

In biblioteca

Nu se grabea sa ajunga la biblioteca. Stia ca acolo il astepta Hissori gata sa ii faca morala. Ura sa i se atraga atentia asupra anumitor lucruri si cel mai mult ura morala.
“Stiu ca am gresit si ca am avut un comportament pueril dar cum se astepta Yuri sa reactionez la o asa veste? Sa o pup sau poate sa o felicit? De altfel, de ce imi pasa de ce crede ea? A, da, am uitat pentru ca altfel imi face asa zisul meu frate morala. Of…. Si toate fetitele astea se tin dupa mine peste tot. M-am plictisit de ele!! Zici ca sunt niste catelusi in calduri…”
Ikusa mergea linistit, gandindu-se la ceea ce avea sa se intample, cand il vazu in fata lui pe Hissori. Stia ce il asteapta si de ce era Hissori postat in fata lui ca un paznic ce ii interzicea trecerea.
-Buna Ikusa! Spuse zambind fals Hissori, apoi se intoarse spre fetele ce stateau in spatele lui, asteptand cu sufletul la gura sa vada ce avea sa se intample. Ok, fetelor v-as ruga sa il lasati in pace pe fratele meu pentru urmatoarele cateva ore, avem ceva foarte important de discutat intre patru ochii.
Hissori se uita drept in ochii fiecarei fete si cu ajutorul unei vraji, reusi sa le convinga sa ii lase singuri, nu aveau sa se mai intoarca sa il caute decat maine. Fetele erau putin dezamagite dar se intoarsera si ii lasara singuri. De abia dupa ce disparura toate fetele, Ikusa incepuse sa vorbeasca.
-Buna Hissori. Te-as ruga sa treci mai repede la subiect. Nu prea am chef de morala ta dar nici nu pot sa te opresc.
-Bine, daca tu vrei… Vreau sa stiu de ce ai sarutat-o pe Akki in fata lui Yuri si de ce nici macar nu te-ai uitat la ea o data. Nici nu ai salutat-o. Unde iti sunt bunele maniere?
-La gunoi! Da, ce vrea ea de fapt? Raspunse el, rastindu-se. Sa ma duc sa ii spun “ Felicitari pentru tine si Seya”? Sau poate sa incep sa o ascult cum vorbeste despre Seya. Hm…?! Ce parere ai, Hissori? Tie nu ti-a spus nimic despre noua ei “achizitie”?
-Nu… dar daca are prieten nu inseamna ca nu mai poti vorbi cu ea. Hai, Ikusa …. Te porti ca un copil si tu esti constient de asta. Stiu ca ti-a cazut cu tronc si o placi, adica hai sa fim seriosi trebuie sa fii nebun sa nu o placi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa faci pe suparatul ca are prieten.
-Nu o plac si in mod sigur nu mi-a cazut cu tronc, dar vreau…. Sa o sarut o data sa vad cum este, atata tot, dar nu o plac!
-Da, da, bine, bine. De ce ai sarutat-o pe Akki?
-Nu eu am sarutat-o pe Akki, ea m-a sarutat pe mine! In plus ea a fost cea care s-a dat la mine. Apropo, tu nu ti-ai dat seama ca este un demon?
-Adica nu este reincarnarea unui demon?
-Nu, nu este.
-Eh…. Nu stiu sa fac diferenta intre chestiile acestea. Sunt c-am aerian la probleme de acest tip. Hai sa o lasam asa cum este, dar tu trebuie sa te porti la fel ca si inainte cu Yuri. Sa stii ca ea nu mi-a spus nimic de nici un prieten.
-Nu mai conteaza. Hai sa intram in biblioteca doar nu vrei sa o facem sa ne astepte prea mult.
Cum intrara in biblioteca, o vazura. Statea la o masa mai retrasa si scria ceva pe o hartie. Inaintara spre ea.
Inainte sa o salute si sa ii atraga astfel atentia asupra persoanei lor, citira ce scrisese ea pe coala din fata ei, ii placea foarte mult sa scrie poezi in engleza.
I fell from de sky and I fell so hard
That I didn`t know where I was from
And then I saw the sea
And I knew
I got to go to the bottom of the sea
To go to the oceanic me
I have to go to the bottom of the sea
Where lies a grand history
At the bottom of the sea
You will find me
At the bottom of the sea
There I will be me, the oceanic me

“Oare ce este in mintea ei acum, cand scrie poezia asta?” se intreba Ikusa.
-Buna Yuri! Ce faci? Sper ca nu te-am facut sa astepti, spuse Hissori.
Auzindu-l , ea instinctiv astupa cu mana ei foaia de hartie pe care se afla scrisa poezia.
-Nu, nu m-ati facut sa astept deloc, spuse Yuri uitandu-se in ochii lui Ikusa dar acesta tot evita sa se uite in ochi ei. Asa ca ea isi intoarse privirea spre Hissori. Ikusa, te rog te duci sa cauti si tu o carte despre ingeri cat vorbesc eu ceva cu Hissori?
-Da, sigur, nici o problema.
Dupa ce Ikusa pleca, yuri incepu sa vorbeasca cu Hissori.
-Hissori, am avut aseara un vis cu ingeri. Acum sunt sigura ca ei exista.
-Cum poti fi atat de sigura doar pe baza unor vise?
-Nu numai visul a fost de vina. Am visat ca azi dimineata ma voi duce la un baiat, ce stiu sigur ca este reincarnarea unui inger si il voi supune unei ore de hipnoza. Chiar asa s-a intamplat, exact asta am facut. A fost de acord sa vina cu mine la o prietena foarte buna de-a surori mele care este specializata in psihologie si hipnoza. Stii eu pot sa vad niste aure in jurul capului anumitor persoane. Sunt trei aure diferite: una alba, alta neagra si una rosie. Azi cand l-a hipnotizat pe acel baiat care avea o aura alba, mi-a spus ca el este intr-adevar un inger reincarnat. Ca exista undeva in nori un oras numit Eden unde traiesc doua tipuri de ingeri: Arkangeli si Narkangeli. Arkangeli sunt cei ce au aripile albe iar Narkangeli cei cu aripile negre. Aceasta explica si cele doua aure. Am mai aflat ca ingerii se reincarneaza in oameni pentru a fi testati, sa vada daca sunt demni de a ramane ingeri sau nu si am mai aflat ca demoni de fapt au fost odata ingeri dar care au luat-o pe un drum gresit.
-Woow… chiar ca ai aflat multe! Esti sigura ca aceste date sunt adevarate? Intreba Hissori uluit de ceea ce a putut afla ea.
-Da, sunt absolut sigura.
In momentul urmator aparu Ikusa cu cartea ceruta.
-Of…. Scuzati-ma dar am uitat ceva. Vin repede, le spusea Yuri si disparu.
Ikusa se uita la Hissori cerandu-I voie sa se duca dupa ea cu ajutorul privirilor. El fu de acord si il lasa sa plece dupa ea. O placea si el pe Yuri, ba chiar putea sa spuna ca ajunsese sa o iubeasca, cumva ea reusise sa se strecoare pe sub pielea lui dar din pacate se vedea mult prea clar ca ea il placea pe Ikusa nu pe el. Orice ar fi spus sau facut Yuri in adancul inimii ei il iubea pe Ikusa si asta era valabil si pentru Ikusa. Asta nu il deranja atata timp cat Ikusa nu o ranea pe fata.
Ikusa se duse pe urmele ei si o gasi incercand sa ia o carte de pe ultimul raft, tocmai sus de tot, si nu reusea sa ajunga. Se uita in toate partile sa fie sigur ca nimeni nu il urmarise aici, erau intre rafturile cu carti de la S la T. Nimeni nu prea venea pe aici si locul era destul de izolat. Era tocmai bun pentru ceea ce avea el in gand. Avea sa afle ce simtea cu adevarat pentru timida adolescenta.
Se duse langa ea si aproape ca o atingea. Inca putin si putea sa ii simta parfumul ei de trandafiri. Se afla in spatele ei cand se ridica deodata pe varfuri si lua cartea. Se gasea atat de aproape, incat Yuri putea sa ii simta rasuflarea in ceafa.
Yuri se intoarse sa isi recupereze cartea de la el si sa ii multumeasca, numai ca atunci cand se rasuci se trezi lipita cu spatele de biblioteca, in fata ei stand Ikusa, care se uita fermecat in ochii ei. Incerca sa iasa din acea pozitie insa el isi puse mainile in ambele parti ale corpului ei, obligand-o sa stea in fata lui. Nereusind sa faca fata acelei priviri arzatoare ea isi lasa capul in jos dar Ikusa ii puse mana pe barbie, obligand-o sa se uite in continuarea in ochii lui. Vroia ca ea sa vada fiecare miscare a lui, vroia sa vada cum distanta dintre fetele lor se miscora, iar buzele deveneau din ce in ce mai aproape. Inimile celor doi incepura sa bata din ce in ce mai repede, inca putin si le ieseau din piept.
“ Nu, nu, asta nu se poate intampla. Nu vreau sa ma sarute Ikusa!” isi spunea in gand disperata Yuri, ignorandu-si inima.
-Te rog… nu… spuse aproape soptit Yuri.
-Nu ce? Intreba Ikusa zambindu-I provocator.
Erau atat de aproape unul de altul, ii era imposibil sa se controleze sa nu o sarute. Se stapanise de atatea ori in asemenea circumstante incat acum parca nu mai avea vointa necesara sa reziste tentatiei, atractiei pe care o avea ea asupra lui. Vroia sa o sarute din adancul inimii lui. Toti muschii din corp devenisera tepeni in asteptarea acelei exteriorizari. O vedea in ochii ei, dorinta de a fi sarutata si in acelasi timp regretul pentru ca isi dorea asta. Si totusi nu putea sa nu se intrebe :” Ce este atat de special la ea de ma atrage in acest fel?”.
Incepu sa se apropie tot mai mult de fata ei, de gura aceea frumos alcatuita. Era foarte curios sa o guste, sa ii afle aroma. La inceput, trasa cu limba conturul buzelor ei, fara sa se grabeasca. Stia ca farmecul acelui moment consta in modul in care o va saruta, nu vroia sa fie brutal sau dur, vroia sa o i-a incet, sa o faca pe ea sa isi deschida buzele, invitandu-l in locul acela umed si plin de delicii. In momentul in care buzele lor se unira, amandoi inchisera ochii si se lasara purtati de toate acele sentimente noi pentru amandoi. Ikusa isi puse mainile in jurul mijlocului ei si o strangea atat de tare in brate, incat daca ii vedea cineva ar fi zis ca lui ii era teama ca va disparea daca ii dadea drumul. Amandoi simteau cum fiori de placere le strabat corpurile.
Ikusa continua sa se joace cu buzele ei, muscand-o incet de ele pana cand ea, singura isi deschise gura si il invita sa duca acel sarut la un alt nivel. Patrunse cu limba in gura ei, explorand fiecare coltisor al acelui loc, nemaireusind sa se sature de gustul dulceag al ei.
Yuri avea impresia ca nu mai sta cu picioarele pe pamant ci zboara deasupra lui. Nu stia cat de multa dreptate avea. Din cauza acelui sarut, Ikusa o ducea pe Yuri din ce in ce mai sus, tinand pasul cu sentimentul acela pe care il traia si pe care un om l-ar fi numit “ in al noualea cer”. Din fericire el se opri la timp din acea ascensiune si nu lovira tavanul cu capul.
Nu se astepta ca Yuri sa ii raspunda la sarut, dar aceasta se intampla. Nici chiar ea nu vroia sa ii raspunda si nici nu se astepta sa ii raspunda la sarut dar corpul ei actiona fara vointa ei. Incerca din toate puterile sa scape din acea imbratisare dar trupul ei pur si simplu nu o asculta, era ca si cum altcineva il controla. Era atat de minunat totul dar vroia sa se termine, se simtea ciudat. Era in acelasi timp si incantata dar si speriata de noile senzatii pe care le simtea. Cand il sarutase pe Seya nimic din ceea ce simtea acum nu aparuse atunci. Cand sarutul a luat sfarsit cei doi aveau impresia ca a trecut o eternitate de cand Ikusa a venit si a luat cartea de sus dar de fapt trecusera doar zece minute.
S-au intors intr-o tacere mormantala la masa, unde Hissori ii astepta rabdator. Amandoi se simteau ciudat unul in prezenta celuilalt, ca doi copi care au facut o boacana si acum trebuie sa fie pedepsiti pentru ea.
Ikusa vroia sa ii ceara scuze lui Yuri pentru ceea ce s-a intamplat, deoarece se simtea vinovat dar nu gasea curajul de a deschide gura. Cat despre Yuri, ea avea tot felul de sentimente in contradictoriu. Avusese intentia atunci cand se terminase sarutul sa il plesneasca peste fata, pentru a ii arata cat de jignita este dar din cauza unui motiv ascuns ei nu avuse puterea necesara pentru a ridica mana, in schimb se intoarse cu spatele si plecase lasandu-l pe Ikusa sa o urmareasca. In acel moment nu stia ce simte de fapt pentru el, daca il place sau nu, dar sarutul acela fusese magnific.
Hissori imediat ce ii vazu intelese ce se intamplase asa ca nu spuse nimic. Se uita curios la cei doi, intrebandu-se cu ingrijorare ce avea sa se intample de aici inainte. Daca aveau sa ajunga impreuna atunci asta nu insemna decat ca o sa ii franga inima lui Yuri cand vor pleca si nu ii placea sa faca pe cineva sa sufere. Tot ce putea sa faca era sa spere ca nu vor ajunge impreuna.

In fata liceului

“In sfarsit!” gandi Thorpe. Asteptase in fiecare zi, timp de noua zile ca Yuri sa plece de la scoala singura. Era singura cale pentru a vorbi cu ea. Daca s-ar fi dus la ea cand era insotita de cei doi ingeri, atunci misiunea lui ar fi fost sorita cu un esec si nu ar mai fi putut niciodata sa vorbeasca cu ea. Era seara lui norocoasa. O vazu pe Yuri cum iese din curtea liceului singura si dupa cate se vedea cei doi ingeri nu erau cu ea si nici in spatele ei, incercand sa o prinda din urma . Nu putea sa lase o asemenea ocazie sa treaca pe langa el, asa ca o urmari pana ajunse intr-o alee mai intunecata, unde actiona.
-Buna scumpete! Spuse el.
-Buna.
-Ce faci pe aici singura? Nu stii ca este periculos sa te plimbi singura pe alei intunecate?
-Astept pe cineva.
-Esti foarte frumoasa…. Atat de frumoasa ca imi vine sa te sarut.
Spunand asta o prinse de brat si o trase spre el. Incerca sa o sarute dar ea se tot zvarcolea si tipa. Era absolut sigur ca ea este reincarnarea lui Ayame. Trebuia numai sa o sarute, ca sa poata sa ii strecoare pastila ce o tinea sub limba. Era o pastila facuta de niste demoni ce erau specialisti in aceste tipuri de droguri, care faceau ca victima sa isi aminteasca de toate vietile ei anterioare. Trebuia neaparat sa o sarute daca vroia sa afle daca ea este fata pe care o cauta.
Yuri era terifiata de ceea ce I se intampla. Nu vroia ca el sa o sarute, nu dorea ca gustul lui Ikusa sa fie furat de pe buzele ei de acest strain si mai ales nu vroia nici macar sa puna mana pe ea tipul acela. Sperase ca daca va vorbi frumos cu el, acesta o va lasa in pace dar se pare ca dorinta nu I se indeplinise. Era atat de speriata de gandul ca acel tip o va saruta, incat nu isi daduse seama ce putea sa I se intample. Erau lucruri mult mai rele decat sarutul dar ea nu reusea sa se gandeasca la ele. Tipa, se zvarcolea, incerca din toate puterile sa isi elibereze mana dar nimic nu dadea roade. Lacrimi ii aparusera in ochii ei verzi, in timp ce se lupta sa scape din mainile acelui necunoscut. In adancul inimii ei spera ca cei doi baieti sa apara, sa o salveze. Isi dorea din toata inima acum sa il vada pe Ikusa aparand de nicaieri si salvand-o de acel nebun care nu ii dadea drumul, dintr-un motiv necunoscut stia ca daca el va aparea, atunci totul avea sa fie bine. Se panicase si mai mult cand isi aduse aminte ca vazuse la stiri, cum un politist vorbea despre un ucigas in serie care omora fete ce aveau ochii verzi si, sau cu parul rosu cu o seara in urma.
“Of… nu trebuia sa o iau inainte ! De acum incolo promit ca o sa vin cu colegii acasa. Nu o sa mai merg singura pe strazi intunecate. Promit, o, Doamne! Daca el este cel despre care se vorbea la televizor nu mai am nici o scapare…” se gandea ea incercand din toate puterile sa scape.
In timp ce ea incerca sa scape , cei doi frati mergeau linistiti incercand s-o prinda din urma pe Yuri. Nici unul dintre ei nu spunea nimic, mergeau tacuti fiecare gandindu-se la problemele lui. Hissori se gandea la o modalitate de a o gasi mai repede pe Ayame, sa mai gaseasca o caracteristica, un semn, orice care l-ar putea ajuta in cautarea lui, in timp ce Ikusa se gandea la Yuri. De aceea Ikusa fu primu care o vazu. Nici nu avu timp sa se enerveze pentru ca dintr-un pas ajunse langa fata care se zvarcolea, acum tacuta din cauza mainii care ii acoperea gura. Il prinse pe tipul necunoscut de gulerul din jurul gatului si cu mana dreapta il lovii in obrazul stang, atat de tare incat ii dadu sangele pe nas. Dupa care ii dadu drumul , ii mai dadu un sut in fund de-l azvarlii cativa metrii in fata si ii arunca o avertizare.
-Sa nu te mai prind pe langa ea, borfasule! Il ameninta Ikusa aratandu-I pumnul.
Intorcandu-se catre Yuri, care incepuse sa planga cazand in genunchi la picioarele lui, o ridica sus si o stranse in brate, soptindu-i cuvinte de incurajare pentru a o linisti.
-Shhht... sunt aici… gata , gata… totul s-a terminat. Nu o sa las pe nimeni sa iti faca rau. Ma auzi ? Intotdeauna o sa fiu aici pentru tine. Intotdeauna. Iti promit, scumpete, Ikusa nu isi dadea seama cand se produsese mai exact acea schimbare in el. Cu cateva clipe in urma era acelasi tip arogant si cu nasul pe sus, gandindu-se cu o curiozitate crescanda la Yuri iar acum, era total schimbat, ingrijorat de soarta fetei pe care o legana ca pe un copil in brate.
Hissori statea mai in spate si observa, intrigat, ceea ce se petrecuse. Nu il vazuse niciodata pe Ikusa comportandu-se in acest fel. Il vazuse cum salvase fete mult mai frumoase decat Yuri, care aveau sa devina persoane foarte importanta dar chiar si atunci isi pastrase atitudinea de tip arogant, chiar rece, nelasand niciodata sa se inteleaga ca le-a salvat pentru ca le placea. In schimb, acum, putea foarte bine sa indentifice ingrijorarea din vocea lui si in acelasi timp bucuria ca nu a ajuns prea tarziu. Cu siguranta, fata care se agata de camasa lui Ikusa de parca viata ei ar depinde de el, era speciala, dar in ce fel era ea speciala nu putea sa isi dea seama. La suprafata parea o fata obisnuita, simpla si putin timida dar foarte sociabila, care era prea ocupata cu propriile ei pasiuni pentru a avea timp si pentru baieti si dramele care veneau cu acestia.
Odata in prezenta lui, ea se simti mai bine. Se simtea in siguranta tinuta de el, in bratele lui mari si puternice. Stia sigur ca orice s-ar fi intamplat atata timp cat el o va tine in brate, ea va fi in siguranta. Era sigura ca acolo este cel mai sigur loc din intreaga lume. Cat de mult ar fi vrut sa-I spuna cum se simtea, dar nu putea. La fel de sigura cum era ca nimic rau nu putea sa I se intample in bratele lui, atat de sigura era ca peste doi ani se va intoarce in America si o v-a uita. Nu vroia sa sufere, asa ca incerca sa se tina la distanta de cei doi frati si sa aiba cu ei numai o relatie de prietenie.

[BloodyInnocence]

Astept comentariile voastre in legatura cu aceasta poveste.

In castelul lui Ashi

Peste doua zile de la acel incident, Ashi a fost foarte nervos cand a auzit ca Thorpe a fost batut mar de unul dintre cei doi ingeri trimisi pe Pamant. Se invartea prin dormitorul lui, gandindu-se cum avea sa il pedepseasca pe cel care a dat gres. Nu putea sa il lase nepedepsit, nici nu putea sa il ierte, fusese batut de un inger si prin pierderea acelei lupte il facuse de rusine. Ca protejat al lui nu avea voie sa piarda in fata altor ingeri, il luase sub aripa lui pentru ca avea potential sa devina mare si pentru a-l tine sub control, sa fie sigur ca nu va fi tradat de ambitia lui. Insa se pare ca nu avea destul potential si il judecase gresit. Nu era o problema pentru el, avea sa plateasca pentru acea infrangere. Tocmai ii venise o idee cum avea sa plateasca, asa ca il chema pe Thorpe “sa vorbeasca” putin cu el.
In timp ce Thorpe se ducea in camera lui Ashi, se intreba curios de ce l-o fi chemat acesta. Oare ce vroia sa vorbeasca cu el? Nici nu-I trecea prin minte ca Ashi ar fi putut afla de acel eveniment penibil. Il cunostea bine pe conducatorul lui pentru a sti ca acesta nu tolera sub nici o forma invrangerea, insa excluse acest gand imediat din mintea lui, zicandu-si ca nu avea cum sa afle despre acel eveniment. Nici un demon nu venise sa il ajute si nici ingeri nu se laudasera cu acel lucru, era sigur, asa ca numai el stia, iar el nu era prost sa isi puna singur streagul de gat. Isi spusese plictisit ca nu avea nici un rost sa incerce sa afle care era motivul pentru care era chemat in dormitorul personal al lui Ashi. Daca ar fi banuit macar ce avea sa se intample, atunci nu s-ar fi dus in camera lui atat de linistit.
-Buna Thorpe! spuse Ashi
-Buna ziua, Domnia voastra.
-Cum ai putut sa fii batut de un inger?! Intreba pe neasteptate Ashi furios.
-Poftiti inaltimea voastra?
-Nu ca poftiti! Tampitule! Te-ai lasat batut de un inger! Ar trebuii sa te fierb intr-un cazan, dar vei avea o soarta mai buna!
Spunand asta scoase un cutit cu o forma ciudata si lovii. Cutitul avea un maner facut din argint cu un sarpe incolacit pe el, iar lama ascutita si lucioasa era foarte curbata. Pe lama avea incrustati un inger cu un demon si un trandafir ce ii unea. Cand lovii nu il omori pe Thorpe ci o omori pe Jessabelle, ce tocmai se pusese in fata lui, sacrifandu-se pentru el. Thorpe o prinse in brate si incet o intreba : “-De ce?”. Din pacate sau poate din fericire ea nu mai putu sa-I raspunda. Se uita la ea cum sangele incet ii parasea fata si incerca disperat sa ii opreasca sangerarea, insa era inutil. Inca nu constientizase unde se afla rana, pentru ca daca ar fi constientizat atunci si-ar fi dat seama ca nu mai era nici o speranta pentru cea care statea in bratele lui, racindu-se incet. Pentru un moment el uita de Ashi, care isi venii in fire foarte repede si stergandu-si cutitul de rochia pe care o purta Jessabelle, mai lovii inca odata dar de aceasta data nu rata tinta.
Ii parea rau pentru Jessabelle , era o amanta perfecta si relativ buna in pat, dar asta era, nu le puteai avea pe toate. Se uita cand la ea, cand la Thorpe, cand la cutitul pe care il lasese in corpul rece al protejatului sau si care ii amintea de un timp de mult apus. Sangele incepuse incet sa se indrepte spre el, iar el scarbit se dadu din calea lui. Nu suporta sangele. Ramasese cu aceasta mica frica din acea fatidica seara cand conducatoarea fusese omorita. Nu stia ce se intamplase sau cine o omorise, dar el se trezise in dormitorul ei, murdar pe haine de sangele ei si cu acel pumnal, care acum statea infit in inima lui Thorpe, in mana. In acea seara aproape ca innebunise din cauza sangelui care parca il inconjura din toate partile. Amintinudu-si de acea scena, se departa si mai mult de sangele ce continua sa curga si chema pe cineva sa aiba “grija” de cei doi , apoi se duse sa se gandeasca la cei care le vor lua locul.
Aveau sa inceapa o noua viata ca oameni, amandoi in acelasi timp de data aceasta si poate drumurile vietii o sa li se intersecteze din nou, dand viata unui destin diferit de ceea ce au trait. Sper deosebire de altii demoni, ei fusesera oameni original care alesesera un drum gresit in viata si devenisera demoni. Era prima lor viata ca demoni si acum avea sa fie prima lor reincarnare in demoni, reusind sa faca aceste doua lucruri impreuna.

In Eden

Luna stralucea linistita, luminand orasul ingerilor. Totul parea impietrit ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc, refuzand, parca sa isi urmeze cursul natural. Patru umbre se puteau vedea miscandu-se lin prin oras, indreptandu-se fara nici o graba spre centrul acestuia. Cele patru persoane hotarisera sa se intalneasca in cetru atunci cand luna era in mijlocul cerului, fiecare venind dintr-unul din cele patru puncte carteziene.
Orologiul din fata castelului batu ora douasprezece.
Cei patru stateau in fata drumului pe care au venit, formand un romb. Statura asa, pana cand orologiul inceta sa mai bata, iar orasul reveni inapoi la starea lui hibernare.
-Cred ca stiti de ce ne-am intalnit aici, acum, spuse una dintre cele patru umbre, care era mai inalta cu un cap decat celelalte.
-Da, spuse o a doua umbra care avea o voce foarte melodioasa.
Cel care vorbise primul si care este cu un cap mai inalt decat ceilalti este Arkangelul Krad, cel care detine contorlul asupra pamantului. Cea de-a doua umbra, care sta in dreapta lui Krad este Narkangelul Rose care detine controlul asupra aerului si ultima care vorbise si care sta in stanga Arkangelului, este un alt inger din aceasi casta ca si el, pe nume Lilith si detine controlul asupra apei. Ultimul care sta in fata lui Krad este Narkangelul Michael, cel care controleaza focul si care este liderul lor.
-Deci, vreau sa imi spuneti care este situatia pe pamant, le ceru Michael poruncitor.
-Am reusit sa reduc pagubele facute de Karina si sa scap cateva orase si sate de inundatii, insa catastrofele naturale devin din ce in ce mai multe si mai puternice, nu stiu cat timp voi rezista in acest ritm, spuse Lilith nelundau-si ochii nici o clipa de la ingerul focului.
Il manca din priviri. Cel mai mult ii placea cum el intotdeauna reusea sa se faca ascultat, fie ca vorbea frumos, fie ca tipa la tine enervat, intotdeauna reusea sa obtina ceea ce dorea de la tine. Inspira frica celor din jur care nu il cunosteau si asta numai din cauza ochilor lui rosii-galbui, asemanatori focului. Era singurul inger care avea ochii rosi fara ca aceasta sa insemne ca este pe cale sa devina demon. Lilith fu trezita din visare de catre Krad.
-Cutremurele sunt sub controlul meu. Toate care au avut loc in ultimele cateva saptamani nu au produs pagube majore, insa la fel ca si Lilith nu stiu cat timp le pot tine sub control, zise Krad uitandu-se sfidator in ochii plictisiti ai rivalului sau.
Il deranja felul distant in care el se purta cu Lilith, care il placea. Nu vroia ca el sa o incurajeze in mica ei pasiune dar nici sa o ignore in acel fel, era prea rece cu ea. Isi lua ochii din ai lui Michael cand termina de vorbit si se uita la Rose, care urma sa ia cuvantul. Incerca sa o incurajeze pe mica fata, care nu avea curajul niciodata sa vorbeasca direct cu Michael, ci obisnuia sa se ascunda in spatele lui, uitandu-se pe furis la acesta in timp ce vorbea. De aceasta data, insa, era prea departe de el pentru a face acea manevra a ei, fara sa se dea de gol si sa ii dea de inteles ingerului focului ca o intimida. Asa ca isi frangea mainile, incercand sa scoata cateva cuvinte. Vroia sa o ajute dar vazu cu codul ochilui cum Michael le facu semn, lui si lui Lilith, sa o lase in pace. Isi lasa ochii in pamant, nevrand sa se ia la cearta cu liderul sau.
-Aa… deci…a.. uraganele.. am deviat, uraganele… din calea lor… aa… adica am deviat cursul uraganelor, astfel au fost crutate orasele si am m-ai racit temperatura la cele doua poluri, astfel impiedicand dezghetarea falezelor, reusi Rose sa termine ce avea de spus.
Nu ii placea sa fie in centrul atentiei, mai ales cand toti ochii erau atintiti la ea. Se simtea mai increzatoare atunci cand statea in spatele lui Krad. Stia ca se ascundea in spatele frumosului saten, dar era singurul loc unde se simtea si ea inalta. Era cea mai mica de inaltime din acel grup si desi ceilalti nu aratau ca i-ar deranja acest lucru, ea se simtea stanjenita. Incerca sa isi controleze acea senzatie inconfortabila pe care o avea de fiecare data cand trebuia sa ia cuvantul. O trezi din acea stare vocea groasa si joasa a lui Michael. Isi ridica ochii plini de speranta si il vazu cum se apropie incet de ea, incepand sa vorbeasca.
-Rose, dupa aripile tale de culoare neagra, la prima vedere, as spune ca faci parte din casta Narkangelilor. Dupa transparenta lor, deduc ca tu esti ingerul care controleaza vantul, aerul, de altfel si culoarea parului si a ochilor tai imi spun acest lucru si atunci cand vorbesti si te vad cum te ascunzi in spatele lui Krad, ma faci sa ma intreb: de ce? De ce un cherubim atat de mandru cum esti tu, se ascunde ca o lasa in spatele unui Arkangel? Esti o rusine pentru casta ta, spuse el luandu-si ochii de la ea.
Rose ramase impietrita din cauza cuvintelor pe care le auzise. Se uita la el cum isi intorcea spatele si nu ii venea sa creada ce a putut sa ii spuna. Cel care ii vorbise nu avea cum sa fie blandul, calmul, bunul ei camarad care intotdeauna o sustinuse. In minte ii aparu imaginea fetei lui atunci cand o ajutase sa se ridice in picioare. Se intamplase acum multi ani, cand ei doi erau in Academia de Lupte a Narkangelilor, iar ea din cauza stangaciei ei se impidicase si cazuse in timpul unui antrenament. Din cauza nervilor, vantul incepuse sa o inconjoare, pierzand controlul asupra puterilor ei, ranindu-I astfel pe cei care aveau curajul sa se apropie. Statea acolo plina de nervi, incercand sa isi controleze lacrimile care luptau sa iasa afara, ignorand ceea ce se intampla in jurul ei. Isi auzi numele, de undeva din apropiere si ridicandu-si ochii ii intalni pe ai lui Michael. Era singurul care reusise sa se apropie de ea si asta cu ajutorul puterii lui care crestea in contact cu vantul pe care ea il crease. Avea ochii atat de blanzi si calzi si se uitau la ea atat de intens incat avu impresia ca ii atinge sufletul, calmand-o. In acel moment vantul disparu si ea facu cunostinta cu el. Din acea zi el intotdeauna avusese puterea de a o calma, dar si de a o intimida. De acea nu credea ca el este adevaratul ei camarad, insa inainte sa poata spune ceva, il vazu pe Krad cum il loveste direct in fata pe Michael cu un pumn de piatra.
-Nenorocitule! Spuse el lovindu-l in plin si dandu-I sangele la buza de jos.
Michael isi sterse plictisit sangele ce ii curgea, patandu-I bluza, dupa care se uita la Krad cu o flacara ce ardea mocnit in ochii lui.
Krad asteptase mult timp ca acesta sa calce stramb, pentru a avea motiv sa ii ofere o lectie buna liderului sau, pe care il considera prea infumurat pentru lumea lor. Era fericit ca in sfarsit ii daduse un motiv.
-Nu te baga, Arkangelule! Aceasta problema este una personala, nu ai nici un motiv sa te amesteci.
-Si daca nu vreau? Ce o sa faci?
-Nu ma pune la incercare, rabdarea mea are limite!
-Bun, sa ma anunti cat mai trebuie sa te enervez pentru a trece acele limite.
Krad se trezi cu o bila de foc venind spre el, de abia avusese timp sa se apere facand un scut din piatra. Lupta incepuse intre cei doi, care pareau a fi seriosi si inconstienti la daunele pe care puteau sa le produca.
Lilith privi toata acea scena, nelasand nici unul dintre sentimentele, care o luara cu asalt sa se vada pe fata ei. Era la fel de ranita ca si Rose, in ciuda faptului ca nu ei ii adresase acele cuvinte, dar nu conta deoarece ea se simtea de parca ei I le spusese. In ea se dadea o lupta intre ceea ce vazuse si ceea ce stia, fiecare parte venind cu argumente serioase in favoarea ideii sustinute. Insa nu mai avea timp de pierdut, deoarece cei doi incepusera sa se lupte si nu putea sa ii lase lupta sa continuie, asa ca o lovi cu putina apa pe Rose pentru a-I atrage atentia si apoi ii facu semn sa se uite la ei, dandu-I de inteles ca avea sa ii opreasca. Rose intelese ce vroia sa faca Lilith, asa ca astepta pregatita sa treaca la actiune. Lilith soptise o incantatie repede si ii inchise pe cei doi in doua bule de apa. Vazand asta, Rose facu si ea repede o incantatie si alte doua bule de aer aparura in dreptul fiecaruia. Prinsi in capcana, nereusind sa scape, cei doi se intoarsera furiosi spre cele doua fete, dar Lilith nu ii lasa sa zica nimic.
-Gura mica, voi doi! Sunteti mai rai decat o adunatura de ingerasi nou-veniti!
Rose se uita uimita la tupeul camaradei sale. Daca ar fi fost ea in locul ei nu ar fi indraznit sa faca asa ceva. Pentru prima data in acea seara, ea isi dadu seama ca Michael avea dreptate, era o lasa. Se descurca foarte bine intr-o lupta dar daca o puneai sa vorbeasca se pierdea si intr-un fel se facea de rusine. Insa vazand-o pe Lilith, in acel moment, cum preia controlul situatiei, a indemnat-o pe Rose sa se schimbe. Trebuia sa i-a atitudine si asta avea de gand sa faca. Privirea I se schimba, devenind dura si mai sigura pe ea si le micsora rezerva de aer, deoarece acestia incepusera din nou sa se foiasca incercand sa scape si sa se certe unul cu altul.
-Da, taceti din gura si ascultati-o! zise Rose incercand sa nu roseasca.
Cei doi care erau inchisi se uitau la ea, nerealizand la inceput daca acea era realitatea sau nu. Lilith nu schita nici cel mai mic gest, in timp ce Krad ii zambi calduros ca intotdeauna iar Michael isi inclina putin capul in semn de respect.Lilith vazu acel gest foarte subtil si se bucura nespus in sinea ei pentru Rose, care reusise intr-un sfarsit sa isi castige respectul liderului lor.
-Da-ne drumul, Lilith, ii zice Michael. Promit, nu o sa ne luam din nou la bataie.
-Bine, spuse ea si desfacu vraja, eliberandu-I pe cei doi inflacarati.
-sunt mandru de tine, Rose, zise el uimindu-I pentru a doua oara in acea seara pe colegii lui.
-Poftim?
-A? spuse si Krad, neintelegand de ce se schimbase din nou la o suta optzeci de grade.
-Vroiam sa te fac sa nu mai fi atat de timida, sa te fac sa ma infrunti si ai reusit. Stiam ca te intimidez si daca ai putut sa treci peste acest lucru, atunci de acum inainte totul o sa fie mai usor. Primul pas este intotdeauna cel mai greu.
Micheal se duse la ea si o pupa pe frunte. Ii zambi, spunandu-si in gand ca acesta era prietenul ei, o mare enigma pentru cei din jur. Dupa acest gest, el le spuse celorlati sa plece acasa pentru ca nu mai aveau ce discuta.

[BloodyInnocence]

In fata dormitorului conducatoarei

Dupa multe saptamani de munca , Tetsujin, Hageshi, Ranpu si Aoshy au reusit sa duca ritualul la bun sfarsit si sa deschida usa.
Acum stateau toti patru in fata usii si nici unu dintre ei nu indrazneau sa intre acolo. Le era frica de ceea ce puteau gasii. Nu stiau exact la ce sa se astepte asa ca se asteptau la ce era mai rau. In cele din urma Hageshi isi facu curaj si puse mana pe clanta deschizand usa. El nu intra in camera ci doar impinse usa, ca aceasta sa se deschida larg, dezvaluind ce se afla inauntru.
Ramasera socati. Camera nu se schimbase deloc de cand a fost inchisa , doar un strat destul de gros de praf se asezase peste tot. Se vedea cum sangele ce patase patul, si cearceaful se scurse-se ajungand pana in dreptul usii. Acum sangele nu mai avea culoarea aceea de rosu inchis , ci capatase o culoare mai inchisa;un maro-rosiatic. Intrand in camera, cei patru simtira mirosul de spatiu inchis , combinandu-se cu cel al sangelui inchegat si vechi. Incet, incet isi aminteau cum era camera cum au gasit-o. Arata la fel numa ca acum dadea o senzatie de vechi , nelocuit, parasit decat de loc nou si nefolosit. Se uitara la patul odata frumos din lemn de trandafir , cu baldachinul din matase fina, alba, ce flutura in vant, si care acum arata groaznic; baldachinul fiind patat de sange iar matasea fina fiind zdrentuita la capete. Uitandu-se la pat , isi amintira cum o gasisera pe conducatoarea lor. Era intinsa in pat, imbracat cu o camasa de noapte fina, alba, care din cauza sangerarii abundente, transformase albul impecabil al camasii intr-un rosu sangeriu. Arata ca o clipa de liniste, de frumusete, in acel haos din camera. Inca odata simtira cum inimile lor se sparg revazand acea scena. Incet, cu greu reusira sa-si ia ochii de la patul ei, si sa continue sa se uite prin camera.
Geamurile ce dadeau spre orologiul vechi erau atat de murdare incat nici razele soarelui nu puteau sa patrunda in dormitor , perdelele ce acopereau geamurile erau si ele, la fel ca toate lucrurile din camera, pline de praf si ingalbenite din cauza timpului necrutator.
Ochii celor patru , se indreptara mai apoi spre biroul unde o gaseau adesea pe Ayame. Acesta cu incrustatiile lui sub forma unui trandafir,era plin de praf si patat si el de trecerea timpului, la fel ca tot ceea ce se gasea in incapere.
Un singur lucru insa iesa in evidenta pe acel birou. Acel lucru era o foaie de hartie, pe care stateau scrise, trei cuvinte, si anume:”Imi cer scuze”. Acea foaie arata la fel de noua ca si in ziua in care a fost facuta, nimic nu o facuse sa imbatraneasca dar niciunul dintre cei patru nu-I dadu nici o atentie. Erau prea ingroziti de ceea ce vedeau cu ochii mintii ca sa mai vada si acea foaie pe care statea scrisa declaratia unui necunoscut.
Nu au putut sa-si aminteasca decat ca Ayame a fost omorita. Nu stiau nici de cine si nici ce s-a intamplat cu ucigasul ei, daca mai era sau nu printre ei. Isi adusera aminte cat de ingroziti fusesera atunci cand o gasisera, plina de sange si lipsita de viata, si cum teroarea pusese stapanire pe ei obligandu-I sa inchida acea camera si sa incerce sa uite ceea ce se intamplase. Si-au amintit cum arata camera care ii ingrozise intr-atat atunci, nimic nu se schimbase. Scena ce se regasea in camera era parca si mai groaznica acum, dupa trecerea timpului decat era atunci, numai ca acum ei erau pregatiti pentru orice ar fi putut gasi. Scena era mai groaznica si din cauza ca nu a facut decat sa mai adauge o intrebare la lista deja arhiplina de intrebari fara de raspuns.
Nu au mai inaintat mai mult decat inaintasera pana atunci, la fel ca in acea fatidica zi, ei s-au intors si au incuiat usa cu o cheie. Au plecat din fata usii marcati pentru o eternitate sa revada aripile ei macelarile aruncate pe podea si mai ales sa revada corpul frumos al lui Ayame cu acele rani adanci, ce i-au provocat moartea. Nici nu puteau sa isi inchipuie si nici nu vroiau sa isi inchipuie cata durere i-au provocat smulgerea aripilor ei. Nici unul dintre ei nu avea puterea sa zica ceva. Toti erau preocupati de aceleasi intrebari si anume: “Cine? Cine a putut sa faca asa ceva? Ce monstru a putut sa macelareasca corpul ei perfect?” si mai ales cea mai chinuitoare intrebare dintre toate: “Mai este acel monstru printre noi?”. Fiecare dintre cei patru au ajuns la casele lor mai mult din obijnuinta decat ca un act de vointa sau alegere. In conditia in care se aflau atunci, a fost o minune ca mai stiau, fie si numai instinctual, unde locuiau.
Toti cei care i-au vazut in acea zi, care incepuse atat de promitator si se terminase atat de groaznic, au fost uimiti de felul in care cei patru aratau. Semanau exact ca niste zombie sau ca niste oameni carora tocmai li se facuse o lobotomie. Un singur inger stia exact de ce aratau asa, in ciuda faptului ca nici un inger nu stia cand aveau sa deschida camera. Pastrasera acest lucru pentru ei, doar ei patru stiau si nu spusesera la nimeni si totusi el stia.
Era un inger inalt, frumos cu un par scurt rosu ce semana cu un foc bland de tabara si o pereche de ochii rosii ca si parul lui, care insa ascundeau o forta incredibila, cat despre aripile lui erau negre facandu-l astfel sa apartina castei Narkangelilor dar aveau o stralucire rosiatica ce ii avertizau pe ceilalti ca este periculos. Dar asta nu este atat de important, ceea ce este important este legatura pe care o are el cu camera in care a stat Ayame. In momentul in care camera a fost deschisa, el a stiut. Deasemenea a stiut ce isi vor aminti ei inca din-nainte ca ei sa paseasca in camera si sa vada patul. Dar pe fata lui nu se putea distingea nici ingrijorarea, nici furia, nu se distingea nici un sentiment, se plimba pur si simplu prin oras fara a avea vreun scop anume incercand sa isi aminteasca ceva ce pentru el incepuse sa fie foarte important din momentul in care s-a deschis usa.

In casa celor doi ingeri

Dupa ce au dus-o pe Yuri acasa si s-au asigurat ca totul este in ordine, cei doi “fratii” au plecat si ei acasa.
Ajunsi acasa, erau ingrijorati de ceea ce se intampla in jurul lor. Nu stiau cine era in spatele acelor omucideri sau in spatele acelor agresari sexuale dar amandoi stiau sigur ca aceia care faceau aceste lucruri erau demoni. Se vedea pe fata lor ca sunt ingrijorati de ceea ce se putea intampla. Le era teama, nu pentru ei, ci pentru banuiala care incepuse sa ia nastere in mintea lor si nu le mai dadea pace. Banuiala ca Ashi, fost protejat al lui Ayame si acum conducator al demonilor, si-a trimis cainii sa o gaseasca pe Ayame pentru a o rapi.
-Hissori, ce parere ai despre fetele ce au fost atacate?
-Din fericire ele nu sunt reincarnarea ei. Nici una dintre ele nu a fost. Banuiesti cine ar putea sa fie in spatele acestor intamplari?
-Cred ca tipa aceea Akki. Cred ca este geloasa pe Ayame pentru ca este iubita de Ashi. Asa ca s-a hotarat sa o trimita pe ayame in lumea oamenilor pentru totdeauna, dar este ceva ce nu mi-ai spus. Am vazut ca aseara ai trimis un raport separat de cel facut de noi Consiliului. Ce ai scris in el?
-Nu credeam ca mai vazut. Nu mai conteaza. In raport am adaugat ca am gasit dovezi cum ca reincarnarea lui Ayame este de genul feminin. Din aceasta cauza si tipul acela si Akki cauta fete. Ai observat ca victimile lor ori aveau ochii verzi ori parul roscat sau pe ambele caracteristici?
-Daca este fata este de rau? Intreba curios Ikusa, care nu reusea sa ii citeasca gandurile lui Hissori. Putea sa citeasca usor gandurile cuiva daca nu erau prea complexe, asa aflase de ceea ce se intamplase cu Akki de era atat de pornita impotriva conducatoarei lor.
-Nu stim sigur, dar exista o profetie in care sta scrisa o avertizare. Spune ceva despre reincarnarea lui Ayame si ea, ca daca au ambele acelasi gen atunci acesta este un semn pentru aparitia celor doi FallenAngel legendari, ce au puterea de a distruge planeta.
-Dar asta nu inseamna ca daca au aceasta putere o vor folosi, nu?
-Nu stiu. Nici eu nu pot sa cred asa ceva. Eu sincer cred ca anumite parti din aceasta poveste lipsesc sau nu este profetia adevarata, poate este un fals.
-Crezi ca Yuri poate afla povestea?
-Hm…. Greu de spus, dar este ceva ciudat la ea in mod sigur. Nu crezi?
-Sunt sigur ca este ceva ciudat la ea. Adica a putut sa afle atatea despre ingeri si ai vazut ce are in camera ei. O pana neagra si una alba. Nu stiu a cui este cea alba dar cea neagra este sigur a mea.
-Da…. Cea alba este a mea. Ea este fata din cauza careia am fost eu prins.
-Serios? Cum s-a intamplat?
-Da. Pai, mergeam linistit printre oameni cand am simtit o prezenta malefica in preajma si cand m-am uitat sa vad ce se intampla am vazut cum toata puterea acea malefica inconjura o fata, ce se afla in mijlocul strazii. Initial am crezut ca este un alt inger si ca este in pericol, dar cand m-am uitat mai atent mi-am dat seama ca este doar o simpla muritoarea. Nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa zbor spre ea sa o scot din acea putere. Nu stiu de ce am vazut-o doar pe ea si am salvat-o doar pe ea si nu si pe prietena ei atunci, nu stiu nici de ce am salvat-o macar. Am stat cu fata pana au venit paramedici si au pus-o pe targa, numai ca nu a vrut sa o parasesc, asa ca a incercat sa ma apuce de maneca, cred ca atunci a luat o pana din aripa mea. Nu credeam ca o sa o pastreze, credeam ca a pierdut-o pe drum. Oricum toate aceste lucruri sunt doar niste coincidente bizare. Dar daca tot am descoperit-o cred ca putem sa ne folosim de ea pentru a afla ce sa intamplat in acea vreme.
-Chiar crezi asta? Adica intr-adevar are stofa de inger si are o ciudata conexiune cu sufletul conducatoarei, dar poate un muritor sa afle istoria noastra?
-Este posibil. Daca intra in contact cu cine trebuie este foarte posibil ca ea sa isi aminteasca in vis ceva ce nu a trait niciodata.
-Esti sigur ca nu a trait niciodata asa ceva? Intreba sceptic Ikusa.
-Da, sunt foarte sigur. De altfel, daca ea ar fi fost Ayame atunci pana acum si-ar fi amintit ca ea este conducatoarea noastra si ar fi fost capabila sa isi dea seama ca suntem niste ingeri adevarati. Ori ea nu stie nimic de nici o conducatoare.
-Da, ai dreptate, fabulez ca de obicei, dar trebuie sa avem grija de ea. Nu putem stii ce I se poate intampla, mai ales ca prin comportamentul nostru ea este in pericol.
-Stiu cum putem sa avem grija de ea in vacanta de vara, ce mai are putin si vine.
-Cum?
-Simplu! Luam o casa cu piscina undeva la tara, genul acela de casa numita, de muritori, vila si o invitam sa petreaca ceva timp cu noi acolo, poate sa mai aduca si alte prietene, astfel se va simti in siguranta.
-Nu este o idee rea. Acum sun sa caut o proprietate potrivita.